Investitiile internationale in economia mondiala

Investitiile internationale in economia mondiala

Investitiile externe - definire, tipologie.

Investitiile, in general, reprezinta sacrificarea unei parti a consumului prezent, in favoarea unui potential cosum viitor. Investitiile pot fi de mai multe feluri. Astfel, unele dintre acestea presupun tranzactii financiare, caz in care investitorul intra in posesia unor active specifice, cum ar fi: actiuni, obligatiuni, certificate de depozit sau bunuri de tezaur, in timp ce altele presupun tranzactionarea unor bunuri materiale, investitorul intrand in posisia unor bunuri reale, cum ar fi: cladiri, echipamente, terenuri, etc. In primul caz este vorba despre investitii financiare, iar in al doilea caz despre investitii reale. Delimitarea nu se poate, insa, face cu exactitate, deoarece cele doua tipuri coexista adesea.

La nivelul economiei nationale, investitiile au un rol important, J.M. Keynes fiind cel care a evidentiat acest fapt prin studierea relatiei dintre nivelul investitional si eco 151f52b nomisire, aratand ca cele doua procese au un efect contrar la scara economica. Astfel, economisirea reprezinta o diminuare a cererii agregate, ducand la restrangerea activitatii economice, si in final la recesiune, in timp ce investitiile au un putenic rol expansionist in economie, reflectat in cresterea, dupa o anumita perioada, a PNB sau PIB.

La nivel international, investitiile (internationale) reprezinta acele investitii care incorporeaza un element de extraneitate. Cu alte cuvinte, acestea sunt forme concrete prin care un agent economic actioneaza in scopul de a:

cumpara actiuni de pe o piata straina sau actiuni emise de o firma straina,

cumpara obligatiuni de pe o piata straina sau obligatiuni emise de o firma straina,

infiinta o societate complet noua intr-o tara straina sau de a deschide o filiala a sa intr-o alta tara.

acorda un credit financiar unui agent economic dintr-o alta tara, sau unui agent economic strain care opereaza in propria tara.

prelua (achizitiona) o firma straina sau de a fuziona cu o firma straina,

participa cu capital la constituirea de societati mixte,

incheia anumite contracte de leasing sau franchising international.

In concluzie, investitiile internationale cunosc doua forme, respectiv:

a)     investitiile de portofoliu, care constau in achizitionarea de pe o piata financiara a unor valori mobiliare straine (actiuni, obligatiuni, etc.). Acestea reprezinta o investitie pur financiara.

b)    investitiile straine directe, care imbina intr-un mod complex plasamentul financiar cu investitia reala. Acestea constau, de regula, in achizitionarea pachetului de control al unor firme straine, in cumpararea unor astfel de firme sau in construirea in strainatate, "pe loc gol" a unor intreprinderi. In aceeasi categorie sunt incluse majorarea capitalului unei filiale externe, precum si acordarea de imprumuturi unei astfel de filiale. Atunci cand agentul investitor ajunge sa controleze agentul receptor, pe langa fluxul financiar iau nastere si multe alte fluxuri, unele avand o consistenta reala: fluxuri de tehnologie, de forta de munca, manageriale, de bunri si servicii, etc. Investitiile straine directe depasesc in mod net ca importanta investitiile externe de portofoliu.

Deosebirea intre cele doua categorii de investitii externe este data, in ultima instanta, de exercitarea controlului. O investitie de portofoliu se poate transforma intr-o investitie straina directa, daca o participatie minoritara este transformata intr-o participatie majoritara de capital. Spre exemplu, in mod conventional reglementarile din SUA cuprin in categoria investitiilor directe, toate tranzactiile care transfera dintr-un patrimoniu in altul mai mult de 10% din actiunile emise de catre o firma. In Franta procentul este de 20%, iar in germania de 25%. In general marimea pachetului de control al actiunilor variaza invers proportional cu dimensiunile firmei.

Fluxurile internationale ale investitiilor straine directe

Incepand cu anii 1980, investitiile straine directe (ISD) au cunoscut o explozie fara precedent, acestea fiind transformate in principala sursa de finantare a cresterii economice pe plan mondial. Intre 1980-1990, ISD au sporit de patru ori, cresterea cea mai accelerata inregistrandu-se intre 1983-1989, perioada in care ritmul mediu anual a fost de 29%, respectiv de trei ori mai mare decat cel al cresterii exporturilor mondiale si de patru ori mai mare decat cel inregistrat de productia mondiala.

2.2.1. Concentrarea si distributia geografica a ISD

Fenomenul concentrarii ISD la nivelul statelor dezvoltate reprezinta una din caracteristicile principale ale fluxurilor de ISD, in prezent. Peste 90% din ISD isi au originea in aceste tari, astfel incat axa Nord-Nord a devenit mult mai intens exploatata decat cea Nord-Sud. Fenomenul concentrarii ISD se manifesta chiar si in interiorul tarilor dezvoltate, ponderea cea mai mare detinand-o in acest sens tarile "Triadei", respectiv UE, Japonia si SUA. Statele Unite joaca un rol deosebit, reprezentand atat principala tara "sursa" cat si tara "gazda" a investitiilor staine directe, comparativ cu celelalte tari dezvoltate.

Concentrarea in "Triada" a fost insotita de constituirea unor grupuri de tari in curs de dezvoltare, pricipale beneficiare ale investitiilor generate de nucleul triadic. Astfel, pe criteriile apropierii geografice, al legaturilor traditionale de natura politica, comerciala, culturala, in tarile Asiei de Est si Sud-Est investesc preponderent firmele japoneze, in tarile Americii Latine (Argentina, Chile, Mexic, Columbia, Venezuela, Bolivia, etc.) investesc firmele nord-americane, iar tarile Europei Centrale si de Est se profileaza ca tari gazda pentru investitiile UE.

O particularitate mai recenta a distributiei geografice a ISD, consta in cresterea ponderii statelor in curs de dezvoltare in totalul ISD primite, 80% din aceste fluxuri ale ISD orientandu-se insa catre tarile Asiei de Sud si Sud-Est si ale Americii Latine.

In anul 2001 fluxurile mondiale de ISD s-au ridicat la 735 mld. dolari SUA, din care 503 mld dolari au fost orientati catre tarile dezvoltate, 205 mld dolari catre tarile in curs de dezvoltare si 27 mld. dolari catre tarile Europei Centrale si de Est.

In Romania, ISD totalizau in anul 1999 aproximativ 5 mld dolari SUA, cu mult mai putin decat celelalte tari Est-europene (Polonia: 30 mld. dolari, Cehia: 15 mld dolari, etc.). In prezent se preconizeaza o crestere a ISD in tara noastra, numai pentru anul 2005 apreciindu-se ca acestea ar putea atinge aprox. 3 mld. dolari.

2.2.2. Modificarea orientarii sectoriale a fluxurilor ISD

Structura pe ramuri a ISD s-a modificat in ultima perioada de timp, astfel incat, pe de o parte sectorul manufacturier a depasit ca importanta pe cel primar (cu exceptia exploatarii petrolului), si pe de alta parte productia de inalta tehnologie si serviciile devanseaza celelalte

fluxuri.

Internationalizarea serviciilor prin intermediul ISD se afla intr-un proces permanent de crestere, o deosebita importanta in acest sens avand-o dezvoltarea tarilor central si est-europene, fapt ce implica cresterea puternica a acestui sector, in special a serviciilor financiar -bancare, de telecomunicatii, juridice si a altor servicii profesionale.

Fluxurile anuale de ISD in domeniul serviciilor reprezinta aproximativ 50-60% din total.

In privinta perspectivelor de dezvoltare ale ISD in sectoarele primar si secundar, trebuie mentionat ca:

procesele de privatizare care s-au operat in tarile in curs de dezvoltare si in tarile central- si est-europene, determina ISD din sectorul primar sa se orienteze preponderent catre aceste economii.

ISD din sectorul secundar au o pondere importanta in total, suportand insa mutatii calitative importante, in sensul orientarii catre activitati ce implica utilizarea intensiva de inalte tehnologii.

2.2.3. Liberalizarea politicilor nationale privind investitiile straine directe

Un rol important in realizarea investitiilor straine il detin elementele de politica economica a statelor. Ritmul rapid de crestere a ISD in deceniul trecut a fost posibil pe fondul a doua mutatii majore:

procesul de privatizare produs la nivelul multor state in curs de dezvoltare (perioada 1988-1992), precum si al tarilor ex-comuniste. In randul acestor ultime categorii de tari, implicarea investitorilor straini s-a efectuat in mod diferentiat. Spre exemplu, in Germania de Est, din 4000 de intreprinderi vandute pana in anul 1993, numai 176 au fost achizitionate de investitori straini, in ciuda avantajelor oferite. In Ungaria insa, in aceeasi perioada, in urma privatizarii, aproximativ 7-8% din economie a intrat in proprietate straina.

tendinta de liberalizare a regimului ISD a fost prezenta la nivelul tuturor categoriilor de state. Incepand din anii 1980 a prevalat conceptia conform careia beneficiile generate de ISD, in special in plan tehnologic, depasesc problemele pe care le ridica activitatea societatilor transnationale la nivel national.

Tendinta de liberalizare a ISD cucereste tot mai mult teren in planul reglementarilor nationale privind aspecte importante ale regimului ISD in tarile gazda:

acordarea unui tratament echitabil, nediscriminatoriu investitorilor straini,

acordarea de garantii impotriva nationalizarii, cu exceptia unor situatii bine definite, ce tin de interesul public, si numai cu acordarea unor compensatii adecvate,

reglementarea diferendelor in materie de investitii, inclusiv prin recurgerea la arbitraj international (in caz de nesolutionare),

asigurarea repatrierii libere a profiturilor si capitalului.

Toate aceste norme se gasesc stipulate in recomandarile Bancii Mondiale privind politicile nationale in materie de investitii straine.