DEFINITIE. CADRU CONCEPTUAL - SOCIETATI COMERCIALE

Pentru definirea societatii comerciale, cea mai apropiata acceptiune este data de dispozitiile Codului civil român, care în articolul 1491 dispune ca:

Definitia citata enunta trei componente principale care ar trebui sa fie reunite cumulativ pentru existenta valabila a unei asemenea entitati:

necesitatea încheierii unui contract, denumit si pact societar.

constituirea unui fond 444i82e comun, alcatuit din aporturi ale membrilor.

scopul asociatilor este de a realiza câstiguri si de a le împarti între ei.

Textul articolului 1491 omite totusi sa aminteasca explicit un alt element caracteristic si anume, vointa comuna a asociatilor de a conlucra în vederea obtinerii de câstiguri. Aceasta vointa, denumita "affectio societatis" întregeste notele specifice enumerate expres de legiuitor.

Trasaturile evocate sunt caracteristice societatii civile dar, printr-o interpretare extensiva, pot fi aplicate si în cazul societatii comerciale. De altfel, între societatea civila si cea comerciala exista o suita de asemanari si deosebiri.

ambele au aceeasi esenta; fiecare reprezinta o grupare de persoane si de bunuri (capitaluri) în scop lucrativ; asociatii urmaresc realizarea si împartirea beneficiilor. Sub acest aspect, ambele tipuri de societati se deosebesc de gruparile fara scop lucrativ, respectiv asociatiile si fundatiile.

atât societatea civila cât si cea comerciala iau nastere printr-un contract de societate, elementele esentiale ale contractului de societate civila se regasesc si în cel de societate comerciala (contributii ale asociatilor = aporturi, intentia de a desfasura în comun o anumita activitate cât si obtinerea si partajarea beneficiului) astfel încât, în ambele cazuri contractul de societate are caracter de bi sau plurilateral, cu titlu oneros, comutativ, cu executarea succesiva si consensual; cu precizarea ca,  actul constitutiv la societatea comerciala nu mai este supus obligativitatii încheierii în forma autentica (anterior acestei reglementari forma solemna era obligatorie) putând îmbraca forma unui înscris sub semnatura privata, cu unele exceptii (a se vedea pentru enumerarea exceptiilor - sectiunea 3.1.).

o prima deosebire se refera la obiectul sau natura operatiilor pe care le realizeaza societatea; o societate este comerciala daca, potrivit contractului, are ca obiect efectuarea unor operatiuni calificate de Codul comercial ca fapte de comert; daca societatea are ca obiect realizarea unor activitati care nu sunt fapte de comert, ea este o societate civila (a se vedea si capitolul 2, sectiunea 2.2.).

De remarcat ca, în timp ce în cazul persoanei fizice, pentru dobândirea calitatii de comerciant este necesar ca aceasta sa savârseasca efectiv fapte de comert, ca o profesiune obisnuita, în nume propriu (a se vedea capitolul 3, sectiunea 2.2), în cazul societatii comerciale, simpla stabilire în contract a unui obiect comercial îi confera acesteia caracter comercial, indiferent daca în fapt realizeaza sau nu acest obiect . Concluzia ce se desprinde este ca persoana fizica "devine" comerciant, pe când societatea "se naste" comerciala, daca obiectul ei este comercial.

O problema deosebita se ridica în cazul în care în actul constitutiv se stabilesc ca obiect al societatii, pe lânga operatiuni comerciale si operatiuni civile. În asemenea caz trebuie sa se cerceteze si sa se determine care este în fapt activitatea societatii si ce rol joaca fiecare dintre cele doua categorii de operatiuni în realizarea obiectului societatii. Daca operatiunile comerciale au o importanta redusa, ori servesc numai ca mijloc de realizare a unor operatiuni civile, societatea va fi civila.

În dreptul român s-a formulat conceptia potrivit careia cei ce exercita profesiuni liberale (medici, avocati, profesori, arhitecti, contabili etc.) nu se pot asocia când obiectul activitatii îl constituie exercitarea profesiunii respective (liberale) decât sub forma de societati civile. Conceptia poarta amprenta principiului ca obiectul civil atrage constituirea de entitati civile. Consideram anacronica astazi o astfel de opinie, cu atât mai mult cu cât, asa cum am vazut, în agricultura este permisa optiunea organizarii agricole fie sub forma de societate civila, fie sub forma de societate comerciala, în temeiul Legii nr. 31/1990, republicata, modificata prin Legea 441/2006. Acceptând aceasta derogare, am ajunge la formularea unui nou principiu: nu obiectul, ci forma comerciala atrage caracterul comercial al societatii.

alta deosebire între societatea civila si cea comerciala consta în aceea ca, înca de la constituire, societatea comerciala este investita cu personalitate juridica. Conform articolului 1 din Legea nr. 31/1990, republicata, "societatile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române". Deci, societatea comerciala nu este numai un contract, ci este chiar un subiect de drept distinct de asociatii ce o compun, având patrimoniu propriu, care îi permite sa-si asume obligatii si sa raspunda pentru îndeplinirea lor (totusi exista si societati comerciale fara personalitate juridica, de exemplu societatea în participatiune, reglementata de articolele 251-256 Cod comercial, asociatiile cu scop lucrativ fara personalitate juridica si asociatiile familiale, reglementate de Decretul-lege nr. 54/1990).

O suita de acte absolut necesare înfiintarii societatii comerciale se regasesc în institutia "mici personalitati juridice", adica acte juridice încheiate de societatea comerciala chiar înainte de dobândirea personalitatii juridice, dar fara de care aceasta nu s-ar putea înmatricula la registrul comertului. Dintre acestea enumeram: dobândirea sediului social, varsarea capitalului social într-un cont bancar special constituit, rezervarea firmei si daca e cazul, si a emblemei. Toate aceste acte vor fi încheiate în nume personal de anumite persoane (asociati), care le vor transfera societatii comerciale dupa înmatricularea sa. Cât priveste societatea civila, aceasta nu are personalitate juridica, ea ramâne un simplu contract, fara a fi subiect de drept de-sine-statator (ca exceptie, si aceasta dobândeste personalitate juridica prin înregistrare la grefa tribunalului teritorial competent.

Între societatea comerciala si cea civila exista deosebiri privind conditiile în care aceasta se constituie, functioneaza si se dizolva. În ceea ce priveste formele în care se poate constitui o societate comerciala, articolul 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, prevede ca este admisa una dintre urmatoarele forme:

Aceasta clasificare porneste de la întinderea raspunderii asociatilor pentru îndeplinirea obligatiilor societatii, care este mai variata (limitata sau nelimitata) decât în cazul societatii civile (în care limitele raspunderii sunt stabilite prin contract). În cazul societatii comerciale, structura acesteia este bine definita, neputând depasi cadrul reglementat de lege pentru fiecare forma juridica (spre deosebire de societatea civila, a carei structuri nu poate depasi cadrul contractual).

În concluzie, pe baza elementelor enuntate: