COMERTUL EXTERN AL ROMANIEI

COMERŢUL EXTERN AL ROMÂNIEI

2.1. POLITICA COMERCIALĂ A ROMÂNIEI

Procesul de reforma economica declansat în tara noastra implica si adoptarea de noi reglementari de politica comerciala caracteristice unei economii în tranzitie la economia de piata si renuntarea la vechile instrumente specifice acestei economii supercentralizat-planificate.

Pe aceasta linie, primul pas care trebuia facut - si el a fost deja înfaptuit - era desfiintarea monopolului statului asupra comertului exterior si o data cu acesta a disparut si planificarea excesiva, rigida, în comertul exterior, ca si în întreaga economie.

Începând cu anul 1991, singurele instrumente de reglementare a importurilor si exporturilor utilizate de departamentele de resort sunt proiectiile de balanta comerciala si de plati externe.

Proiectia de balanta comerciala este întocmita de Ministerul Economiei si Comertului, prin Directia generala a strategiei dezvoltarii comertului exterior, iar cea de-a doua balanta (de plati externe) este întocmita de catre Banca Nationala a României. Prin aceste instrumente este prevazut necesarul de import al economiei pentru a se putea dimensiona, în functie de acesta, sursele de acoperire prin exporturi sau prin credite externe.

Cele doua proiectii de balanta (comerciala si de plati externe) nu au nici o semnificatie pentru agentii economici, nu se transmit acestora, ci reprezinta numai o modalitate de supraveghere economica pentru ca si Guvernul sa poata stimula agentii economici în vederea realizarii unui anumit volum al exporturilor atât pentru acoperirea într-o cât mai mare masura a importurilor necesare cât si pentru a realiza un echilibru al balantei de plati externe. De aici rezulta ca importul si exportul sunt determinate de optiunea economica si comerciala a agentilor economici.

2.1.1. Politica vamala

a. Definire. Instrumente

Politica vamala este o componenta a politicii comerciale a unui stat, cuprinzând totalitatea dispozitiilor legale cu privire la intrarea si iesirea în / din tara a marfurilor. Instrumentul principal de realizare a politicii vamale este tariful vamal, care cuprinde taxele vamale.

Taxele vamale sunt impozite indirecte percepute de catre stat asupra marfurilor care trec granitele vamale ale tarii respective. Taxele vamale pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii: obiectul impunerii vamale sau felul operatiei de comert exterior, scopul instituirii taxei vamale, modul de percepere a taxei vamale, modul de fixare a taxei vamale.

Dupa obiectul impunerii, taxele vamale se clasifica în:

taxe vamale de import, pentru protejarea productiei nationale,

taxe vamale de export, destinate în principal limitarii unor produse de baza, în vederea prelucrarii lor pe plan interne, si

taxele vamale de tranzit pentru marfurile straine, care traverseaza teritoriul statului respectiv.

Având în vedere scopul impunerii vamale, se disting

taxele vamale protectioniste, care urmaresc îmbunatatirea balantei comerciale, si

taxele vamale cu caracter fiscal, pentru obtinerea de venituri la bugetul statului.

Cele care au un nivel ridicat sunt protectioniste, iar cele cu nivel scazut au caracter fiscal.

Dupa modul de percepere a taxelor vamale, acestea pot fi:

specifice, când se percep pe unitatea de masura fizica a marfurilor;

ad valorem, când se aplica sub forma unei cote procentuale raportate la valoarea vamala a marfii importate si

mixte, când se percep ca adaos la cele ad valorem, atunci când acestea nu sunt suficient de protectioniste.

Dupa modul de fixare, taxele vamale se împart în patru categorii:

taxele vamale autonome (generale) care de regula sunt mai ridicate, stabilite de stat în mod independent si nu pe baza de întelegeri cu alte state, percepute asupra marfurilor provenite din tarile cu care statul respectiv aplica clauza natiunii celei mai favorizate;

taxele vamale conventionale, fixate de stat prin întelegerea cu alte state cu care îsi acorda reciproc clauza natiunii celei mai favorizate;

taxele vamale preferentiale, stabilite la un nivel redus, comparativ cu restul taxelor vamale, aplicate tuturor sau numai anumitor marfuri importate din anumite tari, fara a se extinde asupra marfurilor provenind din celelalte tari (de exemplu, cele existente între U.E. si tarile asociate, în cadrul S.G.P. sau S.G.P.C.), ele reprezinta o derogare de la clauza natiunii celei mai favorizate;

taxele vamale de retorsiune (de raspuns), aparute, de regula, ca raspuns la politica comerciala neloiala a altui stat. Acestea îmbraca doua forme:

- taxele vamale antidumping, percepute de catre stat peste taxele vamale obisnuite pentru a anihila efectele dumpingului, si

- taxele vamale compensatorii, pentru a înlatura efectele subventionarii exporturilor sau ale primelor de export.

Tariful vamal este un catalog ce cuprinde nomenclatorul produselor supuse impunerii vamale si taxele vamale percepute asupra fiecarui produs sau grupa de produse în parte.

Clasificarea marfurilor în tarifele vamale s-a facut si se face în raport cu o serie de criterii: alfabetic, în functie de originea marfurilor (produse vegetale, animale, minerale), în functie de gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite) sau o combinatie de criterii, tinându-se seama de toate criteriile mentionate. În decembrie 1950 a fost adoptat Nomenclatorul Vamal de la Bruxelles (N.V.B.) numit în prezent Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamala (N.C.C.V.), acceptat pâna în 1980 de circa 140 de tari. Criteriul de clasificare în cadrul N.C.C.V. este gradul de prelucrare a marfurilor, combinat cu originea lor. Nomenclatorul cuprinde 1097 pozitii repartizate în 99 de capitole si 21 de sectiuni. O clasificare similara, mai detaliata, a facut tot în 1950 Biroul de statistica al O.N.U. (clasificarea tip standard). În 1983 a fost adoptata Conventia internationala privind sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor supuse impunerii vamale, care va înlocui treptat toate celelalte sisteme de clasificare si la care au aderat deja peste 100 de state. Acest sistem este mai detaliat decât celelalte si prezinta o serie de avantaje pe linia derularii schimburilor comerciale internationale.

Tarifele vamale pot fi simple, sau cu o singura coloana de taxe vamale, si compuse, cu doua sau mai multe coloane si în care se trec diferentiat, pe marfuri si pe tari de provenienta, taxele vamale autonome, conventionale si preferentiale.

Pe baza tarifelor vamale, productia interna poate fi protejata împotriva concurentei straine, se pot negocia concesii în domeniul politicii vamale sau se pot institui discriminari în relatiile cu anumite state.

Concesiile vamale pot îmbraca forma reducerilor directe de taxe vamale, mergând pâna la eliminarea lor completa, forma consolidarii acestora, adica a mentinerii lor la nivelul existent pe o perioada de timp determinata.

În cadrul negocierilor tarifare se pot aplica mai multe metode de reducere a taxelor vamale, cum sunt:

metoda reducerii directe a taxelor vamale, fie "produs cu produs", fie "tara cu tara", specifica tratativelor bilaterale;

metoda reducerii lineare si reciproce, care presupune reducerea tuturor taxelor vamale cu acelasi procent si este specifica tratativelor multilaterale. Aceasta problema nu rezolva însa problema disparitatilor tarifare, adica a reducerii diferentei dintre nivelul taxelor vamale ale mai multor tari pentru acelasi produs;

metoda armonizarii taxelor vamale, potrivit careia reducerea este cu atât mai mare cu cât acestea sunt mai ridicate.

Protectia vamala nominala si efectiva. Taxele vamale nominale publicate în tarifele vamale oficiale ale statelor indica nivelul protectiei vamale, în timp ce protectia aplicata numai asupra valorii adaugate în produsul supus impunerii vamale, obtinut în procentul de productie pe plan intern, reprezinta protectia efectiva.

Rata protectiei efective se calculeaza dupa formula:

T _f x V_f - T_m x V_m

T_e = ----- ----- --------------- x 100

V_f - V_m

Unde :

Te = taxa vamala efectiva,

Tf = taxa vamala nominala asupra produsului finit

T m = taxa vamala nominala asupra materiei prime

Vf = valoarea vamala a produsului finit

Vm = valoarea vamala a materiei prime.

Protectia efectiva variaza direct proportional cu nivelul taxei vamale percepute asupra produsului finit si cu nivelul dispersiei tarifare (diferenta dintre nivelul taxelor vamale pe grupe de produse integrate pe verticala, în functie de gradul lor de prelucrare) si invers proportional cu nivelul taxei vamale percepute asupra materiilor prime care intra în componenta produsului respectiv, cât is cu ponderea valorilor nou adaugate în componenta produsului finit.

Efectele politicii vamale asupra fluxurilor de import pot fi sintetizate conform graficului din figura 2.

P2

P1

Q1 Q2 C2 C1 cantitate

Figura 2. Efectele politicii vamale asupra fluxurilor de import.

Astfel, în lipsa taxelor vamale consumatorii de pe piata interna cumpara cantitatea OC, la pretul OP1, determinat de curba ofertei interne Oc. Producatorii interni ofera cantitatea OQ1, importurile fiind Q1C1. Introducerea unei taxe de import determina cresterea OC2, producatorii interni ofera cantitatea OQ2, iar importurile se reduc la O2C2. Efectul tarifului asupra consumului este indicat de C1C2. Împreuna, cele doua cantitati dau masura efectului protectionist. Diferenta P1P2 este încasata ca venit fiscal din taxa vamala, ceea ce înseamna o valoare de G'GTT.

b. Politica vamala în România

Dupa 1990, organele de resort din tara noastra (Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Economiei si Comertului) au elaborat si pus în aplicare, începând cu 1 ianuarie 1992, un nou tarif vamal, în baza Conventiei vamale privind sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor. Intrarea în vigoare a noului tarif vamal a fost reglementata prin Hotarârea Guvernului nr. 673/1991 privind tariful vamal de import al României.

Noul tarif vamal al României se aplica la toate marfurile care fac obiectul importurilor. La importurile dintarile cu care se întretin relatii comerciale pe baza unor conventii sau întelegeri internationale, aplicarea taxelor vamale se face potrivit prevederilor acestora.

Clasificarea marfurilor în acest tarif se face potrivit Nomenclatorului Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles, iar încadrarea marfurilor în nomenclatura folosita pentru tariful vamal de import se determina în conformitate cu Regulile generale pentru încadrarea în nomenclatura vamala, precum si cele de stabilire a originii marfurilor (anexa nr. 2 la H.G. nr. 673/1991).

2.2. DINAMICĂ,VOLUM, BALANŢĂ COMERCIALĂ

La sfârsitul secolului XX, România si-a orientat schimburile comerciale externe catre Uniunea Europeana, comertul tarii noastre cu aceasta grupare internationala desfasurându-se în cadrul juridic oferit de Acordul European care este completat de o serie de acorduri si protocoale încheiate ulterior. Derularea schimburilor comerciale în deceniul 1992 - 2002 releva faptul ca economia româneasca se afla în plin proces de transformare care îi permite un acces mai facil la diviziunea internationala a productiei mondiale si integrarea în economia europeana.

Dimensiunile schimburilor comerciale dintre România si Uniunea Europeana sunt puse în evidenta de datele din tabelul nr. 3.

Tabel nr. 3.

Greutatea specifica a comertului exterior cu UE

în comertul exterior al României în perioada 1992 - 2002

- în % -

Sursa: Calculat dupa Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si

Buletinul Statistic de Comert Exterior nr. 12/2002.

Informatiile cuprinse în acest tabel consemneaza faptul ca, în perioada anilor 1992-2002, schimburile comerciale ale României cu tarile Uniunii Europene au reprezentat, în medie anuala, 59,85% din totalul comertului nostru exterior. Ponderea acestora a crescut de la 38,77% în 1992 la 62,16% în 2002, indicând un spor de 23,39 puncte procentuale. Valoarea maxima a ponderii vizate a fost atinsa în 1999, aceasta fiind de 63,32%, anul 2000 marcând o usoara diminuare a schimburilor comerciale româno-comunitare care înregistreaza însa o evolutie ascendenta în urmatorii doi ani (de la 59,80% în 2000 la 61,76% în 2001 si, respectiv, 62,16% în 2002).

Ponderea exporturilor catre tarile Uniunii Europene în exporturile totale ale tarii noastre, în perioada studiata, s-a ridicat la o marime medie anuala de 62,06%, variind între 35,17% în 1992 si 67,06% în 2002, disparitatea fiind de 31,89 puncte procentuale. În anul 2000 se remarca o diminuare a exporturilor catre Uniunea Europeana în totalul exporturilor românesti pentru ca, în anul urmator aceasta pondere sa atinga valoarea maxima a perioadei avute în vedere, respectiv 67,80%, anul 2002 marcând o reducere usoara a acestei valori la 67,06%. Volumul valoric al exporturilor României catre tarile comunitare a avut o tendinta crescatoare pe tot parcursul perioadei studiate, fapt care reiese din tabelul nr. 4.

Tabel nr. 4

Evolutia exportului FOB al României catre Uniunea Europeana

în perioada 1992-2002

- în mil. USD -

SURSA: Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si

Buletinul Statistic de Comert Exterior nr. 12/2002.

În 2002, exporturile României catre Uniunea Europeana s-au cifrat la 9301,1 milioane dolari SUA, ceea ce reprezinta o crestere de 20,5% fata de anul precedent. Cele mai semnificative exporturi românesti catre tarile comunitare, din punct de vedere valoric, au fost semnalate în anul 2002 la produse textile, îmbracaminte, încaltaminte, masini si aparate, echipamente electrice, produse minerale, mijloace de transport, produse din lemn, piei, blanuri si produse din acestea, produse vegetale, materiale plastice, cauciuc si produse derivate ale acestora, articole din piatra si din materiale similare, instrumente si aparate optice, mobila si la produse ale industriei chimice. Reduceri ale exporturilor, la nivelul anului 2002, s-au constatat la animalele vii si produse animaliere, bauturi, tutun, grasimi si uleiuri animale sau vegetale, fier, fonta si otel.

Pe ansamblul perioadei studiate se poate afirma ca exportul României catre tarile Uniunii Europene a crescut, atât cantitativ cât si valoric, în principal ca urmare a liberalizarii comertului prin acordurile de asociere la Uniunea Europeana si acordurile de comert liber. Uniunea Europeana a devenit din ce în ce mai importanta pentru exportatorii români, accesul produselor românesti pe piata comunitara depinzând, în special, de politica comerciala â dar si de o serie de alte aspecte precum competitivitatea, concurenta, felul produselor exportate, îndeplinirea obligatiilor contractuale etc.

Importurile românesti din tarile Uniunii Europene în ansamblul importurilor noastre au detinut, în aceeasi perioada, o pondere de 58,07%. Ele au cunoscut o evolutie ascendenta urcând de la 41,28% în 1992 la 58,36% în 2002, disparitatea dintre acestea ridicându-se la 17,08 puncte procentuale. Cota maxima a fost atinsa în anul 1999, respectiv 60,67%. Anul 2000 a marcat o reducere a nivelului importurilor de la 60,67% la 56,59%, nivel care va creste progresiv în 2001 la 57,34% si în 2002 la 58,36% (vezi tabelul nr. 5).

Tabelul nr. 5.

Evolutia importului CIF al României din UE în perioada 1992-2002

- în mil. USD -

SURSA: Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si

Buletinul Statistic de Comert Exterior nr. 12/2002.

În anul 2002, importul a totalizat 10.422,6 milioane dolari SUA, cu 16,9% mai mult fata de 2001. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi a fost în 2002 de 84,1% fata de 79,3% în 2001. Comparativ cu anul precedent, în 2002 importurile au crescut la majoritatea grupelor de produse, respectiv la animale vii si produse ale industriei chimice, materiale plastice, cauciuc, piei, blanuri si produse din acestea, produse din lemn, hârtie, materii textile, încaltaminte, palarii, articole din piatra si din materiale similare, fonta, fier si otel, masini, echipamente electrice, mijloace de transport, instrumente si aparate optice. Scaderi semnificative ale importurilor s-au înregistrat la produse vegetale, minereuri si combustibili.

România a aplicat una dintre cele mai liberale politici comerciale din Europa. Piata româneasca este larg deschisa spre exterior, nu se aplica restrictii cantitative la import, iar principalul instrument de politica comerciala la import este tariful vamal, al carui nivel este redus, atât pe o baza autonoma, cât si în cadrul negocierilor internationale.

În perioada 1992-2002, balanta comerciala a României rezultata din schimburile externe cu tarile Uniunii Europene a fost pasiva, o marturie edificatoare în acest sens constituind-o datele cuprinse în tabelul nr. 6. deficitul acesteia a oscilat între 462 milioane de dolari SUA (1994) si 1.471 milioane de dolari SUA (1998). În anul 2002, deficitul a fost de 1.121,5 milioane de dolari SUA, în scadere cu 76,5 milioane de dolari SUA fata de 2001. În medie, balanta comerciala a României cu Uniunea Europeana a reprezentat, în aceeasi perioada, 44,92% din valoarea pasiva a balantei comertului exterior total al României pe acelasi interval de timp. În anul 2002, balanta comerciala a tarii noastre rezultata din schimburile comerciale cu Uniunea Europeana a detinut cea mai mica pondere, respectiv de 28,12% din volumul comertului exterior datorita valorilor apropiate ale exportului si importului înregistrate în acelasi an.

Tabelul nr. 6

Comertul exterior al României cu Uniunea Europeana

în perioada 1992-2002

- în mil. USD -

Sursa: Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si Buletinul de Comert

Exterior nr. 12/2002.

În intervalul care face obiectul cercetarii, România a înregistrat o balanta comerciala deficitara cu majoritatea tarilor Uniunii Europene. Cel mai mare deficit, înregistrat în anul 2002 (potrivit informatiilor oferite în tabelul nr. 7), l-a avut cu Germania, respectiv -488 milioane de dolari SUA, urmata de Italia (-232 milioane de dolari SUA), Austria (-171 milioane de dolari SUA), Suedia (-3 milioane de dolari SUA), Spania (-85 milioane de dolari SUA), Franta (-84 milioane de dolari SUA), Belgia (-66 milioane de dolari SUA) si Portugalia (-16 milioane de dolari SUA). În relatiile cu Grecia, Luxemburg, Olanda si Regatul Unit al Marii Britanii s-au înregistrat balante excedentare (+123 milioane de dolari SUA, +43 milioane de dolari SUA, +122 milioane de dolari SUA).

Tabelul nr. 7

Soldul balantei comerciale pe tari în perioada 1992-2002

- în mil. USD-

Sursa: Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si Buletinul de Comert

Exterior nr. 12/2002.

Soldul negativ înregistrat în aceasta perioada se localizeaza, în principal, la urmatoarele categorii de produse: produse ale industriei constructoare de masini, produse ale industriei chimice si de mase plastice, produse agroalimentare, acest sold fiind compensat, în mare parte, prin excedentele înregistrate la încaltaminte, palarii, umbrele, bastoane, materiale textile si alte articole din acestea, mobila, articole de interior, pentru divertisment si sport.

Analiza exporturilor si importurilor în contextul integrarii României în Uniunea Europeana consemneaza o crestere mult mai dinamica a schimburilor noastre comerciale cu aceasta grupare integrationista care reprezinta principalul nostru partener extern, cu o pondere de 67,06% în anul 2002 fata de 35,17% în anul 1992, la export, si 58,36% în 2002 fata de 41,28% în 1992, la import, aceste evolutii fiind efectul pozitiv al Acordului de Asociere a României la Uniunea Europeana asupra relatiilor bilaterale. Se poate observa din datele prezentate în cadrul acestui subcapitol ca importurile românesti din tarile Uniunii Europene au parcurs o curba constant crescatoare pe întreg parcursul perioadei devansând valoarea exporturilor. Cresterea importurilor a fost însotita de o crestere lenta dar constanta a investitiilor straine directe, care din 1999 a început sa genereze unele efecte pozitive în economia româneasca, în special asupra fortei de munca si asupra nivelului productivitatii.

2.3. STRUCTURA IMPORTURILOR sI A EXPORTURILOR

Importul României din Comunitatea Europeana, în perioada 1992-2002, a avut un volum valoric substantial mai mare decât exportul, iar categoriile de produse importate au fost, în cea mai mare parte, materii prime si semifabricate, cu preturi relativ ridicate si un grad mai mare de prelucrare. Principalele importuri românesti din Uniunea Europeana se refera la:

a)     minereuri, combustibili si alte semifabricate necesare unor sectoare industriale energoface si material-intensive;

b)     bunuri alimentare, fibre si fire textile, produse chimice care intra în categoria importurilor concurentiale si pentru care România dispune de suficiente resurse pentru a le substitui, pentru aceasta impunându-se cresterea eficientei si a calitatii;

c)     masini, utilaje si echipamente.

În anul 1992, România a înregistrat cel mai ridicat volum la importurile de masini, aparate si echipamente electrice,a cestea totalizând 181.344 milioane lei si reprezentând 21,90% din importurile românesti provenind din Uniunea Europeana.

Pe locul doi, din punct de vedere valoric, s-au situat textilele (125,968 milioane lei) cu un procent de 15,21% din total import, urmate fiind de mijloacele si materialele de transport (77.993 milioane lei) cu 9,42%. Cele trei sectiuni au detinut, împreuna, 46,53% din totalul importurilor din Uniunea Europeana. În 1997, masinile si echipamentele electrice, textilele si produsele chimice detineau 59,88% din totalul importurilor provenind din Uniunea Europeana, pe lânga acestea remarcându-se, din punct de vedere valoric, si importurile de metale comune (2.503.209 milioane lei), materiale plastice, cauciuc (1.820.537 milioane lei), pielarie (1.817.794 milioane lei), produse minerale (1.513.398 milioane lei) etc. În 2002, pe primul loc la importul României din Uniunea Europeana s-au situat masinile, aparatele si echipamentele electrice cu un procent de 23,78%, urmatoarele doua pozitii fiind detinute de textile cu 23,08% si produse chimice cu 9,75%. În anii 1992-2002, cele mai mici importuri ale tarii noastre din Uniunea Europeana au fost înregistrate la produse vegetale, grasimi si uleiuri minerale sau vegetale, mobila si produse din lemn. Cea mai vizibila modificare a structurii importurilor o reprezinta cresterea importurilor de textile în conditiile în care România importa textile semifabricate pentru a le exporta mai apoi sub forma de lohn. Acest tip de comert a fost încurajat de costul mai redus al manoperei în România, dar si de reglementarile comerciale ale Uniunii Europene în acest domeniu. Pe toata durata perioadei 1992-2002 s-a remarcat ponderea ridicata pe care au detinut-o masinile, aparatele si echipamentele electrice în total importuri, ceea ce face dovada unui deficit ridicat la aceasta categorie de produse în relatiile cu Uniunea Europeana, situatia putând fi interpretata si ca o încercare de înlocuire a echipamentelor vechi si uzate.

Un statut aparte în comertul României cu Uniunea Europeana îl detin produsele agricole a caror pondere este relativ mica dat fiind discrepantele existente între agricultura româneasca si cea comunitara, dar si practicarea unui protectionism substantial din partea Uniunii Europene. La toate acestea se adauga faptul ca produsele agricole au fost într-o mai mica masura liberalizate prin Acordul European. Totusi, pâna în prezent, au fost încheiate negocierile pentru doua tipuri de produse: carne de pasare si brânzeturi, a fost reglementat comertul cu vin si au fost acordate o serie de concesii în domeniul produselor piscicole.

Referitor la comertul cu servicii, acesta detine una dintre cele mai scazute ponderi în totalul comertului cu Uniunea Europeana, desi s-a observat existenta unei tendinte crescatoare. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca serviciile de transport au cea mai mare pondere dintre toate celelalte servicii, atingând o rata de aproximativ 40-42% în exportul de servicii, respectiv 35-37% în importul de servicii, ceea ce depaseste cu mult nivelul altor tari europene. Comparativ cu serviciile de transport, ponderea serviciilor de turism este cu putin peste 20% în exporturi si 25% în importuri, foarte scazuta, potrivit normelor europene.[5]

În ansamblu, în perioada 1992-2002, comertul exterior al României cu Uniunea Europeana nu a evoluat potrivit asteptarilor initiale, motiv pentru care se va urmari, pe termen mediu, îmbunatatirea structurii exporturilor românesti, prin promovarea celor cu un grad înalt de prelucrare, reducerea deficitului balantei comerciale si initierea unor actiuni de cooperare în productie cu parteneri din tarile Uniunii Europene, pentru transferul de tehnologie si know-how, cresterea calitatii si competitivitatii produselor românesti.

În prezent, România are o structura pe marfuri a comertului exterior cu Uniunea Europeana mai putin favorabila, deoarece avantajele comparative de care dispune sunt, în cea mai mare parte, estompate de dezavantajele comparative. Aceasta situatie este cauzata de faptul ca tara noastra exporta în principal produse cu un grad scazut de prelucrare (textile, confectii, încaltaminte, metal, sticla), mobila, lemn brut etc.

Cele mai multe exporturi ale României catre Uniunea Europeana sunt reprezentate de produsele semifabricate care intra în categoria bunurilor denumite "sensibile" si a celor cu un continut mai redus în tehnica avansata, cu o valoare adaugata mai mica. Chiar daca accesul pe piata comunitara al produselor mai sensibile a fost restrictionat de limitarile cantitative si de alte bariere, ponderea acestora în totalul exporturilor tarii noastre catre Uniunea Europeana, în perioada analizata, a fost ridicata. Explicatia acestui fenomen reiese din faptul ca România, în cea mai mare parte, exporta textile sub forma de lohn sau active processing, beneficiind astfel de un avantaj comparativ datorita diferentei de cost al manoperei. La 1 ianuarie 1998 au fost înlaturate barierele la produsele textile si au fost acordate reduceri tarifare temporare si cresteri de cote. Toate aceste masuri au favorizat, în ansamblu, sporirea exporturilor anumitor produse românesti având ca destinatie tarile comunitare.

În ultimul deceniu, nu se constata schimbari majore în compozitia exporturilor românesti catre Uniunea Europeana. Astfel, în anul 1992, exporturile tarii noastre au fost dominate de textile a caror valoare s-a cifrat la 89.948 milioane lei (18,27% din totalul exportului României catre Uniunea Europeana), urmate de marfuri si produse diverse (mobila, articole de iluminat si alte articole similare) în valoare de 89.015 milioane lei (18,10%) si metale comune al caror volum valoric a fost de 65,645 milioane lei (13,35%), acestea detinând împreuna 49,72% din total exporturi. În 1997, din nou trei sectiuni, respectiv textile (35,95%), metale comune (16,60%) si încaltaminte (11,02%) detineau împreuna 63,57% din exporturi. În anul 2002, România a exportat, în principal, textile a caror pondere în totalul exporturilor directionate catre tarile membre ale Uniunii Europene a fost de 34,42%, masini, aparate, echipamente electrice (16,12%) si încaltaminte (12,14%), ponderea acestor trei grupe de produse în total exporturi fiind de 62,68%. România a detinut cele mai mici ponderi la exporturile sale catre cele 15 state membre ale Uniunii Europene la grasimi si uleiuri animale sau vegetale, bauturi, tutun, hârtie, instrumente si aparate optice, produse vegetale etc. Analizând evolutia exporturilor românesti catre Uniunea Europeana pe parcursul anilor 1992-2002, se poate afirma ca acestea se concentreaza pe un numar redus de categorii de produse, deci gradul de diversificare este scazut, dintre tarile Europei Centrale si de Est România cunoscând cea mai scazuta diversificare a exporturilor.

2.4. ORIENTAREA GEOGRAFICĂ A VOLUMULUI COMERCIAL

AL ROMÂNIEI LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Din punct de vedere geografic, comertul exterior românesc cu Uniunea Europeana s-a caracterizat printr-o maxima diversificare, fiind totodata extrem de variat si neuniform. În anii limita ai perioadei studiate ponderile detinute de tarile Uniunii Europene care efectuau comert cu România s-au schimbat, dar nu atât de mult încât sa modifice fundamental configuratia geografica a schimburilor noastre comerciale externe. Din rândul tarilor membre ale Uniunii Europene, cea mai mare parte a relatiilor comerciale ale tarii noastre se deruleaza cu Italia, Germania, Franta si Marea Britanie. În comertul exterior românesc cu Uniunea Europeana, exporturile noastre cu aceste tari detin o pondere covârsitoare: în 1992 de 69,89%, în 1997 de 80,23% si în 2002 de 80,43%.

În anul 1992, cele mai multe exporturi ale României au fost directionate catre Germania, care s-a situat pe locul întâi cu o pondere de 31,20%, în 1997, aceasta fiind devansata de Italia (34,45%) care si-a mentinut pozitia de ordinul I si în anul 2002 cu un procent de 37,20%. Pâna în 1997, când a devansat Germania care detinea o pondere de 29,76%, Italia se situa pe locul doi cu 17,26% din comertul nostru exterior.

Franta si Marea Britanie si-au mentinut constant pozitiile de ordinul III si IV în cei trei ani mentionati. Astfel, exporturile României catre Franta nu au cunoscut o evolutie evidenta, variatiile fiind foarte mici: în 1992 - 11,14%, în 1997 - 9,75% si în 2002 - 11,34%. În schimb, Marea Britanie fluctueaza de la 10,29% în 1992, la 6,27% în 1997, ajungând la 8,64% în 2002 (vezi tabelul nr.8).

Cele mai putine exporturi au fost orientate catre Lxemburg, Finlanda, Portugalia si Danemarca.

Tabel nr. 8

Ponderea exportului României în tarile Uniunii Europene

în%-

Sursa: Calculat dupa Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si

Buletinul Statistic de Comert Exterior nr. 12/2002.

În 2002, cel mai mare volum al exportului românesc s-a îndreptat catre Italia (3460,7 milioane dolari SUA), urmata de Germania cu 2162,8 milioane dolari SUA si Franta cu 1055,2 milioane dolari SUA (situatie relevata din punct de vedere procentual si de graficul .). Principalele marfuri exportate în Italia au fost: articole si accesorii de îmbracaminte, încaltaminte, produse din fonta si otel, produse laminate plate, aluminiu, motoare si generatoare electrice, mobilier; în Germania: articole de îmbracaminte, mobila, parti si accesorii de autovehicule,lemn si panouri fibrolemnoase, încaltaminte, obiecte din sticla etc., iar în Franta: produse petroliere, articole si accesorii de îmbracaminte, încaltaminte, tevi, conducte si profile tubulare, aluminiu, mobila etc.

În ceea ce priveste importurile românesti în perioada 1992-2002, acestea au provenit din aproape toate tarile Uniunii Europene, însa participarea fiecareia dintre ele la acest flux comercial a fost extrem de inegala. Principalele tari de provenienta ale importurilor României au fost Germania, Italia, Franta si Marea Britanie. Ponderea lor în totalul importurilor românesti din Uniunea Europeana se ridica în 1992 la 76,45%, în 1997 la 78,86%, coborând usor în 2002 la 78,32%. Primul loc l-a ocupat Germania în anii 1992 si 1997 cu o pondere de 31,96%, respectiv 31,25%, loc pe care în 2002 îl cedeaza Italiei a carei pondere a atins 35,42%. Franta si Marea Britanie s-au situat pe locurile III si IV, astfel: Franta cu ponderi de 18,38%, 10,94% si 10,93%, iar Marea Britanie de 7,27%, 6,55% si 6,54 % (vezi tabelul 9).

Tabelul 9

Ponderea importului României în tarile Uniunii Europene

- în %-

Sursa: Calculat dupa Anuarele Statistice ale României pe anii 1996 si 2001 si

Buletinul Statistic de Comert Exterior nr. 12/2002.

În anul 2002, cele mai mari valori le-au detinut importurile românesti provenind din Italia (3692,7 milioane dolari SUA), Germania (2650,9 milioane dolari SUA) si Franta (1139,4 milioane dolari SUA). Aceasta ierarhizare a tarilor de provenienta a importurilor românesti, însa din punct de vedere al ponderii detinute în total import, situatia este relevata si de graficul alaturat. Principalele marfuri importate din Italia au fost: produse petroliere, medicamente, polimeri de etilena, policlorura de vinil, tesaturi din lâna, bumbac si din fibre sintetice, accesorii de îmbracaminte confectionate, bare si profile de aluminiu, aparate si instrumente optice etc., din Germania: instrumente si aparate pentru analize fizice si chimice, tractoare, autovehicule speciale, aparate electrice pentru telefonie, accesorii de îmbracaminte, tesaturi din fire artificiale, brânzeturi etc., iar din Franta: aparate de emisie pentru telefonie, aparate electrice pentru telefonie, transformatoare electrice, masini pentru prelucrarea cauciucului, fire sintetice, medicamente, uleiuri de motoare etc. Cele mai mici importuri, în 2002, au provenit din Luxemburg (6,3 milioane dolari SUA), Portugalia (49 milioane dolari SUA) si Finlanda (54,7 milioane dolari SUA).

Concluzionând, se poate afirma ca începând din 1997, comertul exterior al României a atins o stabilitate geografica substantiala pe relatia UE, tara noastra orientându-si schimburile comerciale externe în functie de conjunctura economica existenta pe pietele mondiale. Desi comertul exterior românesc cu Uniunea Europeana este stabil geografic, el se încadreaza într-un context mai putin favorabil întrucât se efectueaza pe o baza ineficienta, în special datorita deficitului de productivitate fata de principalii parteneri comerciali europeni, cât si datorita devansarii permanente a exporturilor de catre importatori. Pentru corectarea acestor deficiente se impune ca ajustarea geografica sa fie însotita si de o schimbare adecvata în structura bunurilor si serviciilor exportate.

2.5. EVOLUŢIA RELAŢIILOR COMERCIALE DINTRE

ROMÂNIA sI UNIUNEA EUROPEANĂ

Destramarea pietei C.A.E.R. cu care România efectua în jur de 50% din schimburile sale economice externe de bunuri si de servicii si necesitatea gasirii de noi piete de desfacere pentru produsele noastre industriale si agricole, au determinat o evolutie sinuoasa atât a exporturilor cât si a importurilor.

Astfel în primii ani ai tranzitiei s-a înregistrat o cadere brusca a volumului marfurilor exportate si o modificare a raportului între export si import, ceea ce a determinat si o schimbare radicala a soldului balantei comerciale. Fata de un volum al exportului de 10487 milioane dolari si al importului de 8871 milioane de dolari în 1989, cu un sold pozitiv al balantei comerciale de 1616 milioane de dolari, în 1990 România a realizat un volum al exportului de numai 5870 milioane de dolari (reprezentând aproximativ jumatate din cel realizat în 1989) si un import de 9663 milioane de dolari (cu aproape 9% mai mare decât cel din 1989).

Trecerea de la o balanta comerciala excedentara la una deficitara de aproape de 3800 miliarde de dolari, a însemnat un puternic dezechilibru în economia româneasca, cu efecte pe termen lung

Evolutia volumului exportului si importului României a continuat si în perioada 1991-1993 pe o linie descendenta, dupa care, în urmatorii ani, s-a observat o oarecare evolutie ascendenta.

În perioada 1990-1999 importurile au fost mai mari decât exporturile (soldul balantei comerciale fiind în toti anii negativ). Gradul de acoperire a importurile cu exporturi nu s-a realizat integral, desi începând cu anul 1993 s-a constatat o usoara tendinta de îmbunatatire a acestuia, însa cu scaderi semnificative în anii 1996-1998. (Anexa)-

În perioada 2000-2003 , comertul exterior a înregistrat o crestere sustinuta. Volumul total al comertului exterior a crescut de la valoarea 23.421 milioane dolari înregistrata în anul 2000, la 29.936,6 milioane dolari în anul 2001. În anul 2002, volumul total al schimburilor comerciale a cunoscut o noua crestere, depasind pragul de 30 de miliarde dolari si cifrându-se la 31.725,5 milioane dolari (echivalentul unei cresteri relative cu 17,7%, comparativ cu anul 2001).

În perioada 2000-2002, corespunzator anului anterior, exportul FOB a crescut în anul 2001 cu 9,8%, la 11,385,0 milioane dolari, iar în anul 2002 cu 21,8%, la 13.868,8 milioane dolari.

Tabelul nr. 10

Evolutia exportului pe principalele categorii de produse 2000-2002

- milioane dolari -

Preluat din sursa: www.Centrul Român de comert Exterior[10]

Exporturile FOB realizate în luna martie 2003 au fost de 1442,0 milioane dolari SUA, mai mari cu 40,5% comparativ cu luna martie 2002, cu 24,% fata de media anului 2002 si cu 8,4% fata de luna februarie 2003, reprezentând cel mai mare nivel valoric lunar al exporturilor României dupa anul 1990. În trimestrul I 2003 exporturile FOB au fost de 4039,1 milioane dolari SUA, mai mari cu 39,4% fata de trimestrul I 2002.

Importul CIF a cunoscut de asemenea o evolutie pozitiva, înregistrând cresteri anuale fata de anul anterior cu 25,6% în 2000, la nivelul de 13,054,5 milioane dolari si cu 19,1% în anul 2001, la valoarea de 15.551,6 milioane dolari. Pe ansamblul anului 2002, importul s-a cifrat la 17856,7 milioane dolari, echivalentul unei cresteri relative cu 14,8% comparativ cu anul 2001.

Tabel nr. 11

Evolutia importului pe principalele categorii de produse 2000-2002

- milioane dolari -

Preluat din sursa: www.Centrul Român de comert Exterior

Importurile CIF realizate în luna martie 2003 au fost de 1784,7 milioane dolari SUA (1647,3 milioane dolari SUA importuri FOB), mai mari cu 38,7% fata de luna martie 2002, cu 19,9% fata de media anului 2002 si cu 13,1% fata de luna februarie 2003, reprezentând ca si exporturile, cel mai mare nivel valoric lunar al importurilor României dupa 1990. În trimestrul I 2003 importurile CIF au însumat 4859,5 milioane dolari SUA (4485,4 milioane dolari SUA importuri FOB), fiind cu 33,3% mai mari fata de trimestrul I 2002.

Evolutia importului comparativ cu cresterea exportului a determinat înregistrarea unui deficit al balantei comerciale de -2,688 milioane dolari la sfârsitul anului 2000 si de -4.166,6 milioane dolari la sfârsitul anului 2001. Pe ansamblul anului 2002, deficitul a scazut sub 4 miliarde de dolari.

Deficitul comercial FOB/CIF în luna martie 2003 a fost de 3421,7 milioane dolari SUA (251,8 milioane dolari SUA în martie 2002), iar în trimestrul I 2003 de 820,4 milioane dolari SUA (749,3 milioane dolari SUA în trimestrul I 2002). În preturi FOB/FOB deficitul a fost de 205,3 milioane dolari SUA în luna martie 2003 si de 446,3 milioane dolari SUA în trimestrul I 2003.

Tabelul nr. 12

Evolutia soldului balantei comerciale

pe principalele categorii de produse 2000 - 20002

- milioane dolari -

Preluat din sursa: www.Centrul Român de comert Exterior

În perioada initiala de tranzitie, a existat generare de comert în România, ca urmare a liberalizarii si semnarii acordurilor internationale privind comertul (1991-1996), încheiate în primul rând cu U.E. si apoi începând din 2000, datorita unor performante mai bune în privinta cresterii economice precum si efectelor reducerii barierelor comerciale.

În perioada 1997-1999, fenomenul de generare de comert s-a estompat pâna la disparitie, pe fondul celui de-al doilea val de recesiune economica. O cauza importanta pare sa fie pierderea de competitivitate indusa de lipsa de abilitate a mediului economic din România de a atrage investitii straine directe si know-how, care ar fi putut propulsa restructurarea economica eficienta si cresterea durabila.

Deturnarea de comert este un proces în plina desfasurare, manifestat prin comutarea exporturilor si importurilor dinspre C.S.I. sau statele în curs de dezvoltare catre statele europene - în princi8pal Uniunea Europeana si C.E.F.T.A.

Pe grupe de tari, comparativ cu trimestrul I 2002, în 2003 au crescut exporturile catre tarile dezvoltate (+36,6%), iar în cadrul acestora cu tarile Uniunii Europene (+35,2%). Ponderea acestor grupe de tari în total exporturi a fost de 75,2% pentru tarile dezvoltate si de 68,9 pentru Uniunea Europeana. Exporturile în tarile în curs de dezvoltare au crescut cu 61,0% si au reprezentat 15,5% în total exporturi. Exporturile în tarile în tranzitie a crescut cu 33,1%.

Pe grupe de tari, comparativ cu trimestrul I 2002, în 2003 importurile din tarile dezvoltate au crescut cu 28,4%, iar în cadrul acestora importurile din tarile Uniunii Europene au fost cu 29,0% mai mari. Ponderile celor doua grupe de tari în total importuri au fost de 62,4% pentru tarile dezvoltate, respectiv de 56,0% pentru Uniunea Europeana. Importurile din tari cu economie de tranzitie au crescut cu 50,5% si au avut o pondere de 25,2% în total importuri. Importurile din tari în curs de dezvoltare au fost cu 26,7% mai mari.

Comertul exterior românesc se desfasoara în cea mai mare parte cu statele europene (peste 82% din total export si, respectiv, din total import). Uniunea Europeana este principalul partener comercial al României, cumulând ponderi de aproximativ 67% în total exporturi si de 58% în total importuri.

Comertul exterior al României prezinta un grad relativ ridicat de concentrare atât din punctul de vedere al pietelor de desfacere, cât si al furnizorilor externi. În perioada 2000-2002, primele 10 tari partenere la export au detinut o pondere cumulata de peste 70%, iar la import, de peste 65% (Vezi anexa nr. ..). În anul 2002, cel mai important partener comercial comunitar al României din U.E. a fost Italia, având 34% din comertul bilateral dintre România si U.E., urmata de Germania - cu 25,3%, Franta - cu 10,8%si Marea Britanie - cu 7,7%.

În trimestrul I 2003, primii zece parteneri comerciali în derularea exporturilor (însumând 75,6% din total exporturi) au fost: Italia - 25,5%, Germania - 16,3%, Franta - 6,7%, Marea Britanie - 6,2%, Turcia - 4,7%, SUA - 3,9%, Olanda - 3,4%, Ungaria - 3,1%, Austria - 3,0% si Grecia - 2,8%.

Primele zece tari partenere în derularea importurilor pentru aceeasi perioada analizata, reprezentând 70,0% din total importuri, au fost: Italia - 19,6%, Germania - 14,5%, Federatia Rusa - 10,9%, Franta - 6,4%, Marea Britanie - 3,6%, Turcia - 3,4%, Austria - 3,3%, Ungaria - 3,1%, SUA - 2,8% si China - 2,4%.

Concluzia care se desprinde este aceea ca deschiderea economica a României a fost un proces real în perioada de tranzitie, lucru care a condus la un grad sporit de integrare pe pietele internationale de marfuri comercializabile pe plan extern, cu precadere pe pietele de bunuri si mai putin pe cele de servicii. Cu toate acestea, cresterea exporturilor în UE si C.E.F.T.A. si a importurilor din UE si C.E.F.T.A. nu a fost urmata de o crestere similara a volumului de comert cu restul lumii.