Potrivit art. 5 (1) din Legea nr. 31/1990, 'societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate iar societatea pe actiuni, in comandita pe actiuni sau cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut'.
In continuare, in art. 5 (2) se dispune ca 'societatea cu raspundere limitata se poate constitui si prin actul de vointa al unei singure persoane' intocmindu-se numai statutul.
Contractul de societate si statutul se pot incheia separat sau sub forma unui inscris unic, ele fiind denumite in ambele situatii act constitutiv.
Contractul de societate este acordul de vointa prin care doua sau mai multe persoane se inteleg sa puna in comun anumite bunuri cu intentia de a desfasura o activitate comerciala in comun in scopul de a realiza si imparti beneficii.
Prin contractul de societate, asociatii realizeaza o tripla intelegere materializata in elementele specifice ale acestuia si anume:
a) aporturile asociatilor; b) intentia de a exercita in comun o activitate comerciala; c) realizarea si impartirea beneficiilor.
1.2.2. Caracterele contractului
Caracterele contractului de societate sunt:
a) este bilateral sau plurilateral adica se incheie intre doua sau mai multe persoane care au drepturi si isi asuma obligatii;
b) este consensual adica se incheie prin simplul acord de vointa al partilor;
c) este cu titlu oneros adica fiecare dintre parti urmareste obtinerea unui castig;
d) este comutativ adica este cunoscuta intinderea obligatiilor fiecarui asociat in momentul incheierii contractului;
e) este comercial deoarece constituirea societatii este facuta in scopul efectuarii de fapte de comert.
1.2.3. Conditiile de fond ale contractului
Conditiile de fond ale contractului de societate comerciala sunt[1]:
a) conditii de fond generale pentru validitatea oricarui contract;
b) conditii de fond speciale pentru validitatea contractului de societate comerciala.
1.2.3.1. Conditiile de fond generale pentru validitatea oricarui contract
Conditiile de fond generale pentru validitatea oricarui contract sunt cele prevazute de art. 948 din Codul civil, adica:
a) existenta capacitatii de a contracta;
b) existenta consimtamantului valabil al partii care se obliga;
c) existenta unui obiect determinat;
d) existenta unei cauze licite.
1.2.3.1.1. Capacitatea de a contracta
Existenta capacitatii juridice de a contracta este determinanta in formarea contractului deoarece asocierea in temeiul Legii nr. 31/1990 este un act de dispozitie cu implicatii asupra patrimoniului propriu al persoanei.
In asemenea conditii legea[2] impune existenta capacitatii depline de exercitiu a persoanei fizice sau juridice.
Nu sunt capabili de a incheia un contract de societate minorii si interzisii judiciari ca persoane fizice precum si persoanele juridice care depasesc principiul specialitatii capacitatii lor de folosinta.
1.2.3.1.2. Consimtamantul
Existenta consimtamantului exprimat valabil este o conditie de fond fara a carei indeplinire nu se poate incheia contractul de societate in mod valabil.
Vointa persoanelor fizice sau juridice care se asociaza trebuie sa fie constienta si libera si neafectata de vicii de consimtamant.
Viciile de consimtamant care pot afecta valabilitatea contractului de societate sunt dolul, eroarea, violenta.
Eroarea ca viciu de consimtamant poate fi asupra persoanei sau asupra obiectului.
Eroarea asupra persoanei poate duce la nulitatea societatii daca in incheierea contractului a fost determinanta calitatea persoanei cu care s-a contractat, increderea in aceasta, cum este cazul la societatile de persoane, o asemenea problema nepunandu-se in cazul societatilor de capitaluri.
Eroarea asupra obiectului societatii duce la nulitatea societatii daca afecteaza substanta obiectului contractului, adica faptele de comert la care se obliga societatea (ex. o persoana are reprezentarea ca incheie un contract de societate dar incheie un contract de munca; un asociat considera ca se asociaza intr-o societate cu raspundere limitata dar se asociaza in fapt la o societate in nume colectiv).
1.2.3.1.3. Obiectul
Obiectul societatii consta in totalitatea actelor de comert pe care societatea intelege sa le efectueze in scopul realizarii si impartirii beneficiilor de catre asociati.
Notiunea de obiect al contractului de societate poate fi privita in soua sensuri:
a) obiect al conventiei adica prestatiile la care se obliga partile (aportul asociatilor);
b) obiect al societatii, adica faptele de comert pe care societatea intelege sa le realizeze.
Obiectul societatii trebuie sa fie:
a) determinat - adica sa fie delimitata sfera operatiunilor de comert pe care societatea intelege sa le efectueze;
b) licit - adica sa cuprinda acele fapte de comert pe care legea le permite in concordanta cu ordinea publica si bunele moravuri;
c) posibil - adica sa cuprinda faptele de comert posibile a fi realizate.
Consecinta incalcarii normelor juridice potrivit obiectului societatii comerciale poate fi neautorizarea constituirii societatii ori nulitatea, daca se constata ca acesta este ilicit sau imposibil de realizat dupa constituirea societatii.
Prin cauza contractului se intelege scopul pentru care acesta se incheie. Cauza contractului[3] este elementul psihologic determinant in exprimarea consimtamantului si motiveaza incheierea contractului de societate. Intr-un contract de societate comerciala, cauza este realizarea si impartirea beneficiilor intre asociati potrivit cotei de participare la capitalul social si a clauzelor contractuale.
Cauza[4] trebuie sa fie valabila adica:
a) sa existe, adica sa fie prefigurata in sensul ca asocierea are in vedere obtinerea si realizarea de beneficii care motiveaza exprimarea consimtamantului;
b) sa fie reala, adica sa nu fie falsa, sa nu existe eroare asupra motivului determinant;
c) sa fie licita si morala, adica sa nu fie prohibita de legi ori sa fie contrara bunelor moravuri si ordinii publice.
1.2.3.2. Conditiile de fond speciale pentru validitatea contractului de societate
Conditiile de fond speciale[5] pentru validitatea contractului de societate sunt:
a) aportul asociatilor; b) intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale; c) realizarea si impartirea beneficiilor.
Ele mai sunt denumite si elementele specifice ale contractului de societate care sta la baza societatii comerciale, fiind indispensabile pentru existenta contractului de societate[6]
1.2.3.2.1. Aporturile asociatilor
1.2.3.2.1.1. Notiunea aporturilor
Notiunea de aport are doua sensuri: a) juridic; b) etimologic.
In sens juridic, prin aport se intelege obligatia asumata de fiecare asociat prin actul constitutiv sau prin subscriptia ulterioara, de a aduce in societate bunuri, sume de bani, creante, prestatii in munca.
In sens etimologic prin aport se intelege bunul adus in societate de asociat.
Conventia dintre asociati si viitoarea societate privind aportul da nastere unui drept de creanta al societatii fata de asociat in limitele obligatiei asumate de acesta din urma.
1.2.3.2.1.2. Obiectul aportului
Obiectul aportului il poate constitui orice bun cu valoare economica pe care asociatul il poate aduce in societate si care prezinta interes pentru activitatea economica a societatii.
Formele sau modalitatile aportului sunt: a) aport in numerar; b) aport in natura; c) aport in industrie.
Aportul in numerar are ca obiect o suma de bani pe care asociatul se obliga sa o aduca in societate.
Potrivit art. 15 (1) din Legea nr. 31/1990 'aporturile in numerar sunt obligatorii la constituirea oricarei forme de societate', iar potrivit art. 68 din aceeasi lege 'aportul asociatilor la capitalul social nu este purtator de dobanzi'.
Aportul in natura poate avea ca obiect urmatoarele categorii de bunuri: a) bunuri imobile (cladiri, terenuri, instalatii); b) bunuri mobile corporale (materii prime, materiale, marfuri); c) bunuri mobile incorporale (creante, fond de comert).
Operatiunea juridica de aducere a aportului in patrimoniul societatii poate sa fie un transfer al dreptului de proprietate sau un transfer al dreptului de folosinta, de la asociat catre societate.
Potrivit art. 15 (2) din Legea 31/1990, aporturile in natura sunt admise la toate formele de societate iar aducerea aporturilor se realizeaza prin transferarea drepturilor corespunzatoare si prin predarea efectiva catre societate a bunurilor aflate in stare de utilizare.
In temeiul art. 7-8 din Legea nr. 31/1990, valoarea bunurilor trebuie trecuta in contractul de societate, el trebuind evaluat in bani pentru a se determina cota de participare a asociatului la capitalul social.
Bunul devine proprietatea societatii, potrivit art. 65 din Legea nr. 31/1990, din momentul inmatricularii acesteia in registrul comertului, in raport de acest moment operand si transferul riscurilor cu privire la bun.
Daca aportul are ca obiect creante, raporturile dintre asociat si societate au regimul cesiunii de creanta reglementata de art. 1391 si urm. din Codul civil.
De la regulile in materie de cesiune de creanta Legea nr. 31/1990 prin art. 84 instituie exceptia potrivit careia asociatul (cedentul) raspunde pentru solvabilitatea debitorului.
Cand aportul are ca obiect brevete de inventie, marci, licente, atunci societatea dobandeste beneficiul exploatarii inventiei brevetate.
In practica judiciara[7] s-a statuat ca nu este admis ca aportul unei societati sa fie constituit numai din bunuri mobile incorporale, el putand subzista numai combinat cu bunuri corporale.
Aportul in industrie consta in activitatea, in prestarea unor servicii, in munca pe care asociatul se obliga sa o efectueze in societate in considerarea calificarii si competentei sale profesionale.
Un asemenea tip de aport este permis numai asociatilor cu raspundere nelimitata si solidara de la societatile de persoane, el nefiind cuprins in capitalul social, dar in schimbul caruia asociatul poate participa la beneficii si pierderi. Aportul trebuie totusi evaluat si determinat in actul constitutiv.
1.2.3.2.1.3. Capitalul social
Capitalul social este echivalentul valoric al tuturor aporturilor asociatilor care constituie societatea.
Notiunea de capital social are doua sensuri: a) juridic; b) contabil.
In sens juridic, el este gajul general al creditorilor societatii, adica este un element patrimonial cu valoare fixa care sa asigure aceasta garantie.
In sensul contabil, capitalul social apare evidentiat in bilantul societatii printr-o cifra care a fost stabilita de asociati. El este element de pasiv, deoarece reprezinta aporturi ale asociatilor grevate de obligatia de restituire, in timp ce bunurile efective care-l constituie sunt evidentiate ca elemente de activ deoarece apartin societatii.
Capitalul social are urmatoarele caracteristici:
a) este intangibil - adica nu poate fi folosit pentru plata dividendelor catre asociati;
b) este constant in sensul ca trebuie reintregit ori de cate ori s-a diminuat ca efect al folosirii in desfasurarea activitatii societatii (art. 69 din Legea nr. 31/1990);
c) este real - adica trebuie sa existe efectiv in patrimoniul societatii.
Capitalul social este, potrivit art. 7 lit. d din Legea nr. 31/1990 de urmatoarele feluri:
a) capital social subscris - adica valoarea totala a aporturilor pe care asociatii s-au obligat sa le aduca in societate;
b) capital social varsat - adica valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul societatii.
1.2.3.2.2. Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis
Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale este elementul psihologic constitutiv al contractului de societate care consta in colaborarea voluntara a asociatilor fara existenta vreunei subordonari intre acestia in organizarea si conducerea societatii si in acceptarea riscurilor care le implica o asemenea activitate comerciala.
Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale implica urmatoarele:
a) existenta dreptului de a participa la luarea deliberarilor si deciziilor si de a exercita controlul asupra activitatii societatii;
b) existenta convergentei de interese ale asociatilor in obtinerea si impartirea beneficiilor;
c) existenta egalitatii juridice a asociatilor in activitatea de colaborare.
Prin affectio societatis societatea comerciala se deosebeste de alte grupari economice sau contracte[8], precum:
a) desfasurarea unor activitati in comun de catre mostenitori, in cadrul unei indiviziuni succesorale;
b) raporturile de participare la beneficii in cazul inchirierii unui bun, imprumutarii unei sume, prestarea unor munci salariale, pentru care s-a stabilit si o asemenea participare.
1.2.3.2.3. Realizarea si impartirea beneficiilor
1.2.3.2.3.1. Notiunea de beneficii
Potrivit art. 7 lit. f si art. 8 lit. k, in actul constitutiv al societatilor de persoane trebuie sa se prevada 'partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi', iar la societatile de capitaluri 'modul de distribuire a beneficiilor si de suportare a pierderilor'.
Beneficiile sunt castiguri evaluabile in bani. In notiunea de castiguri evaluabile in bani sunt incluse si serviciile sau bunurile procurate de societate in conditii mai avantajoase precum si evitarea unor cheltuieli.
Prin constituirea societatii comerciale asociatii urmaresc obtinerea si impartirea beneficiilor dar ei isi asuma si riscul de a participa la suportarea pierderilor. Orice clauza prin care s-ar conveni ca unii dintre asociati sa participe numai la beneficii iar pierderile sa fie suportate numai de catre unii dintre asociati este nula, avand regimul unei clauze leonine[9] (art. 1513 din Codul civil).
1.2.3.2.3.2. Repartizarea beneficiilor
Conditiile pentru repartizarea beneficiilor sunt:
a) existenta reala a beneficiilor, adica acestea sa reprezinte un excedent fata de capitalul social (art. 67 alin. 3 din Legea nr. 31/1990);
b) existenta utila a beneficiilor, adica acestea sa reprezinte partea ramasa dupa reintregirea capitalului social daca a fost necesara o reintregire ca efect al micsorarii acestuia (art. 69 din Legea nr. 31/1990).
Stabilirea existentei ori inexistentei beneficiilor se face prin bilant si contul de profit si pierderi care se intocmeste anual dupa finalul exercitiului financiar.
Ca elemente ale beneficiilor, Legea nr. 31/1990 nominalizeaza dividendele care sunt cote-parti din beneficiu care se platesc asociatilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel (art. 67 (1) (2)).
Legea nr. 31/1990 nu stabileste expres criteriile de repartizare a beneficiilor, dar consacra principiile care guverneaza aceste operatiuni in sensul ca: a) asociatii sunt liberi sa stabileasca modul de participare la beneficii si pierderi (art. 7 lit. f si art. 8 lit. k); b) cand asociatii nu determina criteriul de repartizare, opereaza regula cotei de participare la capitalul social varsat in stabilirea beneficiilor (art. 67).
In raport de aceste principii, criteriul care domina repartizarea beneficiilor este cota de participare la capitalul social, corectat de asociati in functie de anumite elemente (ex. calitatea de fondator, calitatea de asociat care detine actiuni cu divident prioritar).
Dreptul la beneficii ca drept social devine dupa stabilirea dividendelor drept de creanta individual fata de societate.
1.2.4. Conditiile de forma ale contractului de societate
Potrivit art. 4 (4) din O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, actul constitutiv al societatii trebuie sa fie incheiat in forma inscrisului sub semnatura privata.
De la aceasta regula, acelasi art. 4 (4) din Legea nr. 31/1990 instituie obligativitatea incheierii actului constitutiv in forma inscrisului in forma autentica in urmatoarele situatii:
a) daca in cadrul aportului in natura in capitalul social a fost adus un teren (lit. a);
b) daca forma juridica a societatii implica raspunderea juridica nelimitata a tuturor asociatilor sau a unora dintre ei cum este cazul societatii in nume colectiv, societatii in comandita simpla, societatii in comandita pe actiuni (lit. b);
c) daca societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica (lit. c).
Impunerea formei autentice pentru actul constitutiv al unor forme juridice de societate comerciala (SNC, SCS, SCA) ori pentru toate formele juridice de societate comerciala cand aport la capitalul social este si un teren, este determinata fie de a asigura toate garantiile pentru a se inlatura orice incertitudini ori suspiciuni privind constituirea societatii, fie de a se respecta reglementarile juridice in materie de circulatie juridica a terenurilor pentru care legea speciala[10] impune forma autentica a actului care materializeaza o asemenea operatiune.
Forma autentica a actului constitutiv al societatii comerciale impusa in anumite situatii este ceruta ca o conditie de validitate a actului, aceasta deducandu-se din aceea ca potrivit art. 56 lit. a din Legea nr. 31/1990 sunt lovite de nulitate absoluta societatile comerciale inmatriculate in registrul comertului care nu au actul constitutiv incheiat in forma autentica.
Pentru celelalte situatii, consideram ca incheierea actului constitutiv in forma inscrisului sub semnatura privata este o conditie ad probationem.
1.2.5. Continutul contractului de societate
In art. 7 si 8 din Legea nr. 31/1990 sunt enumerate elementele care trebuie sa le cuprinda actul constitutiv al societatii comerciale pentru fiecare forma juridica de societate comerciala.
Clauzele care trebuie cuprinse in contractul de societate sunt de urmatoarele categorii:
a) clauze comune pentru toate formele juridice de societati comerciale;
b) clauze specifice pentru anumite forme juridice de societati comerciale.
In literatura juridica[11], s-a afirmat ca in contractul de societate trebuie sa existe potrivit legii urmatoarele categorii de clauze:
a) clauze de identificare a partilor;
b) clauze privind identificarea viitoarei societati;
c) clauze privind caracteristicile societatii;
d) clauze privind conducerea si gestiunea societatii;
e) clauze privind drepturile si obligatiile asociatilor.
f) clauze privind sediile secundare, sucursalele, agentiile, reprezentantele sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica;
g) clauze privind dizolvarea si lichidarea societatii.
In sfera clauzelor de identificare a partilor trebuie mentionate:
a) pentru persoanele fizice numele, prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia asociatilor (art. 7-8 lit a din Legea nr. 31/1990);
b) pentru persoanele juridice denumirea, sediul si nationalitatea persoanei juridice (art. 7-8 lit. d din Legea nr. 31/1990).
In categoria clauzelor de identificare a viitoarei societati trebuie mentionate:
a) denumirea sau firma societatii (art. 7-8 lit. b din Legea nr. 31/1990);
b) forma juridica a societatii comerciale (art. 7-8 lit. b si art.2 din Legea nr. 31/1990);
c) sediul societatii, adica locul unde este situata in spatiu ca subiect de drept (art. 7-8 lit. b din Legea nr. 31/1990);
d) emblema, daca este cazul, ca element de identificare cu caracter facultativ (art. 7-8 lit. b din Legea nr. 31/1990).
Clauzele privind caracteristicile societatii care trebuie cuprinse in contractul de societate sunt:
a) clauze privind obiectul de activitate al societatii cu precizarea domeniului si a activitatii principale, adica faptele de comert pe care societatea le va desfasura (art. 7-8 lit. c);
b) clauze privind durata societatii, adica perioada determinata sau nedeterminata de existenta a societatii (art. 7 lit. h si art. 8 lit. j);
c) clauze privind capitalul social, adica aporturile asociatilor in cuantumul total, forma subscrisa, forma varsata, modul de divizare, numarul si valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale (art. 7 lit. d si art. 8 lit. f din Legea nr. 31/1990).
In grupa clauzelor privind conducerea si gestionarea societatii trebuie sa se prevada care sunt organele de deliberare si decizie, care sunt organele de administrare si care sunt organele de control (art. 7 lit. e si art. 8 lit. g din Legea nr. 31/1990).
In categoria clauzelor privind drepturile si obligatiile asociatilor trebuie precizat ce drepturi si ce obligatii au asociatii, cum se exercita si cum se indeplinesc acestea, modul de participare la beneficii si pierderi (art. 7 lit. f si art. 8 lit. k).
Clauzele privind sediile secundare constau in aratarea sucursalelor, reprezentantelor, agentiilor sau altor structuri fara personalitate juridica si unde exista sau unde se vor infiinta acestea (art. 7 lit. g si art. 8 lit. l din Legea nr. 31/1990).
Clauzele privind dizolvarea si lichidarea societatii comerciale sunt cele prin care se stabilesc situatiile si etapele de dizolvare si lichidare.
1.3. Statutul societatii comerciale
In art. 5 (1) din Legea nr. 31/1990 se dispune ca societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea cu raspundere limitata se constituie prin contract de societate si statut.
Potrivit art. 5 (3) din Legea nr. 31/1990 contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic denumit act constitutiv.
Daca se incheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite act constitutiv (art. 5 (4) din Legea nr. 31/1990).
Din aceste reglementari juridice amintite se poate observa ca actul constitutiv poate avea urmatoarea forma scrisa:
a) act constitutiv unic avand doua componente contract si statut sau o elaborare a clauzelor fara diferentiere pe componente in regim de act constitutiv;
b) act constitutiv in forma contractului si (sau) statutului in inscrisuri separate.
Cand apare ca inscris separat statutul ca act constitutiv are regimul unui act juridic de natura contractuala sau de act juridic unilateral (ex. la societatea cu raspundere limitata cu unic asociat).
1.3.2. Conditii de fond si de forma ale statutului Statutul trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii de fond si de forma ca si contractul de societate.
1.3.3. Continutul statutului de societate comerciala
Statutul trebuie sa cuprinda aceleasi clauze ca si contractul de societate, prevazute in art. 7-8 din Legea nr. 31/1990 unde sunt precizate elementele necesare actului constitutiv.
De remarcat ca statutul spre deosebire de contract dezvolta elementele contractului de societate privind organizarea, conducerea si functionarea societatii.
Intre contract si statut trebuie sa existe concordanta, deoarece in situatie contrara se refuza inmatricularea societatii[12].
In privinta etapelor de constituire a societatii comerciale s-a apreciat in literatura juridica in sensul ca exista fie doua[13] faze de constituire (formalitati) si anume intocmirea actului sau actelor constitutive si inmatricularea societatii, fie trei[14] faze obligatorii si una subsidiara, adica o faza consensuala, o faza judiciara, o faza de inmatriculare si publicitate si in subsidiar o faza reparatorie.
Daca avem in vedere prevederile Legii nr. 31/1990 si cele ale O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor, in constituirea societatii comerciale, putem constata ca acest proces constitutiv parcurge trei etape si anume:
a) etapa contractuala - formarea acordului de vointa in constituirea societatii prin incheierea actului constitutiv;
b) etapa judiciara - de control judiciar asupra constituirii si functionarii societatii comerciale care se exercita de catre justitie prin judecatorul delegat de tribunal la Oficiul Registrului Comertului;
c) etapa de inmatriculare in registrul comertului, publicare in Monitorul Oficial si de comunicare la organele fiscale.
In etapa contractuala[15] se formeaza acordul de vointa al asociatilor pentru constituirea viitoarei societati comerciale si se parcurg urmatoarele secvente:
a) redactarea inscrisurilor actelor constitutive;
b) autentificarea sau darea de data certa inscrisurilor actelor constitutive.
2.2.1. Redactarea inscrisurilor actelor constitutive
Inscrisurile actelor constitutive sunt diferite in functie de forma juridica a societatii comerciale. Pentru a se putea elabora inscrisurile actelor constitutive fondatorii trebuie sa aiba obtinute urmatoarele date:
a) dovada disponibilitatii firmei si emblemei eliberata de Oficiul Registrului Comertului (art. 16, din Legea nr. 31/1990);
b) dovada existentei unui spatiu in care se stabileste sediul social;
c) datele de identificare ale asociatilor;
d) datele de identificare ale persoanelor care exercita administratia si controlul societatii.
Redactarea inscrisurilor actelor constitutive se poate face de notarul public, avocatul sau consilierul juridic al asociatilor, de catre asociati daca au cunostinte juridice ori de catre soti, ascendentii ori descendentii acestora pentru asociatii persoane fizice si de catre serviciul de asistenta din cadrul Oficiului Registrului Cometului.
2.2.2. Autentificarea sau darea de data certa inscrisurilor actelor constitutive
Prin art. 4 (4) din O.U.G. nr. 76/2001 s-a modificat art. 5 (5) din Legea nr. 31/1990 prin care se impunea ca actul constitutiv al societatii comerciale sa fie incheiat exclusiv pentru toate formele de societati comerciale in forma autentica.
In conceptia noii reglementari (O.U.G. nr. 76/2001), forma de incheiere a actului constitutiv este diferentiata in sensul ca:
a) regula este ca incheierea actului constitutiv se face in forma inscrisului sub semnatura privata care trebuie sa aiba data certa[16].
b) exceptia este ca incheierea actului constitutiv se face in forma inscrisului autentic pentru situatii, precum:
daca in categoria bunurilor aduse ca aport in natura la capitalul social se afla un teren (O.U.G. nr. 76/2001 art. 4 lit. a);
daca forma juridica a societatii implica raspunderea nelimitata a tuturor asociatilor (SNC) sau a unora dintre acestia (SCS, SCA), (art. 4 lit. b din O.U.G nr. 76/2001);
daca societatea comerciala se constituie prin subscriptie publica (SA), (O.U.G nr. 76/2001, art. 4 lit. c).
Pentru situatia in care actul constitutiv este incheiat sub forma inscrisului sub semmnatura privata, pentru ca acesta sa fie opozabil tertilor trebuie sa aiba data certa care poate fi data de notarul public sau de serviciul de asistenta[17] din cadrul Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunal. Consideram ca actul constitutiv dobandeste data certa si prin inregistrarea in registrul deschis la Biroul unic, in vederea inregistrarii si autorizarii functionarii comerciantilor (art. 3, din O.U.G. nr. 76/2001).
Autentificarea actului constitutiv se face de catre notarul public in conformitate cu prevederile Legii nr. 36/1995 a notarilor publici si activitatii notariale. In activitatea de autentificare, notarul verifica daca actul constitutiv indeplineste conditiile de forma si de fond. De la data dobandirii de data certa si de la data autentificarii actului constitutiv societatea comerciala dobandeste capacitate juridica restransa la formalitatile de constituire in mod valabil a societatii, actele necesare constituirii fiind exercitate de persoanele desemnate prin actul constitutiv.
In etapa judiciara se exercita de catre justitie controlul de legalitate privind constituirea si functionarea societatii. Exercitarea controlului de legalitate se face de catre judecatorul delegat al tribunalului la Oficiul Registrului Comertului.
Existenta unei asemenea atributii este consacrata de art. 39 din Legea nr. 31/1990 in care se dispune ca 'in cazul in care cerintele legale sunt indeplinite, judecatorul delegat prin incheiere pronuntata in termen de 5 zile de la indeplinirea acestor cerinte, va autoriza constituirea societatii si va dispune inmatricularea ei in registrul comertului”.
In etapa judiciara se parcurg urmatoarele secvente:
a) inregistrarea cererii de autorizare a constituirii si functionarii si obtinerea avizelor si acordurilor strict necesare pentru inceperea activitatii;
b) autorizarea constituirii si functionarii prin incheiere a judecatorului delegat.
Pentru a se obtine autorizarea constituirii si functionarii societatii comerciale si a se dispune inmatricularea acesteia in registrul comertului prin O.U.G. nr. 76/2001[18] s-a instituit procedura depunerii cererii de inregistrare la Biroul unic constituit in cadrul Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunal.
Cererea de inregistrare tip va contine toate datele necesare pentru inregistrare si autorizare si va fi insotita de urmatoarele documente:
a) dovada efecturaii varsamintelor la capitalul social;
b) actele constitutive;
c) actele privind proba dreptului de proprietate pentru aporturile in natura la capitalul social;
d) certificate constatatoare de sarcini privind imobilele aduse ca aport la capitalul social;
e) actele constatatoare privind operatiunile incheiate in contul comerciantului si aprobate de asociati;
f) dovada plata taxe de inregistrare.
Biroul unic are obligatia sa inregistreze aceasta cerere intr-un registru deschis in acest scop si sa transmita cererea si actele anexa la fiecare autoritate publica implicata in procedura de autorizare pentru obtinerea avizelor si la Ministerul Finantelor Publice pentru atribuirea codului unic de inregistrare.
Dupa obtinerea tuturor avizelor necesare constituirii si functionarii societatii comerciale, cererea de inregistrare este prezentata si sustinuta de Biroul unic in fata judecatorului delegat de tribunal la Oficiul Registrului Comertului (art. 4 (3) lit. b din O.U.G. nr. 76/2001)
2.3.2. Autorizarea constituirii si functionarii societatii comerciale prin incheiere a judecatorului delegat
In art. 39 din Legea nr. 31/1990 se dispune ca in situatia in care sunt indeplinite conditiile legale judecatorul delegat va autoriza constituirea societatii si va dispune inmatricularea ei in registrul comertului prin incheiere.
Potrivit art. 36 (1) din Legea nr. 31/1990 judecatorul delegat exercita controlul actelor sau faptelor care se inregistreaza in registrul comertului.
Din continutul textelor de lege mentionate se poate deduce ca judecatorul delegat in exercitarea controlului de legalitate are in vedere urmatoarele:
a) indeplinirea conditiilor de fond si de forma de catre actul constitutiv;
b) existenta si valabilitatea actelor anexate la cererea de autorizare a constituirii si functionarii;
c) indeplinirea cerintelor privind cuprinsul actului constitutiv si conformitatea clauzelor acestuia cu legea in raport de forma juridica de societate comerciala[19];
d) existenta elementelor esentiale care confera personalitate juridica societatii[20].
In activitatea de exercitare a controlului de legalitate, judecatorul delegat poate dispune potrivit art. 36-37 din Legea nr. 31/1990 administrarea de probe (inscrisuri, expertize etc.) pentru a se stabili situatia de fapt a aporturilor privind constituirea societatii comerciale (valoarea aporturilor in natura, concordanta dintre valoare si actiunile acordate etc.).
Potrivit art. 40 (2) din Legea nr. 31/1990, inmatricularea societatii comerciale se efectueaza in termen de 24 de ore de la data la care incheierea judecatorului delegat a devenit irevocabila.
Societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in Registrul comertului (art. 40 (1) din Legea nr. 31/1990).
Incheierea judecatorului delegat este supusa recursului, ea devenind irevocabila fie la data expirarii termenului de recurs fie la data respingerii recursului. Eliberarea certificatului de inregistrare (inmatriculare) se face in 20 de zile de la inregistrarea dosarului ( art. 4 (4) din O.U.G. nr. 76/2001).
2.4.2. Publicitatea
In temeiul art. 11 (1) din O.U.G. nr. 76/2001, odata cu efectuarea inregistrarii (inmatricularii) un extras de forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se comunica din oficiu 'Regiei Autonome' Monitorul Oficial spre publicare pe cheltuiala comerciantului.
Extrasul, in forma simplificata, al incheierii vizat de judecatorul delegat, va cuprinde cel putin urmatoarele elemente: numarul si data incheierii, datele de identificare ale comerciantilor, fondatorilor, administratorilor; denumirea societatii; forma juridica a societatii; domeniul si activitatea principala; capitalul social; durata de functionare; codul unic de inregistrare; numarul de ordine din registrul comertului. Transmiterea extrasului se poate face in scris sau in forma electronica.
La solicitarea si pe cheltuiala comerciantului se pot publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, incheierea judecatorului delegat integral si actul constitutiv al societatii, vizat de judecatorul delegat integral sau in extras (art. 11 (2), (3)).
Publicitatea constituirii societatii comerciale are ca efect opozabilitatea constituirii acesteia fata de terti.
2.4.3. Inscrierea fiscala
Conform art. 11 (1) din O.U.G. nr. 76/2001 un extras in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se comunica din oficiu Directiei Generale a Finantelor Publice teritoriale.
Prin aceasta comunicare, societatea comerciala nou constituita este luata in evidenta organelor teritoriale fiscale in baza codului unic de inregistrare atribuit de Ministerul Finantelor Publice si a numarului de inregistrare din registrul comertului.
In procedura de constituire a societatii comerciale este necesar a se incheia, pana ce aceasta devine persoana juridica, diferite acte juridice.
Aceste acte juridice se incheie in contul societatii si pot fi: deschiderea unui cont la banca, incheierea unui contract de inchiriere pentru un spatiu necesar sediului social, incheierea unui contract de asistenta juridica pentru redactarea actelor constitutive, efectuarea de plati pentru servicii de redactare, multiplicare ori pentru taxe de inregistrare, taxe juridice etc.
Asemenea acte se incheie de catre fondatori sI sunt valorificate de catre societate dupa dobandirea personalitatii juridice.
Existenta si posibilitatea incheierii unor asemenea acte este consacrata juridic de art. 8 lit. o din Legea nr. 31/1990 in care se dispune ca in actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni trebuie sa se prevada si 'operatiunile incheiate de asociati in contul societatii ce se constituie si pe care urmeaza sa le preia precum si sumele ce trebuie platite pentru acele operatiuni'. De asemenea in art. 35 (2) lit. d din Legea nr. 31/1990 si art. 3 lit. 3 din O.U.G. nr. 76/2001 se dispune ca la cererea de inregistrare (inmatriculare) trebuie atasate si 'actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii (comerciantului) si aprobate de asociati in conditiile legii'.
In privinta naturii juridice a actelor incheiate in contul societatii in procedura de constituire s-a afirmat[21] ca acestea ar fi acte ale fondatorilor care sunt cedate societatii dupa dobandirea personalitatii juridice, ar fi angajamente luate sub conditia rezolutorie a preluarii lor de catre societate, ar fi acte juridice exercitate in temeiul capacitatii de folosinta restranse la nevoile de dobandire de catre societate a personalitatii juridice[22].
Consideram ca opinia care trebuie sa prevaleze este cea privind incheierea actelor juridice in temeiul capacitatii juridice restranse, consacrata de art. 33 din Decretul nr. 31/1954, acte facute de fondatori fiind preluate de societate la dobandirea personalitatii juridice.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 31/1990, 'actele astfel preluate sunt considerate a fi fost ale societatii inca de la data incheierii lor', o asemenea conceptie a legii fiind insusita si de practica judiciara[23].
Problema efectelor actelor juridice incheiate de catre fondatori in contul societatii este reglementata de prevederile art. 53 din Legea nr. 31/1990 in care se precizeaza ca 'fondatorii, reprezentantii si alte persoane care au lucrat in numele societatii in curs de constituire, raspund solidar si nelimitat fata de terti pentru actele juridice incheiate cu acestia in afara de cazul in care societatea, dupa ce a dobandit personalitate juridica, le-a preluat asupra sa'.
Din continutul textului de lege mentionat se desprind urmatoarele idei privind efectele actelor incheiate de fondatori, reprezentanti ori alte persoane in contul societatii in procedura de constituire[24]:
a) actele juridice astfel incheiate produc efecte in sensul angajarii raspunderii nelimitate si solidare fata de terti pana la preluarea lor de catre societate;
b) actele juridice astfel incheiate daca sunt preluate de catre societate produc efecte fata de societate retroactiv de la data incheierii lor, preluandu-se raspunderea fondatorilor, reprezentantilor ori altor persoane chiar de la data momentului incheierii;
c) actele juridice astfel incheiate dar nepreluate de societate mentin in continuare raspunderea fondatorilor, reprezentantilor ori altor persoane care au incheiat asemenea acte.
Legea nr. 31/1990 cuprinde in Capitolul IV (art. 46-59) dispozitii privind efectele incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii.
In raport de momentul producerii sau constatarii neregularitatilor privind constituirea societatii comerciale acestea pot fi[25]:
a) neregularitati produse si constatate inainte de inmatricularea societatii comerciale;
b) neregularitati produse inainte de inmatriculare dar constatate dupa inmatriculare;
c) neregularitati privind publicitatea constituirii societatii comerciale.
Conceptia care domina reglementarile privind neregularitatile in constituirea societatii comerciale este de a salva societatea si de a proteja astfel si pe terti.
Inainte de inmatricularea societatii comerciale in registrul comertului, adica inainte de a deveni persoana juridica se pot produce si constata anumite neregularitati privind constituirea societatii comerciale.
Asemenea neregularitati pot fi:
a) necuprinderea in actul constitutiv a clauzelor impuse de lege (art. 46 din Legea nr. 31/1990);
b) cuprinderea in actul constitutive de clauze contrare legii (art. 46 din Legea nr. 31/1990);
c) neindeplinirea cerintelor legale pentru constituirea societatii (art. 46 din Legea nr. 31/1990);
d) nesolicitarea inmatricularii societatii comerciale (art. 47 din Legea nr. 31/1990).
4.2.1. Situatia neinmatricularii societatii comerciale
Daca fondatorii sau reprezentantii societatii comerciale in constituire nu au cerut inmatricularea acesteia in registrul comertului exista posibilitatea regularizarii acesteia prin indeplinirea formalitatilor de inmatriculare (art. 47 din Legea nr. 31/1990).
Potrivit art. 47 (1) din Legea nr. 31/1990 daca fondatorii nu au cerut inmatricularea in termenul legal ori nu s-a obtinut aceasta ca urmare a nesolicitarii de catre Biroul unic din cadrul Oficiului Registrului Comertului conform O.U.G. nr. 76/2001 art. 3 (4) si art. 4 (3) lit. c dupa pronuntarea incheierii judecatorului delegat, orice asociat poate cere Oficiului Registrului Comertului efectuarea inmatricularii dupa o prealabila punere in intarziere a fondatorilor sau a Biroului unic daca acestia nu s-au conformat in cel mult 8 zile de la primirea notificarii de la punerea in intarziere.
Daca si dupa aceasta, inmatricularea nu s-a efectuat atunci asociatii sunt eliberati de obligatiile ce decurg din subscriptiile lor dupa trecerea a 3 luni de la data autentificarii actului constitutive, cu exceptia situatiei in care actul constitutiv prevede altfel.
Daca unul dintre asociati a cerut totusi indeplinirea formalitatilor de inmatriculare, nici unul dintre asociati nu mai pretinde sa fie eliberati de obligatiile ce decurg din subscriptie (art. 47 (3) din Legea nr. 31/1990).
4.2.2. Situatia neregularitatilor privind clauzele din actul constitutiv constatate de judecatorul delegat cu ocazia exercitarii controlului de legalitate in vederea autorizarii, constituirii si functionarii si dispunerea inmatricularii societatii
Cand judecatorul delegat exercita controlul de legalitate privind autorizarea constituirii si functionarii societatii comerciale si inmatricularea acesteia se pot constata anumire neregularitati cum ar fi:
a) necuprinderea in actul constitutiv a clauzelor prevazute in art. 7 sau 8 din Legea nr. 31/1990;
b) neatasarea unor acte la cererea de inmatriculare, fara de care nu se poate lua o hotarare.
Inlaturarea unor asemenea neregularitati se poate face in prima situatie prin modificarea continutului actului constitutiv despre care judecatorul delegat ia act (art. 46 din Legea nr. 31/1990) sau prin completarea actelor necesare in termenul acordat de judecatorul delegat.
Daca asociatii sau persoanele imputernicite cu efectuarea formalitatilor de inmatriculare nu se conformeaza dispozitiilor judecatorului delegat pentru regularizarea societatii, atunci cererea de inmatriculare se respinge prin incheiere de catre judecatorul delegat.
Exista situatii in care constatarea anumitor neregularitati privind constituirea societatii comerciale este facuta dupa inmatricularea societatii comerciale.
Potrivit art. 48 din Legea nr. 31/1990, pentru neregularitatile constatate dupa inmatriculare societatea comerciala este obligata sa ia masuri pentru inlaturarea acestora in cel mult 8 zile de la data constatarii acestor neregularitati. Daca societatea nu se conformeaza, orice persoana interesata poate cere tribunalului sa oblige organele societatii sub sanctiunea platii de daune cominatorii sa regularizeze societatea (art. 48 (2), din Legea nr. 31/1990).
In situatia in care nu se promoveaza o actiune in regularizare iar societatea comerciala este afectata de neregularitati care atrag nulitatea acesteia, atunci exista posibilitatea declararii nulitatii societatii printr-o actiune in acest sens.
Actiunea in regularizare trebuie promovata de catre organele societatii, adica de catre administratorii societatii si se solutioneaza de catre tribunal (art. 63 din Legea nr. 31/1990).
Regularizarea societatii comerciale poate fi ceruta si pentru motive care atrag nulitatea societatii.
Termenul de introducere a actiunii in regularizare este de un an de la data inmatricularii (art. 48 din Legea nr. 31/1990).
4.3.3. Anularea societatii
Clauzele care atrag nulitatea societatii comerciale sunt prevazute in art. 56 din Legea nr. 31/1990 si se refera la:
a) neregularitati ale actului constitutiv ca :
lipsa actului constitutiv (lit. a);
lipsa formei autentice a actului constitutiv (lit. a);
lipsa unor elemente ale actului constitutiv cum sunt: denumirea societatii, obiectul de activitate, aporturile asociatilor, capitalul social minim subscris si varsat, numarul minim de asociati (lit. f, g, h).
b) neregularitati privind capacitatea fondatorilor in sensul ca toti fondatorii au fost incapabili la data constituirii societatii (lit. b);
c) neregularitati privind caracterul obiectului societatii si anume:
caracterul ilicit al obiectului (lit. c);
caracterul obiectului contrar ordinii publice (lit. c);
d) autorizarea constituirii societatii:
lipsa incheierii judecatorului delegat (lit. d);
lipsa autorizatiei legale administrative (lit. e).
Cererea de declarare a nulitatii societatii poate fi facuta de orice persoana interesata si se adreseaza tribunalului.
Daca pana la punerea concluziilor pe fond neregularitatea este inlaturata nu se mai poate declara nulitatea societatii.
In cazul in care se declara nulitatea societatii de catre tribunal si hotararea judecatoreasca a devenit irevocabila, societatea inceteaza cu efect retroactiv si intra in lichidare, lichidatorii fiind numiti prin hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii.
Hotararea tribunalului de declarare a nulitatii se comunica la Oficiul Registrului Comertului, se mentioneaza in registrul comertului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.
Asociatii raspund pentru obligatiile sociale in conditiile art. 3 din Legea nr. 31/1990 adica nelimitat si solidar ori in limita aportului in functie de forma juridica a societatii, actele societatii fiind valabile, neputandu-se opune tertilor de buna-credinta nulitatea societatii.
4.3.4. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin neregularitati
Pentru prejudiciile cauzate prin neregularitatile prevazute in art. 46-48 din Legea nr. 31/1990, fondatorii, reprezentantii societatii si primii membri ai organelor de conducere, administrare si control raspund nelimitat si solidar (art. 49 din Legea nr. 31/1990).
Constituirea societatii comerciale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei (art. 11 din O.U.G. nr. 76/2001). Publicarea constituirii societatii comerciale creaza opozabilitatea fata de terti a actelor societatii. Acest principiu este consacrat de prevederile art. 50 din Legea nr. 31/1990, in care se dispune ca actele pentru care nu s-a efectuat publicitatea nu pot fi opuse tertilor decat in situatia in care societatea face dovada ca acestia le cunosteau.
4.4.2. Efectele neindeplinirii cerintelor de publicitate a constituirii societatii
Daca nu s-au indeplinit cerintele legale de publicitate prin Monitorul Oficial, constituirea societatii nu este opozabila tertilor. Exista totusi o exceptie de la aceasta regula prevazuta, de art. 50 din Legea nr. 31/1990, in sensul ca societatea poate fi opusa tertilor daca se face dovada ca acestia cunosteau ca societatea este inmatriculata in registrul comertului.
Protectia tertilor este asigurata si de alte prevederi ale Legii nr. 31/1990 in sensul ca:
a) tertii pot invoca actele sau faptele cu privire la care nu s-a indeplinit publicitatea, in afara situatiei in care omisiunea publicitatii le lipseste de efecte (art. 51 din Legea nr. 31/1990);
b) operatiunile efectuate de societate inainte de a 16 zi de la publicare in Monitorul Oficial a incheierii judecatorului delegat nu sunt opozabile tertilor daca dovedesc ca au fost in imposibilitate de a lua cunostinta despre ele (art. 50 (2) din Legea nr. 31/1990).
Legea nr. 31/1990 prevede in art. 7 lit. g ca actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla si cu raspundere limitata trebuie sa cuprinda 'sedii secundare, sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unitati fara personalitate juridica atunci cand se infiinteaza o data cu societatea sau conditiile pentru infiintarea lor ulterioara, daca se are in vedere o atare infiintare'.
O prevedere asemanatoare exista pentru actul constitutiv al societatii pe actiuni si in comandita pe actiuni in art. 8 lit. l din Legea nr. 31/1990.
In art. 42-45 din Legea nr. 31/1990 exista dispozitii privind regimul juridic al filialelor, sucursalelor si reprezentantelor.
Filialele, sucursalele si reprezentantele sunt forme exogene ale societatii comerciale, create pentru a se asigura extinderea activitatii societatii si in alte zone decat cea de sediu principal.
Potrivit art. 42 din Legea nr. 31/1990 filialele sunt societati comerciale cu personalitate juridica. Ele se infiinteaza intr-una din formele de societate comerciala prevazute de art. 2 din Legea nr. 31/1990 si au regimul juridic al formei in care s-au constituit.
Deci filialele sunt structuri exogene ale societatii comerciale constituite in forma juridica a unei societati comerciale prevazute de Legea nr. 31/1990, beneficiind de personalitate juridica, autonomie si patrimoniu propriu, aflandu-se totusi sub controlul societatii mama care detine majoritatea capitalului social.
Filiala are ca trasaturi[26]:
a) este persoana juridica avand atributele acesteia;
b) este dependenta economic de societatea mama;
c) este sub controlul societatii mama.
5.2.2. Constituirea filialei
Actul constitutiv al filialei poate fi, in functie de forma juridica in care se constituie:
a) contractul de societate - pentru filiala SNC sau SCS;
b) statutul - pentru filiala SRL cu unic asociat;
c) contractul si statutul - pentru filiala SCA, SA si SRL.
Conditiile de fond si de forma ale actului constitutiv sunt cele prevazute pentru contractul si statutul societatii comerciale.
Continutul actului constitutiv cuprinde categoriile de clauze necesare contractului si statutului societatii comerciale.
Etapele constitutive ale filialei sunt aceleasi cu ale societatii comerciale.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembraminte fara personalitate juridica ale societatii comerciale. Ele au o anumita autonomie dar sunt dependente economic si juridic fata de societatea mama, neavand patrimoniu.
Deci sucursalele sunt entitati exogene ale societatii comerciale, lipsite de patrimoniu si de personalitate juridica, avand autonomie relativa fata de societatea mama si executand operatiunile comerciale mandatate de societatea mama potrivit obiectului de activitate al acesteia.
Sucursala are ca trasaturi[27]:
a) este o entitate societara exogena fara personalitate juridica;
b) este dependenta economic si juridic de societatea mama;
c) exercita operatiunile de comert mandatate de societate potrivit obiectului de activitate al acesteia.
Pentru oricare sediu secundar al societatii care are statutul de sucursala se aplica regimul juridic al sucursalei, neputandu-se infiinta sedii secundare sub denumirea de filiala.
5.3.2. Constituirea sucursalei
Sucursala se poate infiinta odata cu constituirea societatii comerciale sau ulterior. Ea trebuie prevazuta expres in actul constitutiv.
Daca sucursala se infiinteaza in alt judet decat cel de sediu al societatii mama ea, se inmatriculeaza in registrul comertului din acel judet (art. 43 (2) din Legea nr. 31/1990).
Daca sucursala se infiinteaza intr-o localitate din acelasi judet sau in aceeasi localitate cu societatea mama, atunci sucursala se inmatriculeaza distinct de societatea mama in registrul comertului unde este inmatriculata societatea mama.
Celelalte sedii secundare in afara sucursalelor sunt reprezentantele, agentiile si alte asemenea sedii.
Reprezentanta, agentia sau un alt asemenea sediu secundar este o entitate a societatii comerciale fara personalitate juridica, avand atributii de mandatar ori comisionar al societatii mama exercitand anumite operatiuni in limitele imputernicirii acordate.
5.4.2. Constituirea sediilor secundare
Sediile secundare trebuie mentionate in actul constitutiv cand se infiinteaza odata cu societatea sau in actul aditional de modificare al actului constitutiv daca se infiinteaza ulterior (art. 7 lit. g si art. 8 lit. l din Legea nr. 31/1990).
Formalitatile pentru infiintarea sediilor secundare se indeplinesc odata cu constituirea societatii comerciale ori cu modificarea acesteia.
Prin art. 44 din Legea nr. 31/1990 se confera societatilor comerciale straine posibilitatea de a infiinta in Romania, cu respectarea legii romane, filiale, sucursale, agentii, reprezentante sau alte sedii secundare daca acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic[28].
Societatea comerciala este calificata de lege ca fiind persoana juridica (art. 1, art. 40, art. 131 (3) din Legea nr. 31/1990). Elementele[29] determinante ale personalitatii juridice a societatii comerciale sunt cele pervazute de art. 26 lit. e din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si persoanele juridice, adica: a) o organizare de sine statatoare; b) un patrimoniu propriu; c) un scop in acord cu interesul obstesc.
In calitatea de persoana juridica, societatea comerciala are capacitate juridica proprie, vointa proprie si atribute de identificare, fiind subiect colectiv de drept[30].
Organizarea proprie a societatii comerciale este acel element constitutiv al acesteia care consta in alcatuirea acesteia, structurarea pe compartimente a colectivului de persoane care o compun. Existenta organizarii proprii a societatii comerciale este consacrata de lege.
In art. 7 lit. e din Legea nr. 31/1990 se precizeaza ca in actul constitutiv trebuie sa se prevada asociatii care reprezinta si administreaza societatea sau administratorii neasociati persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit si daca ei urmeaza sa le exercite impreuna sau separat, iar in art. 8 lit. i din Legea nr. 31/1990 se dispune ca in actul constitutiv de la societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni, trebuie sa se prevada 'clauze privind conducerea, administrarea, controlul gestiunii si functionarea societatii'.
De asemenea Legea nr. 31/1990 cuprinde dispozitii privind functionarea societatii comerciale (art. 65-198) in care sunt precizate regulile de luare a deciziilor, de administrare ori de control ale fiecarei forme juridice de societate comerciala, adica organizarea acesteia.
Importanta juridica a organizarii proprii, ca element constitutiv al personalitatii juridice, consta in posibilitatea conferita subiectului colectiv de drept care este societatea comerciala sa-si valorifice capacitatea de exercitiu si sa se prezinte ca un tot unitar.
6.2.2. Patrimoniul propriu al societatii comerciale
Patrimoniul propriu este acel element constitutiv al societatii comerciale, care consta in totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care au ca titular insasi societatea comerciala ca persoana juridica.
Patrimoniul societatii comerciale este distinct fata de patrimoniile altor persoane juridice si fata de patrimoniul persoanelor fizice sau juridice care compun societatea comerciala. Existenta patrimoniului autonom al societatii comerciale este consacrata de lege.
In art. 7 lit. d din Legea nr. 31/1990 se prevede ca in actul constitutiv al societatii in nume colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata, trebuie cuprinse clauze privind 'capitalul social subscris si cel varsat cu mentionarea aportului fiecarui asociat in numerar sau in natura, valoarea aportului in natura si modul evaluarii' iar in art. 8 lit. d si e se dispune ca in actul constitutiv al societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni, trebuie sa se prevada 'capitalul social subscris si cel varsat' si 'valoarea bunurilor constituite ca aport in natura in societate, modul de evaluare si numarul de actiuni acordate pentru acestea'.
In Legea nr. 31/1990 privind societatea comerciala exista si alte prevederi privind drepturile si obligatiile societatii care se refera la:
a) regimul aducerii aporturilor in societate de catre asociati (art. 15);
b) dobandirea de catre societate a dreptului de proprietate asupra bunurilor aduse ca aport in societate (art. 65);
c) reintregirea prioritara a capitalului social din beneficii inainte de orice repartizare a acestora (art. 69).
Patrimoniul societatii comerciale ca persoana juridica este constituit din doua laturi:
a) latura activa care cuprinde drepturile patrimomiale (drepturi reale, drepturi de creanta);
b) latura pasiva, care cuprinde obligatiile patrimoniale (contractuale sau extracontractuale).
Importanta si consecintele autonomiei patrimoniale a societatii comerciale constau in urmatoarele:
a) prin patrimoniul autonom, societatea comerciala se diferentiaza in calitatea sa de colectiv cu personalitate juridica de un colectiv fara personalitate juridica (ex: sucursala, reprezentanta etc.);
b) patrimoniul autonom permite societatii comerciale sa aiba raspundere proprie;
c) patrimoniul autonom permite societatii comerciale sa participe in nume propriu la raporturi juridice;
d) bunurile aduse ca aport de catre asociati intra in patrimoniul societatii daca nu exista o stipulatie contrara prin actul constitutiv (art. 65 din Legea nr. 31/1990);
e) patrimoniul societatii prin elementele de activ formeaza gajul general al creditorilor sociali (art. 3 (1) din Legea nr. 31/1990);
f) obligatiile societatii fata de terti nu se pot compensa cu obligatiile tertilor fata de asociati;
g) procedura falimentului fata de societate nu se extinde asupra patrimoniilor asociatilor.
6.2.3. Scopul societatii comerciale in acord cu interesul obstesc
Obiectul propiu de activitate al societatii comerciale este acel element constitutiv care consta in operatiunile comerciale pe care societatea comerciala intelege sa le exercite. Existenta obiectului propiu este impusa si consacrata de lege.
In art. 7-8 lit. c din Legea nr. 31/1990 se dispune ca in actul constitutiv al societatii in nume colectiv, societatii in comandita simpla si societatii cu raspundere limitata, societatii pe actiuni si societatii in comandita pe actiuni, trebuie sa se prevada si 'obiectul de activitate al societatii, cu precizarea domeniului si a activitatii principale'.
Prin art. 1 din Legea nr. 31/1990, acest obiect se determina in sensul ca societatea comerciala se constituie in vederea efectuarii de acte de comert.
Importanta scopului propriu consta in urmatoarele:
a) scopul determina limitele capacitatii de folosinta a societatii comerciale, conform principiului specialitatii (art. 34 din Decretul nr. 31/1954);
b) scopul exprima ratiunea de a exista a societatii si confera sens organizarii proprii si patrimoniului societatii comerciale.
Societatea comerciala ca persoana juridica are capacitate juridica[31], adica are aptitudinea de a avea drepturi si obligatii, in general.
Capacitatea juridica a societatii comerciale are doua componente si anume: a) capacitatea de folosinta; b)capacitatea de exercitiu.
6.3.2. Capacitatea de folosinta
Capacitatea de folosinta a societatii comerciale este aptitudinea de a avea drepturi si obligatii.
Potrivit art. 33 din Decretul nr. 31/1954 'persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor'.
Societatea comerciala este persoana juridica de la data inmatricularii in registrul comertului (art. 40 din Legea nr. 31/1990). In consecinta, societatea comerciala dobandeste capacitate de folosinta deplina din momentul inmatricularii in registrul comertului. Totusi societatea comerciala are capacitate de folosinta restransa din momentul datei certe sau a autentificarii actului sau constitutiv in ceea ce priveste drepturile si obligatiile constituite in favoarea sa pentru infiintarea ca persoana juridica (art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954).
Capacitatea de folosinta a societatii comerciale este limitata la acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin actul constitutiv, fiind o capacitate de folosinta specializata la aptitudinea de a dobandi drepturi si a-si asuma obligatii prin savarsirea de fapte de comert.
6.3.3. Capacitatea de exercitiu
Capacitatea de exercitiu a societatii comerciale este aptitudinea de a dobandi si exercita drepturi civile si de a indeplini obligatiile civile prin incheierea de acte juridice de catre organele sale de conducere.
Organele de conducere care angajeaza societatea comerciala in raporturi juridice sunt administratorii.
Capacitatea de exercitiu se dobandeste de la data inmatricularii societatii comerciale in registrul comertului daca s-a desemnat administratorul care reprezinta societatea.
Societatea comerciala are capacitate restransa de exercitiu de la momentul datei certe sau a autentificarii actului constitutiv daca este desemnat administratorul.
Vointa societatii comerciale este diferita de vointele individuale ale asociatilor. Ea nu este un cumul al vointei acestora ci este o vointa colectiva a persoanei juridice formata potrivit regulilor si principiilor fiecarei forme juridice de societate comerciala.
Principiul care domina formarea vointei sociale este principiul majoritatii el fiind consacrat de Legea nr. 31/1990 (art. 76, art. 77, art. 86).
In cadrul formarii vointei sociale pentru diferitele forme juridice de societati comerciale principiul majoritatii opereaza astfel potrivit Legii nr. 31/1990:
a) la societatile de persoane (SNC, SCS), asociatii pot lua hotarari cu majoritatea absoluta a capitalului pentru alegerea administratorilor (art. 77 (1)), pentru revocarea administratorilor ori limitarea puterilor acestora (art. 77 (2)), pentru stabilirea modului de lucru al acestora (art. 76 (1)), pentru aprobarea bilantului contabil si luarea deciziilor referitoare la raspunderile administratorilor (art. 86);
b) la societatile de capitaluri (SA, SCA), actionarii pot lua hotarari cu majoritatea absoluta pentru aprobarea bilantului (art. 111 lit. a), pentru alegerea administratorilor si a cenzorilor (art. 111 lit. b), pentru fixarea remuneratiei administratorilor si cenzorilor (art. 111 lit. c), pentru pronuntarea asupra gestiunii administratorilor (art. 111 lit. d), pentru modificarea societatii (art. 113 lit. a-h), pentru emisiunea de obligatii (art. 113 lit. k);
c) la societatea cu raspundere limitata este necesara o dubla majoritate (de asociati si de capital, art. 187 (1)) iar pentru modificarea actului constitutiv este necesara unanimitatea asociatilor (art. 187 (2)).
Vointa sociala a societatii comerciale se manifesta in raporturile juridice la care participa societatea, prin reprezentantii societatii care incheie actele juridice (administratori, directori executivi).
Elementele de identificare (atributele) a societatii comerciale sunt de doua tipuri:
a) elemente de identificare obligatorii;
b) elemente de identificare facultative.
Elementele de identificare obligatorii sunt: firma, sediul, nationalitatea, numarul de inmatriculare in registrul comertului, codul unic de inregistrare.
Elementele de identificare facultative sunt: emblema, telefonul, telexul, faxul, contul bancar.
6.5.2. Elementele de identificare obligatorii
In art. 7 lit. b si art. 8 lit. b din Legea nr. 31/1990 se dispune ca in actul constitutiv al societatii comerciale indiferent de forma juridica a acesteia trebuie sa figureze “forma juridica, denumirea, sediul si daca este cazul emblema societatii”.
Prin O.U.G. nr. 76/2001 s-a introdus pentru comercianti, codul unic de inregistrare ca element obligatoriu de identificare care inlocuieste codul fiscal.
6.5.2.1. Firma societatii comerciale
Potrivit art. 30 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, 'firma este numele sau dupa caz denumirea sub care un comerciant isi exercita comertul si sub care semneaza'.
Firma trebuie precizata in actul constitutiv si este diferita in raport de forma juridica a societatii comerciale astfel:
a) pentru societatea in nume colectiv cuprinde numele a cel putin unuia dintre asociati cu mentiunea 'societate in nume colectiv' scrisa in intregime (art. 32 din Legea nr. 26/1990);
b) pentru societatea in comandita simpla cuprinde numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati cu mentiunea 'societate in comandita' scrisa in intregime (art. 33 din Legea nr. 26/1990);
c) pentru societatea pe actiuni sau in comandita pe actiuni se compune dintr-o denumire proprie de natura a o deosebi de firma altor societati cu mentiunea scrisa in intregime 'societate pe actiuni' sau 'SA' ori 'societate in comandita pe actiuni' scrisa in intregime (art. 35 din Legea nr. 26/1990);
d) pentru societatea cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotit de mentiunea scrisa in intregime 'societate cu raspundere limitata' sau 'SRL' (art. 36 din Legea nr. 26/1990).
Orice firma noua trebuie sa se diferentieze de cele existente, Oficiul Registrului Comertului verificand disponibilitatea firmei inainte de intocmirea actului constitutiv sau a modificarii prin act aditional a firmei unei societati comerciale existente.
Firma nu poate sa cuprinda o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public (art. 40 din Legea nr. 26/1990).
6.5.2.2. Sediul societatii comerciale
Sediul societatii comerciale este acel atribut de identificare de natura sa fixeze societatea in spatiu, in cadrul raporturilor juridice la care participa.
Prin art. 7 lit. b si art. 8 lit. b din Legea nr. 31/1990 se dispune ca in actul constitutiv trebuie precizat si sediul societatii comerciale, iar prin art. 1 (2) din Legea nr. 31/1990 se dispune ca societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane.
Stabilirea sediului societatii comerciale se face de catre asociati, avandu-se in vedere locul unde sa-si desfasoare activitatea organele de conducere ori de decizie ale societatii comerciale.
Importanta sediului ca element de identificare al societatii comerciale consta in:
a) este locul unde se comunica actele procedurale privind societatea comerciala (art. 87 alin. 1 din C. proc. civ);
b) este elementul pe baza caruia se determina nationalitatea societatii comerciale (art. 1 (2) din Legea nr. 31/1990);
c) este elementul in raport de care se determina competenta teritoriala a instantelor cand societatea comerciala este parata in cauze litigioase;
d) este elementul de identificare in spatiu a societatii si unde se afla principalii centri de decizie.
Schimbarea sediului social se face cu aprobarea adunarii generale extraordinare la societatile de capitaluri (art. 113 lit. b din Legea nr. 31/1990) ori prin aprobarea tuturor asociatilor a modificarii actului constitutiv la societatile de persoane (art. 199 din Legea nr. 31/1990), actele modificatoare trebuind sa fie inregistrate la registrul comertului.
6.5.2.3. Nationalitatea societatii comerciale
Elementul determinant in stabilirea nationalitatii societatii comerciale este sediul societatii. Acest criteriu este consacrat de art. 1 (2) din Legea nr. 31/1990 in care se dispune ca societatile comerciale cu sediul in Romania sunt persoane juridice romane.
Notiunea de nationalitate a societatii comerciale exprima legea aplicabila acesteia, infiintarii, functionarii si incetarii.
In consecinta pentru societatile comerciale de nationalitate romana legea care le este aplicabila este legea romana in materia societatilor comerciale, adica Legea nr. 31/1990 ca reglementare comuna si alte acte normative cu incidenta asupra societatilor comerciale.
Ca o concluzie, societatile comerciale cu sediul in Romania, indiferent de cetatenia sau nationalitatea asociatilor, de provenienta capitalului sunt de nationalitate romana si sunt supuse legii romane.
6.5.2.4. Codul unic de inregistrare fiscala
Codul unic de inregistrare fiscala este un element de identificare a societatii comerciale ca subiect de drept fiscal. El se atribuie de Ministerul Finantelor Publice si se utilizeaza in toate sistemele informatice care prelucreaza date privind comerciantii precum si de comerciant in relatiile cu tertii (O.U.G. nr. 76/2001, art. 5).
El se compune dintr-un sistem de cifre si este unic pe tara pentru societatea comerciala careia ii este atribuit.
6.5.2.5. Numarul de inmatriculare in registrul comertului
Comerciantul este obligat sa mentioneze pe facturi, scrisori, oferte si orice alte documente intrebuintate in comert numarul de inregistrare in registrul comertului si anul inregistrarii.
Societatea comerciala avand calitatea de comerciant este obligata sa aiba un numar de inregistrare in registrul comertului care este atribuit la inmatricularea acesteia.
Potrivit art. 96 (4) lit. b din Norma metodologica nr. 608-773 emisa in comun de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Ministerul Justitiei privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, numarul de inmatriculare in registrul comertului are pentru comerciantii persoane juridice urmatoarea structura: J - cod statistic de judet - numar de ordine in registru - anul.
Acest element de identificare este un simbol compus din litere si cifre si este unic in cadrul societatilor comerciale din acelasi judet, pentru acelasi an de inregistrare.
Numarul de inmatriculare identifica societatea comerciala in cadrul inregistrarilor din registrul comertului putandu-se verifica la registru de catre terti situatia juridica a acesteia.
6.5.3. Elementele de identificare facultative
6.5.3.1. Emblema
Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de un altul de acelasi gen (art. 30 (2) din Legea nr. 26/1990). Dreptul de folosinta asupra emblemei se dobandeste prin inscrierea acesteia in registrul comertului.
Emblema trebuie sa se deosebesca de emblemele inscrise in acelasi registru al comertului pentru acelasi fel de comert precum si de emblemele altor comercianti de pe piata unde comerciantul isi desfasoara activitatea (art. 43 (1) din Legea nr. 26/1990).
Emblema se foloseste pe panouri de reclama, pe facturi, scrisori, afise, publicatii numai insotita de firma.
Spre deosebire de firma, care este obligatorie, emblema este facultativa.
6.5.3.2. Contul bancar
Contul bancar este un mijloc de identificare facultativ. El este un simbol cifric al sucursalei bancii unde este deschis. Acest mijloc de identificare delimiteaza societatea in raporturile de plati si incasari prin intermediul bancilor fiind de utilitate si importanta practica.
6.5.3.3. Telefonul, telexul, faxul
Telefonul, telexul, faxul sunt simboluri cifrice de identificare in sistemul de comunicatii.
Ele sunt mijloace curente si rapide de identificare iar din punct de vedere juridic drepturile privind acestea sunt drepturi subiective cu un regim propriu[32].
Efectele[33] juridice ale personalitatii juridice a societatii comerciale sunt:
a) dreptul societatii comerciale de a participa in nume propriu la raporturile juridice, adica de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii prin intermediul organelor care-i asigura functionarea;
b) angajarea raspunderii in principal a societatii comerciale pentru obligatiile sociale, si in subsidiar a asociatilor pentru acestea, ca efect al participarii societatii comerciale la raporturi juridice ;
c) dreptul societatii comerciale de a avea calitate procesuala in justitie ca reclamanta sau ca parata prin reprezentantii sai legali.
Fiind persoana juridica, societatea comerciala ca subiect de drept are aptitudinea de a avea si de a exercita drepturi si de a-si asuma obligatii.
[1] In acest sens a se vedea: R.P. Vonica, op. cit., 2000, p. 45.
[2] A se vedea art. 6 (2) din Legea nr. 31/1990.
[3] Pentru cauza actului juridic a se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de Editura si Presa '}ansa' SRL, Bucuresti, 2000, p. 165-168
[4] Pentru cauza actului juridic a se vedea: Gh. Beleiu, Drept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de Editura si Presa '}ansa' SRL, Bucuresti, 2000, p. 165-168
[5] In acest sens a se vedea S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 151
[6] In acest sens a se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 151.
[7] A se vedea; CSJ, sectia comerciala, Decizia nr. 11/1994, 'Dreptul' nr. 12/1994, p. 76.
[8] A se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 10; V. Patulea, Diferentierea intre asocierea in vederea constituirii de societati comerciale si asocierea in vederea desfasurarii unor activitati comerciale comune, Dreptul nr. 8/1992, p. 11-13.
[9] A se vedea: S. Deleanu, Clauza leonina in contractele de societate, Dreptul nr. 2/1992, p. 36
[10] Potrivit art. 2 din Legea nr. 54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, 'terenurile situate in intravilan si extravilan pot fi instrainate si dobandite prin acte juridice intre vii incheiate in forma autentica'.
Prin aducerea unui teren ca aport in natura la capitalul social al unei societati comerciale are loc o trecere de proprietate de la asociat la societate care trebuie facuta in forma autentica.
[11] A se vedea: S. D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 173-176.
[12] A se vedea: CSJ, sectia comerciala, decizia nr. 183/1992 publicata in Probleme de drept in Deciziile Curtii Supreme de Justitie 1990-1992, Editura Orizonturi, Bucuresti, 1993, p. 480.
[13] A se vedea: S. D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 178.
[14] In acest sens: R.P. Vonica, op. cit., 2000, p. 95.
[15] Etapa contractuala a fost numita si 'faza consensuala' (R.P. Vonica, op. cit., 2000, p. 96; O. Capatana, op. cit., 1991, p. 68).
S-a apreciat ca notiunea este improprie deoarece actele constitutive se incheie in forma autentica si nu prin simplul acord de vointa al partilor (S.D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editura All, Bucuresti, 1995, p. 164).
[16] Prin data certa se intelege 'data calendaristica incepand de la care existenta unui inscris sub semnatura privata (indiferent daca a fost sau nu datat de catre parti) nu mai poate fi contestata de catre terti fiind considerata a constitui pentru acestea adevarata data a actului respectiv (M. Costin, M. Muresanu, V. Ursa, Dictionar de drept civil, ESE, Bucuresti, 1980, p. 171)
[17] Potrivit art. 2 din OUG nr. 76/2001, in vederea obtinerii inregistrarii sau autorizarii functionarii comerciantilor in sensul prezentei ordonante de urgenta in cadrul Oficiului Registrului Comertului de pe langa tribunal se constituie Biroul unic si servicii de asistenta distincte de acesta.
[18] OUG nr. 76/2001 a fost modificata prin OUG nr. 129/2002 de modificarea Legii nr. 26/1990 si a OUG nr. 76/2001.
[19] A se vedea CSJ, sectia comerciala, decizia nr. 162/1992 in Dreptul nr. 5-6/1993, p. 138;
[20] In acest sens: CSJ, sectia comerciala, decizia nr. 122/1994 in Dreptul nr. 12/1994, p. 76.
[21] A se vedea: Y. Guyon, op. cit., vol. I, p. 165 si urm.
[22] In acest sens: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 185.
[23] A se vedea: CSJ, sectia comerciala, decizia nr. 1029/1996 Dreptul nr. 7/1997, p. 102.
[24] A se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 185.
[25] A se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p.
[26] A se verea pentru trasaturile filialei R.P. Vonica, Dreptul societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 85.
[27] A se vedea pentru trasaturile sucursalei: R.P. Vonica, op. cit, 2000, p. 86.
[28] A se vedea: D. Nemoianu, Regimul juridic al reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine in Romania, Revista Dreptul nr. 3/1999, p. 78.
[29] A se vedea pentru conceptul de persoana juridica in ansamblul sau: Gh. Beleiu, Dreptul civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Casa de Editura si Presa '}ansa' RSR, Bucuresti, 2000, p. 390-508.
[30] A se vedea: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 193.
[31] A se vedea Gh. Beleiu, Capacitatea juridica a societatii comerciale, RDC nr. 1/1991, p. 35.
[32] In acest sens a se vedea: Gh. Beleiu, op. cit., 2000, p. 508.
[33] A se vedea pentru consecintele calitatii de persoana juridica a societatii comerciale: S.D. Carpenaru, op. cit., 2000, p. 200-202.
|
