Bazele înfiintarii si functionarii Bancii Centrale Europene sunt stipulate clar în Tratatul de la Maastricht. În tratat se prevede ca de îndata ce Banca Centrala Europeana a fost înfiintata, ea trebuie sa preia sarcinile Institutului Monetar European, iar aceasta din urma va intra în lichidare dupa înfiintarea Bancii Centrale Europene.
Bazele Institului Monetar European au fost puse înca din 1964, prin constituirea Comitetului Guvernatorilor Bancilor Centrale ale Comunitatilor Europene, care în scurt timp a devenit Agentia Centrala pentru Coordonarea Politici Monetare în Uniunea Europeana.
Odata cu 1 iulie 1990, când a fost demarata etapa liberalizarii circulatiei capitalului în majoritatea statelor membre, pozitia Comitetului s-a întarit, mai ales în ceea ce priveste urmarirea guvernelor în a contribui la pastrarea stabilitatii monetare, în cadrul unei mobilitati accentuate a capitalurilor în Europa. În acest scop i s-a adaugat un serviciu de cercetare economica, iar odata cu adoptarea Tratatului de la Maastricht, Comitetul a fost transformat în Institutul Monetar European.
Functiile Institutului Monetar European sunt stabilite într-un protocol separat al Tratatului de la Maastricht. Din protocol reiese ca principalul rol al Institutului Monetar European este acela de pregatire a Uniunii Economice si Monetare si de precursor al Bancii Centrale Europene.
Între cele mai importante sarcini ale Institutului Monetar European putem enumara urmatoarele:
sa întareasca cooperarea între bancile centrale europene;
sa întareasca coordonarea politicilor monetare ale statelor membre, în scopul asigurarii stabilitatii preturilor;
sa monitorizeze functionarea Sistemului Monetar European;
o sarcina deosebit de importanta trasata a fost aceea de a finaliza pregatirile de înfiintare a Bancii Centrale Europene, care odata cu 1 ianuarie 1999, a luat locul acestui Institut, conform deciziilor adoptate la Maastricht.
De asemenea Institutul Monetar European a dat o importanta mare consultarilor regulate între bancile centrale, cum ar fi analiza efectuata la sfârsitul anului pentru inventarierea obiectivelor pe anul urmator, fapt ce ajuta bancile sa-si compatibilizeze obiectivele de integrare monetara. Institutul putea face recomandari cu privire la politica monetara si cea a ratei de schimb a fiecarui membru, putea da sfaturi guvernelor si Consiliului de Ministri în legatura cu politicile financiare si economice. Accentul se pune pe problemele care împiedica functionarea Sistemului Monetar European si îngreuneaza controlarea inflatiei, a deficitului bugetar etc.
Din punct de vedere financiar fondurile IME au provenit de la bancile centrale, a caro 949g67j r contributie este stabilita în functie de produsul intern brut si de populatie. Capitalul a fost stabilit la 615 milioane Ecu si este administrat de BRI. Costurile de functionare sunt suportate din veniturile din dobânzi.
Revenind la Banca Centrala Europeana obiectivul primordial al acesteia este de a mentine stabilitatea preturilor si a unui nivel cât mai scazut al inflatiei. Fara a aduce vreun prejudiciu stabilitatii preturilor, aceasta are misiunea sa sprijine politicile economice ale Comunitatii Europene, actionând în conformitate cu principiile economiei de piata cu libera concurenta, favorizând o alocare eficienta a resurselor.
Sarcinile principale asumate de catre Banca Centrala Europeana sunt:
-de a implementa politica monetara a Comunitatii;
-de a detine si administra rezervele oficiale ale statelor membre;
-de a promova un sistem de plati eficient.
Banca Centrala Europeana trebuie sa fie consultata ori de câte ori se are în vedere emiterea unor acte legale juridice care sa aiba legatura cu competentele ei. Ea are menirea de a de a contribui astfel la desfasurarea cu eficienta de catre autoritatile competente din tarile membre a politicilor de supraveghere prudentiala a institutiilor de credit si pentru asigurarea stabilitatii sistemului financiar.
Totodata, BCE este singura institutie care are dreptul de a autoriza emiterea de bancnote în interiorul Comunitatii Europene. BCE si bancile centrale nationale pot emite astfel de bancnote; numai astfel de bancnote au caracter oficial în interiorul Comunitatii Europene.
Banca Centrala Europeana are personalitate juridica, este dotata cu capital si resurse proprii, si are atributii de reglementare si decizie.
Banca si organul sau de conducere (Consiliul Guvernatorilor) sunt independente de institutiile comunitare si autoritatile nationale. Pentru a-si îndeplinii misiunile, Banca Centrala Europeana poate adopta reglementari cu caracter general, obligatorii si direct aplicabile în toate statele membre. Totodata, ea poate lua decizii si emite recomandari si avize, precum si aplica amenzi în cazul nerespectarii normelor emise sau a deciziilor luate.
Consiliul Guvernatorilor este organul de conducere, compus din Directorat si guvernatorii bancilor centrale nationale care participa la cea de a treia faza. Directoratul este numit pentru un mandat de opt ani, care nu poate fi reînnoit. Din Directorat fac parte presedintele, vicepresedintele si patru membrii numiti prin acordul comun al statelor membre, la nivelul sefilor de state sau de guvern, la recomandarea Consiliului si dupa consultarea Parlamentului European si a Consiliului Guvernatorilor al Bancii Centrale Europene. Membrii Directoratului trebuie sa fie recunoscuti ca autoritati în domeniul monetar sau bancar. Directoratul raspunde de gestiunea curenta a Bancii, fiecare membru a lui dispunând de un singur vot. Membrii Directoratului nu pot fi demisi decât de Curtea de Justitie, la cererea Consiliului Guvernatorilor sau a Directoratului.
Consiliul general al Bancii Centrale Europene este compus din presedintele, vicepresedintele acesteia, guvernartorii bancilor centrale nationale si alti membrii ai Directoratului care nu au drept de vot. El contribuie la realizarea sarcinilor Bancii, fara a avea drept de decizie si are atributii legate de statele care beneficiaza de derogari, pe care le urmareste si prezinta rapoarte Consiliului, pentru ca acesta sa poata decide daca pot intra în cea de-a treia faza.
Capitalul BCE a fost stabilit la 5 miliarde Euro, fiind subscris doar de bancile centrale nationale. Fiecarei banci nationale centrale îi revine potrivit articolului 29 o pondere egala cu suma urmatoarelor procente:
-50% din cota pe care statul membru respectiv o prezinta în cadrul populatiei Comunitatii în penultimul an dinaintea constiturii SEBC;
-50% din cota pe care statul membru respectiv o detine din produsul intern brut al Comunitatii la preturile pietei, constatata în ultimii cinci ani care au precedat constituirea SEBC. De asemenea, se mai prevede ca ponderile atribuite bancilor centrale vor fi adaptate la fiecare cinci ani. Bancile centrale nationale pun la dispozitia BCE rezerve valutare, altele decât monedele statelor membre, Ecu, pozitii de rezerva la FMI si drepturi speciale de tragere. Contributia fiecarei banci centrale este stabilita proportional cu partea sa din capitalul subscris la BCE. În vederea asigurarii coerentei politicilor monetare si valutare ale Comunitatii, BCE si-a luat dreptul de a autoriza orice operatiune facuta de bancile centrale nationale cu rezerva ramasa dupa transferul rezervei catre BCE.
Profitul net al BCE se transfera în urmatoarea ordine:
-o suma care este determinata de Consiliul Guvernatorilor si care nu poate depasi 20% din beneficiul net, este transferata fondului general de rezerva;
-beneficiul net ramas este distribuit detinatorilor partilor BCE proportional cu partile varsate. Daca BCE înregitreaza o pierdere, atunci aceasta va fi acoperita din fondul general de rezerva al BCE si, daca este necesar, ca urmare a deciziei Consiliului Guvernatorilor, din venitul monetar obtinut în cursul exercitiului financiar respectiv, proportional si pâna la concurenta sumelor acordate bancilor centrale nationale.
6.2. Sistemul European al Bancilor Centrale
Sistemul European al Bancilor Centrale este instituit prin Tratatul de la Maastricht si prin protocolul referitor la statutele SEBC si al Bancii Centrale Europene, în contextul introducerii monedei unice si a politicii monetare.
Sistemul Monetar al Bancilor Centrale este compus din bancile centrale nationale ale statelor membre si Banca Centrala Europeana, reprezentând o structura care permite integrarea bancilor centrale nationale în sistemul comunitar. Ca urmare, bancile centrale nationale trebuie sa actioneze conform orientarilor si instructiunilor BCE si furnizeaza Consiliului Guvernatorilor toate informatiile cerute.
Bancile nationale ramân organe nationale, care functioneaza potrivit reglementarilor nationale. Totusi, ele trebuie sa respecte unele reguli comunitare, îndeosebi în privinta independentei lor. În toata activitatea de exercitare a functiunilor si sarcinilor lor, bancile centrale nationale nu vor urma instructiuni venite din partea altor institutii ale Comunitatii, sau de la guvernele statelor membre, decât cele venite de la BCE.
Guvernatorul fiecarei banci centrale, potrivit prevederilor tratatului C.E. si a protocolului beneficiaza de un statut special, mandatul sau neputând fi mai mic de cinci ani, fara sa poata fi revocat decât pentru fapte grave. În caz de revocare, cel în cauza sau Consiliul Guvernatorilor se pot adresa Curtii de Justitie. Totodata, statele membre sunt obligate sa ia masurile necesare ca legislatia si îndeosebi statutele bancilor centrale sa fie conforme cerintelor impuse de participarea la cea de-a treia faza a Uniunii Economice si Monetare.
Principalul obiectiv al Sistemului Bancilor Centrale este stabilitatea preturilor. Sarcinile lui sunt:
1.sa defineasca si sa aplice politica monetara comunitara;
2.sa dirijeze operatiunile de decontari externe;
3.sa pastreze si sa administreze rezervele valutare oficiale ale statelor membre;
4.sa promoveze trecerea la noile sisteme de plati.
De asemenea SEBC contribuie la buna conducere a politicilor promovate de autoritatile competente în ceea ce priveste controlul prudential al institutiilor de credit si stabilitatea sistemului financiar.
Pentru realizarea sarcinilor SEBC, bancile centrale nationale colecteaza informatiile statistice, fie de la autoritatile nationale competente, fie direct de la institutii comunitare sau internationale, agenti economici sau organizatii. Banca Centrala Europeana are rolul de a promova armonizarea regulilor privind colectarea, prelucrarea si difuzarea datelor statistice din domeniile ce tin de competenta ei.
În domeniul cooperarii internationale SEBC este reprezentata de Banca Centrala Europeana.
6.3. Euro si sistemele de plati transeuropene
Introducerea Euro si reformele institutionale au dus la modificari si în sistemele de plati, în plus fata de mecanismele traditionale utilizate pentru platile internationale (de exemplu relatiile de corespondent bancar); apar sisteme noi pentru procesarea tranzactiilor cum ar fi TARGET, EBA, EAF.
Bancile din afara UEM pot beneficia de sistemele de plati transeuropene prin corespondentii sai bancari din UEM.
TARGET (Trans-European Automated Real-Time Settlement Express Transfer), adica Transferul Expres Automat Transeuropean al Decontarilor Globale în Timp Real, reprezinta sistemul de plati al bancilor centrale europene. Acest sistem a fost înfiintat în scopul asigurarii implementarii rapide a politicii monetare a bancilor centrale europene din toate statele membre ale UE si, pe de alta parte, de a sprijini dezvoltarea unui sistem de plati eficient si cu o functionare corecta, în întreaga zona a Euro.
TARGET a fost definit înca de la început sa proceseze doar Euro. El se bazeaza pe sistemul de decontare la scara mare în timp real, sistem al celor 15 state membre ale Uniunii Europene, asa numitul RTGS=Real-Time Gross Settlement.
Sistemele la scara mare (gross systems) sunt acele sisteme de plati în cadrul carora ordinele de transfer sunt executate imediat, sub conditia existentei unui disponibil în cont.
Participantii sunt în primul rând Bancile Centrale Europene, dar pe lânga acestea, orice banca domiciliata într-o tara membra a Uniunii Europene poate avea acces la TARGET prin intermediul sistemului propriu de decontare la scara mare în timp real. Altii cum ar fi institutiile nebancare, pot participa, în principiu, daca au un cont deschis la banca centrala a tarii respective.
Tranzactiile se realizeaza folosind reteaua si standardele SWIFT. Prin ea TARGET va opera atât plati comerciale cât si plati interbancare.
Executarea unei plati externe prin TARGET implica o serie de proceduri, dupa cum urmeaza:
1.Institutia ordonatoare va trimite un ordin de plata catre banca centrala din tara respectiva prin sistemul national de decontare la scara mare-RTGS.
2.Banca centrala astfel instructata, emitatoare, va verifica valabilitatea platii din punct de vedere al regulilor nationale astfel: sa contina toate informatiile necesare, sa nu depaseasca soldul contului din banca emitenta sau a disponibilului din linii de credit, dar si compatibilitatea si functionarea sisitemului RTGS. Banca centrala emitenta trebuie, de asemenea, sa efectueze o serie de operatiuni cum ar fi: standardizarea mesajului pentru a fi compatibil cu cerintele retelelor interconectate, adaugarea de elemente de securitate pe parcursul comunicatiei între bancile centrale etc.
3.Odata ce banca emitenta declara plata valabila, suma este irevocabil debitata de RTGS din contul institutiei emitente si creditata automat în contul bancii centrale din tara institutiei beneficiare (banca centrala primitoare). La receptionarea mesajului, banca centrala îi verifica elementele de securitate, daca banca beneficiarului specificata în ordin este participant la sistemul national de decontare. În caz afirmativ, banca centrala va converti, în cel mai potrivit mod cu putinta, mesajul standard international într-unul national. În cazul în care banca beneficiarului nu poate fi identificata, banca centrala receptoare respinge ordinul si va cere bancii centrale emitente sa restituie suma bancii ordonatoare.
4.La fine de zi, Banca Centrala Europeana activeaza procedura privind încheierea zilei de lucru si a pozitiei fiecarui participant înainte de începerea urmatoarei zile de lucru.
Printre facilitatile oferite de TARGET la operatiunile cu Euro se numara si posibilitatea ca bancile comerciale sa-si deschida conturi nu numai la bancile centrale din interiorul Uniunii Economice si Monetare. Astfel, prin acest acces de la distanta se permite bancilor comerciale sa opteze si pentru sistemele de decontare nationala (prin bancile centrale), când vor sa efectueze un transfer extern rapid si sigur.
EBA (EURO BANKING ASSOCIATION), initial Asociatia Bancara Ecu, a fost înfiintata în 1985, ca o institutie privata de decontare pentru platile în Ecu. Membrii sai reprezinta toate tarile Uniunii Europene, dar si alte tari din Europa, precum si Australia, Japonia si Statele Unite.
EBA s-a concentrat pe serviciile de clearing comercial si financiar, unind astfel peste 60 de banci de prim rang din Europa si din lume într-un sistem unitar si eficient. De asemenea EBA are în vedere si sistemul TARGET, prin faptul ca îl foloseste la decontarea soldurilor finale.
Operatiunile de clearing de-a lungul zilei se succed în felul urmator:
Bancile îsi trimit una alteia ordine de plata în Euro prin reteaua SWIFT. Remitentul personalizeaza într-un mod determinat fiecare mesaj, care este copiat în computerul de clearing. Acest computer întretine continuu balanta tuturor platilor trimise sau primite de fiecare banca. La închiderea zilei, computerul de clearing întocmeste balanta "finala", excedentara sau deficitara, pe fiecare banca, luând în considerare toate transferurile procesate pentru fiecare dintre ele. Toti participantii la sistemul de clearing al EBA au obligatia de a-si rezolva diferentele între ei prin conturile deschise de fiecare la bancile centrale ale tarilor Uniunii Europene. Pentru închiderea balantei individuale, bancile cu pozitie neta în debit în cadrul sistemului vor transfera sumele respective catre contul EBA deschis la Banca Centrala Europeana. Transferul de la fiecare banca catre contul EBA se face prin sistemul de plati externe al TARGET (din contul din banca centrala a tarii respective prin virament în contul EBA din Banca Centrala Europeana). Bancile cu pozitie neta în credit, vor primi fonduri de la EBA printr-un transfer efectuat catre contul acestor banci, tinut, de asemenea, la banca centrala a tarii respective (evident si acest transfer se executa tot în cadrul TARGET). În acest fel se echilibreaza pozitiile si se poate relua o noua zi de operatiuni cu soldurile reciproce aduse la zero.
Dintre avantajele acestui sistem, putem mentiona o capacitate mai mare de operare si un cost mai scazut în comparatie cu TARGET.
EAF (EURO ACCES FRANKFURT), este un alt sistem de plata, foarte asemanator cu EBA.
Înca de la înfiintare, EAF a devenit sistemul de transfer cu cel mai mare volum de plati de decontare, cu un volum zilnic de peste 700 miliarde DEM.
Sistemul EAF ofera pentru utizatorii sai legaturi foarte bune cu corespondentii lor bancari din toata lumea. Din 1 ianurie 1999, EAF deconteaza tranzactii numai în Euro, dar permite acelor utilizatori care nu efectueaza tranzactii doar în Euro sa efectueze conversia sumelor primite sau platite în DEM, facilitate oferita bineînteles pâna la sfârsitul anului 2001.
Relatiile de corespondent bancar.Traditionale si înca larg utilizate de bancile din afara Uniunii Europene pentru platile lor externe, relatiile de corespondent bancar intra, începând cu 1 ianurie 1999, într-o noua faza, cel putin pentru tranzactiile în Euro.
Daca pâna la 1 ianurie 1999, bancile din afara UEM trebuiau sa aiba cel putin un cont curent deschis la banci importante din fiecare tara a caror valuta facea obiectul unor tranzactii internationale, dupa acea data , odata cu introducerea monedei unice, o banca din afara UEM a avut posibiltatea sa mentina un singur cont deschis în Euro dechis la o banca din UEM care sa îi efectueze toate cererile acestuia prin reteaua proprie de corespondenti. Desigur acest lucru va avea loc mai ales dupa 1 ianuarie 2002.
Noua moneda a Uniunii Europene, Euro, a avut înca de la aparitie, la începutul anului 1999, o evolutie îndelung dezbatuta si foarte controversata. Începutul anului 1999 a fost facut în jurul paritatii Euro/USD=1,1670 si în timp ce majoritatea analistilor si a operatorilor pe pietele financiare internationale anuntau ca foarte probabila depasirea pragului de 1,1800, moneda europeana a început o miscare de depreciere continua, practic fara corectii serioase, oprindu-se doar în jurul valorii de 1,0200.
Explicatiile date de analisti au fost la început bazate pe, bineînteles, depreciere corectiva datorata diferentialului de dobânda de aproximativ 2,3% între dolarul american si moneda nou-formata ca un cos de noua valute europene, urmata apoi de neîncrederea inspirata de scandalurile de coruptie în care au fost implicati comisari ai UE si în final a devenit evident ca, practic, datele economice fundamentale ale SUA prezinta o evolutie economica spectaculoasa, sustinuta si potentiala, în timp ce cifrele publicate de tarile membre ale UE reflecta problemele inerente de aliniere a noua economii care, desi europene, nu au toate grade mari de sincronizare, unul dintre cei doi piloni pe care se sprijina aceasta uniune, respectiv Germania, nu a terminat înca el însusi de rezolvat problemele interne în urma fiziunii cu fosta RDG.
Tendinta de depreciere s-a manifestat în continuare, atingând la sfârsitul anului valori în jurul nivelului de 1,0040, deci deprecierea Euro fata de USD aferenta anului 1999 este de aproximativ 16,2%.
Anul 2000 a continuat în aceeasi nota generala de deprecire a Euro fata de USD, sustinuta în cea mai mare masura de statisticile economiei americane, care denota o crestere economica continua, precum si pastrarea potentialului de crestere.
Sigur în afara de explicatiile date de analisti referitoare la deprecierea Euro fata de USD exista si altele.
Spre exemplu, datorita faptului ca la 31.12.1998 paritatea Euro/USD a fost de 1 Euro 1,1700 USD, deci datorita faptului ca Euro a fost foarte puternic exporturile tarilor UEM nu au fost favorizate în timp ce importurile, deci exporturile tarilor din afara UEM spre aceasta erau favorizate de cursul Euro/USD. Deci cererea pentru valutele tarilor exportatoare în UE a crescut si mai ales cererea pentru USD, datorita printre altele si faptului ca pentru SUA, UE este principala piata externa de desfacere. În schimb cererea pentru moneda Euro era redusa, deoarece aceasta era prea puternica, rezultînd o depreciere a Euro-ului fata de USD.
O alta cauza care a determinat deprecierea Euro fata de USD sunt datele referitoare la o evolutie economica spectaculoasa, deci datele referitoare la un ritm de crestere care depaseste atît asteptarile oficialilor cât si a mediului de afaceri. Aceasta crestere economica care se traduce prin cresterea productiei, conduce de fapt si la o crestere a salariilor, deci a consumului crescând preturile.Crescând preturile, deci inflatia în SUA, tarile vor importa mai putin ceea ce va conduce la scaderea cererii pentru USD, deci la o depreciere a USD. Aceasta depreciere va conduce pe de o parte la o crestere a importurilor tarilor din UEM si la o scadere a exporturilor în SUA.Deci acest lucru va conduce iarasi la o depreciere a Euro.
Desigur la cresterea preturilor, deci a inflatiei în SUA cu consecintele asupra Euro aratate mai sus poate contribui si decizia FED de a creste rata dobânzii la creditele acordate pentru a reduce investitiile ca nu cumva sa se ajunga la o supraîncalzire a economiei SUA.În acest sens putem aminti faptul ca, dupa ce la 16 mai 2000 Euro a atins minimul istoric de 0,8840 USD dupa o depreciere de 25 procente fata de paritatea înregistrata la lansare,Federal Reserve, îngrijorata probabil de sustenabilitatea unui ritm de apreciere atât de rapid (10,7% de la începutul anului), respectiv de posibilitatea supraîncalzirii economiei americane, a confirmat anticiparile pietei, crescând dobânzile USD cu 0,50%.
O cauza interna care a determinat deprecierea Euro-ului a fost somajul. Odata ce politica monetara a putut fi definita si implementata numai de BCE, tarile din UEM nu s-au mai putut folosi de acesta politica, deci nu au mai putut actiona asupra ratei de schimb pentru a-si regla activitatea economica, tarilor din UEM ramânându-le la îndemâna celelalte politici cum ar fi politica fiscala, salariala, bugetara,etc.
În aceste conditii multe întreprinderi trebuiau sa se restructureze pentru a face fata concurentei, crescând inevitabil somajul, deoarece în Europa flexibilitatea salariilor la scadere (recesiune), în afara de Marea Britanie este slaba si lenta. Pe de alta parte mobilitatea mâinii de lucru în Europa este si ea slaba, ea fiind de patru ori mai slaba decât între provinciile canadiene si de sapte ori mai scazuta decât între statele SUA. Aceasta mobilitate slaba este determinata de diferentele lingvistice, culturale, de diferentele dintre salarii din regiuni diferite pentru aceeasi munca prestata.
Horst Koehler seful Fondului Monetar International afirma ca doar reformele structurale din zona Euro vor putea scoate moneda unica din pozitia foarte defavorabila pe care o are acum fata de dolarul american. El pledeaza pentru rezolvarea rapida a problemelor legate de sistemele de pensii extrem de costisitoare din aceste tari, precum a celor referitoare la reforma fiscala. "Daca vor accelera reformele, nu exista nici o îndoiala ca Euro va fi mai puternic în urmatoarele luni", a spus Koehler, la încheierea unei reuniuni anuale a bancherilor din tarile din zona Euro.
În ceea ce priveste fiscalitatea, în cele 11 tari ale UEM aceasta este diferita, si ea va determina în primul rând scaderea investitiilor în tarile cu fiscalitate ridicata ceea ce înseamna ca tara respectiva va stagna din punct de vedere economic, iar în al doilea rând va determina deplasarea fortei de munca calificata spre tarile cu fiscaliate redusa, ambele conducând în timp la efecte ce determina deprecierea Euro.
De asemenea potrivit statisticilorsi în anul 2000 investitiile tarilor UEM în afara uniunii au avut o evolutie creascatoare ca si în anul 1999.În acest sens putem mentiona ca în primul trimestru al lui 2000 investitorii straini au cumparat actiuni si obligatiuni americane în valoare de circa 141 miliarde de USD din care 93 miliarde au reprezentat plasamentele realizate de investitori din tarile vest europene. Astfel a crescut foarte mult cererea pentru USD, Euro depreciindu-se în continuare fata de USD.
6.5. Euro si România
Euro si comertul exterior al României
Dupa anul 1989 a fost desfiintat monopolul de stat asupra comertului exterior, dispârand în acest mod si planul de comert exterior instrument de exercitare a monopolului statului în acest domeniu.
La acea data, deci în 1989 exporturile României se cifrau la 5.985 milioane U.S.D. si importurile la 3.406 milioane U.S.D., deci balanta comerciala prezinta un sold pozitiv de 2.479 milione de U.S.D.
Din anul 1989 pâna în 2000, anul 1989 a fost ultimul an în care exporturile au depasit importurile, bineînteles acest lucru datorându-se sistemului politic de atunci. Începând cu 1990 a avut loc liberalizarea comertului exteriror si odata cu aceasta o crestere brusca a importurilor, în 1990 importurile crescând de 3 ori fata de anul 1989, iar volumul exporturilor a ramas relativ neschimbata. Dupa acest an a avut loc o scadere brusca atât a exporturilor cât si a importurilor. Primul an în care s-a depasit valoarea expoturilor din 1990 a fost 1994, de atunci si pâna acum ele crescând în fiecare an.
|
| |||||||
|
EXPORT | |||||||
|
IMPORT |
În anii 1996, 1997, 1998, 1999 exporturile s-au situat în jurul a 8.100 milioane USD, iar importurile în jurul a 11.500 milioane USD.
Una din caracteristicile esentiale ale schimburilor comerciale ale României în aceasta perioada consta în reorientarea acestora cu precadere spre piata europeana si cu deosebire spre cea a Uniunii Europene.
Cu celelalte zone geografice, evolutia schimburilor a cunoscut cresteri usoare la exporturi spre Asia, Africa, si scaderi ale exporturilor în America, iar importurile au crescut doar pe relatia America, în timp ce pe relatiile Asia si Africa acestea au scazut chiar considerabil (vezi tabelul urmator).
În 1999 orientarea geografica a exporturilor si importurilor României se prezenta astfel:
Având în vedere volumul exporturilor de pe primele sase luni ale anului 2000 în valoare de 4.913 milioane U.S.D., se apreciaza ca în acest an se va atinge cel mai înalt nivel al exporturilor din 1989 încoace.
Conform datelor referitoare la exporturile românesti pe primele patru luni ale anului prezentate în ziarul "Capital", 64% din ele au avut ca destinatie Uniunea Europeana.
Din datele prezentate mai sus reiese ca schimburile comerciale ale României au loc preponderent cu tari membre ale Uniunii Europene. De asemenea ponderea cea mai mare a investitiilor directe ce o detin tari ca Germania, Italia, Olanda, Franta deci tari din U.E. Deci se poate afirma ca în prezent majoritatea tranzactiilor comerciale a României au ca moneda de decontare Euro sau una din cele noua monede ale tarilor din UEM.
Se poate prevedea deci ca începând cu data de 1 ianuarie 2002 Euro va deveni principala moneda de decontare a României în tranzactiile comerciale ale ei cu restul lumii.
Daca avem în vedere ca Euro s-a depreciat în raport cu dolarul american cu aproximativ 10,7% în primul semestru al anului curent, precum si faptul ca paritatea leu/euro s-a modificat nesemnificativ (având în vedere inflatia), putem afirma ca operatiunile de export nu au fost stimulate, iar cele de import au fost din contra favorizate. Cu toata acestea exporturile au atins în luna iunie cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani, iar pe primele sase luni au cresccut cu peste un sfert fata de anul trecut, ponderea cea mai mare din exporturile României circa 64% îndreptându-se spre tarile Uniunii Europene.
Acest lucru s-ar putea datora în primul rând faptului ca majoritatea decontarilor exporturilor României în Uniunea Europeana au fost facute în U.S.D. O alta explicatie ar putea fi faptul ca daca firmele românesti exporta în tarile din Uniunea Europeana ei încaseaza mai repede contravaloarea exporturilor, deci pot sa reinvesteasca mai repede banii, în timp ce daca ar exporta în Statele Unite ale Americii, spre exemplu, numai transportul marfurilor exportate pâna la destinatie ar lua o multime de timp, dar încasarea banilor!
Un alt motiv ar putea fi faptul ca firmele românesti odata ce si-au gasit o piata de desfacere profitabila (deci un partener de afacere) nu doresc sau nu pot sa se mute pe o alta piata, deoarece rapotul pret-calitate la care ofera produsele pe respectiva piata neputâd-o oferii pe alte piete. Aici putem sa ne referim spre exemplu la costul transportului produselor exportate, costuri care daca transporturile se fac pe distanta mari, acestea cresc semnificativ pretul de oferta a produselor exportate, ceea ce reduce capacitatea lor de a concura produsele similare ale altor tari.
În legatura cu exporturile României de mentionat este faptul ca dupa opinia analistilor si a unor exportatori structura exporturilor nu este înca axata pe o directie competitiva.
În graficele ce urmeaza voi încerca sa prezint evolutia monedei europene unice în anii 1999-2000:
6.6. Euro si firmele din România
Agentii economici beneficiaza de pe urma introducerii Euro în primul rând prin faptul ca nu vor mai trebui sa plateasca comisioane pentru schimbarea unei monede nationale a unei tari din UEM (moneda în care s-a încasat valoarea exportului), în alta moneda a altei tari din UEM (moneda în care trebuie sa plateasca importul), încasarea exportului si plata importului facându-se în Euro.
Spre exemplu, daca un agent economic exporta în Germania si cu banii obtinuti doreste sa realizeze un import din Franta, va fi nevoit sa schimbe marcile în franci platind un comision pentru aceasta operatiune de schimb valutar. Odata cu introducerea monedei unice aceste cheltuieli necesare conversiei dintr-o moneda nationala în alta vor disparea. Costurile acestor conversii au fost estimate la 1-2% din valoarea tranzactiei.
Un alt avantaj pe care-l ofera moneda unica firmelor românesti de comert exterior este tranparenta deci, exprimarea tuturor preturilor în Euro le va ajuta sa-si aleaga furnizorii care le asigura cele mai mici cheltuieli si sa exporte în tarile de unde pot obtine cele mai mari venituri.
Un alt avantaj ar trebui sa fie reducerea riscului valutar, dar în prezent volatilitatea ridicata a Euro-ului, precum deprecierea continua a leului datorita conditiilor interne nu permite acest lucru, Euro fluctuând permanent în raport cu leul (Euro-ul devenind tot mai scump).
6.6.1. Influenta Euro asupra bancilor din România
Noua si uriasa piata financiara creata de introducerea Euro va modifica fundamental sistemele financiare în general si cele bancare în special.
Introducerea Euro va avea implicatii atât asupra bancilor din cadrul UEM cât si asupra bancilor din afara Uniunii.
În ceea ce priveste bancile din UEM pentru ca acestia sa se mentina în lupta concurentiala pentru atragerea cât mai multor clienti bancari din afara spatiului Euro, bancile vest-europene vor trebui sa-si îmbunatateasca simtitor oferta: servicii de calitate, abilitate si o gama larga de proceduri, standarde tehnice performante si accesibile, costuri reduse, capacitatea de a oferi solutii la probleme individuale, schimb electronic al datelor, comunicare în timp real, program de lucru adaptabil cerintelor utilizatorilor, angajamentul de a presta servicii si a mentine relatii pe termen lung etc. Rezulta ca pentru bancile din cadrul UEM costurile tranzitiei vor fi mari, iar beneficiile de pe urma acesteia mici.
Aceste banci din cadrul Uniunii pentru a putea supravietui costurilor ridicate aferente acestei perioade de tranzitie vor cauta sa fuziuoneze, sau bancile mari, puternice vor cauta sa achizitioneze alte banci, pentru ca sa-si extinda reteaua pentru a putea mari oferta si sa diversifice serviciile în vederea câstigarii de noi clienti.
Pentru bancile din afara UEM se estimeaza ca tranzitia va fi mult mai facila, ele fiind de fapt clienti ai bancilor din tarile membre UME si în ultima instanta beneficiare ale produselor superioare generate de concurenta din cadrul sistemului bancar din interiorul Uniunii.
Introducerea Euro creeaza posibilitatea reducerii cheltuielilor generate de mentinerea conturilor la diferite banci din tarile UEM prin închiderea unora din acestea si mentinerea unui numar mai redus de conturi în Euro.
Din documentatia primita de la Banca Transilvania reiese preocuparea bancii pentru a reduce numarul bancilor corespondente si deschiderea de conturi de Euro la banci puternice cum ar fi CitiBank din Frankfurt.
Banca Transilvania este pregatita sa ofere toate serviciile solicitate de clienti pentru operatiuni în moneda Euro, cum ar fi :
-deschiderea de conturi
-constituirea de depozite
-credite acordate
-plati si încasari
-derularea de operatiuni legate de Incasso, de acreditive, de operatiuni pe baza de garantii în Euro.
Dobânzile practicate de Banca Transilvania la creditele acordate în Euro sunt:
%
-credite pe termen scurt 11-15
-credite pe termen mediu 11-15
-credite pe termen lung 11-15
Comisioanele pentru operatiunile intermediate de banca sunt stabilite în U.S.D., urmând ca pentru operatiunile în alte valute, inclusiv Euro acestea sa fie percepute în aceasta valuta la paritatea din ziua operatiunii sau în echivalentul în lei la sfârtitul zilei.
Introducerea Euro a determinat alinierea ratelor dobânzilor practicate pe pietele monetare din cadrul tarilor participante la UEM, din acest motiv Banca Transilvania modifica rata dobânzii bonificata la aceste valute.
Pentru Euro rata dobânzii la depozite la vedere este de 3%, iar la depozite la termen :
-pe 3 luni 3,25%
-pe 6 luni 3,30%
-pe 12 luni 4,00%
În fine putem sa amintim si de milioanele de Euro care vor intra în România prin ajutoarele acordate si finantarile asigurate de U.E., milioane care vor conduce la cresterea disponibilitatilor de Euro din conturile bancilor din sistemul bancar românesc. (Datele sunt la nivelul anilor 2000-2001).
Deci putem sa amintim:
-programul PHARE -242 milioane Euro în perioada 2000 - 2006. Destinatii: implementarea Acquis Communautaire, dezvoltare institutionala
-programul ISPA -1.040 milioane Euro în perioada 2000 - 2006. Destinatii autoritatile centrale si locale de transport si mediu. -programul Sapard -150 milioane Euro/an. Beneficiarii sunt producatorii privati, grupuri de fermieri, municipialitati, IMM-uri
-programul PHARE de dezvoltare regionala-100 milioane Euro în 2000. Beneficiari: sectorul privat si public.
-schema de creditare pilot pentru IMM-uri 5,75 milioane Euro. Beneficiar: sectorul privat.
-programul RICOP-100 milioane Euro. Beneficiari: somerii din întreprinderile de stat
Pe baza celor aratate în capitolele anterioare, putem trage unele concluzii referitoare la moneda unica europeana.
Daca în 1999 balanta comerciala a zonei euro a înregistrat un excedent de 15,2 milarde de euro, în primele cinci luni ale anului 2000, aceasta prezenta un deficit de 1,8 miliarde de euro. Aceasta evolutie negativa a balantei comerciale a zonei euro este destul de surprinzatoare, având în vedere în special faptul ca moneda unica europeana a oferit, prin repetatele deprecieri pe care le-a suferit fata de dolarul american, o ocazie favorabila exporturilor tarilor din UEM.
Faptul ca balanta comerciala a devenit deficitara în primele 5 luni ale anului 2000, arata ca problemele cu care se confrunta industria europeana sunt probleme structurale, situatie a balantei comerciale pe care doar impulsul pe care îl ofeaa deprecierea euro, deci o moneda mai slaba, nu le poate rezolva decât pe termen scurt.
Deci statele din UEM vor trebui sa-si rezolve problemele referitoare : -la restructurarea întreprinderilor, deoarece odata cu integrarea tarilor în UEM, acestea nu mai au posibilitatea de a se servi de modificarile ratei de schimb, adica de preturile bunurilor si serviciilor pentru a-si putea vinde produsele. Desigur, multe întreprinderi nu vor putea face fata noilor conditii aparute prin introducerea monedei unice, si ca atare vor supravietui numai acelea care au la dispozitie cele mai bune conditii de productie, aceste conditii depinzând în cea mai mare parte de disponibilitatea de resurse ieftine, ceea ce ar putea chiar sa favorizeze specializarea regionala pe produse sau pe activitati.
-la mobilitatea fortei de munca
-la flexibiltatea fortei de munca
-la fiscalitate
-la sistemul asigurarilor sociale
Deci, concluzionând firmele trebuie sa analizeze impactul introducerii Euro asupra strategiei lor, asupra activitatii lor viitoare. Introducerea Euro poate impune o reducere drastica a preturilor la unele marfuri, deoarece clientii pot compara mai usor preturile din tarile europene membre. Odata cu reducerea costurilor de tranzactionare valutara prin înlocuirea mai multor valute cu una singura, va creste în mod adecvat competitia în cadrul UEM, cumparatorii se vor bucura de o oferta sporita si variata, ceea ce va impune deci o ajustare si o restructurare operativa a activitatii producatorilor europeni.
Pe de alta parte se apreciaza ca introducerea Euro ar trebui sa îmbunatateasca ritmul de crestere economica pe termen lung al productiei industriale a zonei. Costurile tranzactiilor se vor reduce, iar resursele destinate pâna acum operatiilor de schimb si acoperire a riscului valutar vor fi dirijate catre alte folosinte.
În ceea ce priveste Banca Centrala Europeana, aceasta va trebui sa elaboreze si sa implementeze o politica monetara care sa asigure stabilitatea monedei Euro, deci sa asigure stabilitatea preturilor si o inflatie cât mai joasa. Realizarea acestui obiectiv va depinde foarte mult de presiunea guvernelor din zona Euro asupra BCE, guverne care, spre exemplu, în cazul unui somaj înalt vor cauta sa influenteze BCE pentru ca aceasta sa practice o politica monetara expansionista, deci, sa reduca dobânzile la creditele acordate, care ar reduce numarul somerilor, dar pe de alta parte ar creste inflatia, deci Euro ar deveni o moneda slaba.
Daca BCE ar practica dobânzi înalte, Euro ar deveni o moneda puternica, care ar conduce la cresterea somajului. Guvernele vor blama pentru aceasta BCE. Deci, BCE va trebui sa fixeze astfel dobânda încât sa reduca la minimul posibil inflatia si somajul, dupa unii specialisti aceasta putându-se obtine prin practicarea unor dobânzi mai mici pe termen scurt, dar invitând în acelas timp guvernele sa raspunda la aceasta situatie prin reducerea deficitului fiscal structural.
Moneda unica acopera un spatiu de circa 290 milioane locuitori, fiind cea mai mare piata libera din lume, fiind chiar mai mare decât cel al SUA., cu un PIB evaluat la circa 75% din cel SUA si un comert exterior comparabil. Deci începând cu 1 ianurie 1999, deci cu introducerea Euro s-a creat o alternativa la suprematia dolarului detinuta de acesta în volumul tranzactiilor comerciale, cele doua monede, Euro si USD, având puteri similare.
Pozitia de valuta internationala a Euro depinde de faptul daca va fi folosita ca valuta de tranzactie între state care nu sunt membre ale Uniunii Economice si Monetare. Pe de alta parte, ca Euro sa poata concura dolarul, acesta va trebui sa îndeplineasca rolul de mijloc de rezerva valutara internationala. Un rol important în acest sens revine Asiei care detine înca sute de miliarde de dolari si care poate juca un rol determinant în succesul implementarii monedei unice-Euro. Daca Euro câstiga în putere împotriva dolarului, bancile centrale vor deveni mari cumparatoare de obligatiuni denominate în Euro. Aceasta va exercita presiune asupra dolarului, deoarece va fi o cerere scazuta de bonuri de tezaur americane,si în consecinta o cerere mai mica de a cumpara dolari.
Decizia bancilor centrale din
Pe de alta parte banii europeni promit sa joace un rol tot mai mare în finantarea Asiei. În timp ce Indonezia, Coreea de Sud si Thailanda trebuie sa se bizuie pe asistenta FMI, restul Asiei ramâne împrumutantul mondial major.
De asemenea se asteapta ca bancile centrale nationale din cadrul UEM sa-si transforme în Euro o mare parte a activelor denominate acum în dolari SUA. Dupa unele estimari, o asemenea modificare a portofoliului poate duce la transformarea în Euro a unei sume uriase de dolari SUA (între 500 si 1000 miliarde de USD).
Deci în final putem afirma ca daca tarile din UEM îsi vor rezolva problemele structurale cu care se confrunta în prezent, daca Banca Centrala Europeana va practica o politica monetara care sa asigure un climat macroeconomic stabil cu preturi stabile si somaj redus, si daca ca urmare a acestor realizari Euro va deveni o moneda de circulatie internationala, atunci Euro va concura cu succes suprematia dolarului, poate chiar detronându-l din aceasta pozitie. Sigur acest lucru necesita o anumita perioada, dupa analisti o perioada de minim 10 ani.
Desigur daca Marea Britanie, Suedia, Danemarca si Grecia vor intra în UEM, tari cu economie puternica mai putin Grecia, vor da o încredere mai mare monedei unice europene.
În viitor se prevede ca Euro va deveni o moneda din ce în ce mai puternica, detronând chiar dolarul odata ce unificarea tuturor tarilor din Europa va avea loc, desigur aceste tari aspirante la UEM trebuind sa îndeplineasca în primul rând criteriile de convergenta pentru a putea fi acceptate în Uniune.
|
