IMODELAREA CIBERNETICA A COMERTULUI EXTERIOR

comert

II Estimarea evolutiei tranzactilor comerciale ale României

Evolutia comertului exterior a fost legata în special de evolutia generala a economiei, putându-se remarca o corelare ridicata a indicatorilor comerciali cu nivelul productiei.

Tabel 7  Evolutia corelata a exporturilor si a Produsului Intern Brut (mld$)

Anul	Exporturi	PIB
			12.4 20120q169u
			23.4 20120q169u
			24.4 20120q169u
	8.4 20120q169u		25.4 20120q169u

Sursa: Anuarul Statistic al României si Buletinul Trimestrial de Comert Exterior

Pentru a cuantifica legatura existenta între evolutia exporturilor si cea a PIB-ului calculam coeficientul de corelatie folosind un set de date omogene (1992-1998).

r_xy­ = cov_xy / ns_xs_y

cov_xy = S(x-x*)(y-y*)/n

s_x S(x-x*)²/n

Se obtine urmatorul rezultat: r_xy = 0.985. Acest coeficient de corelatie nu este reprezentativ deoarece numarul de date disponibile este insuficient, dar se remarca nivelul foarte apropiat de 1, ceea ce indica o corelare liniara între volumul exporturilor si productie.

Se remarca o scadere accentuata a ponderii exporturilor în PIB în anii 1990-1993, urmata de o revenire treptata pâna la nivelul atins în 1989. Având în vedere tendinta seriei procentuale de a se stabiliza în jurul valorii de 25% presupunem o legatura liniara între volumul exporturilor si PIB. Prin regresie încercam sa prognozam evolutia celor doi indicatori. Evolutia nivelul PIB-ului o consideram o serie autoregresiva, iar cea a exportului este dependenta functional de prima. Ignoram în aceasta etapa rolul ratei de schimb, a carei evolutie exploziva a avut un efect mai mic asupra exporturilor.

X_t = X₀ + x_y Y_t

unde: X₀ - export autonom (export realizat daca outputul total ar fi nul). Aceasta marime nu are înteles economic ci doar unul econometric.

Numarul de observatii cosiderate este de 9. Sistemul de ecuatii pentru aflarea parametrilor de regresie este:

nX₀ + x_ySY_t = SX_t

X₀SY_t + x_ySY_t² = SX_tY_t

Sistem care devine:

9X₀ + x_y * 292.14 = 57.29

X₀ * 292.14 + x_y * 9563.4 20120q169u 03 = 1867.217

Se obtin urmatoarele rezultate:

X₀ = 0.078

x_y = 0.232

X_t = 0.078 + 0.232 Y_t

Diferentele care apar sunt puse pe seama factorilor neluati în calcul si greu de cuantificat, cum ar fi masurile de stimulare, de promovare, organizarea de târguri si expozitii si alte metode de publicitate.

PIB-ul îl estimam printr-un model autoregresiv AR(2).

Y_t = a₀ + a₁Y_t-1 + a₂Y_t-2 + u_t

Se obtine modelul:

Y_t = 25.21 + 0.78Y_t-1 - 0.57Y_t-2

Anul

PIB

PIB estimat

31.4 20120q169u 1261

Modelul de prognozare a PIB-ului este validat de evolutia sa reala din perioada 1995-1998. Pe baza evolutiei previzionate a PIB si a ecuatiei de estimare a exportului se pot deduce valorile previzionate ale exporturilor pentru perioada 1999-2003.

Tabel 9  Export previzionat

Aceste rezultate se bazeaza pe ipoteza ca pe perioada considerata nu vor apare socuri exogene sau transformari interne majore care sa perturbe mediul economic.

Evolutia importurilor este mai dificil de previzionat deoarece destinatia principala a acestora o reprezinta consumul, care este dependent de politica economica generala adoptata de Guvern. O politica recesionista poate conduce la scaderea importurilor sub nivelul de 10740 mil$ care se înregistreaza în prezent, desi trendul actual este crescator (din 1991 volumul importurilor s-a dublat).

În ipoteza optimista ca importurile se vor mentine la un nivel constant egal cu cel actual se prognozeaza un deficit al balantei de plati de aproximativ 3200-3500 mil$, care este foarte greu de acoperit din excedentul contului de capital. Acest fapt, corelat si cu datoria externa a României (9300 mil$) conduce la concluzia necesitatii reconsiderarii comertului extern al României în vederea identificarii modalitatilor de echilibrare a balantei comerciale. Cresterea exporturilor se poate realiza doar într-o perioada mai îndelungata, fiind conditionata de cresterea productiei, retehnologizare, atragerea de capital si stimularea investitiilor private (dupa cum am demonstrat anterior, mai competitive la export decât sectorul de stat).

Scaderea importurilor este singura solutie pe termen scurt si aceasta se poate realiza prin folosirea barierelor comerciale traditionale (tarifare sau netarifare). Pentru a se evita aparitia unor efecte negative asupra productiei ca urmare a acestor masuri protectionoste se recomanda tratarea diferita a categoriilor de importuri destinate productiei: bunuri de investitii, materii prime, semifabricate.

Scaderea importului bunurilor de consum conduce la aparitia unui exces de cerere interna, ceea ce se traduce prin stimularea productiei autohtone, dar si prin sporirea presiunii inflationiste si scaderea nivelului de trai. În fata acestui fenomen trebuie, totusi, sa primeze considerentele de natura economica, cresterea productiei si echilibrarea balantei comerciale.

iii Consideratii generale privind evolutia comertului exterior al României

Principalii indicatori macroeconomici ce influenteaza direct evolutia comertului exterior sunt Produsul Intern Brut si rata de schimb.

Tabel 13 Evolutia principalilor indicatori macroeconomici

Sursa: OECD, Economic outlook, No.61, 1998

* - previziuni

Se remarca un vârf al crizei în anii 1992-1994, o revenire usoara în anii 1995-1996, urmata de o perioada de relativa stabilizare în 1997-1998, caracterizata însa de valori negative ale parametrilor (pozitive pentru inflatie si curs de schimb), cu tendita de deteriorare. Aceste considerente ne îndreptatesc sa previzionam o evolutie negativa a performantelor economiei românesti, care, corelata cu întârzierile aparute în aplicarea masurilor de restructurare si retehnologizare, vor influenta negativ evolutia comertului exterior.

IV: Studiu productie - export bazat pe modelul Heckscher - Ohlin

A. Descrierea modelului

Modelul comercial Heckscher-Ohlin ia în considerare doi factori de productie omogeni, disponibili în cantitati fixate. El analizeaza influenta volumului unuia dintre factori (capitalul) asupra preturilor de echilibru ale produselor si ale factorilor, precum si asupra volumului schimburilor dintre doua state.

Principala ipoteza a modelului este aceea ca economiile studiate realizeaza doua bunuri, ale caror outputuri sunt notate X1 siX2. Acestea sunt produse cu ajutorul a doi factori de productie: munca (factor nereproductibil) si inputurile intermediare (cantitatile din productia celor doua bunuri ce sunt alocate reluarii procesului de productie). Daca productia este analizata într-o singura perioada, în care productia intermediara este consumata în întregime, iar factorul munca este platit la sfârsitul perioadei, atunci conditia de echilibru este:

P = R P A + w a (1.1)

unde:  P = (P1, P1) - vectorul preturilor;

R = 1 + rata dobânzii;

A = (a_ij)_{i,j = 1,2} - matricea cererilor între sectoare;

w - rata salariilor;

a = (a_L1,a_L2) - cererea de forta de munca în cele doua ramuri.

Preturile inputurilor (P1, P2, R si w) determina alegerea tehnologiei de productie (a', A') dintr-un set convex de posibilitati. Combinatiile (a,A) exprima posibilitati de productie bazate pe tehnologia ce foloseste a munca si A consum intermediar.

În economie forta de munca disponibila este L (fix), astfel încât conditia de ocupare deplina a acestui factor este:

L = a X (1.2)

unde:  X = (X1, X2) - vectorul outputurilor.

Stocul de capital are în acest model semnificatia numerarului echivalent inputurilor intermediare si este dat de expresia:

K = P A X (1.3)

Marimea capitalului depinde de tipul de echilibru: cantitati identice de inputuri vor corespunde, în general, unor cantitati diferite de capital nominal în echilibre diferite. În mod similar vom introduce si cererile din factorul capital în cele doua sectoare:

a_ki = P a_i (1.4 20120q169u )

unde:  a_i - reprezinta coloana "i" din matricea A, i = 1,2.

Ratele capital - forta de munca vor fi de forma:

k_i = a_ki / a_Li cu i = 1,2 (1.5)

Primul sector se poate considera capital-intensiv daca k1 > k2.

În mod asemanator se introduc si ratele de distributie a factorilor pe sectoare:

Q_Li = w a_Li P_i (1.6)

Q_ki = R a_ki P_i (1.7)

Marimea w (remunerarea fortei de munca) reprezinta costul utilizarii unei unitati de munca. R reprezinta costul utilizarii unei unitati de capital fara consumul efectiv al acesteia (R = rata dobânzii + rata de depreciere). Deoarece w este masurata în termeni nominali, schimbarile sale indica modificari în rata reala a salariilor (fara a lua în considerare modificarile preturilor bunurilor).

b. elemente teoretice de baza ale modelului

Modelul comercial Hesckcher - Ohlin se concretizeaza în patru concluzii ce descriu comportamentul comercial al unei economii în care functioneaza ipotezele simplificatoare anterior enuntate. Aceste concluzii îmbraca forma unor teoreme cunoscute sub numele: - Teorema de egalitate a preturilor factorilor;

- Teorema Rybczynski si teorema Stolper - Samuelson;

- Teorema Heckscher - Ohlin.

1. Teorema de egalitate a preturilor factorilor: "comertul liber al bunurilor finale determina completa egalizare a preturilor internationale ale factorilor (considerati la nivel global). Pentru un stat, teorema arata ca la preturi constante ale bunurilor finale, o mica modificare a înzestrarii cu factori nu afecteaza pretul acestora."

Presupunem ca economia mondiala se afla într-o stare de echilibru, în care ambele bunuri pot fi tranzactionate în mod liber. Pe pietele internationale vectorul preturilor este P' = (P1', p2'). Trebuie determinate conditiile de ajustare a preturilor factorilor astfel încât acestea sa fie aproximativ egale în toate statele.

Pentru fiecare tehnologie a_i se poate considera a'_ki = P' a_i astfel încât costurile unitare la nivelul existent al preturilor internationale pot fi scrise:

C_i = R a'_ki + w a_Li (2.1)

În fiecare sector exista o izocuanta a posibilelor perechi (a'_ki, a_Li), din aceasta multime fiind aleasa acea tehnologie de cost minim pentru a determina pe C_i pentru orice valori ale lui w si R. Acest cost minim (k'_i = a'_ki / a_Li) este functie de w/R, functie crescatoare datorita convexitatii izocuantei.

Modelul considera ipoteza ca P2/P1 = P'2/P'1.Cu aceasta conditie satisfacuta, se poate considera ca fiecare pereche de tari (în conditii de echilibru) va avea preturi identice ale factorilor, daca rata capital - forta de munca se va situa într-un anumit interval [k',k"] al costurilor minime de capital pentru fiecare sector productiv considerat. Nici o tara ce va prezenta un disponibil din factorul capital situat în acest interval nu va avea preturi egale ale factorilor cu un alt stat al carui cost nu apartine aceluiasi interval. Egalitatea preturilor factorilor implica o relatie similara între ratele asteptate ale inputurilor (R-1).

Acest rezultat poate fi exprimat sintetic în urmatoarea propozitie: daca P este dat si este posibila nonspecializarea, atunci exista cel putin un interval al înzestrarii cu factori (K si L) si marimile asociate w si R cu proprietatea ca orice stat cu o dotare apartinând intervalului anterior si un sistem comercial liber la preturile P va avea preturile factorilor asociate. Nici un stat cu dotari în afara intervalului nu va avea aceleasi preturi. Pentru o marime fixata a lui P si a_k1 / a_L1 a_ki2/ a_L2 intervalul K/L va fi unic, astfel ca doua state nu pot sa-si diversifice si comercializeze productia daca preturile factorilor nu sunt egale.

Se poate considera si cazul n-dimensional în care sunt introduse n bunuri si n factori (capitalul si n - 1 factori nereproductibili). În acest caz se poate formula urmatorul rezultat: daca p este fixat iar nespecializarea este posibila, atunci exista cel putin un con n-dimensional al dotarii cu factori, cu preturile asociate, cu proprietatea ca orice tara care are dotarea situata în acel con si comert liber la pretul P, va fi caracterizata de preturi ale factorilor asociate. Nici o tara cu dotari în afara conului nu va avea aceleasi preturi.

Acest rezultat considera ca stocul de capital este valoarea tuturor bunurilor intermediare existente exprimata în preturi internationale.

2. Teoremele Rybczynski si Stolper - Samuelson

- teorema Rybczynski: "daca pretul marfurilor este mentinut constant, o crestere a dotarii initiale a unui factor determina o crestere mai mult decât proportionala a outputului acelui produs ce îl foloseste în mod intensiv si o scadere absoluta a productiei celeilalte."

- teorema Stolper-Samuelson: "o crestere a pretului relativ al uneia din cele doua marfuri duce la cresterea outputului real al factorului folosit în mod intensiv pentru producerea sa si la scaderea outputului real al celuilalt factor."

Stocul de capital poate fi dedus din (1.3), utilizând forma de definire a lui a_ki:

K = a_k X (2.2)

unde:   a_k = (a_k1, a_k2).

Se presupune ca preturile bunurilor sunt fixate si ca ambele sunt produse. Am demonstrat anterior ca o modificare în disponibilul dintr-un factor nu va putea determina modificari în w sau R daca P1 si P2 sunt constante. Diferentiind relatiile (1.2) si (2.2) se obtine:

l X' = V' (2.3)

unde:  V' = (L,K)';

X' = (X1',X2')

l l_Lj l_kj); j = 1,2; l_Lj = a_Lj Xj/L;

l_kj = a_kj Xj/K.

O crestere a dotarii dintr-un factor, în conditiile mentinerii acelorasi politici de desfasurare a relatiilor comerciale, va determina o crestere mai mult decât proportionala a outputului bunului intensiv în acel factor si un declin al outputului celuilalt bun.

Astfel o crestere a disponibilului de forta de munca în conditiile mentinerii constante a capitalului va semnifica în relatia (1.2) cresterea lui L si constanta lui K în (1.3). Ne intereseaza raspunsul outputului la aceasta modificare. Outputurile nete (Y1,Y2) sunt definite astfel:

Y = (I-A) X (2.4 20120q169u )

Diferentiind la preturi constante se obtine:

Y' = mX' (2.5)

unde:  m = (1-a₁₁) X1/Y1;

m = (1-a₁₂) X1/Y2;

m = (1-a₂₂) X2/Y2;

sirul de valori ale lui m are suma egala cu 1.. Daca economia functioneaza în conditii normale, diferenta I-A trebuie sa satisfaca conditiile Hawkins-Simon, adica (I-A)^-1 si m sa fie nenegative. Substituind (2.5) in (2.3.) se obtine:

lm Y^' = V^' (2.6)

Matricea lm este pozitiva cu sumele pe r nduri unitare.

O crestere în dotarea oricarui factor, în conditiile constantei comertului, va determina o crestere mai mult decat proportionala în outputul net al bunului intensiv în acel factor si un decliln în outputul net al celuilalt bun.

Validitatea teoremei Stolper-Samuelson a fost demonstrata de Kemp (1973). Astfel, putem diferentia relatia (3.1.1.), obtin nd:

v^' = r^'q (2.7)

relatie în care q semnifica matricea distribuirii factorilor pe sectoare r=(R, w);

v₁^' = P1^'- y P1^' - y P2^' etc. Parametrul y_ij = RP_ia_ij/P_j este cota ce revine bunului i în producerea bunului j.

O crestere în oricare din parametrii v_I determina o modificare de acelasi sens, mai mult dec t proportionala a costului factorului intensiv pentru acel sector si o scadere a costului celuilalt factor.

Din modul de definire al marimii y rezulta ca v^' = P^'(I-y). Atunci, relatia (3.2.7) poate fi scrisa:

P^' = r^'q (I-y (2.8)

Sumele pe coloane ale diferentei (I-y) sunt date de ultimul rand al matricii q. Consider and faptul ca o modificare absoluta a lui R este o modificare reala a costului capitalului, implica urmatorul rezultat:

Lema lui Kemp: o crestere în pretul relativ al oricarui bun determina o crestere a costului real al factorului intensiv pentru acel bun si o scadere a costului relativ al celuilalt factor.

Prezinta interes si studierea cazului în care se modifica oferta dintr-un factor. Presupunem în acest sens ca are loc o crestere a dotarii cu capital. Atunci va avea loc o crestere a outputului bunului capitalului intensiv. Acest efect este descris de teorema Rybezynski: "atunci c nd dotarile cu factori sunt utilizate integral, iar cererile de factori sunt date, o crestere a dotarii unui factor determna o marire a outputului bunului care utilizeaza în mod intensiv acel factor si scaderea productiei celuilalt bun."

3. Teorema Heckscher-Ohlin: " daca o tara are o productie orientata mai mult spre exterior, ea tinde sa exporte acele marfuri care utilizeaza factori de productie intensivi si o buna dotare initiala din acestia."

Pentru a ilustra acest rezultat teoretic, vom considera cazul a doua state care sunt angajate in relatii comerciale, la preturi internationale P^*1 si P^*2. Cele doua state prezinta înclinatii identice de consum pentru cele doua bunuri. Presupunem ca una din cele doua tari este specializata în producerea unuia din bunuri (de exemplu bunul 1, care utilizeaza în mod intensiv factorul capital). Costul relativ C2./C1 depaseste raportul P^*1/P^*2, consider ndu-se ca bunurile intermediare vor fi tranzactionate la preturile internationale. Daca celalalt stat prezinta un disponibil de capital mai mic decat k', atunci el se va specializa în producerea bunului care foloseste în mod intensiv forta de munca. Rezulta în mod rational, ca fiecare tara cu un factor de productie abundent va exporta acel bun care utilizeaza în mod intensiv factorul respectiv.

Se poate dimpotriva presupune ca nu apare un proces de specializare. Exporturile nete dintr-un bun vor fi egale în acest caz cu productia totala minus consumul total al bunului. Aceasta diferenta reprezinta excesul outputului net fata de consumul final ceea ce implica faptul ca tara cu o rata capital-forta de munca mai mare va avea o rata superioara a outputului net al bunului capital intensiv comparativ cu outputul net din celalat bun.

În cazul a doua economii angajate într-un sistem comercial liber, av nd cereri identice, cu parametrii a_ki calculati pentru un anumit nivel al preturilor internationale, fiecare stat va exporta acel bun intensiv fata de factorul de productie relativ abundent. Disponibilul fiecarui factor va fi estimat la aceleasi preturi internationale.

Aceasta afirmatie cere ca echilibrul international sa fie cunoscut. Teorema Heckscher-Ohlin poate fi utilizata si în compararea preturilor relative ale unor factori autarhici. Deoarece R este o variabila reala, rata salariilor este exprimata în unitati de forta de munca sau de numerar. O ipoteza care poate complica analiza ar fi aceea a considerarii bunului 2 ca fiind chiar numerarul astfel incat P2 1. Ţara cu o rata autarhica a salariilor mai mare va avea si un pret relativ superior pentru bunul care utilizeaza în mod intensiv forta de munca.

Preturile celor doua marfuri determina în mod unic preturile factorilor. Atunci, în absenta inversarii intensitatilor factorilor, echilibrul este caracterizat de marimea P. Impunerea unei restrictii cantitative asupra folosirii capitalului cere ca parametrul K definit în relatia (1.3) sa fie supus la r ndul sau unei restrictii de tipul K = K(P), functie care poate prezenta diferite forme. Se pune problema de a gasi anumite proprietati pentru K(P), care pot fi interpretate ca o mentinere constanta a capitalului real. O conditie de acest tip poate fi:

(dP)AX = dK (2.9)

relatie care îsi are corespondent în teoria cererii: modificarea compensatorie a venitului national utilizata în ecuatia lui Slutsky pentru a mentine constant venitul. Restrictia (2.9) implica faptul ca stocul de capital real ram ne nemodificat daca cantitatile din cele doua bunuri ce utilizeaza capitalul respectiv sunt neschimbate.

Daca K este determinat printr-o anumita forma K(P) si valoarea sa verifica relatia (2.9), atunci relatiile (1.2) si (1.3) vor genera o frontiera a posibilitatilor de productie pentru Y. Vom diferentia relatiile (1.1) si (2.3) obtin nd:

PdY = (R-1)PadX - wadX - P(dA)X (din 1.1.)

PdY = P(I-A)dX -P(dA)X (din 2.3.)

Atunci (1.2) implica ca adX = -(da)X astfel înc t:

PdY = (R-1)P[AdX+(dA)X] =0;

PdY = 0; 

Consideram P⁰ si P¹ ca fiind doi vectori de pret, iar Y⁰ si Y¹ outputurile nete corespunzatoare. Daca P⁰ si P¹ sunt suficient de apropiati, din (2.9) va rezulta:

K(P¹) - K(P⁰) = (P¹ - P⁰)A(P⁰)X⁰ (2.11)

unde: X⁰ = [I-A(P⁰)]^-1Y⁰.

Orice alt vector de pret P^h poate fi scris ca o combinatie liniara convexa de P⁰ si P^`1 în modul:

P^h = (1-h) P⁰ + h P¹ pentru (") h

Atunci:  K(P^h) - K(P⁰) = (P^h - P⁰)A(P⁰)X⁰

= h(P¹ -P⁰)A(P⁰)X⁰

= h[K(P¹) - K(P⁰)]

Daca outputurile sunt constante la scala si P=P^h economia va dispune de suficient capital si forta de munca pentru a produce cantitatea Y^h = (1-h)Y⁰+hY¹ oper nd la pretul de echilibru P⁰ (cu scala 1-h) si la pretul P¹ (cu scala h). Se poate considera si un alt tip de tehnologie pentru care valorile Y⁰ si Y¹ sa nu se situeze pe frontiera posibilitatilor de productie ale outputului net, care este concava. Raportul Y1/Y2 va fi dependent pozitiv de P1/P2. Toate consideratiile anterioare converg în urmatorul rezultat teoretic: Presupunem doua economii angajate în relatiile comerciale libere, av nd un unic echilibru autarhic. Atunci tara cu o rata a venitului factorului munca mai redusa va exporta bunul care utilizeaza in mod intensiv forta de munca. Cealalta tara exporta bunul capital intensiv.

Interpretarea acestor patru rezultate teoretice ale modelului Heckscher-Ohlin poate fi data in felul urmator: in cazul ignorarii factorului timp, proprietatea de egalitate a preturilor factorilor si cele trei teoreme sunt independente de natura capitalului. Ele dau posibilitatea compararii diferitelor stari posibile de echilibru, fara a studia situatiile de tranzitie de la o stare de echilibru la alta.

C. Aplicatie pentru comertul extern al României

Aplicam modelul Heckscher - Ohlin pe un set de date reale, provenite din Anuarul Statistic al României si Buletinele Trimestriale de Comert Exterior. Conform ipotezelor acestui model, consideram doua bunuri produse în România: carbune si energie electrica, ce utilizeaza doi factori de productie: capitalul si forta de munca, precum si inputuri din productia anterioara a celor doua bunuri. Analiza se face plecând de la datele disponibile în anul 1998.

Tabel 10 Productia de energie electrica si carbune

Sursa: Buletinele statistice elaborate de Comisia Nationala de Statistica

* - costuri de productie

Prezentate sub o forma operativa, aceste date completate cu informatii despre câstigurile salariale medii din fiecare sector sunt prezentate în tabelul IV.11.

Tabel 11 Salariile medii raportate la numarul de muncitori si productie (1998)

Sursa: Buletinele statistice elaborate de Comisia Nationala de Statistica

Preturile celor doua produse sunt:

- carbune: - pret intern: 131,314 mii lei/tona combustibil conventional;

- pret extern: 14 $/tona combustibil conventional;

- energie electrica: - pret intern: 210 lei/kwh;

- pret extern: 0, 025 $/kwh.

Pentru a putea face comparatii transformam pretul intern în $ la cursul de schimb oficial din IX-1998, de 8700 lei/$. Preturile interne devin:

- carbune: 15,09 $/tona;

- energie electrica: 0,02413 $/kwh; pentru usurarea calculelor exprimam pretul energiei electrice în $/Mwh: 24,13 $/Mwh. Pretul energiei electrice a fost considerat cel platit de agentii economici. Pretul tonei de combustibil conventional este cel folosit de Regiile Autonome la livrarea de carbune.

De asemenea transformam veniturile salariale în $ deoarece modelul Heckscher-Ohlin conduce la rezultate eronate aplicat în conditii de inflatie. Transformarea se face la cursul oficial al Bancii Nationale a României existent la 15 septembrie 1998, curs folosit si în transformarea celorlalte marimi.

Tabel 12 Veniturile salariale exprimate în $

O analiza preliminara ne permite sa constatam ca pretul intern al energiei electrice este cu putin mai scazut decât cel international (0,87 $/Mwh) iar cel al carbunelui este mai ridicat cu 1,09 $ pe tona. Acest fapt conduce la ideea importarii de carbune, prelucrarii în termocentralele existente si exportarii de energie electrica.

Modelul Heckscher-Ohlin ne permite sa apreciem evolutia productiei si a preturilor tinând cont de rata dobânzii, matricea coeficientilor tehnologici, cheltuielile salariale si investitiile facute în cele doua sectoare.

Rata medie a dobânzii pe piata creditelor bancare a fost în 1998 de 70%. Deoarece modelul nu prevede aparitia inflatiei suntem nevoiti sa folosim toate marimile monetare exprimate în $. Pe piata monetara în valuta dobânda medie este 3%.

R⁹⁸ = (1 + d⁹⁸) = 1.03

Matricea ponderilor din productia fiecarei ramuri utilizate drept inputuri intermediare în cele doua ramuri este:

Aceste marimi sunt deduse pornind de la nivelul consumurilor intermediare în fiecare ramura, reprezentând estimatii ale valorilor reale.

Vectorul preturilor din 1999 se poate calcula, conform modelului Heckscher-Ohlin cu formula:

P⁹⁹ = R⁹⁸P⁹⁸A⁹⁸ + w⁹⁸ a_L⁹⁸

unde w⁹⁸ este exprimat în $ iar a_L⁹⁸ reprezinta productivitatea muncii în cele doua ramuri:a_L⁹⁸ = (a_LC⁹⁸,a_LE⁹⁸) = (0,0126; 0,0353)

P⁹⁹ = 1,03 * (15,09; 24,14) * + (0,035*319,88; 0,042*410,9)

<=> P⁹⁹ = (14,968; 23,2) ($ pe tona respectiv $ pe Mwh)

Rezultatele arata o scadere a pretului intern exprimat în $ pentru aceste doua produse pentru anul 1999, dar pretul carbunelui nu scade sub pretul international, care se presupune constant pe aceasta perioada.

X⁹⁸ = (X_C , X_E⁹⁸) = (26,9 mil tone; 28,286 mil Mwh)

= (3426;5621) mld lei

Conform modelului, nivelul stocului de capital utilizat în cele doua ramuri este :

K⁹⁸ = P⁹⁸A⁹⁸X⁹⁸ = (15,09; 24,14) * * (26,9;28,286)

mil $ folositi în fiecare ramura pentru plata inputurilor materiale intermediare.

Ipoteza modelului presupune ca tot capitalul folosit într-o ramura este destinat fie remunerarii fortei de munca, fie platii inputurilor materiale provenite din aceste doua ramuri. Aceasta ipoteza este rstrictiva, fapt ce conduce la rezultate valabile doar teoretic.

Teorema Rybczynscki afirma ca o crestere a dotarii initiale a unui factor determina o crestere mai mult decât proportionala a outputului bunului care utilizeaza în mod intensiv acel factor. Industria extractiei si prelucrarii carbunelui este mai intensiva în munca decât productia, transportul si distributia energiei electrice.

Ramura energetica este mai intensiva în capital decât ramura extractiei carbunelui. România dispune de unitati de producere a energiei electrice nefolosite integral, care ar putea produce 43 mil Mwh pe an. Unele unitati necesita reparatii care totalizeaza investitii de 200 mil $ (valoare teoretica). Necesarul de carbune pentru functionarea acestor unitati poate fi importat la pretul de 14 $/tona din Federatia Rusa.

De asemenea, presupunem ca în urma procesului de eliminare a pierderilor din economie se închid minele nerentabile, ce totalizeaza 10% din cheltuieli si 5% din productia de carbune. În continuare determinam profitul adus de aceste masuri.

În 1999 nivelul productiei, conform masurilor prezentate, se previzioneaza a fi urmatorul:

X⁹⁹ = (24,78; 43) (mil tone, respectiv mil Mwh) sau exprimat valoric la preturi interne: = (371; 997,6) (mil $).

Variatia productiei totale a fost:

DX_C = 24,78 - 26,09 = -1,31 mil tone

DX_E = 43 - 28,286 = 14,714 mil Mwh

sau în exprimare valorica:

DX_C = 371 - 393,79 = -22,8 mil$

DX_E = 997,6 - 646,18 = 351,41 mil $

Observam o crestere globala a productiei cu 351,41-22,8 = 328,61 mil$. Deoarece nu putem aprecia efectele masurilor propuse asupra cheltuielilor salariale din fiecare ramura ne limitam studiul asupra cheltuielilor de capital.

Productia totala (X) din care scadem consumului intermediar, reprezinta produsul final (Y) ce este destinat consumului intern (CI) sau exportului (EXP). Presupunem ca nivelul cererii interne este acelasi ca în 1998 pentru ambele produse, ipoteza realista tinând cont ca aceste produse sunt de baza, deci cererea este inelastica. Matricea A se presupune ca ramâne identica, deoarece tehnologia de productie nu poate fi schimbata într-o perioada scurta de timp.

CI⁹⁹ = A⁹⁹ * X⁹⁹ = * (24,78; 43)^T = (17,08; 6,04) (mil tone,mil Mwh)

Y⁹⁹ = X⁹⁹ - CI⁹⁹ = (24,78; 43) - (10,16; 8,6) = (7,7; 35,3) (mil tone,mil Mwh)

Produsul final este folosit pentru satisfacerea cererii interne si pentru export.

Cererea interna (D) se determina tinând cont de faptul ca în 1998 România a importat 3,23 mil tone si 1,07 mil Mwh si a exportat energie electrica în valoare de 6,5 mil $, adica 0,26 mil Mwh.

CI⁹⁸ = A⁹⁸ * X⁹⁸ = * (26,09; 28,286)^T = (11,53; 5,35) (mil tone,mil Mwh)

Y⁹⁸ = X⁹⁸ - CI⁹⁸ = (26,09; 28,286) - (11,53; 5,35) = (14,56; 22,94) (mil tone,mil Mwh)

D⁹⁸ = Y⁹⁸ + IMP⁹⁸ - EXP⁹⁸ = (14,56; 22,94) + (3,23; 1,07) - (0; 0,26)

(mil tone, mil Mwh)

Pe baza acestor date putem calcula oferta de export de energie electrica, precum si cererea pentru import de carbune:

EXP⁹⁹ = Y⁹⁹ - D⁹⁹ = (7,7; 35,3) - (17,79; 24,01) = (-10,09; 11,29) (mil tone,mil Mwh)

Acest rezultat arata ca pentru a produce 11,29 milMwh destinati exportului, trebuiesc importate 10,09 mil tone carbune. Pentru a estima eficienta acestei operatiuni, calculam preturile globale:

P = EXP⁹⁹ P* = (-10,09; 11,29)*(14; 25) = (-141,26; 282,25) = 140,99 mil $

Acest rezultat arata ca venitul brut adus de operatiunea considerata este de aproximativ 141 mil $. Valoarea obtinuta arata venitul din activitatea de specializare internationala. El cuprinde toate cheltuielile cu personalul si cu celelalte inputuri materiale, (exceptând productia intermediara a celor doua ramuri: carbune si energie electrica), pe care modelul Heckscher-Ohlin nu le ia în considerare.

Pornind de la aceste date putem calcula si profitul rezultat în urma activitatii de comert exterior ca urmare a diferentelor dintre preturile interne si cele internationale:

P_E DX * DP = (43 - 28,286) * (25 - 23,2) = 14,714 * 1,8 = 26,49 mld $ rezultati în urma faptului ca surplusul de energie electrica produs este valorificat pe piata internationala.

P_C DX * DP = (24,78 - 26,09) * (14 - 14,968) = (-1,31) * (-0,968) = 1,27 mld $ rezultati în urma faptului ca necesarul suplimentar de carbune este importat la un pret mai mic decât cel intern.

Aceste analize trebuie spijinite în aplicarea în practica prin masuri concrete de asigurare a importului necesar la un pret competitiv, gasirea de piete pentru exportarea surplusului de energie electrica prevazut, la pretul international. Exportul de energie electrica este limitat de costul de transport si, în special, de pierderile ce apar în retea. Daca transportul carbunelui nu implica costuri ridicate pe unitate transportata, costul transportului energiei electrice ridicat face imposibila gasirea unei piete de desfacere îndepartata. Dintre eventualele piete interesate de import de energie electrica fac parte Bulgaria si Moldova. Aceste state, desi prezinta deficit al balantei energetice, nu pot importa toata cantitatea disponibila. Negocierea volumului tranzactiei si a pretului trebuie, din acest motiv, efectuata înaitea repunerii în functiune a unitatilor productive. Energia electrica este o marfa nestocabila si, din acest motiv, crestera ofertei fara a fi precedata de gasirea unui consumator sigur este imposibila. De aceea, o politica comerciala eficienta presupune cautarea permanenta a unor piete de desfacere, gasirea acelor ramuri în care România detine un avantaj comparativ si stimularea dezvoltarii acestora.

Dupa cum am aratat în sectiunea IV.1.2 România întretine relatii comerciale în continua crestere cu statele dezvoltate. Cu toate acestea comertul cu statele vecine s-a diminuat considerabil ca valoare absoluta si ca procent detinut în total:

Aceasta evolutie are cauze obiective dar si mai multe cauze subiective legate de factori psihologici ce au caracterizat perioada post-comunista.

1. factori obiectivi:

- recesiunea economica înregistrata în toate economiile din aceasta zona, recesiune ce a afectat în special cererea de bunuri de investitii, precum si oferta la export a acestor state;

- nivelul calitativ scazut prezentat de bunurile produse de aceste economii, factor corelat cu sporirea standardelor pe piata interna, crestere cauzata de aparitia bunurilor produse de economiile dezvoltate, bunuri foarte competitive sub raportul pret-calitate;

- divergente de ordin politic, conflicte armate. Razboiul din Iugoslavia si embargoul impus acestei tari au afectat comertul exterior al României. De asemenea, conflictul din Transnistria si divergentele politice au afectat legaturile cu Federatia Rusa, principalul furnizor de materii prime al României.

2. factori subiectivi, legati de moda, preferinte subiective ale consumatorilor, evaluarea eronata a valorii reale a marfurilor si aparitia unui curent de neîncredere în produsele est-europene.

Cazul prezentat, desi este teoretic si nu se bazeaza pe un studiu care sa analizeze posibilitatea practica de valorificare la export a productiei rezultate, evidentieaza efectele specializarii în ramurile în care România detine un avantaj comparativ, precum si necesitatea relansarii cooperarii economice în zona.

V Concluzii

Politicile comerciale reprezinta un instrument macroeconomic foarte important, al carui scop final este asigurarea dezvoltarii economice. Factorul de decizie trebuie sa stabileasca scopurile intermediare, în legatura cu care decide orientarea generala a politicii comerciale.

Perioada de tranzitie la economia de piata a avut un impact negativ asupra relatiilor comerciale ale statelor est-europene în general si a României în special. Evolutia principalilor indicatori macroeconomici arata doua perioade distincte în dezvoltarea comertului exterior:

1. În prima faza (1990-1993) balanta comerciala a cunoscut o deteriorare rapida datorata în egala masura cresterii importurilor (mai ales pentru bunurile de consum) si scaderii exporturilor. Aceasta etapa a fost caracterizata de o politica comerciala prea permisiva, fapt ce a contribuit la regresul productiei. Factorii ce au condus la scaderea economica înregistrata în aceasta perioada si care au legatura cu politica comerciala sunt:

-saderea brusca a masurilor de protejare a economiei a condus la scaderea cererii interne pentru produsele autohtone;

- pierderea pietelor externe traditionale nu a fost corelata cu masuri suficiente de gasire de noi piete de desfacere;

- liberalizarea comertului a permis agentilor economici sa iasa nemijlocit pe piata externa, fapt binevenit, dar în acelasi timp liberalizarea comertului extern a coincis si cu desfiintarea mecanismului de stat însarcinat cu buna desfasurare a tranzactiilor. Implicarea statului în desfasurarea tranzactiilor nu trebuie înteleasa ca un mod de control, ci ca un mod de ajutare si directionare a acestuia. Putine firme interne îsi pot permite studii de piata, cheltuieli de lansare pe o piata straina, organizarea de târguri si expozitii. Pe de alta parte, agentii economici interni nu aveau experienta necesara negocierii unui contract international si de aceea, multe din contractele încheiate în aceasta perioada au fost dezavantajoase.

2. În a doua etapa se observa o relativa stabilizare a deficitului balantei comerciale în jurul a 2000 mil $ si a volumului importurilor si exporturilor la 10500 respectiv 8500 mil $. În aceasta etapa constatam interventia statului în limitarea importului de bunuri de consum prin cresterea tarifelor diferentiat pe grupe de marfuri, precum si implicarea în promovarea firmelor interne pe piete straine. În acest sens se remarca semnarea de acorduri de colaborare cu diferite organisme economice internationale, obtinera clauzei natiunii celei mai favorizate din partea SUA, participarea la un numar din ce în ce mai mare de târguri si expozitii.

Pe termen scurt si mediu, în contextul accelerarii procesului de reforme economice, trebuie sa se aiba în vedere consolidarea cadrului optim pentru desfasurarea operatiunilor de comert exterior. Devine necesara în acest sens utilizarea mai pronuntata a unor instrumente moderne de stimulare a exporturilor, instrumente financiare si bancare, în detrimentul masurilor bugetare. Dintre masurile bancare amintim: instrumente de decontare moderne, creditul pentru export, garantii de export, creditul de afacere etc.

Rolul ce revine organelor guvernamentale este acela de a crea mediul institutional si legislativ care sa asigure desfasurarea normala a comertului, în concordanta cu normele la care România a aderat. Autoritatilor le revine si sarcina de a interveni activ în stimularea exporturilor si limitarea importurilor. Masuri de promovare a exporturilor ce trebuie sa stea în atentia organelor guvernamentale:

stimularea financiara a exportatorilor: cursuri preferentiale, scutire de impozit, returnareTVA;

înfiintarea de reprezentante comerciale, centre de informare, târguri si expozitii interne dar, în special internationale;

asistarea, la cerere, a negocierilor, în vederea eliminarii riscului încheierii unui acord neavantajos;

aderarea la organisme economice internationale care sa integreze România în fluxurile mondiale de marfuri;

Masurile de limitare a importurilor trebuie sa fie corelate cu normele internationale recunoscute. Acestea trebuie sa vizeze în principal bunurile destinate consumului si sa favorizeze importul de bunuri pentru investitii în vederea retehnologizarii proceesului de productie intern. O politica de crestere economica ar putea presupune existenta unui deficit al balantei comerciale daca acest deficit ar fi pus pe seama importului de bunuri capitale. Din nefericire, în România importul s-a redus în acest domeniu datorita insuficientelor resurse financiare. Acest fapt este foarte îngrijorator, deoarece va afecta negativ eficienta productiei si competitivitatea produslor autohtone.

În concluzie subliniem importanta politicilor comerciale în ansamblu politicii economice a unui stat, ca fiind legatura acestuia cu economia mondiala. Din acest motiv nu se poate elabora o strategie de dezvoltare fara analizarea atenta a conditiilor de desfasurare si a obiectivelor comertului extern.

Anexa 1: Evolutia comertului exterior

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica, Ministerul finantelor

Anexa 2: Balanta de Plati Externe (mil $)

Sursa: Buletin Lunar al BNR, Dec.1998, Anul VI, Nr.63, pag 18

Bibliografie:

1. Bal Ana: "Economii în tranzitie - Europa centrala si de est"

Editura Oscar Print, Bucuresti, 1997;

2. Bari Ioan: "Economia Mondiala"

Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997;

3. Chirita Nora: "Modelarea cibernetica a economiilor în tranzitie"

Editura Etape, Sibiu, 1990;

4. Lindert H. Peter: "International Economics", eight edition,

Irwin Publication, Homewood-Illinois, 1996;

5. Manolescu Gheorghe: "Politici economice - Concepte, instrumente, experiente"

Editura Economica, Bucuresti, 1997;

6. Scarlat Emil, Chirita Nora: "Sisteme cibernetice ale economiei de piata"

Editura Economica, Bucuresti, 1997;

7. Scarlat Emil, Chirita Nora: "Bazele ciberneticii economice"

Editura Economica, Bucuresti, 1997;

8. Suta Nicolae: "Comert international si politici comerciale contemporane"

Editura ALL, Bucuresti, 1995;

"Teorii si modele în relatiile economice internationale"

Editura Economica, Bucuresti, 1987;

Anuar Statistic al României, 1997;

11. ***** Raport Anual al BNR, 1996, 1997;

Buletin Lunar al BNR, Dec 1998;

Buletin Trimestrial de Comert Exterior, II, III si IV, 1998.