CONTRACTAREA COMERCIALA INTERNATIONALA
Contractul reprezinta materializarea acordului de vointa al partilor, suportul juridic al oricarei tranzactii internationale;
DEFINITIE: Contractul de vanzare internationala de marfuri este acordul de vointa intre 2 parteneri, avand sedii in state diferite, prin care una din parti (exportatorul) se obliga sa transfere asupra celeilalte parti (importatorul) proprietatea asupra unu 959b19j i bun al sau contra platii unui pret.
Contractul de vanzare internationala de marfuri
Contine elemente definitorii ale vanzarii din dreptul intern:
ØCaracter consensual;
ØSinalagmatic;
ØTranslativ de proprietate;
ØCu titlu oneros.
Este un contract original, care se realizeaza in mediul international, cu finalitate si caracteristici proprii;
Caracterul comercial al vanzarii este mai putin relevant, trasatura principala distinctiva constituind-o caracterul international.
PROIECTUL DE CONTRACT
Partile contractante;
Obiectul contractului: descriere, calitate, cantitate, specificatii, origine, ambalaj;
Pretul : unitar/total, moneda, etc.;
Conditia de livrare;
Conditii de plata: imediat/termen, modalitati, instrumente etc.;
Dreptul aplicabil;
Valabilitatea contractului: termen de valabilitate, data executarii;
Semnaturi.
SUBIECTELE CONTRACTULUI
Sunt persoane fizice sau juridice care prin acordul lor de vointa au dat nastere la un raport juridic contractual intre ele, asumandu-si astfel anumite drepturi si obligatii reciproce determinate de contract;
Raporturile juridice specifice comertului international se caracterizeaza prin prezenta obligatorie a unuia sau mai multe elemente de extraneitate cum ar fi:
subiectele raportului juridic au cetatenie diferita;
Sediul partilor contractante se afla in state diferite;
Obiectul contractului se afla localizat in strainatate, etc.
OBIECTUL CONTRACTULUI
In sens juridic, acesta reprezinta un ansamblu de drepturi si obligatii patrimoniale pe care si le asuma partenerii.
In sens comercial, acesta reprezinta marfurile sau serviciile asupra carora comporta obligatiile partilor. In acest sens, definirea clara a obiectului contractului presupune desemnarea marfurilor sau serviciilor astfel incat sa inlature orice posibilitate de intelegere gresita sau confuzie.
Negocierea obiectului contractului consta in identificarea sau definirea produsului prin:
determinarea cantitatii;
determinarea calitatii;
precizarea calitatii si a marcii;
garantia calitatii marcii.
DENUMIREA MARFII
In cazul marfurilor fungibile este suficienta inscrierea in contract a denumirii complete si a tipului de marfa, conform uzantelor internationale.
Pentru marfurile nefungibile sau servicii, se recomanda identificarea elementelor de individualizare a produselor, cum ar fi:
tehnologia de productie
caracteristicile tehnice reprezentative
referirile la cataloage, prospecte, tipuri sau norme tehnice
mostra, esantion, uneori marca de fabrica.
CANTITATEA
In contract trebuie prevazute:
vUnitatile de masura in care se va exprima cantitatea (de regula uzuale pe piata cumparatorului);
vLocul unde va fi determinata cantitatea si documentul care va fi luat ca baza de exprimare a cantitatii efectiv livrate;
vModul de stabilire a cantitatii (cantarire, masurare) si daca operatiunea se face integral;
vIn cazul in care cantitatea nu se poate determina la inceput, ea va fi inscrisa in contract cu o anumita marja de toleranta convenita. La anumite marfuri trebuie sa se precizeze procentul de umiditate si concentratia in substanta utila.
CALITATEA
Determinarea calitatii pe baza de descriere tehnica
Se utilizeaza la bunurile cu un grad ridicat de complexitate tehnica, individualizabile prin particularitatile lor neomogene, si consta in inscrierea in contract a caracteristicilor definitorii de productie, de asa maniera incat sa se evite eventualele diferende. Este cea mai frecvent folosita;
Determinarea calitatii pe baza de mostre. Mostra poate fi o parte reprezentativa a marfii, de dimensiuni mici, de obicei fara intrebuintari uzuale, sau poate fi un exemplar complet al marfii care formeaza obiectul contractului;
CALITATEA (cont.)
Determinarea calitatii pe baza de tipuri si denumiri uzuale
Tipul este este o notiune abstracta, de care trebuie sa se apropie cat mai mult calitatea marfii ce urmeaza a fi livrata. Tipurile de marfa pot fi definite prin standarde, care in unele cazuri au devenit internationale: ISO;
Determinarea calitatii prin indicarea marcii de fabrica, de comert sau de serviciu. Marca de fabrica sau de comert permite individualizarea produsului dintr-o gama de produse similare care pot satisface aceeasi trebuinta. Marca de serviciu atesta calitatile si competenta serviciilor specializate in acest scop.
CALITATEA (cont.)
Metoda vizionarii marfii - cu 2 clauze:
Ø " vazut si placut "
Ø " dupa incercare
Determinarea calitatii pe baza de clauze consacrate
Øclauza tel quel (asa cum este);
Øclauza "sound delivered " SD (marfa sanatoasa la destinatie) ;
Øclauza "rye terms "RT (comertului cu secara )
AMBALAJUL
De regula, natura ambalajului se prevede expres in contract. Daca acest lucru nu s-a facut, exportatorul are obligatia uzuala sa predea marfa intr-un ambalaj uzual de export.
In contract se vor prevedea urmatoarele clauze:
neto - presupune ca ambalajul se include in pretul marfii, si nu se factureaza diferit;
- neto + ambalajul - vanzatorul factureaza separat ambalajul la un pret diferit de cel al marfii;
bruto per neto - ambalajul este facturat separat, dar la pretul unitar al marfii.
MARCAREA AMBALAJULUI
Indeplineste functii de baza, cum ar fi:
- operativitate in manipularea marfii in timpul transportului;
- publicitate comerciala, in cazul revanzarii de catre importator.
De regula, pe fiecare colet se marcheaza:
numarul contractului;
numarul coletului;
numele exportatorului;
numele si adresa destinatarului;
greutatea bruto, neto;
seria produselor;
inscriptia Made in .
MARCAREA AMBALAJULUI (cont.)
Partile pot conveni asupra unui marcaj:
SPECIAL pentru marfurile la care se cere o manipulare atenta;
ORIGINAR, cand marfa ramane in lazile sau sacii in care a fost ambalata de producator, purtand fie marca originara a acestuia, fie a primului manipulant;
NEUTRU, cand ambalajul nu poarta nici un semn distinctiv care sa ateste tara de origine a marfii.
PRETUL
Reprezinta obiectul obligatiei importatorului si este concretizat intr-o suma de bani, determinata sau determinabila.
Preturile se inscriu in contract:
fie pe unitatea de produs;
fie ca o suma globala pentru intreaga cantitate de marfa care face obiectul contractului.
Pretul DETERMINAT este stabilit de catre parteneri in momentul incheierii contractului.
Pretul DETERMINABIL se foloseste in cazul tranzactiilor cu produse supuse unor frecvente oscilatii conjuncturale, si consta in definirea lui provizorie si legarea de o piata reprezentativa sau de un eveniment viitor care se va realiza cu certitudine.
PRETUL (cont.)
La stabilirea unei oferte de pret trebuie sa se tina seama de:
pretul pietei, oferta trebuind sa ramana in limitele de variatie determinate si de concurenta si sa ia in calcul calitatea produselor sau serviciilor oferite;
constrangerile comerciale previzibile ( marje normale ale vanzatorilor, comisioane de distributie, obligatii fiscale, etc. )
constrangeri legate de distanta fata de partener
(cheltuieli de transport, costuri de amortizare, termenele de repatriere a incasarilor valutare, etc. )
incidenta cheltuielilor anexe(cheltuieli administrative, consulare, garantii, prime de asigurare, ambalari suplimentare, etc. )
reflectarea la nivelul costurilor a functionarii retelei de comercializare, a serviciilor de export, in scopul asigurarii rentabilitatii actiunilor.
PRETUL (cont.)
Pretul platit trebuie sa fie acela pe care il are marfa in momentul in care se executa contractul.
Prin negociere sau pe baza uzantelor, in contract trebuie neaparat precizate:
cantitatea pentru care se calculeaza pretul;
valuta in care se face plata;
reducerile de pret pe care le acorda vanzatorul.
REDUCERI ASUPRA PRETULUI CONVENIT
Pot fi acordate sub forma de:
Scont de reglementare (cassa sconto)- sunt acordate celor care platesc inainte de scadenta;
Remiza - se acorda asupra pretului de vanzare, prin aplicarea unui anumit procent asupra pretului curent de vanzare, datorita importantei vanzarii;
Bonificatie - acordata din cauza unui defect de calitate sau calitatii neconforme cu obiectul contractului;
Rabat - se acorda in scop promotional sau tinand seama de conditiile derularii contractului.
RISCUL DE PRET
Apare ca urmare a neconcordantei in timp a valorii tranzactiei, intre momentul incheierii contractului extern si momentul livrarii marfii.
Metode contractuale de atenuare a riscului de pret
CLAUZA PRETULUI ESCALADAT
Se insereaza in contractul extern atunci cand partile vor sa mentina echilibrul intre pretul produsului finit si pretul factorilor de productie utilizati pentru fabricarea acestuia.
P1= P0( a + b M1/M0 +c L1/L0)
RISCUL DE PRET
CLAUZA DE INDEXARE
Prevede legarea sumelor prevazute in contract de un anumit etalon: o marfa de referinta, "produse tari" sau anumiti indicatori sau indici.
c. CLAUZA MARFA
Este o metoda de consolidare a valorii contractului de export prin corelarea pretului cu o cantitate bine determinata de marfuri.
d. CLAUZA DE REVIZUIRE A PRETULUI
Consta in adaptarea pretului la noile circumstante prin renegocierea lui.
TERMENELE DE LIVRARE
Termenul de livrare poate fi determinat de la inceput in contract sau determinabil, fie la o data fixa, fie in functie de un eveniment cert a carui data de realizare este cunoscuta partilor.
In situatia in care din contract sau din uzanta comerciala rezulta ca livrarea va trebui facuta intr-o perioada ulterioara, vanzatorul este in principiu cel care va stabili data exacta a livrarii.
Daca in contract nu se precizeaza nimic in privinta datei livrarii, de regula vanzatorul va remite marfa intr-un termen rezonabil de la data incheierii contractului, in functie de natura marfii si de contextul existent.
MODALITATEA DE LIVRARE
In contract se va preciza daca livrarea se va face global sau in transe.
Aceasta precizare este:
Ø fie imperativa;
Ø fie recomandativa
(de ex: livrarea se poate face si in transe).
CONDITIILE DE LIVRARE INCOTERMS 2000
Cele 13 conditii de livrare din INCOTERMS 2000 ofera o definire precisa a:
Obligatiilor vanzatorului in legatura cu livrarea;
Transferului riscurilor privind marfa de la vanzator la cumparator;
Repartizarii cheltuielilor intre cele 2 parti, pe timpul transportului;
Documentelor (sau mesajelor electronice) datorate de vanzator cumparatorului.
Au un caracter facultativ, partile avand libertatea sa recurga la ele, dar nefiind obligate sa o faca;
Au un caracter international; nu privesc decat contractele externe.
Conditiile de livrare INCOTERMS 2000
OBLIGATIILE PARTILOR PE GRUPE
CONDITIILE DE PLATA
Se refera la determinarea monedei de plata, a locului si termenului de plata, la modalitatea de plata, la garantiile oferite de cumparatori, la documentele necesare si la problema riscului valutar.
RISCUL VALUTAR exprima posibilitatea impactului negativ al miscarii cursului de schimb asupra performantelor firmei.
CLAUZE DE ACOPERIRE A RISCULUI VALUTAR
Clauza valutara
Presupune legarea valutei in care se efectueaza plata de o alta valuta, considerata ca avand un curs relativ stabil;
Clauza cosului valutar
Indicata pentru asigurarea echilibrului contractual, datorita gradului ridicat de stabilitate al acestui etalon;
Clauza de alegere a monedei de plata
Presupune exprimarea creantei in mai multe monede, pe baza cursului din momentul incheierii contractului, iar la scadenta unul dintre parteneri are dreptul sa aleaga moneda de plata.
|
