IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL

SECTIUNEA I. Notiunea si enumerarea izvoarelor dreptului comercial

1.A. Preliminarii

101. Preliminarii. Notiunea de izvor de drept are doua acceptiuni:

a)           izvor de drept in sens formal adica formele de exprimare ale normei de drept^[1];

b)          izvor de drept in sens material adica autoritatile care sunt abilitate sa creeze dreptul adica acele entitati recunoscute a fi apte sa creeze reguli generale si abstracte obligatorii la nivelul grupului si susceptibile de a fi sanctionate prin interventia statului^[2].

Ceea ce intereseaza in materie de izvor de drept este conceptul de izvor formal.

1.B. Definitia izvoarelor dreptului comercial

102. Definitia. Prin izvor de drept comercial in sens formal se intelege forma de exprimare a normelor juridice care reglementeaza relatiile comerciale.

1.C. Clasificarea si enumerarea izvoarelor dreptului comercial

103. Clasificarea. Avand in vedere natura lor izvoarele dreptului comercial se clasifica^[3] in: a) izvoare normative (creative); b) izvoare interpretative.

104. Enumerare. Izvoarele normative ale dreptului comercial sunt: a) Constitutia Romaniei; b) Codul comercial roman; c) Legile comerciale speciale; d) Codul civil; e) Legile civile speciale. Izvoarele interpretative ale dreptului comercial sunt: a) uzurile comerciale; b) doctrina; c) practica judiciara.

SECTIUNEA A II-A. Analiza izvoarelor dreptului comercial

1.A. Izvoarele normative ale dreptului comercial

I. Constitutia Romaniei

105. Constitutia Romaniei. Constitutia Romaniei din 1991 este izvor de drept comercial deoarece cuprinde norme juridice care reglementeaza sistemul de activitati economice din Romania.

In art. 134 din Titlul IV al Constitutiei denumit 'Economia si finantele publice' exista dispozitii care contureaza principiile de organizare si functionare a economiei Romaniei, precizandu-se ca:

a)           economia Romaniei este o economie de piata (art. 134 (1));

b)          statul trebuie sa asigure: 1) libertatea comertului (art. 134 lit. a); 2) protectia concurentei loiale (art. 134 lit. a); 3) crearea cadrului pentru valorificarea tuturor factorilor de productie (art. 134 lit. a); 4) protejarea intereselor nationale in activitatea economica (art. 134 lit. b, d);

c)           ocrotirea proprietatii in mod egal indiferent de titular (art. 41);

d)          garantarea creantelor asupra statului (art. 41).

Principiile cuprinse in normele constitutionale se regasesc in modalitati specifice in legile comerciale speciale.

II. Codul comercial roman

106. Codul comercial roman. Codul comercial roman este izor de drept comercial deoarece reglementeaza institutiile de baza ale dreptului comercial.

Asemenea institutii sunt precizate astfel:

a)           faptele de comert sunt enumerate in art. 3 precizandu-se ca ele sunt considerate de lege in acest regim si cuprind: operatiuni de cumparare in scop de revanzare sau inchiriere; operatiuni de banca si schimb; operatiuni de producere de bunuri (intreprinderi de constructii, de transport, de furnitura, de fabrica, de manufactura etc.); expeditii maritime; depozite pentru cauza de comert etc.;

b)          comerciantii sunt definiti in art. 8 precizandu-se ca acestia sunt persoanele fizice care fac fapte de comert in regimul unei profesii obisnuite si societatile comerciale;

c)           particularitatile obligatiilor comerciale fata de cele civile sunt precizate in art. 42 - 45 si constau in: solidaritatea codebitorilor (art. 42); curgerea de drept a dobanzilor (art. 43); neacordarea termenului de gratie (art. 44); neadmiterea retractului litigios (art. 45);

d)          reglementarea unor contracte comerciale cum sunt: contractul de vanzare-cumparare comerciala (art. 67 - 73); contractul de comision (art. 405 - 412); contractul de mandat comercial (art. 374 - 391); contractul de report (art. 74 - 76).

III. Legile comerciale speciale

107. Legile comerciale speciale. Legile comerciale speciale cuprind norme juridice care reglementeaza relatiile sociale din diferite segmente ale activitatii comerciale.

In categoria legilor speciale, avand in vedere sensul larg al notiunii, se includ: legile adoptate de Parlament; Decretele-Legi; Ordonantele si Hotararile Guvernului; Normele, Regulamentele si Ordinele adoptate prin delegare legislativa de anumite organe.

IV. Legile adoptate de Parlament

108. Legile adoptate de Parlament. Legile comerciale care contureaza cadrul de reglementare in materie comerciala sunt in principal urmatoarele:

a)           Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor de stat ca regii autonome si societati comerciale care cuprind norme privind: 1) notiunea de regie autonoma; 2) domeniile in care se constituie si functioneaza regii autonome; 3) organizarea si functionarea regiilor autonome;

b)          Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale care reglementeaza: 1) notiunea de societate comerciala; 2) formele juridice ale societatilor comerciale; 3) regimul constituirii functionarii si incetarii societatilor comerciale; 4) cazurile de modificare si reorganizare a societatilor comerciale;

c)           Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului care dispune cu privire la: 1) obligatia comerciantilor de publicitate prin registrul comertului; 2) structura si organizarea Oficiului registrului comertului; 3) categoriile de operatiuni care se inregistreaza in registrul comertului; 4) procedura de inregistrare in registrul comertului; 5) regimul firmelor si emblemelor comerciantilor;

d)          Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale care consacra juridic: 1) obligatia comerciantilor de a exercita comertul in limitele concurentei loiale; 2) care sunt faptele considerate de concurenta neloiala si de regimul sanctionator al acestora; 3) care sunt mijloacele juridice pe care le are un comerciant pentru a se proteja impotriva concurentei neloiale;

e)          OUG nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate care dispune cu privire la: 1) concepte ca: valori mobiliare, oferta publica, bursa de valori, societate deschisa, intermedieri pentru valori mobiliare; 2) regimul intermedierilor valorilor mobiliare; 3) regimul societatilor de valori mobiliare; 4) operatiunile la bursa de valori;

f)            Legea bancara nr. 58/1998 care reglementeaza: 1) regimul activitatii bancare in Romania; 2) activitatile permise bancilor; 3) procedura de constituire si autorizare a societatilor de tip bancar; 4) organizarea si conducerea bancilor, supravegherea bancilor;

g)           Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului care cuprinde norme privind: 1) regimul comerciantilor aflati in dificultate; 2) sistemul organelor care aplica procedura reorganizarii judiciare si a falimentului; 3) desfasurarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului; 4) raspunderea membrilor organelor de conducere ai societatilor falite;

h)          Legea nr. 109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei de consum si a cooperatiei de credit care consacra juridic: 1) notiunea organizatiilor cooperatiste de consum; 2) constituirea, functionarea si incetarea cooperativelor de consum;

i)            Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor care reglementeaza: 1) organizarea si functionarea societatilor comerciale de asigurari; 2) categoriile de operatiuni pe care le pot face societatilor de asigurari.

109. Decrete-Legi. Decretele-Legi au fost adoptate in perioada preconstitutionala, unele dintre acestea vizand relatii sociale din domeniul comercial.

In aceasta categorie sunt:

a)           Decretul-Lege nr. 66/1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti care constituie cadrul privind: 1) comerciantii organizatii cooperatiste mestesugaresti; 2) constituirea, functionarea si incetarea organizatiilor cooperatiste mestesugaresti; 3) regimul juridic al bunurilor organizatiilor cooperatiste mestesugaresti;

b)          Decretul-Lege nr. 139/1990 privind camerele de comert si industrie care reglementeaza:n 1) regimul camerelor de comert si industrie ca organizatii autonome cu personalitate juridica ale comerciantilor persoane fizice si juridice avand ca scop promovarea intereselor comerciantilor; 2) atributiile camerelor de comert si industrie si structura organizatorica, functionala si teritoriala a acestora.

110. Ordonantele Guvernului si Hotararile Guvernului. Guvernul adopta horarari si ordonante. Ordonantele Guvernului se emit in temeiul unei legi speciale.

Unele ordonante ale Guvernului cuprind norme juridice care reglementeaza relatii sociale din domeniul comercial. Asemenea ordonante ale Guvernului sunt:

a)           Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale care reglementeaza: 1) modalitatile de privatizare a societatilor comerciale; 2) sanctiunile aplicabile pentru incalcarea normelor privind privatizarea;

b)          Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatile de leasing care stabileste regimul juridic privind: 1) contractul de leasing; 2) organizarea si functionarea societatilor de leasing ca societati comerciale; 3) categoriile de operatiuni de leasing;

c)           Ordonanta Guvernului nr. 52/1997 privind regimul juridic al francizei care dispune cu privire la: 1) notiunea de franciza; 2) efectele contractului de franciza;

d)          OUG nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si instrumentele financiare derivate ale carei norme contureaza cadrul juridic privind: 1) notiunea burselor de marfuri; 2) operatiunile comerciale pe care le realizeaza bursele de marfuri; 3) structura burselor de marfuri.

Hotararile Guvernului se emit pentru organizarea executarii legilor.

In materie comerciala unele hotarari au fost emise pentru organizarea executarii legilor, acestea fiind izvoare de drept deoarece contin norme juridice in acest domeniu.

Asemenea hotarari sunt:

a)           Hotararea Guvernului nr. 1323/1990 in legatura cu unele masuri pentru aplicarea Legii privind societatile comerciale care precizeaza care sunt activitatile care nu pot face obiectul de activitate al unei societati comerciale;

b)          Hotararea Guvernului nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societatilor comerciale ce detin in administrare terenuri proprietate publica si privata a statului cu destinatie agricola si infiinaarea Agentiei Domeniilor Statului prin care se reglementeaza: 1) modul de lucru al Agentiei Domeniilor Statului; 2) procedura de concesionare a terenurilor agricole din patrimoniul Agentiei Domeniilor Statului; 3) procedurile de vanzare de actiuni ale societatilor comerciale agricole;

c)           Hotararea Guvernului nr. 216/1999 pentru aprobarea Normei metodologice cadru de aplicare al Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor care dispune privind: 1) procedura de concesionare; 2) procedura de contestare a licitatiei publice deschise de concesionare; 3) regimul contractului de concesiune.

111. Normele, regulamentele si ordinele adoptate de organele competente. Anumite organe pot avea abilitarea de a emite norme, ordine sau regulamente.

Aceasta abilitare se acorda prin lege.

Asemenea norme, regulamente sau ordine ca izvoare de drept comercial sunt:

a)           Norma metodologica nr. P/773/608/1998 privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, emisa de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Ministerul Justitiei in temeiul art. 12 alin. 4 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului, care cuprinde dispozitii referitoare la: 1) obligatia comerciantilor de inregistrare in registrul comertului; 2) modul de efectuare a inregistrarilor in registrul comertului; 3) controlul legalitatii operatiunilor care se inregistreaza in registrul comertului; 4) procedura de inregistrare in registrul comertului; 5) regimul firmelor si emblemelor comerciantilor;

b)          Regulamentul B.N.R. nr. 3/1997 privind efectuarea operatiunilor valutare emis de Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei prin ale carui norme se reglementeaza: 1) definirea termenilor de rezident si nerezident; 2) regimul pietii valutare; 3) efectuarea operatiunilor valutare pe teritoriul Romaniei;

c)           Ordinul nr. 157/bis/23.12.1998 privind lista perimetrelor petroliere de explorare, dezvoltare si exploatare oferite pentru concesiune prin concurs de oferta publica emis de Presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale prin care se face oferta pentru concesionarea unor perimetre petroliere;

d)          Ordinul nr. 746/11.12.1998 privind aprobarea normelor uniforme pentru aplicarea regulamentului de transport pe caile ferate din Romania emis de Ministrul Transporturilor prin care se uniformizeaza regimul contractelor de transport pe caile ferate.

IV. Codul civil roman

112. Codul civil roman. Codul civil roman este izor de drept comercial deoarece Codul comercial roman prin art. 1 face trimitere la Codul civil in sensul ca in cazul insuficientei normelor Codului comercial se apeleaza la normele Codului civil.

Dispozitiile Codului civil ca izvor subsidiar de drept comercial sunt aplicabile in materie comerciala, in privinta izvoarelor obligatiilor, a contractului de vanzare-cumparare si a contractelor de intermediere (mandat, comision).

V. Legile civile speciale

113. Legile civile speciale. Legile civile speciale constituie izvor de drept comercial deoarece normele acestora sunt aplicabile unor raporturi de drept comercial. Astfel:

a)           Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice este izvor de drept comercial deoarece contine norme care sunt aplicabile si persoanelor fizice si/sau juridice comercianti privind: 1) capacitatea juridica a persoanelor fizice si juridice; 2) recunoasterea drepturilor civile ale persoanelor fizice si juridice; 3) reorganizarea persoanelor juridice;

b)          Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva care cuprinde norme privind: 1) termenele generale de prescriptie care sunt aplicabile si in materie comerciala; 2) cazurile de intrerupere si suspendare a prescriptiei.

1.B. Izvoarele interpretative ale dreptului comercial

114. Uzantele comerciale. In activitatea comerciala, comerciantii au anumite comportari, atributii care datorita repetabilitatii, stabilitatii si vechimii lor se transforma in reguli care sunt imbratisate si aplicate de un numar nedefinit de comercianti.

Asemenea reguli de conduita rezultate din practica indelungata comerciala si care sunt respectate asemeni unei norme juridice se numesc uzante comerciale sau cutume, obiceiuri.

Dreptul comercial nu recunoaste uzantele ca izoare normative deoarece nici in Codul comercial si nici in legile comerciale speciale nu sunt precizate cu acest regim.

Practica judiciara si doctrina in materie comerciala recunosc uzantele ca izvoare interpretative de drept comercial, argumentandu-se afirmatia pe cale de interpretare a unor dispozitii ale Codului comercial si ale Codului civil.

In sensul^[4] celor mentionate se poate exemplifica prin:

a)           prevederile art. 1 din Codul comercial care face trimitere la Codul civil si la legile civile speciale;

b)          prevederile art. 980 din Codul civil care dispun ca regulile indoielnice se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul, prin aceasta creandu-se obligatia de a se apela la obiceiul locului incheierii contractului in privinta interpretarii clauzelor indoielnice dintr-un contract comercial;

c)           art. 981 din Codul comercial potrivit caruia clauzele obisnuite dintr-un contract se subinteleg, aceasta prevedere consacrand obiceiul ca izvor interpretativ de drept comercial.

115. Doctrina juridica. Doctrina juridica^[5] este totalitatea opiniilor exprimate de catre cei care predau sau scriu dreptul.

Materializarea opiniilor exprimate este facuta in tratate, monografii, cursuri universitare, studii, articole, note, comentarii, comunicari stiintifice.

Deoarece nu este creatoare de norme juridice si nu reprezinta forma de exprimare a acestora, doctrina juridica nu este izvor de drept in sens formal.

Prin solutiile interpretative pe care le ofera, doctrina contribuie la perfectionarea dreptului comercial in sensul ca uneori acestea sunt preluate si transpuse de legiuitor in acte normative sau pe baza lor se modifica anumite acte normative.

116. Jurisprudenta. Jurisprudenta este totalitatea solutiilor date de instantele judecatoresti in aplicarea dreptului.

Prin solutiile date de judecatori in diferitele cazuri se interpreteaza legea in contextul cazului supus judecatii, solutia limitandu-se la raporturile dintre partile implicate, neputand fi extinsa si la alte situatii.

Solutiile date de instantele judecatoresti nu sunt izvoare de drept comercial dar acestea contribuie la perfectionarea dreptului in sensul ca rezonanta practica a acestora poate fi sursa de inspiratie pentru legiuitor in adoptarea de acte normative sau in modificarea celor deja existente.