IMPORTANŢA CONTRACTULUI DE COMERŢ EXTERIOR, CA BAZĂ JURIDICĂ A ACTULUI DE COMERŢ EXTERIOR
II.1. Premisele contractarii comerciale internationale
Contractul este baza juridica a relatiilor de afaceri. Contractul international se particularizeaza prin modul specific de negociere, formare si derulare de 10510j917k terminat de incidenta factorului de extraneitate.
Exista doua mari modalitati de contractare internationala:
prin negociere directa
prin corespondenta comerciala
În ultimul timp dezvoltarea rapida a tranzactiilor electronice a impus o varianta a contractarii între absenti, contractul pe internet. Contractul comercial international este o institutie juridica distincta care presupune existenta unor elemente si conditii specifice.
Contractul este un acord de vointa între parti prin care acestea îsi asuma obligatii în vederea promovarii unor interese proprii în cadrul unui proiect comun. Contractele de comert exterior, în functie de obiectul operatiunii pot fi:
contracte de executare de lucrari
contracte de depozit
contracte de mandat si reprezentare comerciala
contracte de transport si expeditii internationale etc.
Alte tipuri de contracte:
contracte de transport
contracte de asigurare
contracte de intermediere
În cadrul contractului comercial, acest proiect este realizarea unei afaceri, unde partile urmaresc obtinerea unui câstig.
Contractul de vânzare internationala reprezinta un standard în materie si datorita codificarii prin Conventia de la Viena din 1980, prin care exportatorul se obliga sa transfere dreptul de proprietate asupra unui bun al sau catre importator, respectiv si el se obliga la plata pretului. Principalele caracteristici juridice ale contractului de vânzare internationala sunt:
-caracterul consensual (se obliga prin libera lor vointa)
-caracterul sinalagmatic (obligatia fiecarei parti este cauza obligatiei celeilalte parti)
-caracterul translativ (partile se obliga sa transfere dreptul de proprietate contra plata)
-caracterul de internationalitate (incidenta aspectelor de extraneitate)
Practic contractul de vânzare internationala este ca si contractul de vânzare interna, diferind cu aspectele de extraneitate. Cadrul normativ al contractarii internationale este constituit pe legislatia nationala si dreptul international.
Sistemul contractual:
Tratatele reglementeaza relatiile dintre doua tari, în cadrul acestora acordurile comerciale având un rol important. Conventia de la Viena, Incoterms, izvoare de drept sunt foarte importante pentru comertul international. Elaborarea conditiilor Incoterms:
În anii '20, comerciantii au elaborat un set de conditii comerciale menite sa specifice drepturile si obligatiile ce le revin in privinta transportului marfurilor. Aceste conditii constau in abrevieri ale unor prevederi contractuale mai lungi si - datorita acestui avantaj - ele au fost frecvent folosite. Din pacate, nu a existat o interpretare uniforma a acestora in toate tarile si, din aceasta cauza, au aparut adesea neîntelegeri in derularea tranzactiilor internationale.
În scopul ameliorarii acestui aspect al schimburilor comerciale internationale, Camera Internationala de Comert (CIC) a elaborat o serie de reguli de interpretare a conditiilor comerciale internationale. Publicate pentru prima data în 1936, regulile respective au fost supuse periodic unor revizuiri, avându-se în vedere schimbarile survenite în privinta modalitatilor de transport si în circuitul documentelor. Aceste reguli au devenit cunoscute sub denumirea de Incoterms.
,,Incoterms 1990" este un set de reguli uniforme care codifica interpretarea conditiilor comerciale ce definesc drepturile si obligatiile cumparatorilor si vânzatorilor în tranzactiile internationale. Elaborata si publicata de catre CIC, versiunea aflata astazi în vigoare are numarul 460 din 1990.
Regulile Incoterms nu apar implicit în contractele de vânzare de bunuri. în cazul în care doriti sa le folositi, trebuie sa faceti explicit trimitere la ele in contract. Mai mult, contractul trebuie sa faca referire expresa la regulile de interpretare, asa cum sunt ele definite în cea mai recenta versiune a Incoterms - de exemplu, Incoterms 1990; de asemenea, trebuie sa asigurati aplicarea lor corecta prin prevederi contractuale suplimentare.
Contractele de comert international sunt acte de comert care genereaza obligatii comerciale si juridice din tari diferite. Contractul are o importanta deosebita într-o tranzactie comerciala internationala în ceea ce priveste urmatoarele aspecte:
esenta contractului consta în întelegerea reciproca la care ajung doua parti aflate în pozitii adverse în cele mai multe cazuri una din parti detine o pozitie mai puternica decât cealalta.
redactarea contractului
drepturi si obligatii internationale
diferente între practicile de afaceri
legislatia internationala
precizie
Clauzele contractuale esentiale sunt:
Aceste clauze reprezinta parametrii necesari ai relatiei contractuale, orice contract trebuie sa-i contina. Contractele internationale pot fi influentate de aspecte culturale, tendinte de globalizare si uniformizare.
Tipologia contractelor internationale:
Figura 2.2. Tipologia contractelor internationale
Realizarea acordului de vointa reprezinta finalizarea cu succes a procesului de negociere, contractul este încheiat în urma unor tratative.
Contractarea are trei faze:
faza precontractuala
proiectul de contract
redactarea contractului
În procesul negocierii contractului se parcurg mai multe faze, partenerii încercând sa-si aproprie cât mai mult punctele de vedere, în vederea realizarii acordului de vointa si în acelasi timp sa-si protejeze interesele. O obligatie specifica, tinând de faza precontractuala cât si de raspunderea postcontractuala este cea de confidentialitate. Partile pot sa utilizeze instrumente pentru reglementarea fazei precontractuale: angajamente precontractuale (scrisori de intentie) si contracte pregatitoare (securitatea derularii negocierii si formarea contractului principal).
Proiectul de contract
În procesul tratativelor este foarte important controlul asupra redactarii contractului. Contractul specific este construit prin negocierea tuturor clauzelor. În practica de comert international se cunosc asa numitele contracte de completat, de perfectat:
Contractul sub conditie suspensiva - este valabil încheiat la îndeplinirea unei anumite conditii.
Contractul de baza descrie obiectivele cooperarii si mijloacele care vor fi utilizate pentru atingerea obiectivelor.
Contractul cadru se stabilesc pentru o perioada determinata conditiile principale si vor fi cuprinse în contractul final.
Redactarea contractului
Încheierea negocierilor corespunde cu redactarea definitiva a contractului. Partile pot opta pentru un contract de durata lunga sau de durata scurta. În procesul contractarii este important alegerea limbii în care va fi redactat contractul. (se poate redacta si în doua limbi), exista doua practice: utilizarea limbii engleze sau în limbile partenerilor. În ceea ce priveste numarul exemplarelor, partile vor urmarii pregatirea exemplarelor originale pentru partile implicate si copii pentru terti, care au legatura cu contractul ( organisme nationale, institutii bancare, subcontractanti ). Semnarea contractului presupune verificarea identitatii partilor si a reprezentantilor acestora, verificarea competentei acestora, apoi procedarea la semnarea propriu-zisa, parafarea.
II.2. Contractarea prin corespondenta
Contractarea prin corespondenta se realizeaza prin scrisori comerciale, oferta vânzare din partea exportatorului sau respectiv comanda din partea importatorului.
Oferta reprezinta propunerea concreta pentru realizarea unei tranzactii.
În comertul international este vorba despre oferta de export apoi oferta de import.
Se face distinctia între:
oferta ferma
oferta facultativa
Oferta ferma presupune un angajament unilateral din partea vânzatorului sau a cumparatorului (comanda).
Oferta facultativa poate avea si functia de promotie, de informare a clientilor potentiali despre avantaje si functie de prospectare (când importatorul printr-o cere de oferta urmareste cunoasterea conditiilor în care partenerii potential ofera marfa vizata)
Oferta ferma, comanda sunt facute direct si explicit pentru încheiere contractului. În conformitate cu prevederile Conventie de la Viena din 1980 "o propunere de a încheia un contract adresata uneia sau mai multor persoane determinate constituie o oferta daca acesta este suficient de precisa si daca ea arata vointa autorului ofertei de a se angaja în caz de acceptare".
Caracteristicile ofertei comerciale (conform prevederilor de la Viena din 1980):
Formalistul ofertei - absenta formalismului
Continutul ofertei - fixeaza cantitatea si pretul
Intrarea în vigoare a ofertei - când este primita de catre destinatar
Revocabilitatea ofertei - revocarea trebuie facuta înainte de acceptarea sa, revocarea trebuie sa fie locala
Irevocabilitatea ofertei - este irevocabila atunci când e rezonabil sa fie considerata ca atare (contine o mentiune expresa la irevocabilitate)
Terminarea ofertei - prin respingerea de catre beneficiari
Contra oferta - acceptarea primita ce contine modificari in raport cu oferta
Manifestarea acceptarii ofertei - dupa sistemele de drept nationale
Formalismul acceptarii - absenta formalismului
Termenul de acceptare - în cazul validarii de catre ofertant sau al transmiterii cu neregularitati a documentului de acceptare a ofertei
Intrarea în vigoare a acceptarii a ofertei - când este primita de catre ofertant sau se traduce prin acte în sensul acceptarii
Nu se impune o anumita forma pentru redactarea ofertei dar este obligatoriu sa desemneze marfa , cantitatea si pretul.
În comertul international, elementele care intra în continutul ofertei sunt urmatoarele :
descriere a marfii (tip si calitate, functionare sau caracteristici, greutate, volum, dimensiune, mod de conditionare, ambalaj de expeditie)
cantitatea (numar, bucata, cantitate)
indicatii de pret ( pret unitar / total, moneda de plata, clauze privind riscul de pret)
conditia de livrare (conditia Incoterms sau Raft, in cazul livrarii de instalatii se specifica prestatiile suplimentare incluse în pret, cele facturate separat, cele care cad în sarcina clientului)
termenul sau data livrarii (data livrarii de la fabricant, durata transportului, posibilitatea unor livrari partiale)
conditii de plata (moneda si modalitati de plata, data si locul platii, garantii)
rezerve privind oferta (durata limita, oferta fara angajament)
alte conditii (loc executare, drept aplicabil, clauze de arbitraj)
Când destinatarul unei oferte trimite o acceptare, care cuprinde modificari, în raport cu oferta, este contra oferta . Oferta acceptata constituie un contract încheiat, tacerea nu este considerata o acceptare. În sistemele de drept francez si german avem câteva exceptii si anume:
când partile întretin afaceri în mod curent, tacerea poate fi considerata acceptare
când oferta este facuta în interesul exclusiv al beneficiarului
când partile apartin unui sector profesional în care uzantele sunt în sensul ca tacerea valoreaza drept acceptiune
În corespondenta comerciala internationala s-au consacrat o serie de reguli, de uzante care se refera la continutul scrisorilor comerciale la modul de redactare a acestora, forma corespondentei si suportul material al scrisorilor. Ţinând seama de cerintele de operativitate pe care le solicita afacerile internationale precum si de asigurarea unui impact adecvat mesajelor transmise, corespondenta comerciala trebuie sa se caracterizeze prin conciziune si economie de mijloace. Este indicat ca în purtarea corespondentei comerciale sa fie respectate urmatoarele reguli:
corectitudinea
politetea
promtitudine
precizia si caracterul complet
persistenta
Schimbarile intervenite pe piata au determinat cresterea cererii interne. Acest lucru a fost posibil întrucât convergenta banilor cu comertul, cu informatizarea si reteaua de ordinatoare a pus bazele unui nou tip de piata.
II.3. Contractare electronica
Pentru firmele care doresc sa-si asume responsabilitatea desfasurarii unei activitati
profitabile în comertul unei concurente acerbe marea provocare consta în identificarea nevoilor reale ale clientilor si în aplicarea pe piata a acelor strategii si tehnici de comert adaptate propriului management.
În contextul acestor procese de integrare economica si monetara, bazata pe aportul de servicii oferite de tehnologiile moderne de captare si procesare a informatiilor în contextul competitiei acute pentru accesul la sursele de finantare si de profit, de pregatire si de aliniere la noile exigente ale pietei se impune întreprinderea de actiuni concrete.
Contractul electronic este baza juridica a comertului prin internet numit si comert online. Comertul electronic prezinta doua forme Business-To-Business(B2B) , comertul între întreprinderi si Business-To-Consummer(B2C) comert între întreprindere si consumator individual. În comertul international Business-To-Business are o importanta deosebita, însa în practica Business-To-Consummer este mai dezvoltata.
Contractul electronic este acel contract în care formarea si/sau executarea se realizeaza prin intermediul unui mijloc de transmisie sau comunicatie.
Conditiile de participare la comertul electronic, cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca firmele participante la tranzactiile prin internet sunt:
Confidentialitatea (tranzactiile trebuie sa fie confidentiale, folosirea metodelor adecvate de codificare)
Autentificarea (semnaturi electronice)
Integritatea (mesajul sa fie transmis integral fara modificari, se asigura prin intermediul semnaturilor electronice)
Non-repudierea (partile sa nu aiba posibilitatea sa repudieze sau sa nege ca ar fi autorul mesajului).
Contractul electronic are urmatoarele caracteristici:
este un contract încheiat între parti care nu se afla în aceleasi moment si în aceleasi loc, deci este un contract între absenti, poate fi considerat ca o varianta a contractului perfectat prin corespondenta.
operatiunea comerciala, care se realizeaza prin contractul electronic este asimilabila vânzarii la distanta, vânzatorul prezinta prin diferite modalitati oferta sa, iar cumparatorul trimite comanda
transmiterea informatiilor si comunicarea între parti se realizeaza prin mijloace electronice(videotransmisie, catalog electronic, posta electronica)
contractul electronic fiind încheiat prin internet, dimensiunea internationala este implicita
Procesul contractarii electronice presupune o serie de probleme de drept specifice, care se refera la formarea contractului, privind semnatura electronica si schimbul electronic de documente. Principalele modalitati de a încheia contracte electronice sunt urmatoarele:
email - schimbul de mesaje prin posta electronica
formulare afisate pe pagina internet - un agent economic poate oferii spre vânzare bunuri si servicii prin intermediul unui formular de comanda
contracte de vânzare în masa online - contractele pot fi încheiate prin intermediul unei conduite online, este cazul vânzarilor de produse software sau altor aplicatii digitale
Electronic Data Interchange(EDI) - sistemul de interconectare între companii, stabileste conexiuni sigure între computerele vânzatorilor si cumparatorilor, asigura efectuarea unui amplu schimb de informatii, oferte, acceptari de oferte, facturi generate de contractele electronice valabile
Agentul electronic - este o entitate creata pe baza unui program software, actioneaza direct pe piata pe baza solicitarii transmise de cumparator, fara a fi nevoie de interventia unui agent economic real
Cresterea utilizarii internetului a fost rezultatul cresterii comertului electronic în tarile
industrializate ca efect al atingerii masei mari de utilizatori online. Evolutia veniturilor din comertul electronic marcheaza o crestere lenta, însa la mijlocul anilor '90 în comertul de tip Business-To-Business (B2B) au intrat masiv producatorii industriali.
Avantajele comertului electronic :
Pentru companii :
costuri reduse de aprovizionare, stocare, manipulare
largirea ariei de clienti
îmbunatatirea activitatilor de service
Pentru cumparatorii individuali:
sortiment largit
usurinta procurarii
preturi reduse
Respectiv dezavantajele comertului electronic:
accesul(posibilitatea materiala a procurarii unui calculator personal)
disponibilitatea si costurile accesului la internet
Contractul electronic se formeaza în momentul si în locul acordului de vointa respectiv
când o oferta este acceptata. În prezentarea ofertei trebuie respectate urmatoarele cerinte:
oferta trebuie sa fie expresa si ferma, în caz contrar ea va reprezenta doar o simpla invitatie, sau o oferta de negociere
oferta trebuie sa fie clara, inteligibila
sa fie precisa, sa cuprinda toate informatiile necesare pentru ca destinatarul sa-si poata fundamenta acceptarea
Pentru revocarea ofertei se aplica principiile de la contractarea prin corespondenta. Acceptarea ofertei se face prin completarea formularului online ("click" pe tasta corespunzatoare), prin fax, sau prin email, si acceptarea presupune respectarea unor cerinte, cum ar fi:
acceptarea trebuie sa fie expresa, tacerea nu este considerata acceptare
sa fie conditionata, altfel este contraoferta
Executarea contractului electronic se poate face prin modalitati traditionale, de livrare
plata pe cale electronica sau formula mixta, plata electronic si livrarea materiala. Trecerea de la documentele pe suport hârtie la cele virtuale, se pune problema validitatii înscrisului
electronic si a acceptarii acestuia. Semnatura electronica este definita ca o data sub forma electronica, ce este legata logic sau conexata cu alte date electronice si serveste ca o metoda de autentificare. Semnatura electronica înseamna comprimarea unui mesaj si încifrarea acestuia cu un cod secret propriu semnatarului mesajului. Pentru ca semnatura electronica sa fie fiabila ea trebuie sa fie realizata de un dispozitiv de creare a semnaturii electronice, care raspunde la urmatoarele cerinte:
garanteaza faptul ca semnatura electronica este legata de semnatar
semnatura electronica leaga datele la care ea se raporteaza
garanteaza ca datele utilizate pot fi doar o singura data
confidentialitate
protejare de falsificare
Avantajele semnaturii electronice:
asigura comunicatii sigure si de încredere
asigura conducerea confidentiala si eficienta al afacerilor
asigura transmiterea în siguranta a mesajelor prin posta electronica, siguranta documentelor si a platii
asigura constituirea unor retele virtuale de comunicatii, conexiuni pe internet si extranet precum si serviciile si conectare în retea
Schimbul electronic de date prezinta o importanta deosebita în comertul electronic
Business-To-Business, întrucât permite conectarea sistemelor pe computerele întreprinderilor partenere prin retele publice sau private si transmiterea de mesaje (comenzi, facturi, etc.). Schimbul electronic de date (EDI - Electronic Data Interchange), reprezinta transmiterea de la ordinator la ordinator a unor date structurate dupa criterii prestabilite si normalizate, printr-un mijloc de telecomunicatii.
Internetul a dus la dezvoltarea puternica a Electronic Data Interchange ca mijloc de crestere a productivitatii si performantelor comunicarii interfirme. Transmiterea de mesaje electronice are o serie de avantaje:
economie de timp
rapiditate a reactiei
economii la costuri mari
precizie
mai buna relatie cu clientii/partenerii
gestionarea mai mare a cantitatii informatiei
decizii rapide în functie de oportunitatile de afaceri
Pentru integrarea în sistemele Electronic Data Interchange firmele trebuie sa îndeplineasca cel putin doua conditii:
sa dispuna de un sistem informatic suficient de dezvoltat, care sa permita integrarea într-o retea de telecomunicatii cu partenerii
sa adopte un standard Electronic Data Interchange cu partenerii de afaceri, care sa permita codificarea si transmiterea datelor
Scopul unui schimb electronic de date este sa permita unei societati comerciale sa trimita un document catre oricare alta firma. Un mesaj Electronic Data Interchange este un ansamblu de segmente structurate. În ceea ce priveste prelucrarea sau tratarea si confirmarea receptiei mesajelor Electronic Data Interchange se fac urmatoarele precizari:
sunt prelucrate imediat dupa receptie
nu este necesara confirmarea de receptie
Tranzactiile prin internet se vor dezvolta suficient de mult încât sa influenteze
perceptibil fluxurile comerciale. Pe piata româneasca tehnologia informationala a fost repede corelata cu dezvoltarea pietei financiar-bancare. Internetul ramâne însa principalul suport în dezvoltarea viitoare a comertului electronic.
II.4. Structura si continutul contractelor de vânzare internationala
Tranzactia internationala are un anumit specific (parti, obiect, mod de derulare), ceea ce se transpune prin contracte. Contractele comerciale internationale, în special, contractul de vânzare internationala prezinta o serie de trasaturi comune în ceea ce priveste continutul lor, clauzele pe care le cuprind. Principalele clauze în contractele de vânzare internationala:
preambulul
identificarea partilor
descrierea bunurilor
pretul si conditiile de plata
termenele si conditiile de livrare
verificarea bunurilor
variatiile cantitative si calitative admise la bunurile livrate
rezerva proprietatii (a titlului) si transferul dreptului de proprietate
transferul riscurilor
garantiile vânzatorului si reclamatiile cumparatorului
despagubirile si penalitatile
clauza de forta majora
solicitarea ca amendamentele sau modificarile sa fie facute în scris
stabilirea limbii oficiale a contractului
legea aplicabila
mecanismul solutionarii litigiilor
În general contractele prezinta o structura formata din mai multe parti:
introducere
clauze esentiale
modul de solutionare a diferendelor
anexele
clauze care reglementeaza "viata contractului"
Introducerea si anexele sunt de regula componentele contractelor complexe de valoare ridicata sau pe termen lung. Partea introductiva cuprinde titlul si subtitlurile, preambulul si glosarul de termeni. Titlurile si subtitlurile nu au valoare contractuala ci caracter explicativ, orientativ - în ceea ce priveste structura contractului.
Preambulul constituie, în general, o expunere de motive, prin care partile definesc "filosofia" contractului. Preambulul poate îndeplinii functia contractuala si functia politica (de pozitie). Functia contractuala a preambulului consta în faptul ca arata cadrul general în care s-a realizat acordul de vointa. În preambul se trec diferite etape ale negocierii, se mentioneaza documente anterioare, în general, obiective ale partilor. Functia politica consta în faptul ca aceasta constituie o declaratie generala a vointei partilor de a contracta si de a face afaceri împreuna, în beneficiul tarilor implicate si al cooperarii internationale. Acordul de vointa exprimat în contract reprezinta rezultatul final al negocierilor, este important ca în documentul respectiv sa se precizeze ca acesta contine integralitatea partilor în legatura cu obiectul tranzactiei.
Glosarul prezinta principalii termeni din contract al caror înteles trebuie precizat si explica sensul pe care îl adopta partile în cuprinsul contractului, are rolul unei "clauze lingvistice", faciliteaza interpretarea contractului.
Anexele au un volum considerabil si o importanta deosebita, îndeplinesc trei functii:
În anexe pot fi plasate documente cum ar fi :
contractele conexe, de subcontractare, de locatie, de transport, asigurare, garantie, etc.
documente si materiale care permit descrierea exacta a obiectului contractului, desene, schite, fotografii, studii de fezabilitate, etc.
documente de suport, piese aferente brevetelor, marcilor, certificate de origine, calitate, avize, autorizatii administrative, rezultate ale auditului financiar-contabil, etc.
documente privind mijloacele de plata, cec, ordin de plata, ordin de virament, acreditiv documentar, etc.
Clauzele esentiale sunt acelea în lipsa carora contractul nu este valabil încheiat pentru ca nu s-a realizat acordul de vointa între parti, nu s-a specificat obiectul si pretul. Partile la un contract comercial international pot fi societati comerciale sau statele daca actioneaza ca întreprinzator, potrivit functiei lor economice. Persoanele fizice intervin rar în comertul international. Continutul contractului, în sens juridic, este ansamblul obligatiilor pe care si le asuma partile prin acordul lor de vointa. Respectiv cauza contractului trebuie sa fie licita. În contractele sinalagmatice, cum este contractul de vânzare internationala cauza obligatiei uneia din parti este obligatia celeilalte. Prin obiectul contractului este desemnat bunul (marfa) asupra careia poarta drepturile si obligatiile partilor. Contractul de vânzare internationala de marfuri creeaza obligatii specifice partilor, ce pot fi înscrise în contract, în mod expres. Vânzatorul are obligatia de a livra bunul, respectiv predarea efectiva.
Conform Conventiei de la Vina din 1980, într-o vânzare internationala vânzatorul are trei obligatii principale:
Obligatiile cumparatorului constau, în esenta, în plata si preluarea marfii de la locul de livrare.
Conventia de la Vina din 1980, prezinta obligatiile cumparatorului dupa cum urmeaza:
Problema juridica, importanta, este cea a momentului si locului transferului proprietatii de la vânzator la cumparator.
Pretul este, în general, recunoscut ca element esential al contractului de vânzare.
Pretul reprezinta suma exprimata în bani, pe care un partener o plateste celuilalt partener. În anumite tranzactii internationale pretul poate fi exprimat si în cantitatile de marfa (de exemplu compensatiile)
Clauzele de executare sunt cele care se refera la modul de derulare în timp a contractului, situatii care pot aparea pe parcursul executorii acestuia.
Clauzele de executare sunt referitoare la intrarea în vigoare a contractului, durate de valabilitate si terminarea contractului.
În legatura cu situatiile ce pot interveni pe parcursul executari contractului, partile trebuie sa aiba în vedere consecintele neexecutari, adoptarea la noile circumstante.
Clauzele asiguratorii au menirea de a asigura mentinerea echilibrului contractual în ciuda modificari circumstantelor în momentul executarii contractului.
În categoria clauzelor asiguratorii putem include doua categorii de clauze, cele de adaptare a contractului la noile împrejurari si cele de mentinerea a valorii contractului.
Clauza de impreviziune permite partilor contractuale, vânzatorul sau cumparatorul sa solicite renegocierea contractului, daca schimbarile circumstantelor fac executarea acestuia dificila pentru unu sau altul dintre partener.
Aplicarea clauzei de impreviziune presupune:
Partile trebuie sa prevada scadenta la care va fi finalizata renegocierea.
Clauza de forta majora permite exonerarea de raspundere a debitorului (vânzatorul pentru livrare si cumparatorul pentru plata),care nu a executat obligatiile sale contractuale din cauza aparitiei unui obstacol exterior vointei partilor, si pe acesta nu-l puteau prevedea.
Clauza de forta majora presupune:
interventia unei împrejurari exterioare imprevizibile (inundatie, incendiu etc.)
incapacitatea uneia din parti de a-si executa obligatiile
exonerarea de raspundere a debitorului din cauza de forta majora
Clauza compromisorie exprima vointa partilor de a se supune litigiilor aparute în legatura cu contractul arbitrajului. Partile pot desemna regulament de arbitraj sau arbitrii. Desemnarea de catre parti al arbitrajului antreneaza incompetenta instantelor judecatoresti.
Este posibil sa nu se poata concepe contractul perfect dar va trebui sa se formuleze prevederile contractuale cât mai clar cu putinta. Cu cât clauzele sunt mai ferme cu atât litigiile vor fi mai putine.
Clauzele contractuale tind sa varieze în functie de intentia partilor de a stabili o relatie de lunga durata. Distinctia fundamentala consta în posibilitatea partilor contractante de a negocia asupra unor aspecte de detaliu pe masura ce relatia lor continua.
|