Contractele comerciale internationale
6.1. &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Contractele internationale - definire, categorii.
Contractele internationale reprezinta materializarea acordului de vointa intre parteneri din tari diferite, in scopul realizarii unei tranzactii internationale. Acestea trebuie sa indeplineasca, atat o serie de conditii de forma, cat si anumite conditii de fond, ce au menirea de a asigura pozitii juridice egale pentru ambele parti ale contractului, si prin urmare, un regim juridic uniform al acestuia.
Prin practica internationala s-a creat un regim contractual uniform pentru diferite contracte, prin elaborarea de:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; conditii generale
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contracte cadru
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contracte tip.
Conditiile generale reprezinta "toate conditiile prestabilite si destinate a fi inserate intr-un anumit numar nedeterminat de contracte de acelasi tip. Ele sunt cel mai adesea opera unei intreprinderi sau a unui grup". Ca exemplu, putem mentiona "Conditiile generale de livrare elaborate de Camera de Comert si Industrie de la Paris (revizuite in anul 2000) - INCOTERMS.
Contractele cadru reprezinta acorduri de principiu asupra majoritatii clauzelor contractuale, cu exceptia celor principale, cum ar fi de exemplu "pretul". Daca acest element nu este completat, contractul nu este valabil incheiat si nu produce efecte intre parti.
Contractul tip reprezinta un model de contract standardizat, care poate fi modificat sau completat, si la care partile fac referinta. Utilizarea contractelor tip ofera o serie de avantaje, printre care: simplificarea si reducerea duratei procesului de negociere, evitarea riscului formularii unor clauze neclare, evitarea omisiunii unor clauze contractuale si evitarea neintelegerilor privind interpretarea unor clauze.
In practica internationala se utilizeaza o mare diversitate de contracte tip, elaborate sub egida unor institutii diferite.
Astfel, o prima categorie de institutii care au elaborat astfel de contracte sunt cele a caror activitate consta in promovarea schimburilor internationale, ca de exemplu: Comisia Economica ONU pentru Europa, Camera de Comert International de la Paris, etc. Contractele emise de astfel de institutii constituie doar un model pe care partile il pot utiliza pentru redactarea unui contract viabil, adaptat conditiilor specifice respective.
O a doua categorie de institutii care au elaborat contracte tip sunt asociatiile profesionale ale comerciantilor. Acestea sunt cele mai uzitate in activitatea de comert exterior. In aceasta categorie se incadreaza: 1) contractele tip pentru produse ca: cereale, lemn, bumbac, iuta, seminte uleioase, zahar rafinat, cacao, cafea, si 2) contractele tip utilizate la bursele de marfuri, care nu pot fi modificate, singurele elemente ce pot varia fiind "pretul" si "cantitatea". In general un astfel de contract trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; cantitatea,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; tipul de marfa,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; calitatea,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pretul,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; conditia de livrare,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; termenul de livrare,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; conditia de plata.
Datorita elementelor de extraneitate pe care le contin, contractele externe devin susceptibile a fi guvernate de legi diferite. Sistemul juridic al fiecarei tari curinde o categorie speciala de norme juridice menite sa stabileasca legea competenta sa reglementeze contractele externe.
In sistemul juridic roman, aceste norme sunt urmatoarele:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; lex voluntatis, ceea ce inseamna ca partile vor determina legea aplicabila contractului. Aceasta poate fi dreptul vanzatorului, dreptul cumparatorului sau dreptul unei terte tari.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; in cazul in care partile nu au desemnat legea contractului, in mod automat se va aplica, in ordinea urmatoare: lex loci contractus (legea locului incheierii contractului), si daca aceasta nu se poate stabili, lex loci executionis (legea locului de executie a contractului).
Clasificarea contractelor internationale
Contractele internationale cuprind:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Contractele comerciale internationale si
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Contractele de cooperare internationala.
Contractele comerciale internationale reprezinta acordul de vointa intre doi parteneri din tari diferite, prin care vanzatorul (exportatorul) se obliga sa transfere cumparatorului (importatorului) propietatea asupra unui bun al sau, contra platii unui pret.
Din categoria acestor contracte fac parte:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de vanzare-cumparare internationala de marfuri
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de executie de lucrari internationale
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de depozit international
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de transport si expeditii internationale
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de turism international
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de leasing international,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de franchising, etc.
Contractul de cooperare economica internationala, se distinge , fat de contractul de vanzare internationala, printr-o serie de trasaturi. Astfel caracterul sinalagmatic al contractului comercial, care presupune deosebirea de interese intre partile contractuale, este inlocuit de comunitatea de interese a partenerilor. De asemenea, trebuiesc mentionate natura specifica a partilor, prin aceasta intelegandu-se intensitatea aparte a caracterului international al contractului, precum si complexitatea obiectivului urmarit de parti.
Contractul de cooperare economica internationala poate imbraca trei forme principale:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de cooperare industriala,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de cooperare tehnico-stiintifica,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; contractul de societate mixta.
Continutul contractului de vanzare-cumparare internationala; clauzele
contractuale.
Principalele clauze si prevederi pe care un negociator trebuie sa le aiba in mod obligatoriu in vedere, la incheierea unui contract de vanzare-cumparare internationale, sunt urmatoarele:
Titlul consta in insasi denumirea de "Contract", urmata, de regula, de numarul contractului si data incheierii lui. Aceste date sunt necesare partilor pentru identificare si pentru intocmirea documentelor ulterioare ce fac referire la contract: acreditive, facturi, acte de transport, acte de vamuire, asigurare, specificatii, acte aditionale, protocoale si procese-verbale la contract, etc.
Preambulul este o formulare ce precizeaza partile contractuale (exportatorul si importatorul) intre care se incheie raportul juridic, constituind o premisa necesara spre a conferi valabilitate contractului. In preambul se precizeaza denumirea si adresa persoanelor juridice contractante, precum si pozitia in firma a persoanelor imputernicite sa o reprezinte.
Obiectul contractului trebuie sa fie legal, licit si moral. Realizarea acestei premise se face prin descrierea clara a obiectului material al contractului (prestatia concreta), precum si a obiectului juridic, prin denumirea exacta a tipului de contract: de vanzare-cumparare, de intermediere, lohn, leasing, compensatie, etc.
In comertul international, obiectul contractului de vanzare-cumparare il constituie bunurile susceptibile a fi transferate cumparatorului de catre vanzator, contra platii contravalorii marfurilor (pretului). Negocierea obiecului contractului consta in identificarea marfii respective, prin determinarea cantitatii, calitatii, ambalajului si marcii produsului, precum si in stipularea obligatiilor partenerilor privind marfa.
Denumirea marfii contractate, trebuie stabilita cu exactitate, astfel incat sa nu fie posibila nici o confuzie sau intelegere gresita. Pentru marfurile fungibile (care se consuma), datorita calitatii omogene a acestora, este suficienta specificarea denumirii complete si a tipului de marfa. Pentru bunurile nefungibile si servicii este necesara specificarea elementelor de identificare si individualizare ale marfii, respectiv: denumirea exacta, descrierea marfurilor, tehnologia de fabricatie, caracteristicile tehnice, referiri la pozitia de catalog, tipul produsului, norma tehnica, mostra, esantionul, marca de fabricatie, etc.
Cantitatea stabileste prin contract, marfa trebuind sa fie determinata sau determinabila cantitativ. Pentru aceasta, in contract trebuie sa se prevada:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; unitatea de masura in care se exprima cantitatea, in functie de natura marfurilor si uzantele pietei,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; locul determinarii cantitatii livrate,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; modul de stabilire a cantitatii,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; documentele care atesta cantitatea expediata (de regula, documentele de transport).
Pentru unele produse (fungibile) cantitatea contractata nu se poate livra cu exactitate, astfel incat in contract se prevede o toleranta admisibila (+/-), precum si obligatia cumparatorului de a plati cantitatea efectiv livrata.
Cantitatea se determina la vanzator (la locul de incarcare) si poate fi verificata la locul de destinatie (la cumparator), dupa cum este prevazuta modalitatea efectuarii receptiei cantitative in contract.
Calitatea marfurilor contractate se determina prin mai multe metode:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii pe baza de descriere este metoda cea mai utilizata in comertul international, aplicandu-se atat pentru materii prime, cat si pentru masini si instalatii complexe, diverse produse si servicii, etc. Descrierea trebuie sa cuprinda in mod detaliat caracteristicile tehnice ale marfurilor sau ale rezultatelor prestatiilor de servicii,iar pentru echipamente, utilaje, instalatii, etc., se va efectua descrierea lor in anexele la contract, unde se vor mentiona parametrii tehnici si calitativi, ca: randamentul, consumuri specifice, capacitatea de productie, durata de functionare, caracteristicile produselor obtinute prin exploatare lor, etc.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii prin mostre. Vanzatorul pune la dispozitia cumparatorului o mostra, pe baza careia acesta isi da consimtamantul privind calitatea, livrarile urmand a se face cu respectarea stricta a unor parametrii calitativi similari mostrei.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii pe baza de tipuri si denumiri uzuale este practicata, in special, pentru comertul cu produse agricole si minereuri. Tipurile de marfa reprezinta categorii abstracte, in care se incadreaza calitatea marfurilor ce trebuiesc livrate. Acestea se pot defini si prin "standarde de calitate", dintre care unele au devenit internationale . Astfel, I.S.O. (International Standardisation Organisation) face recomandari organizatiilor nationale de standardizare, iar odata adaptate acestor standarde, marfurile pot fi comercializate sub denumirea "calitatii I.S.O."
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii prin marca de fabrica, comert sau serviciu. Aceste marci permit individualizarea si identificarea unui produs, dintr-o gama larga de produse similare, constituind tot mai mult o garantie a calitatii acestora.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii pe baza vizionarii marfurilor, consta in examinarea marfii de catre importator si acceptarea calitatii ei, in vederea incheierii contractului. Metoda cunoaste doua variante: 1) clauza "vazut-placut", care presupune vizionarea si acceptarea marfii de catre cumparator inaintea incheierii contractului, fara a fi necesara descrierea tehnica, si 2) clauza "dupa incercare", care presupune ca incheierea definitiva a contractului este conditionata de acceptarea, intr-un termen prestabilit (limitat), a calitatii de catre cumparator. Daca acest lucru nu se intampla, contractul se considera reziliat. Aceasta varianta se utilizeaza mai frecvent in comertul cu masini, instalatii, utilaje, aparate, nave, automobile, etc., testarea fiind prevazuta, de obicei, in perioada de garantie, iar exportatorul obligandu-se sa inlocuiasca piesele defecte, daca este cazul, si sa aduca imbunatatiri pe cheltuiala sa.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; Determinarea calitatii prin utilizarea unor formule (clauze) consacrate: 1) Clauza "tel quel" presupune ca importatorul accepta marfa "asa cum este", fara a o viziona. Metoda este practicata in comertul cu produse agricole, minereuri sau marfuri a caror calitate depinde de locul de origine, si deci nu pot interveni mari modificari in acest sens. 2) Clauza "Sound delivered" (S.D.) sau "marfa sanatoasa la descarcare" inseamna ca importatorul nu va accepta marfa, decat daca aceasta soseste la destinatie fara degradari calitative. 3) Clauza "Rye Terms" (R.T.) sau "clauza comertului cu secara" obliga importatorul sa accepte marfa, chiar daca aceasta soseste la destinatie cu unele deprecieri calitative. Pentru acestea, insa, exportatorul va plati o bonificatie de pret.
Referitor la raspunderea vanzatorului privind respectarea calitatii si a cantitatii marfurilor livrate, se considera ca acesta nu si-a indeplinit obligatiile contractuale, in urmatoarele cazuri:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; daca a livrat alta marfa decat cea prevazuta in contract,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; daca a livrat o cantitate in minus fata de cea stipulata in contract,
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; daca a livrat o marfa care nu corespunde caracteristicilor tehnice si calitative prevazute in contract.
Daca cumparatorul constata ca marfa livrata nu este in conformitate cu prevederile contractuale, acesta trebuie sa identifice cu precizie natura prejudiciului respectiv, si sa-l instiinteze de urgenta pe exportator in vederea remedierii acestuia de urgenta, in functie de ceea ce se stipuleaza in contract referitor la aceasta situatie. Importatorul care reclama deficiente calitative sau cantitative ale marfurilor, pot, in functie de prevederile contractuale sa solicite: executarea in continuare a contractului, cu remedierea prejudiciilor, sau rezilierea contractului, sau plata unor penalitati.
Ambalarea marfii. Contractul trebuie sa prevada in mod expres felul ambalajului, care sa asigure integritatea marfii si sa permita manipularea si lotizarea acesteia. Daca acest lucru nu este prevazut in contract, vanzatorul are obligatia, conform normelor in vigoare, sa predea marfa cumparatorului intr-un "ambalaj uzual de export", care are rolul de a proteja marfa pe parcursul transportului, astfel incat aceasta sa nu sufere deteriorari.
In functie de tipul amblajului, se va negocia si pretul marfii in urmatoarele variante:
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pret "netto" presupune ca, costul ambalajului nu este cuprins in pret (si nu exista pretentii de plata pentru ambalaj).
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pret "netto plus ambalaj" presupune ca pretul ambalajului se indica separat.
- &nb 959h72j sp; &nb 959h72j sp; pret "netto / brutto" presupune ca pretul ambalajului este calculat in pretul unitar al marfii.
Marcarea marfii, reprezinta o alta clauza contractuala prin care se identifica fiecare colet al livrarii respective. Marcajul trebuie sa fie clar, rezistent la manipulari si la transport. El trebuie sa contina, de regula, numarul contractului, numarul coletului, numele exportatorului si adresa acestuia, numele destinatarului (importatorului) si adresa lui, greutatea netto si brutto, seria utilajelor (daca este cazul), expresia "Made in.", etc. Toate prevederile referitoare la marcarea marfurilor vor fi stipulate in mod explicit in contract.
Pretul. Acesta reprezinta unul din elementele de baza ale contractului da vanzare-cumparare in comertul international, iar negocierea este, de regula, dificila si necesita o buna pregatire tehnica si economica, o informare ampla si corecta asupra conjuncturii pietei internationale, eforturi sustinute, rabdare, perseverenta si abilitate.
Ca element esential al contractului, pretul reprezinta obiectul obligatiei importatorului, si este concretizat intr-o suma de bani determinata sau determinabila, pe care acesta trebuie sa o plateasca exportatorului. Pentru stabilirea pretului extern se vor lua in consideratie o serie de elemente, cum ar fi: costurile de productie, cheltuielile speciale de export, preturile mondiale si tendintele acestora, conditia de livrare, conditia de plata, cheltuielile de distributie si politica firmei.
Pretul se stipuleaza in contract fie pe unitatea de produs, fie ca o suma globala pentru intreaga cantitate de marfa, ce face obiectul contractului. De asemenea, pretul se va inscrie intr-o anumita conditie de livrare, ceea ce va indica, in ce masura cheltuielile de transport si cele ale altor operatiuni specifice exportului, vor fi incluse in pretul contractual (spre exemplu: Pretul este de 2 mil. euro CIF Constanta).
In contract trebuiesc prevazute in mod obligatoriu, anumite aspecte legate de pretul marfii, cum ar fi: cantitatea pentru care se calculeaza pretul, valuta in care se va efectua plata, reducerile de pret pe care exportatorul le acorda importatorului.
In prectica comerciala, vanzatorul se obliga prin contract, daca este cazul, sa acorde cumparatorului anumite bonificatii. Reducerile de pret, de care poate beneficia importatorul, sunt urmatoarele: 1) Scontul de reglementare ("cassa sconto") se acorda cumparatorilor ce platesc marfurile in avans fata de termenul de scadenta specficicat in contract, 2) Rabatul, se acorda de catre exportator ca o deducere din pretul contractual, pentru defecte de calitate sau a calitatii necorespunzatoare a marfurilor, 3) Remiza , se acorda ca o reducere a pretului convenit, datorita importantei vanzarilor efectuate. Aceasta se calculeaza ca un procent aplicat asupra pretului de vanzare.
Alte clauze care pot fi cuprinse in contract, sunt urmatoarele: conditiile de livrare si conditiile de plata (mijloacele de plata), care vor fi tratate in capitolele urmatoare, expeditia si transportul marfurilor, asigurarea marfurilor, garantii de calitate, receptia marfurilor, reclamatii cantitative, penalitati de intarziere, arbitraj, rezilierea contractului, forta majora, dispozitii finale, etc.
|
