INVESTITIILE STRAINE IN ROMANIA

INVESTIŢIILE STRĂINE ÎN ROMÂNIA

3.1. ROLUL sI EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE ÎN ROMÂNIA[1]

Definitie:

În general, investitia reprezinta orice utilizare a unui activ în calitate de capital, deci pentru obtinerea de profit. Cum activele sunt reale sau financiare, investitiile, la rândul lor, pot fi reale (în proprietati, bunuri de echipament etc.) sau financiare (respectiv în titluri de valoare de tipul actiunilor, obligatiunilor ori în plasamente bancare).

Prin urmare, investitia reprezinta cumpararea de proprietati, actiuni, obligatiuni etc., sau depunerea de bani la institutii financiare în scopul asigurarii unui venit (dobânda, dividend, chirie etc.) si a unei cresteri de capital.

Modalitatile concrete prin care un agent economic poate realiza o investitie cu componenta internationala sunt:

construirea "pe loc gol" a unei societati comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente într-o alta tara;

achizitionarea unei firme straine sau fuziunea cu o astfel de firma,

crearea unor societati mixte;

cumpararea de actiuni de pe o piata straina sau emise de o alta firma din alta tara;

cumpararea de obligatiuni de pe o piata straina sau emise de o firma straina;

acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara sau unui agent economic strain;

încheierea de contracte internationale de leasing sau franchising cu componenta investitionala.

Felurile investitiilor

Prin prisma raportului ce se stabileste între agentul economic emitent si cel receptor se pot distinge investitiile directe si investitiile de portofoliu.

În literatura de specialitate si în practica tranzactionala se apreciaza ca, atunci când investitia presupune transferarea catre agentul emitent al fluxului investitional a posibilitatii de control si decizie asupra activitatii receptorului avem de a face cu o investitie directa. În cazul în care investitia nu presupune statuarea unui astfel de raport, este vorba de o investitie de portofoliu. Investitia de portofoliu reprezinta întotdeauna un plasament pur financiar, o investitie financiara.

De cele mai multe ori, încadrarea unei investitii internationale în unul din cele doua tipuri este extrem de dificila, astfel ca între investitia directa si cea de portofoliu exista o asa numita "zona gri". Un exemplu semnificativ în acest sens poate fi oferit de achizitionarea de actiuni pe piata financiara internationala. Cum pachetul de control al actiunilor nu reprezinta un anumit procent fix în totalul actiunilor, ci variaza de la caz la caz, în mod corespunzator investitia poate fi încadrata în unul sau altul din cele două 858b119i ; tipuri.

În mod conventional, statisticile cuprind în categoria investitiilor directe toate tranzactiile care trec dintr-un patrimoniu în altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. În general, marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunea si numarul actionarilor unei firme.

Componenta importanta si deosebit de dinamica a fluxurilor economice internationale, investitiile internationale din ultimele trei decenii au avut un impact puternic asupra cresterii economice, a comertului exterior si a structurilor productive din aproape toate tarile lumii.

Principiile care fundamenteaza corelarea între politica privind investitiile straine si mersul actual al procesului de reforma economica în România pot fi prezentate succint astfel:

atragerea de resurse financiare externe, în special sub forma de asistenta economica nerambursabila, pentru sustinerea procesului de transformare a structurilor economice interne;

orientarea capitalului strain spre sectoarele pentru care detinem avantaje comparative cum sunt agricultura, industria alimentara si industria bunurilor de consum (articole electronice, electrotehnice, automobile, articole de uz casnic, medicamente, cosmetice, textile si încaltaminte, mobilier, sticlarie, ambalaje si altele);

folosirea unor resurse externe în special sub forma capitalului de împrumut pentru necesitatile de sustinere a programului pe termen scurt de stabilizare macroeconomica;

alocarea unor resurse externe si interne importante pentru dezvoltarea infrastructurii (transporturi, comunicatii, constructii si utilitati publice) si a sistemului financiar-bancar pentru asigurarea conditiilor necesare dezvoltarii economice pe ansamblu.

Rolul prioritar al investitiilor directe de capital trebuie dublat de încurajarea formelor noi de investitii: contractul de concesionare, de închiriere si de locatie a gestiunii, punerea la dispozitie a facilitatilor de productie s.a.

La sfârsitul anului 1996 volumul total al investitiilor straine în România se ridica la 2,2 miliarde de dolari SUA, numarul societatilor cu participare straina fiind de 49.500.

Evolutia pe ani a investitiilor straine în România este prezentata în tabelul de mai jos.

Tabelul nr. 13

Dinamica investitiilor straine în România în perioada 1990-1996

Nota: Cifrele includ si majorarile de capital la societatile comerciale constituite în anii anteriori.

Date pâna la 30 noiembrie 1996.

Din punct de vedere al originii investitiilor straine, pe primul loc se afla Europa Occidentala (59%), urmata de Asia (17%), America de Nord (10%), Orientul Mijlociu (6%), alte zone (8%).

Primele cinci tari investitoare la sfârsitul anului 1996 erau: Coreea de Sud, Italia, Germania, Olanda, S.U.A.

În ceea ce priveste ponderea investitiilor straine în economia nationala, ea se prezinta astfel: industrie 41%, comert 20%, turism 12%, sistem bancar si asigurari 5%, exploatari miniere 4%, servicii 4%, agricultura 3%, infrastructura 2%, alte sectoare 9%.

3.2. CADRUL LEGAL PRIVIND INVESTIŢIILE STRĂINE ÎN ROMÂNIA

Principalul factor care a stopat de-a lungul ultimilor 10 ani ai perioadei comuniste influxul de capital investitional strain în economia nationala l-a reprezentat incompatibilitatea de fond între substanta economica a acestor investitii si specificul mediului economic în care ele trebuiau sa functioneze.

Dupa decembrie 1989, prin prevederile Decretului-lege nr. 96/1990 s-a realizat înlaturarea principalelor disfunctionalitati care afectau functionarea investitiilor straine (sub forma societatilor mixte). Ulterior, odata cu adoptarea Legii nr. 15/1990 privind transformarea unitatilor economice de stat în regii autonome si societati comerciale, a Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comertului, a Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, cadrul legislativ al functionarii investitiilor straine în România s-a modificat radical.

Adoptarea de catre Parlament a Legii nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine în România a reprezentat încheierea unei prime faze, esentiale, de constituire a unui pachet de reglementari specifice, care sa faciliteze si încurajeze patrunderea capitalului investitional strain în România.

Pasul urmator în plan legislativ l-a reprezentat adoptarea unei noi reglementari - Legea nr. 58/1991 (Legea privatizarii) - care sa permita accesul capitalului (strain si national) privat în sectorul de stat reprezentat prin societatile comerciale si regiile autonome si asigurarea conditiilor de transparenta si concurenta perfecta a criteriilor de evaluare si achizitionare corecta, precum si stabilirea institutiilor responsabile cu transferarea catre sectorul privat a acestor societati.

Organizarea legislativa si institutionala a procesului de privatizare a fost intentionata a conduce în acest fel nu numai la activizarea resurselor existente si neutilizate sau a celor utilizate ineficient, nu numai la mobilizarea si investirea libera a fondurilor populatiei, dar si la posibilitatea efectiva (nu numai legislativa) ca investitiile straine sa poata fi realizate atât sub forma societatilor comerciale, cât si într-o multitudine de alte forme ale investitiilor de portofoliu (fonduri mutuale, fonduri de plasament, negocierea actiunilor, obligatiunilor si altor hârtii de valoare etc.).

În acest fel, adoptarea legii investitiilor straine si, ulterior, a legii privatizarii, a reprezentat constituirea cadrului juridic de baza ce reglementeaza regimul capitalului investitional strain în România. Prin aceasta. România a înlaturat în mare handicapul legislativ fata de celelalte tari est-europene si s-a aliniat reglementarilor prevalente de pe piata investitiilor internationale.

În luna aprilie 1997, Guvernul României a înaintat Parlamentului un nou proiect de lege menit sa îmbunatateasca regimul investitiilor straine în România. Proiectul de lege stabileste conditiile pentru investitiile directe de capital strain, regimul investitiilor straine prin cumpararea actiunilor gestionate de FPS, a investitiilor de portofoliu, precum si modalitatile de atragere, promovare si înregistrare a investitiilor straine.

Conform proiectului de lege, investitorii straini au urmatoarele drepturi: sa participe la conducerea si gestionarea investitiei, potrivit contractelor si statutelor societatilor comerciale în cauza, sa înstraineze drepturile si obligatiile lor contractuale catre alti investitori, români sau straini, prin acte de cesiune încheiate pe teritoriul României; sa transfere integral în tara în care au domiciliul sau, dupa caz, sediul, dividendele sau profiturile nete cuvenite, precum si sumele rezultate din vânzarea titlurilor de valoare detinute legal; sa transfere în strainatate sumele încasate din dreptul de autor; cotele ce li se cuvin pentru asistenta de specialitate, expertize si alte servicii, potrivit contractelor încheiate. De asemenea, investitorii straini au dreptul sa transfere integral în tara în care au domiciliul, sau, dupa caz, sediul sumele obtinute din vânzarea actiunilor si partilor sociale detinute în urma efectuarii de investitii, precum si pe cele rezultate din lichidarea acestor investitii; sa transfere în strainatate valuta în care s-a efectuat investitia initiala, sumele obtinute cu titlu de despagubire; sa transfere în strainatate salariile sau alte câstiguri cuvenite cetatenilor straini care au, potrivit legislatiei române, calitatea de salariati în cadrul investitiei straine în România, în baza cererii exprese a acestora.

3.3. AVANTAJELE COMPETITIVE ALE ECONOMIEI ROMÂNEsTI

sI FACTORII CARE DESCURAJEAZĂ INVESTIŢIILE STRĂINE

ÎN ROMÂNIA

3.3.1. Avantajele competitive ale economiei românesti

În spatiul economic european, România detine o serie de avantaje competitive, dupa cum urmeaza:

a. Dimensiunea pietei interne constituie un potential major pe termen mediu si lung, care va asigura un volum substantial de investitii straine, interesate în principal în valorificarea posibilitatilor existente în sectoarele industriale, bunuri de consum si infrastructura. De altfel, marea majoritate a investitiilor efectuate pâna în prezent au avut în vedere desfacerea pe piata interna;

b. Accesul pe pietele de export, facilitat în principal de legaturile traditionale ale României cu unele piete vest-europene, dar în principal cu pietele din tarile Comunitatii Statelor Independente.

Pozitia geografica a României, la intersectia drumurilor între Occident si Orient - dezavantajul relativ al distantei fata de pietele occidentale fiind compensat de apropierea de Orientul Mijlociu si pietele din rasarit - îi confera României o pozitie de tranzit între Emisfera Sudica si Europe. În plus, deschiderea la Marea Neagra si portul Constanta, precum si perspectiva Dunare - Rhin - Elba deschide posibilitatea accesului direct în Europa pâna la Marea Nordului. De aceea, România poate sa transforme avantajele oferite de potentialul pietei interne în atragerea unor investitii care ulterior vor satisface si cererile pietelor de export.

c. Forta de munca este caracterizata prin calitati tehnice de baza si aptitudinale care permit dezvoltarea acelor aptitudini operationale si tehnice care sa-i confere competitivitate pe plan international. Studii sociologice recente întreprinse în tara arata ca forta de munca locala este potential adaptabila schimbarilor de mediu profesional si apta pentru un regim de lucru intens, daca sunt oferite motivatii si stimulente corespunzatoare. Pe de alta parte, majoritatea specialistilor care au studiat piata româneasca a muncii si caracteristicile fortei de munca locale, în context est-european, au concluzionat ca, în special pentru România, factorul uman reprezinta principalul atu; cu un management adecvat si investitii rational orientate spre programele de formare profesionala, el poate atinge niveluri de productivitate compatibile cu cele din unele tari vest-europene.

d. Cadrul juridic ce reglementeaza regimul investitiilor straine în România este, asa cum am aratat, competitiv în multe privinte prin raportare la reglementarile similare ale tarilor concurente din zona. În plus, existenta unor proceduri flexibile de acordare de stimulente fiscale suplimentare si punerea deja în practica a unei politici selective de încurajare a marilor proiecte investitionale destinate atât pietei interne, cât si celei internationale, se constituie deja într-un avantaj competitiv al României pe piata investitionala est-europeana.

e. Accesibilitate resurselor naturale prezinta un alt important atu pentru România. Din acest punct de vedere, valorificarea resurselor naturale trebuie sa reprezinte o prioritate a politicii economice românesti, întrucât în acest fel se creeaza pe piata româneasca o gama larga de oportunitati de implementare pentru investitorii straini, în special pentru aceia care opereaza, de regula, în asociere cu parteneri sau firme locale.

3.3.2. Factorii care descurajeaza investitiile straine în România

Perceptia externa a climatului intern de afaceri.

Evolutiile curente din fluxurile mondiale de investitii arata ca liberalizarea legislativa si stimulentele investitionale traditionale (fiscale, vamale, financiare) sunt masuri cu eficienta tot mai mica în atragerea unor fluxuri semnificative de investitii, întrucât în prezent aproape toate tarile apeleaza la astfel de masuri. Factorii decisivi în atragerea unui volum sporit de investitii straine sunt acum conditiile economice de baza din tarile gazda (marimea pietei interne, nivelul costurilor de productie, accesibilitate resurselor naturale etc.).

Dupa cum s-a vazut, din punctul de vedere al conditiilor economice de baza prevalente pe propria sa piata investitionala, România detine câteva avantaje comparative certe, în special în context est-european. Ar fi fost normal ca aceste conditii economice de baza sa permita si sa sustine un flux sensibil marit de investitii straine în România, comparativ cu cel înregistrat efectiv pâna în prezent.

Faptul ca nu s-a întâmplat asa în perioada 1990-1996 se explica prin handicapul imaginii nefavorabile pe care comunitatea internationala de afaceri si-a format-o asupra conditiilor investitionale din România.

Schimbarea perceptiei externe este esentiala pentru realizarea unei mutatii semnificative în atitudinea si interesul investitorilor straini pentru o crestere semnificativa si durabila a fluxurilor de capital investitional strain spre economia româneasca.

Disfunctionalitati ale cadrului legislativ

patrunderea semnificativa a capitalului investitional strain în economia României si manifestarea acestuia ca factor catalizator al proceselor de restructurare au fost obstructionate si de lipsa unor reglementari specifice vitale functionarii unei economii de piata: legislatia falimentului, reglementari privind concurenta, proprietatea industriala si intelectuala, regimul juridic al terenurilor si cladirilor, procedurile de reglementare a disputelor.

Totodata, modificarile prea frecvente care s-au produs în ceea ce priveste conditiile de operare pe piata ("instabilitatea legislativa"), lipsa de transparenta a unor reglementari specifice, precum si acordarea unor drepturi prin lege, care însa practic nu au fost realizate, au reprezentat obstacole si dezavantaje cu caracter general ce au afectat procesul investitional extern în economia româneasca.

Conditiile de operare pe piata locala

Conditiile de operare pe piata locala au reprezentat un alt factor major ce a contribuit la descurajarea investitiilor straine în România. Obstacolele si dificultatile ce s-au manifestat în aceasta privinta tin atât de nivelul socio-cultural al conditiilor de operare pe piata, cât si de cel strict economic.

În ceea ce priveste nivelul socio-cultural, dezavantajele au decurs în principal din cea de reprezinta stadiul embrionar în care se afla în prezent cultura economica si compartimentele reprezentative pentru populatia tarii prin raportare la valorile si mecanismele economiei de piata. Sub acest aspect, societatea româneasca este înca în formare, iar acest lucru este valabil pentru toti actorii scenei economice (producatori, consumatori, intermediari, patroni, salariati, functionari publici), cu toate consecintele nefavorabile ce decurg de aici în planul relatiilor cu oamenii de afaceri din strainatate.

Cât priveste nivelul strict economic de circumstantiere a conditiilor de operare pe piata, principalele disfunctionalitati au fost generate de:

lipsa unei infrastructuri adecvate: comunicatii, transport, telecomunicatii;

stadiul incipient al sistemului financiar-bancar si de asigurari, precum si prezenta nesemnificativa a institutiilor financiar-bancare straine;

lipsa spatiilor pentru birouri si locuinte pentru personalul strain;

aplicarea unor tarife diferentiate investitorilor straini la hoteluri, transportul aerian, taxe;

monopolizarea de catre unele ministere, departamente si alte institutii a activitatii de constituire de societati cu capital strain pentru unitatile din subordine, contrar prevederilor legii;

atitudinea negativa a conducerii societatilor cu capital de stat fata de participarea capitalului strain (în special în sfera comertului si turismului).

3.4. PROMOVAREA INVESTIŢIILOR STRĂINE

Neutralizarea factorilor cu actiune majora în descurajarea investitiilor straine în România reprezinta prioritatea absoluta a celei de-a doua jumatati a anilor '90. Ea vizeaza dinamizarea fluxurilor investitionale în economia româneasca, cât si consolidarea rolului acestora de catalizator al proceselor de restructurare economica.

3.4.1. Elaborarea si aplicarea în practica a unei politici guvernamentale coerente de promovare investitionala[2]

Perceptia externa negativa a climatului intern de afaceri reprezinta, pe termen scurt, principalul obstacol în calea amplificarii fluxului de capital investitional spre economia româneasca. În consecinta, efortul guvernamental prioritar în acest domeniu trebuie canalizat spre doua directii de baza:

construirea (progresiva) a unei imagini externe a României care sa reflecte conditiile investitionale reale din tara;

construirea, de asemenea progresiva, a credibilitatii României ca piata potential avantajoasa pentru investitiile straine de capital.

a) Aducerea imaginii externe la dimensiunea realitatilor interne înseamna, în primul rând, proiectarea si finantarea resurselor umane si financiare proprii a unei campanii active de diseminare masiva în strainatate a informatiei specializate privind conditiile economico-investitionale din România. Se vizeaza în acest fel nu numai umplerea unui enorm "gol informational" de pe piata internationala privind economia româneasca, dar si înlaturarea unora dintre prejudecatile, atitudinile si reticentele pe care acest "gol informational" le-a alimentat sistematic în rândul investitorilor straini în perioada de dupa decembrie 1989. În al doilea rând, realizarea acordului între imaginea externa si realitatea interna înseamna si proiectarea si finantarea unei campanii de presa si relatii publice (încredintata eventual unei/unor firme internationale de specialitate), campanie menita sa recladeasca imaginea externa a României pe baza atuurilor concurentiale de care ea beneficiaza în mod real.

b) Atragerea de investitii straine a devenit în prezent un domeniu caracterizat printr-o extrem de severa concurenta internationala, în conditiile în care aproape fiecare tara europeana este puternic implicata în aceasta activitate. Principalele tari concurente ale României sunt: Ungaria, Cehia, Slovacia si Polonia. Surmontarea pe termen mediu si lung a dezavantajelor comparative pe care România le are în prezent fata de principalii sai concurenti implica, pe lânga efortul profesional de cladire a unei noi imagini externe a tarii, si construirea treptata a credibilitatii României ca piata potential avantajoasa pentru investitorii straini.

3.4.2. Consolidarea si dezvoltare cadrului institutional ce circumscrie activitatea de promovare a investitiilor straine în România

Eficacitatea globala a eforturilor vizând atragerea unui volum substantial sporit de investitii straine în România va depinde în mare masura de eficacitatea strategiei de promovare investitionala. Mai mult, având în vedere experienta internationala, dar si cea nationala deja acumulata, reiese cu claritate ca o strategie promotionala bazata pe valorificare avantajelor competitive relative ale tarii, care se concentreaza totodata pe corijarea dezavantajelor si punctelor slabe ale potentialului competitiv de care se dispune si care urmareste atingerea unui grad rezonabil de profesionalitate în domeniul constructiei imaginii, o astfel de strategie poate conferi, prin ea însasi, un avantaj comparativ pentru România în context est-european.

Rezulta de aici importanta pe care o are consolidarea si dezvoltarea cadrului investitional ce circumscrie întregul mecanism de punere în miscare a strategiei de promovare a investitiilor straine în România, al carui "motor" trebuie sa fie Agentia Româna de Dezvoltare. Altfel spus, consolidarea si îmbunatatirea statutului de functionare si a structurii organizatorice interne a Agentiei reprezinta componente-cheie ale unei strategii promotionale eficiente.

Agentia Româna de Dezvoltare a fost înfiintata în martie 1991 ca organism guvernamental specializat, cu misiunea de a sustine procesul reformei economice, identificând, directionând si implementând masurile ce vizeaza atragerea de capital strain.

Prin HG nr. 35/1993, Agentia Româna de Dezvoltare a fost numita de Guvernul României sa promoveze si sa coordoneze actiunile de sprijinire a întreprinderilor private mici si mijlocii.

Agentia reprezinta un veritabil partener pentru investitorii straini, orientând si facilitând proiectele de investitii în România. Ea prezinta investitorilor potentialul real de dezvoltare economica a României si asista în mod activ investitorii straini care doresc sa desfasoare activitati economice în tara noastra.

Activitatea Agentiei consta în:

este o sursa de informatii în materia investitiilor straine;

actioneaza ca un centru de referinta pentru investitorii straini;

furnizeaza informatii si documente privind conditiile economice, climatul investitional si cadrul legal;

colecteaza, analizeaza si distribuie informatii referitoare la activitatea societatilor si cadrul legal;

colecteaza, analizeaza si distribuie informatii referitoare la activitatea societatilor comerciale cu participare straina;

analizeaza politicile de investitii si reglementarile din alte tari si efectueaza studii micro- si macroeconomice în materie de investitii straine,

identifica partenerii locali de afaceri;

ofera consultanta întreprinderilor mici si mijlocii pentru dezvoltare si extindere.

3.4.3. Completarea si îmbunatatirea cadrului juridic, specific si general, care sa raspunda exigentelor unei economii de piata

Pe piata investitionala mondiala actuala, existenta unui cadru legislativ favorabil reprezinta cel mult o preconditie necesara pentru atragerea investitiilor straine. Lupta concurentiala tinde sa se mute tot mai mult din sfera conditiilor juridice de acces si operare pe piata în sfera conditiilor economice de baza. Ca atare, o tara ce îsi propune sa concureze cu succes pe piata investitionala internationala trebuie sa-si asigure ca nivel minim de pornire un cadru juridic adecvat.

De-a lungul ultimilor ani, România si-a creat o legislatie specifica competitiva pentru atragerea investitorilor straini. Existenta unor disfunctionalitati ale cadrului juridic specific este oarecum fireasca pentru o perioada de tranzitie cum este cea pe care o parcurge România în prezent, iar corijarea acestor disfunctionalitati este nu numai posibila si dezirabila, dar ea face parte din procesul natural de rafinare a unui aparat juridico-legislativ în plina transformare. În aspectul legislatiei specifice, doua sunt domeniile principale în legatura cu care este necesara aducerea unor corectii, si anume:

w modificarea sau îmbunatatirea unor prevederi ale Legii nr. 35/1991 privind regimul investitiilor straine;

w simplificarea actualului sistem de înregistrare a investitiilor straine efectuate în economia româneasca (pe de o parte, prin flexibilizarea unor proceduri existente, pe de alta parte, prin renuntarea la una din verigile actualului lant procedural).

În acelasi timp, este necesara completarea si îmbunatatirea cadrului juridic general, astfel încât acesta sa poata raspunde într-o mai mare masura exigentelor unei economii de piata. În acest sens, exista în prezent o serie de "goluri legislative" care afecteaza contextul de ansamblu al tranzitiei spre economia de piata si, prin aceasta, direct sau indirect, eforturile de atragere a unui volum sporit de investitii straine în România (cum ar fi: legislatia falimentului; regimul juridic al terenurilor si cladirilor; lipsa unor institutii specifice economiei de piata - bursa, leasingul si factoringul).

3.5. SPRIJINUL FINANCIAR sI INSTITUŢIONAL PRIMIT DE ROMÂNIA

DIN PARTEA UNIUNII EUROPENE

Asistenta financiara oferita României de catre Uniunea Europeana se împarte în trei categorii:

fonduri la care au acces diverse entitati, fie ele întreprinderi mici si mijlocii, organizatii neguvernamentale, institutii publice sau private, în cadrul unor programe,

investitii publice, categorie care include, în cea mai mare parte, proiecte mari de infrastructura pentru transport si mediul înconjurator si

sprijinul institutional direct, care consta, de obicei, în asistenta tehnica si echipamente oferite institutiilor publice beneficiare (ministere, agentii etc.).

3.5.1. PHARE

PHARE este primul instrument financiar nerambursabil conceput de Uniunea Europeana pentru a sprijini Europa Centrala si de Est în evolutia catre o societate democratica si o economie de piata. Programul a fost înfiintat la începutul anului 1989 pentru Polonia si Ungaria, dar s-a extins treptat, incluzând în prezent 13 tari partenere din regiune.

Programul PHARE vizeaza doua linii directoare, si anume:

sprijinirea administratiei tarilor candidate în adoptarea si aplicarea acquis-ului comunitar si

investitiile destinate alinierii industriei si infrastructurii la standardele europene.

În perioada 1990-2000, România a beneficiat de peste 1,5 miliarde euro prin programul PHARE. Pentru perioada 2000-2006, sumele alocate prin acest program se ridica la aproximativ 250 milioane euro anual, România fiind cel de-al doilea mare beneficiar, dupa Polonia.

În anul 2002, ajutorul financiar acordat României s-a cifrat la 229 milioane euro. Prioritatile programului PHARE în anul 2002 au vizat:

1.- întarirea democratiei si a statului de drept. În acest sens, sprijinul financiar acordat prin programul PHARE a vizat sustinerea actiunilor întreprinse în domeniul protectiei copilului si îmbunatatirea situatiei tiganilor (19 milioane euro);

2.- întarirea capacitatii de a face fata presiunilor concurentiale ale pietei interne (2,5 milioane euro);

3.- întarirea capacitatilor administrative. În acest domeniu, sprijinul vizeaza îmbunatatirea capacitatilor de gestionare a programelor comunitare, consolidarea serviciilor publice locale, continuarea dezvoltarii institutionale a Curtii de Conturi, sustinerea punerii în aplicare a planului strategic al Ministerului Finantelor Publice si întarirea organismelor însarcinate cu punerea în aplicare a programului SAPARD (34 milioane euro);

4.- respectarea obligatiilor care decurg din calitatea de membru prin sprijinirea adoptarii acquis-ului în ceea ce priveste piata interna, agricultura, finantele publice si statistica. Vor fi finantate proiectele axate pe twinning, asistenta tehnica si investitii (84 milioane euro);

5.- coeziunea economica si sociala prin finantarea programelor de dezvoltare regionala (107 milioane euro).

În plus, 30 milioane euro au fost destinati programelor de cooperare transfrontaliera cu Bulgaria (8 milioane euro) si Ungaria (5 milioane euro).

România participa, în egala masura, la programele multi-tara si programele orizontale finantate prin programul PHARE, un exemplu în acest sens fiind programul TAIEX.

Programul PHARE a avut un impact pozitiv asupra economiei românesti, prin intermediul acestuia fiind realizate un transfer efectiv de know-how, echipamente si resurse financiare într-o serie de domenii importante, precum:

a)     întarirea capacitatilor pentru programele de dezvoltare regionala;

b)     pregatirea punerii în aplicare a programelor ISPA si SAPARD;

c)     initierea unor masuri în domeniul dezvoltarii resurselor umane, ca si în domeniul educatiei si formarii profesionale;

d)     întarirea colaborarii între autoritatile nationale si cele locale pentru punerea în aplicare a strategiei nationale pentru îmbunatatirea situatiei romilor;

e)     sprijinirea darii în folosinta a celor doua tronsoane de rute nationale (DN1 si DN2);

f)       sustinerea continua a societatii civile pentru dezvoltarea unor parteneriate durabile între ONG-uri si autoritatile locale;

g)     sustinerea initiativei europene pentru democratie si drepturile omului;

h)     sustinerea dezvoltarii serviciilor moderne de protectie a copilului.

3.5.2. ISPA

ISPA (Instrumentul pentru Politici Structurale pentru Pre-Aderare) este cel de-al doilea instrument financiar nerambursabil conceput pentru sprijinirea tarilor candidate în procesul de aderare la Uniunea Europeana. ISPA ofera sprijin financiar pentru investitii în domeniul transporturilor si al protectiei mediului pentru a accelera procesul de armonizare a legislatiei tarilor candidate cu normele europene în aceste doua sectoare.

Programul ISPA functioneaza din ianuarie 2000, pentru România fiind alocate în perioada 2000-20006 sume cuprinse între 208 si 270 milioane euro anual, împartite în mod egal între cele doua domenii vizate: mediu si transporturi.

Obiectivele programului ISPA pentru România vizeaza alinierea la standardele de mediu comunitare, extinderea si conectarea retelelor de transport proprii cu cele trans-europene si familiarizarea cu politicile si procedurile aplicate de Fondurile Structurale si de Coeziune ale Uniunii Europene.

În domeniul mediului, se impune necesitatea alinierii României la nivelul standardelor europene în ceea ce priveste investitiile legate de sistemul de apa potabila, epurarea apelor uzate, administrarea deseurilor solide si poluarea aerului. Realizarea acestor obiective este strâns legata de protectia sanatatii si îmbunatatirii calitatii vietii populatiei.

În domeniul transporturilor, principalele obiective vizeaza proiectele legate de reteaua europeana de transport. Finantarea este destinata sprijinirii circulatiei persoanelor si a bunurilor si asigurarii unor bune legaturi între Uniunea Europeana si tarile candidate. Pentru realizarea acestor obiective, sunt necesare investitii majore pe linia îmbunatatirii tuturor cailor de transport.

3.5.3. SAPARD

SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) este cel de-al treilea instrument financiar nerambursabil, conceput pentru a sprijini tarile candidate în reformarea sectorului agricol si al dezvoltarii rurale, precum si în implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricola Comuna si a legislatiei aferente.

În perioada 2000-2006, România urmeaza sa primeasca 150 milioane de euro anual, fiind astfel al doilea mare beneficiar dupa Polonia. La aceasta suma se va adauga contributia de 50 milioane euro a Guvernului României.

Obiectivele generale ale programului SAPARD pentru România:

a) implementarea acquis-ului comunitar privind politica agricola comuna si politicile conexe, protectia mediului si politicile din domeniul alimentatiei si protectiei consumatorului, sanatatea publica si sanatatea animalelor si plantelor.

b) protectia mediului, în acest sens avându-se în vedere adoptarea unor directive europene în domeniu;

c) rezolvarea problemelor specifice legate de o dezvoltare rurala pe termen lung.

Prin intermediul programului SAPARD, în România vor fi finantate în aceeasi perioada proiecte în urmatoarele domenii:

w îmbunatatirea competitivitatii produselor agricole si piscicole prelucrate;

w îmbunatatirea infrastructurii pentru dezvoltare rurala si agricultura;

w dezvoltarea economica a zonelor rurale;

w dezvoltarea resurselor umane.

În prezent, sunt finantate doar doua domenii, si anume îmbunatatirea procesului de prelucrare si comercializare a produselor agricole si piscicole, si dezvoltarea si îmbunatatirea infrastructurii rurale. Celelalte masuri urmeaza sa fie finantate în etapele a doua si a treia.

Evaluarea progresului realizat de România în utilizarea fondurilor europene

Finantarea nerambursabila din partea Uniunii Europene pentru perioada 2000-2006 se ridica în total la 660 milioane euro anual sau aproximativ 2% din PNB-ul României si 7% din bugetul Guvernului.

Comitetul Mixt de Monitorizare a revizuit punerea în practica a programelor PHARE din anii bugetari 1999, 2000 si 2001 care trebuie finalizate pâna în 2004. Obiectivul acestor programe este sa acorde asistenta tehnica si sa sprijine investitiile pentru îndeplinirea de catre România a criteriilor de aderare la Uniunea Europeana. Domeniile avute în vedere au vizat: reforma judiciara si afacerile interne, combaterea coruptiei, dezvoltarea regionala si coeziunea economica si sociala, reforma administratiei publice, liberalizarea sectorului energetic, precum si programul PHARE-RICOP - care are ca obiectiv sprijinirea restructurarii industriale.

În ceea ce priveste programul SAPARD, dupa acreditarea Agentiei SAPARD la 31 iulie 2002, a fost demarata selectarea proiectelor în domeniul infrastructurii rurale si al procesarii si comercializarii produselor agricole si piscicole. În prezent sunt în curs de evaluare peste 500 de propuneri de proiecte pentru care sunt destinate investitii în valoare de 390 milioane euro.

Situatia programului ISPA este în ansamblu satisfacatoare: un numar de 26 de proiecte din domeniul transportului si al protectiei mediului au primit opinia favorabila a statelor membre ale Uniunii Europene. Aceste proiecte însumeaza 1,43 miliarde euro, din care contributia nerambursabila a Uniunii Europene este de circa 1,07 miliarde euro.

3.5.5. Programe comunitare

Programele comunitare au fost create de Uniunea Europeana pentru a promova cooperarea dintre statele membre în diverse domenii legate de politicile comunitare, pe o perioada de câtiva ani. Aceste programe au fost extinse si asupra statelor candidate pentru a le sprijini în procesul de pregatire pentru aderare, reprezentând o completare adusa celor trei instrumente financiare care le sunt destinate în exclusivitate (PHARE, ISPA si SAPARD).

Initial (1997), România a participat la un numar redus de programe care au vizat educatia si învatamântul (Socrates, Leonardo si Youth), pentru ca mai apoi sa ia parte la o multitudine de programe, precum: Kaleidoscope, Raphael si Ariane (în domeniul culturii), MEDIA II (audiovizual), SAVE (energie), LIFE (mediu), Programul Cadru al Uniunii Europene (cercetare-dezvoltare).

În anul 2000, României i s-a deschis participarea si în cadrul altor programe: FISCALIS (fiscalitate),CUSTOMS 2000 (administratie vamala), DAPHNE (lupta împotriva violentei), IDA II (schimbul de informatii în cadrul administratiei) si ALTENER II (energie alternativa). Contributia totala a României la programele comunitare în anul 2000 s-a ridicat la cca. 25,51 milioane de euro prin participarea la 12 programe.

În prezent România participa efectiv la o serie de programe comunitare, precum Programul Cadru 5 - pentru cercetare si dezvoltare, LIFE - pentru protectia mediului, Leonardo da Vinci, Socrates si Tineret - în domeniul educatiei si Cultura 2000.

Consiliul de Asociere România - Uniunea Europeana a adoptat la 18 februarie 2002 decizia-cadru care stabileste conditiile generale de participare a României la programele comunitare, pe baze concurentiale, fara legatura între contributia financiara platita si sumele returnate prin proiectele selectate.

Aceasta decizie a intrat în vigoare la 1 martie 2002 si permite simplificarea procedurilor de participare. În baza ei se vor negocia si încheia Memorandumurile de întelegere pentru fiecare program comunitar deschi statelor candidate, pentru care România si-a exprimat interesul de a participa. De asemenea, se deruleaza o serie de negocieri în vederea semnarii Memorandumurilor de întelegere pentru un numar de 16 programe.

Contributia financiara pentru participarea la programele comunitare se suporta de la bugetul national si din fondurile Phare, în procent stabilit de comun acord de tara noastra si Comisia Europeana.

3.5.6. Cofinantarea din partea institutiilor financiare internationale

În ianuarie 1997, Consiliul Uniunii Europene a hotarât ca prin intermediul Bancii Europene de Investitii sa fie acordata o suma în valoare de 3.520 milioane de euro tarilor din Europa Centrala si de Est în perioada 1997-2000, urmând ca aceste fonduri sa fie suplimentate ulterior. Aceste împrumuturi vizeaza prioritar domenii precum: protectia mediului, energia, telecomunicatiile si transporturile, competitivitatea industriala si dezvoltarea regionala.

În martie 1998, Comisia Europeana a semnat un acord cu Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare si cu Banca Mondiala în vederea facilitarii cofinantarii diferitelor proiecte din Europa Centrala si de Est. În cofinantarea proiectelor est-europene au fost atrase si alte institutii financiare: Fondul Nordic pentru Finantarea Mediului, Banca Nordica de Investitii, Societatea Financiara Internationala si Fondul de Dezvoltare Sociala al Consiliului Europei.