Falsificarea sculpturilor

Falsificarea sculpturilor

Onea Alexandru

Merceologie, Grupa 507

Anul IV Comert

PROIECT

FALSIFICAREA MARFURILOR

-Bucuresti-

Sculptura - priviri generale

Artele vizuale sunt o clasa de form 555i824f e de arta. Pe langa pictura, film, fotografie, in aceste arte mai este inclusa sculptura precum si alte arte ce se concentreaza pe creaarea lucrarilor ce se desfasoara in principal in mediul vizual.

In general, artele vizuale include artele frumoase sau artele plastice, iar nu pe cele mestesugaresti. Uneori artele vizuale sunt confundate cu artele frumoase, dar tehnicile de astazi largesc spectrul artelor vizuale astfel incat acestea pot include mai multe domenii.

Tipuri de arte vizuale

Animatia

Arta textila

Arta de instalatii

Arta video

Arta decorativa

Arta modei design de moda

Benzi desenate

Caricatura

Ceramica

Colaj

Decolaj

Desen

Design

Design graphic

Desene animate

Graffiti

Fotografie

Film

Pictura

Sculptura

Tatuaj

Tehnici mixte

Tiparul

Istoria sculpturii romanesti

Trasaturi definitorii ale sculpturii moderne românesti

O privire asupra sculpturii românesti moderne este firesc sa nu fie o reiterare a celei de dinainte de 1990. Si asta nu pentru ca artistii, cu operele lor puse în discutie, erau lipsiti de calitati, ci din simplul motiv pentru ca perspectiva în care fusesera valorificati era una falsa si limitativa.

Intrarea natiunii române în modernitate s-a produs în secolul al XIX-lea într-un ritm relativ rapid. El s-a datorat, neîndoielnic, unor conditii economice obiective si nu în mica masura schimbarilor esentiale produse în privinta statutului international al statelor românesti.

Zeci de tineri români au luat calea strainatatii înca de la începutul veacului al XIX-lea, initial sporadic, dar apoi, din cel de-al doilea sfert al secolului, din ce în ce mai numerosi.

Numai la Paris, în anii premergatori revolutiei de la 1848, se gaseau în jur de o suta.

Esential a fost ca întreg acest proces a avut loc pastrându-si fiecare simtamintele nationale si traind necontenit cu gândul revenirii în patrie si al obligatiei morale ce o aveau de a o sluji.

Parisul, locul unde cei mai multi români s-au dus la studii, le-a oferit ocazia unei organizari; iar constituirea "Societatii studentilor români" la finele anului 1845, a contribuit într-o mare masura la strângerea legaturilor moldo-vlahe.

În anii imediat premergatori revolutiei din 1848, activitatea politica a acestor tineri, cadre ale României viitoare s-a intensificat în mod deosebit.

Elanul revolutiilor de la 1848 cuprinsese întreaga Europa preocupata sa dea viata idealurilor nationale îndreptate în directia crearii statului de drept si, implicit, în sensul trezirii constiintei artistice nationale. Acesta este momentul în care, prin cautari si experiente fertile, încep sa se cristalizeze si trasaturile specifice ale artei românesti.

Primii care vor avea constiinta valentelor propagandistice ale monumentelor, a importantei reprezentarii marilor personalitati ale trecutului nostru istoric, sunt fruntasii revolutiei de la 1848.

Aceasta conceptie se regaseste în hotarârea "LocotenenŃei Domnesti", din 15 august

1848, de a ridica o statuie lui Gheorghe Lazar, ctitor al scolii românesti, cum si în propunerea lui Cezar Bolliac de a se închina câte un monument lui Mihai Viteazul si lui Tudor Vladimirescu.

Documentele consemneaza si la Sibiu activitatea unui sculptor roman - Ion Costande - autor al unui monument închinat Grofului Lazar.

Personalitatea proeminenta si, de fapt singulara, a acestei prime etape este Karl Storck (1826-1887).

Autor de monumente, statui funerare, busturi, sculpturi de gen, dar si de ornamente pentru fatadele cladirilor, de trepte si balustrade de marmura, de faiante colorate pentru diferite palate, cum si de strane pentru biserici.

Creatia sa este realizata în traditia neoclasica tutelata de Canova si Thorwaldsen.

Exemplu: busturile lui Aman, C.A. Rosetti, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, DomniŃa Balasa, Sparatul Mihail Cantacuzino etc.

Cea mai însemnată lucrare de gen realizata împreuna cu Paul Focsaneanu, este frontonul vechii Universitati din Bucuresti, având ca tema alegoria Minerva încununând artele si stiintele

În egala masura Karl Storck a contribuit la întemeierea si organizarea învatamântului artistic în România, prin lectia de arta pe care a transmis-o elevilor si urmasilor sai ca professor de perspectiva si sculptura la Scoala de Bele-Arte din Bucuresti.

Rolul de primi maestri si de pedagogi ai sculpturii românesti si-l asuma dupa Karl Storck, Ioan Georgescu si Stefan Ionescu Valbudea, prin grija lui, perfectionati la Paris.

K. Stork a desfasurat, alaturi de Theodor Aman o intensa activitate pentru înfiintarea Scolii de Bele-Arte din Bucuresti în 1863, a carei catedra de specialitate a condus-o pâna la moarte

Una dintre putinele lucrari monumentale încredintate lui Georgescu este statuia lui Gheorghe Lazar, din piata Universitatii din Bucuresti (1886), întâiul mare monument datorat unui artist român, dezvelit într-o piata publica.

Cel de-al doilea mare precursor, Stefan Ionescu Valbudea (1859 - 1918), de asemenea elev al lui Karl Storck, are o viziune complet diferita de a colegului sau. Mihai Nebunul este opera cea mai de seama a lui Valbudea, expusa la "Salonul oficial" din Paris si distinsa cu un premiu.

Contemporan cu Georgescu si Valbudea este si mai vârstnicul Wladimir Hegel (1838 - 1918).

Opera lui Hegel a însemnat, la finele veacului al XIX-lea, un moment de vârf în materie de arta monumentala, într-o perioada în care, dintr-o vointa, alta decât a artistilor români, avântul artei statuare era în scadere, limitat la busturi funerare ori la banale efigii de aparat.

Hegel a fost si un bun pedagog, profesor, din 1891, la Scoala de arte si meserii si, dupa moartea lui Georgescu, la cea de Bele-Arte, el a stiut sa transmita elevilor sai taina unui mestesug pe care îl cunostea pâna aproape de desavârsire.

Numarul artistilor sculptori devine din ce în ce mai însemnat datorita seriilor de absolventi a scolilor e Belle-Arte din Bucuresti si Iasi: George Vasilescu, Dimitrie Mirea, Constantin Balacescu, Gheorghe Tudor, Constantin Cristescu, Constantin Ganescu, Filip Man Marinescu, Dem Tronescu, Ion Mateescu, Alexandrul Liuba, Dimitrie Paciurea. Locul lui Paciurea în istoria artei românesti este astazi, în perspectiva trecerii timpului, deosebit de important. Opera sa exprima una dintre cele mai originale si mai interesante personalitati, unul dintre cele mai elevate spirite din plastica româneasca, care merita recunoastere universala.

El este înnoitorul sculpturii universale, unul dintre cei mai mari artisti ai secolului XX, cel care a demonstrat ca arta moderna - pastrându-si caracteristicile fundamentale: rationalitate, armonie, echilibru, masura, primat al umanului -, îsi poate identifica izvoarele cu mult înaintea momentului în care civilizatia mediteraneana se definea prin statura clasica elina, este Constantin Brâncusi (1876-1956).

Promovând o ruptura totala cu trecutul, Brâncusi inoveaza radical sculptura moderna prin forme plastice, altele decât cele antropomorfe, sugerând abstractii, idei53. Simple, calme, de o desavârsita perfectiune organica, formele sale reflecta atitudinea creatoare a artistului care renunta la traducerea sentimentelor prin intermediul trupului uman, pastrând totusi

În 1890 Valbudea concurase pentru monumentul lui Miron Costin Barbu Brezianu, Brancusi en Roumanie, Ed. Arta Grafica, Bucuresti, 1998,

substratul concret al viziunii. Genialul Brâncusi, prin întregul sau efort creator, a dat universului sculptural noi dimensiuni axiologice, determinând alte coordonate referentiale si noi mijloace de exprimare.

Constantin Brâncusi a avut revelatia descoperirii spontane a adevarului, symbol consistent în oricare din sculpturile sale ca rod al meditatiei filosofice si al cautarilor tenace de a insufla materiei un spirit nou.

Complexul sculptural de la Târgu Jiu, simbolul la Brâncusi este purtatorul unor caracteristici ce vin din arhaicul spatiului nostru spiritual de factura etnofolclorica si mitologica".

Mai tinerii contemporani ai lui Paciurea si Brâncusi nu se vor abate de la traditia renascentista si neoclasica. Primul în ordinea nasterii si ca longevitate este Ion Jalea (1887 - 1983). Din aceeasi generatie cu el este Cornel Medrea (1888 - 1964).

Sculptura lui Oscar Han (1891-1976) este rezultatul unei viziuni constructive concentrate, tradusa în forme masive cu tonalitati grave.

O înclinare catre modernism o manifesta Bongo Prund, pe numele sau adevarat Arnold Cencinski (1902 - 1982)

Céliné Emilian (1898 - 1983) s-a impus prin remarcabile calitati de portretist - Portretul pictorului Chailer .

Margareta Cossaceanu (1896-1984) se pastreaza în limitele unui echilibru clasic

Hans Mattis Teutsch (1884-1960) - pictorul si teoreticianul, interesat si de exprimarea plastica tridimensionala. Niculae Agârbiceanu, Irina Codreanu, MiliŃa Petrascu (1892-1976) mai tânarul Iosif Fekete (1903 - 1979) a fost elevul lui Paciurea - o experienta

importanta în planul devenirii personale. Între 1928 - 1938 i s-a încredintat transpunerea în

dimensiuni adecvate a machetei Monumentului Aviatorilor din Bucuresti si

Monumentul Horea, Closca si Crisan

Mac Constantinescu (1900 - 1978), talentat si inventiv, are o acuta predilectie pentru sculptura decorativa. Boris Caragea (1906-1982), domina masivitatea telurica a formelor generoase si echilibrate. În arta lui Ion Irimescu (1903-2005) se identifica filonul sculpturii românesti dezvoltat în traditia clasicismului elen - Fata cu struguri.

Sculpturile lui: Romulus Ladea (1901 -1970), Constantin Baraschi (1902 - 1966) evideniat printr-o corecta redare a a anatomiei, Ion Lucian Murnu (1910 - 1984) practica o sculptura figurativa, Ion Vlasiu (1908 - 1995), Alexandru Calinescu (1889 - 1978) etc.

Sculptori ca Boris Caragea, Peter Balogh, Mihail Onofrei, Ernest Kaznovski, Constantin Lucaci, Stefan Csorvassy, Constantin Baraschi, Artur Vetro, Dorio Lazar,

Dan Covataru, Simbol si obiect în sculptura, Timisoara, 2005,

Dumitru Demu, Ion Irimeseu, Lelia Zuaf sau Ion Vlad au ilustrat, prin atitudine, iconografie si filosofie implicita, reperele, aspiratiile si utopiile unui sistem care avea o enorma nevoie de a se promova doctrinar si de a se acredita simbolic.

Exceptie fac, în acest monoton ansamblu, doua personalitati singulare în felul lor în sculptura româneasca: Vida Gheza (1913 - 1980) a debutat ca autodidact în 1937 la Baia Mare într-o expozitie colectiva, dupa care a studiat la Academia de bele-arte din Budapesta cu

profesorul Jenö Bari; Personalitatea care domina peisajul sculpturii românesti de la mijlocul

secolului al XX-lea este Gheorghe Anghel (1904 - 1966) .

Cei care vor reînnoda legatura cu marea traditie interbelica sunt câtiva artisti tineri precum George Apostu Ovidiu Maitec, Constantin Popovici, Victor Gaga , Gheorghe Iliescu Calinesti sau Paul Vasilescu, Mircea Spataru Mihai Buculei care vor face pasul hotarâtor catre supletea majora a limbajului sculptural.

Larga cultivare a sculpturii monumentale în toata diversitatea sa, pentru spatiile citadine are meritul de a produce o spectaculoasa si necesara revigorare spirituala a ambientului cotidian. Traditional, el pune în valoare prin continutul lucrarii de for public nu numai estetica ambientala, ci mult mai mult urmarirea mesajului expresiv al operei, prin

spiritul ei pur, mult patos al trairilor launtrice, a formelor, o finete a aluziilor si a nuantelor sau solutiilor de mare complexitate si ingenuitate expresiva.

Statuara româneasca se înscrie în cea mai eleganta, tipologica si esentiala "monumentalistica" europeana si de ce nu universala. Rememorând istoria, începând cu Constantin Brâncusi, prin simbolicul ansamblu sculptural de la Târgu Jiu si continuând cu o lista remarcabila de "monumentalisti" români si operele lor, precum: Iosif Fekete cu Monumentul aviatorilor din Bucuresti, realizare dupa un proiect al Lydiei Kotzebue, Ecvestra lui Mihai Viteazul din Bucuresti, realizare a sârbului Ivan Mestrovici sau Mihail Kogalniceanu a lui Oscar Han, Monumentul pompierilor din Dealul Spirii opera a sculptorului Vladimir Hegel, ce poarta expresia unei autentice si rare sensibilitati artistice, ori Monumentul lui Miron Costin de acelasi autor si evantaiul remarcabilelor statuare românesti poate continua cu Monumentul "LEUL" realizare a sculptorului Spiridon Georgescu (1887- 1972), asezat în cartierul Cotroceni din Bucuresti, Monumentul lui Mihai Viteazul,

autor Marius Butunoiu în orasul Cluj-Napoca, Monumentul lui Baba Novac din acelasi oras realizat de Virgil Fulicea, Horea realizat de Romul Ladea si asezat sus în Albac în curtea scolii, sau Scoala Ardeleana din Cluj Napoca de acelasi autor, si tot în Cluj Monumentul lui Horea, Closca si Crisan realizat în anul 1974 de Ion Vlasiu sau frumoasa sculptura înfaŃisându-l pe Hercule din statiunea Baile Herculane si totul ni se certifica ca valoare a statuarei românesti, prin opera, probabil, a celui mai prolific maestru al cioplirii lemnului, din sculptura româneasca, onestul Vida Geza, prin remarcabilele sale lucrari monumentale de la Moisei si Monumentul Victoriei de la Carei.

În opere semnate de Gheorghe Dimitrie Anghel - Mihai Eminescu din fata

Ateneului Român, Corneliu Coposu realizat de Mihai Buculei, sau Iuliu Maniu a lui Mirce Spataru din Piata Palatului Regal din Bucuresti Monumentul Victoriei, la Iasi,

Monument realizat de sotii Gabriela si Manole Adoc, Monumentul CFR-istilor din fata Garii de Nord - Bucuresti, realizat în 1923 de Ion Jalea si Corneliu Medrea, Arcul de Triumf, autor Ion Jalea,

Mausoleul de la Marasesti - 1930 de acelasi autor, Monumentul Unirii din Focsani sau Mircea cel Batrân de la Tulcea de Ion Irimescu, Dimitrie Cantemir de acelasi remarcabil artist la Oradea.

Ne putem opri apoi cu benefica contemplare si pace la statuile lui Eminescu din Oradea si Cluj Napoca, realizate de vrednicul Ovidiu Maitec, Lucian Blaga de la Cluj sau Lancram, opere ale ilustrului sculptor Romulus Ladea, Andrei Muresan la Brasov, autor Virgi Fulicea sau austerul monument de pe Muntele Bobâlna, închinat memoriei taranilor rasculati în 1437, realizare a arhitectului Salvanu si a sculptorului Kos Andras. Astfel putem continua

enumerarea, apropriindu-ne de prezent cu Fântâna Martirilor realizat în 1994 în Timisoara, conceput si realizat de regretatul Victor Gaga si tot din acelasi oras martir Monumentul Eroilor Neamului de pe drumul Sagului, de acelasi autor, coborând la Turnu-Severin unde vom gasi fântâna cinetica a lui Vasile Lucaci sau monumentul Omagiu Revolutiei realizat de Paul Neagu la Timisoara în 1999, Monumentul 1907 a lui Naom Corcescu, Mihail

Sadoveanu de la Falticeni de Ion Irimescu, Monumentul Victoriei din Constanta, creatie a sculptorului Boris Caragea (1968) sau statuia lui Ovidiu din acelasi oras, Ecvestra lui Avram Iancu de la Câmpeni, (ridicata în memoria Craisorului în anul 1927), opera a sculptorului

Constantin Dimitrie-Bârlad, s.a.m.d.

Exemplificarile noastre cu bogatia de monumente de for public din spatiul românesc ar putea continua cu enumerarea, în mod justificativ, a altor mari si valoroase lucrari de arta monumentala, dar ne vom opri simbolic la statuia ecvestra înfatisându-l pe Mihai Viteazul de la Alba Iulia realizata de Oscar Han sau poate la Monumentul omagial de pe Câmpia Libertatii de la Blaj care reuneste un impresionant numar de portrete, înfatisând mari personalitati implicate în destinele poporului român de pe plaiurile transilvane si de ce nu nationale. Monumentul lui Constantin Brâncoveanu , autor Oscar Han sau lucrari monumentale de remarcabila valoare artistica semnate între altii de maestrii Ion Irimescu,

Mircea Spataru, Paul Vasilescu, Octav Iliescu, Peter Balogh, Naoum Corcescu, Ion

Jalea, Ion Vlasiu, Marius Butunoiu, Horea Flamând, Mircea Stefanescu, Vladimir Predescu

si altii.

Convinsi de faptul ca aceasta lucrare, datorita complexitatii tematicii abordate sculptura de for public, în general, si în mod special sculptura monumentala din Romania.

Lucrarile monumentale si din spatiul crisenean, unele devenite celebre prin vechimea si valoarea lor artistica, sau prin evenimentul istoric pe care-l semnifica, au facut si fac obiectul unor studii de specialitate, emitându-se diverse aprecieri si teorii asupra valorii lor ca atare.

Complexul de busturi monumentale dedicate unor revolutionari pasoptisti si unor reprezentanti ai iluminismului românesc se înalta pe Câmpia Libertatii însumând un numar de 24 busturi monumentale realizate de reprezentativi sculptori ai sculpturii noastre contemporane de for public. Complexul monumental architectural conceput ca un adevarat "Panteon al istoriei noastre nationale", însumeaza mari si reprezentative figuri ale culturii si istoriei moderne românesti, precum Petru Maior, Gheorghe Sincai, George Baritiu, Andrei Muresianu, Simion BarnuŃiu, Alexandru Ioan Cuza, Avram Iancu, Nicolae Balcescu, Mihail Kogalniceanu, Timotei Cipariu,

Eftimie Murgu, Vasile Alexandri, Ion Heliade Radulescu, Costache Negri, Cezar Boliac, Ludwig Roth, Ioan

Inocentiu Micu Klein, Aron Pumnu, Ion Ionescu de la Brad s.a.m.d., lucrari realizate si transpuse în bronz, busturile fiecare în parte au o înaltime de 1,5 metri si sunt asezate pe socluri de forma unei prisme paralelipipedice, realizate din beton placat cu travertin, cu o înaltime de 1,80 m, montate pe baze de beton de forma dreptunghiulara cu înaltime de 0,30 m, dispuse în semicerc. Busturile, fiecare în parte sunt realizate într-o maniera portretistica traditionala realista dar distingându-se fiecare bust prin particularitatile de expresie specifice fiecarui artist-sculptor.

În întregul sau acest ansamblu monumental este întregit simbolic de constructia sculptural-arhitecturala "Gloria", opera sculptorului Ion Vlasiu care a fost inaugurata la 14 mai 1977, reprezentând o "poarta a istoriei",

strajuita de siluetele statuare zvelte si impunatoare în spirit de victorie, a trei fete tinere, simbolizând Principatele Române surori, Transilvania, Moldova si łara Româneasca.

Silueta zvelta si impunatoare, în forma unui arc de triumf este realizata printr-o arhitectura în care domina constructia printr-o linie simpla, un arc de triumf stilizat realizat într-o viziune moderna care încadreaza cele trei Victorii din bronz. "Poarta istoriei neamului", am spune noi, reprezentativa pentru perioada desteptarii nationale a constiintei si spiritului românesc din secolul luminilor, are înaltimea de 16 m si este realizat din piatra.

Cele trei victorii reprezentând łarile Române sunt realizate în rond-bosse, transpuse în bronz, au forma si constructie simplificata, cu alte cuvinte un figurativ stilizat, având fiecare o înaltime de circa 4 m. Regasim în constitutia si constructia lor însemnele si simbolurile portului popular românesc.

Împreuna cu poarta cele trei victorii sunt asezate pe un postament masiv la baza caruia este incizat urmatorul text "vrem sa ne unim cu Ńara", detaliu dintr-un text ce dateaza înca din timpul desfasurarii Marii Adunari Nationale a românilor pe Câmpia Libertatii de la Blaj la 15 mai 1848.

Ansamblul "Gloria" ridicat pe Câmpia Libertatii este un monument demn de natiunea româna, în eternal amintire a acelor zile glorioase ale anului 1848.

Trecând peste câteva sute de ani saraci în marturii monumental-artistice însemnate, pâna în secolul al XIX-lea, partea sa finala, când în 1892 sculptorul Toth Istvan realizeaza statuia în bronz a lui Ladislau I - canonizat, sculptorul Margo Ede, este autorul a doua statui remarcabile în spatiul urban oradean iar apoi, dupa 1 dec 1918 (Unirea cea Mare), sculptorul oradean Mihai Kara (anul 1924) este realizatorul Ecvestrei Regelui Ferdinand I -Întregitorul.

Numarul statuilor ridicate s-a înmultit considerabil în primul oras transilvan vizitat de Majestatea sa Regele Ferdinand si Regina Maria pe 23 mai 1919 - carora în anii 1920 si respectiv 1921 li s-a ridicat de administratia orasului bustul în bronz a regelui si respective statuia Reginei Maria.

În anul 1927 sculptorul craiovean Anghel Chiciu realizeaza bustul lui Iosif Vulcan, în 1934 Cornel Medrea ridica bustul lui Barbu Stefanescu-Delavrancea, Oscar Han - bustul în bronz a lui Eminescu - 1937, mai târziu sculptorul Mircea Stefanescu (sculptor oradean) ridica statuia lui Emanuil Gojdu în anul 1989, în 1992 Traian Zamfirescu a realizat bustul în bronz al generalului Traian Mosoiu.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, peisajul sculpturilor de for public din Oradea s-a îmbogatit cu lucrari realizate, printre altii de Iulia Onita - Statuia "Ostasului Român" în anul 1958, apoi maestrii moderni ai sculpturii românesti - Iosif Fekete, Constantin Popoviciu Arthur Vetro, Cornel Medrea, Ion Irimescu, Balogh Peter, B. Leonovici, Rodica Stanca Pamfil, Ovidiu Maitec si altii, care au lasat mostenire orasului, un important tezaur artistic monumental, de valoare europeana, nu numai nationala.

Nicolae Bogdan - la Vascau în anul 1927, Rodica Stanca Pamfil a realizat statuia Vânatorului de Munte la Beius, în 1988, E. Crisan - Holod - Bustul lui Iosif Vulcan

In 1973 sau Constantin Schirliu - Bustul lui Octavian Goga - Nojorid, realizat din piatra de calcar în anul 1984, Szak Ferenc - 1907 - Statuia lui Arany Ianos în Salonta, Toth Janos - 1901 - statuia lui Kossuth Lajos - în Salonta. În Sânicolaul Român - în anul 1969, D-na sculpturii bihorene,

Rodica Stanca Pamfil va dezveli bustul patriotului Nicolae Jiga (Judea). În cimitirul aceleiasi

localitati se afla un portret monumental asezat pe o coloana zvelta închinat marelui talent care

a fost ceramistul Gheorghe Maghiar, bust realizat de sculptorul Ilarion Voinea. În Baile Felix

vom descoperi un noian de lucrari monumentale care împodobesc mirificul peisaj al statiunii

balneoclimaterice, precum - Bustul lui George Enescu de Iosif Fekete, 1984 sau

Petofi Sandor, autor R. S. Pamfil, Rodica Ungureanu, si de aceeasi artista - Ion

Creanga, Victor Babes bust din piatra realizat de Rodica Ungureanu , compozitia

Tinerii (Muzica) de Peter Balogh si altele. Bustul lui Avram Iancu realizat

de maestrul Paul Vasilescu în localitatea cu acelasi nume, din sudul Bihorului, ridicata în anul

1973. Putem aminti pe sculptorul Martin Varo cu cele doua lucrari ale sale, Maternitate si

Cap de Copil amplasate în curtea Liceului Teoretic din orasul Stei. Lucrari realizate din piatra

artificiala, si enumerarea ar putea continua.

Numarul impresionant de monumente, de peste 180, care sunt amplasate în spatiul

generos al Bihorului, sunt un subiect incitant dar si important de abordat.

Un spatiu aparte, ca moment semnificativ pentru sculptura oradeano-bihoreana, va fi

acordat lucrarilor monumentale, ridicate în spatiul mai sus amintit dupa Revolutiaanticomunista din 1989.

Sculptura in Grecia Antica

 Sculptorii Greciei Antice puteau întruchipa perfect corpul uman în piatra sau bronz. Fie ca era vorba de statui de sine statatoare sculptate pentru temple, fie ca erau basoreliefuri sofisticate care împodobeau diverse cladiri, lucrarile epocii clasice au fost atât de desavârsit realizate, încât au ramas fara egal pâna în perioada Renasterii italiene.

Primele sculpturi erau destul de rigide, desi sculptori precum Polyclites au rafinat pâna la perfectiune proportiile siluetei masculine. Spre jumatatea anilor 400 î.e.n., sculpturile zeilor si eroilor din Templul lui Zeus de la Olympia sau de pe Parthenon etalau deja mult mai mult dinamism si mai multa emotie.

O adevarata revolutie s-a produs în jurul anului 400 î.e.n., când noua tehnica a mulajelor din metal a permis sculptorilor sa realizeze statui din bronz goale pe dinauntru, obtinând astfel detalii mult mai fine pentru musculatura, parul si îmbracamintea personajelor decât permiteau statuile anterioare, realizate din metal plin.

În mod surprinzator, sculpturile erau pictate în culori stralucitoare, pentru a iesi în relief de la distanta. Foarte putine dintre sculpturile grecesti antice originale au supravietuit pâna în zilele noastre, însa cunoastem destul de bine capodoperele genului datorita copiilor romane realizate ulterior.

Bibliografie

ACHI EI, Gheorghe, Arta si speranta, Bucuresti, Ed. Albatros, 1974. AILINC I, Cornel,

Muzeului łarii Crisurilor, 1969. AVRAM, Alexandru;

GODEA, Ioan, Monumente istorice din ara Crisurilor, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1975.

BARASCHI, Constantin, Tratat de sculptura, vol I si II,

Bucuresti , Ed. Meridiane, 1966. BARBOSA, Octavian, Dic ionarul artistilor români

contemporani, Bucuresti, Ed. Meridiane, 1977. BLAGA, Lucian Arta si valoare, Bucuresti,

Liviu, Bihorul medieval. Oameni, asezari, institu ii, Oradea, Ed. Arca, 2005. BORCEA,

Cornel Teodor Durgheu, în Enciclopedia artistilor români contemporani, Bucuresti, Ed. Arc

COV TARU, Dan, Simbol si obiect în sculptura, Timisoara, 2005. DEAC, Mircea,

Paciurea, Bucuresti, Ed. 100-1 Gramar, 2000.