Obtinerea unei eficiente de ansamblu a activitatilor logistice nu poate fi obtinuta decat prin integrarea tuturor activitatilor logistice, prin practicarea unei logistici integrate. Prima dintre functiile logisticii - anume proiectarea sistemului logistic - vizeaza deci tocmai obtinerea unui efect de sinergie prin abordarea integrata a celorlalte patru functii. Alaturi de proiectarea infrastructurii logistice, logistica in timp real, structura si arhitectura canalului logistic sunt elemente care asigura eficienta de ansamblu a activitatilor logistice si pe aceasta cale obtinerea avantajului competitiv.
Are rolul de a asigura infrastructura necesara desfasurarii activitatilor si operatiilor logistice. Intr-un sens larg infrastructura logisticii desemneaza toate locatiile la care are loc depozitarea sau prelucrarea fluxurilor de materiale si produse finite. Prin urmare infrastructura logisticii include punctele de comercializare a marfurilor, punctele de productie precum si spatiile de depozitare folosite. Cele mai frecvente decizii privesc insa localizarea si numarul spatiilor de depozitare.
Problematica importantei locatiei consta in:
a) importanta localizarii unitatilor de productie in vecinatatea surselor de materii prime
b) importanta transporturilor in logistica marfurilor
Obiectivul avut in vedere in alegerea amplasamentului productiei il reprezinta minimizarea costurilor combinate de prod 525e47f uctie, transport, comunicatii si a celor cauzate de factorii de mediu. In figura nr. 5. sunt reprezentati principalii factori care trebuie luati in considerare intr-un demers strategic de amplasare a unei unitati de productie:
Figura nr. 5. Principalii factori in amplasarea intreprinderilor
Materii Legislatie
Utilitati Intretinere Comunicatii Transport
In amplasarea unei unitati productive se vor lua in considerare in primul rand aspecte legate de materiile prime. Daca materia prima este voluminoasa, grea si se utilizeaza la obtinerea mai multor produse, decizia de amplasare va lua in considerare cu prioritate o zona geografica in proximitatea firmei furnizoare de materia prima. In cazul proceselor productive sintetice, caracteristice asamblarii diferitelor piese achizitionate de la mai multi furnizori situati in zone geografice diferite, unitatile productive vor fi amplasate intr-o zona mai apropiata de piata de desfacere, obtinandu-se avantaje concurentiale certe pentru viitoarele afaceri.
In alegerea plasamentului unitatii productive trebuie urmarita minimizarea cheltuielilor cu transportul materiilor prime de la furnizori si cu distributia produselor finite.. Regula triunghiului reprezinta o metoda simpla de a determina amplasamentul cel mai favorabil pornind de la premisele:
Cantitatile Qx, Qy, Qz se exprima in aceeasi unitate de masura si ele caracterizeaza procesul productiv pentru aceeasi perioada de timp.
Cele trei localitati formeaza un triunghi ( fig.nr. 6. ), numit triunghiul amplasarilor, in varfurile acestuia situandu-se cele trei loocalitati sus mentionate X, Y, Z.
Figura nr. 6. Triunghiul amplasarilor
z * ctz y * cty
x * ctx
Se noteaza cu x,y,z distantele dintre cele trei localitati si ele reprezinta laturile opuse varfurilor mentionate mai sus, iar ctx, cty, ctz reprezinta costurile transporturilor pe kilometru a unei unitati din produs. Intreprinderea se poate construi pe oricare dinamplasamentele X,Y,Z, iar pentru fiecare se poate calcula costul total al transporturilor:
Cx = Qy * z * ctz + Qz * y * cty
Cy = Qx * z * ctz + Qz * x * ctx
Cz = Qx * y *cty + Qy * x * ctx
Amplasarea va fi realizata in functie de costul total minim rezultat din formulele prezentate sau intr-o localitate care se gaseste in interiorul triunghiului ABC si niciodata in afara acestuia.
Deciziile privind amplasamentul spatiilor de depozitare urmaresc astazi minimizarea costurilor logistice inregistrate de firma, chiar daca inca mai sunt influentate de o anumita perceptie a avantajului prezentei pe piata.
Decizia folosirii unui spatiu de depozitare trebuie luata in considerare doar daca aduce avantaje din perspectiva serviciilor oferite sau a economiilor realizate. Numarul spatiilor de depozitare este determinat de specificul pietei ca si al marfurilor ce urmeaza a fi depozitate.
Optiunile strategice avute in vedere la proiectarea infrastructurii logistice si mai precis a spatiilor de depozitare au un impact major asupra eficientei de ansamblu a activitatilor logistice.
3.1.2.1. Minimizarea costurilor logistice
Principala justificare a folosirii unui depozit este data de economiile cu transportul marfurilor. Un producator isi vinde produsele unor clienti dispersati geografic. In cazul in care volumul comenzilor clientilor este mic, economiile din consolidarea transporturilor pot justifica folosirea unui depozit.
Depozitele nu servesc exclusiv la depozitarea marfurilor, unele dintre ele fiind folosite ca si puncte de tranzit al marfurilor. Marfurile sosesc la un terminal de unde sunt sortate potrivit comenzilor clientilor si directionate spre alt terminal, unde vor fi incarcate si expediate clientilor. In acest caz cheltuielile cu manipularea marfurilor vor fi mult mai mici decat daca marfurile ar fi depozitate efectiv.
Decizia de folosire a unui depozit este justificata si din perspectiva minimizarii cheltuielilor de depozitare. Astfel trebuie avut in vedere ca decizia de a folosi mai multe depozite va creste nivelul stocurilor de siguranta necesare. De asemenea, prin decizia de a folosi mai multe depozite, dimensiunea pietei deservite de un singur depozit va scade, fara insa a antrena o reducere a incertitudinii cererii.
Nu in ultimul rand, decizia de a folosi mai multe depozite va reduce stocurile in tranzit ale furnizorilor. Din perspectiva furnizorilor, marfurile aflate in spatiile de depozitare se afla "in tranzit" pana la momentul incasarii contravalorii acestora, odata ce sunt vandute clientilor . Stocurile "in tranzit" nu trebuie confundate cu alte categorii de stocuri ale intreprinderii. Reducerea stocurilor "in tranzit" este urmarita de intreprindere deoarece furnizorul va urmari sa isi incaseze banii cat mai repede iar marfurile aflate "in tranzit" antreneaza cheltuieli direct proportionale cu durata tranzitului acestora - prin urmare reducerea perioadei de tranzit este favorabila si din perspectiva costurilor mai mici inregistrate de furnizor. Prin folosirea mai multor depozite se va reduce timpul necesar aprovizionarii pietelor de desfacere, ceea ce va determina perioade de reaprovizionare mai scurte si reducerea stocurilor "in tranzit".
3.1.2.2. Maximizarea nivelului de servire a clientilor
Doi factori influenteaza nivelul de servire a clientilor:
a) nivelul stocului de siguranta
b) amplasarea depozitelor in teritoriu
Nivelul stocului de siguranta: un obiectiv rezonabil in aceasta privinta este un grad de deservire a clientilor egal cu media pe sector. Gradul de deservire sau nivelul de serviciu reprezinta gradul de satisfacere de catre furnizor a comenzilor, calculat prin raportarea cantitatii livrate efectiv la cantitatea comandata.
Amplasarea depozitelor in teritoriu: viteza de onorare a unei comenzi este o coordonata majora a nivelului de servire a clientilor. Cu cat depozitele sunt mai apropiate de piata pe care o deservesc, timpul necesar satisfacerii unei comenzi va fi mai scurt. Nivelul de servire a clientilor presupune deci un obiectiv privind nivelul de serviciu ( de exemplu 95% ), si un obiectiv privind viteza de4 livrare a marfurilor pe piata ( de exemplu 48 de ore de la primirea comenzii ). Odata stabilit obiectivul logistic privind viteza de livrare a marfurilor pe piata, trebuie alese acele solutii - in conditiile folosirii unui anumit numar de depozite - care sa minimizeze cheltuielile logistice. Solutiile avute in vedere privesc stabilirea depozitului din care va fi aprovizionat fiecare client.
In proiectarea infrastructurii logistice, optiunea pentru strategia celor mai mici costuri nu va implica un nivel coborat de servire a clientilor. Aceasta deoarece majoritatea cererii este concentrata in zone relativ restranse ( marile orase ), fiind astfel posibila servirea clientilor in timp scurt si cu costuri de transport coborate. Firma poate avea insa in vedere o imbunatatire a nivelului de servire a clientilor prin modificarea numarului de depozite folosite, modificarea vitezei de servire a clientilor precum si prin modificarea stocului de siguranta.
Impactul numarului de depozite din sistem asupra nivelului de servire a clientilor este complex. Astfel, adaugarea unui depozit la reteaua de servire a clientilor va duce la cresterea nivelului de servire, dar cu rate descrescande. Totodata, un nivel de servire redus permite acoperirea unei mari parti a cererii, utilizand un numar mic de depozite. Nu in ultimul rand, in cazul introducerii unui depozit suplimentar in retea, cheltuielile logistice implicate trebuie sa fie acoperite din beneficiile rezultate.
Modificarea vitezei de servire a clientilor reprezinta a doua alternativa de imbunatatire a nivelului de servire a clientilor. In unele cazuri perioadele de aprovizionare a clientilor pot fi prea lungi. Pentru reducerea acestora, o firma poate opta pentru modernizarea sistemului informational logistic. Inregistrarea si procesarea electronica a comenzilor va reduce timpul necesar pentru satisfacerea acestora. O a doua solutie ar fi utilizarea unor mijloace de transport "premium", mai rapide, dar mult mai scumpe.
Cresterea nivelului stocului de siguranta este cea de a treia cale de imbunatatire a nivelului de servire a clientilor - dar trebuie insa sa justifice cresterea rezultata a cheltuielilor cu stocurile.
Un sistem logistic proiectat pentru a maximiza nivelul de servire a clientilor livreaza marfurile la domiciliul clientilor in 2-4 ore. O astfel de strategie este dificil de implementat. In proiectarea unui sistem logistic capabil de astfel de performante accentul se va muta de pe minimizarea costurilor pe reducerea timpului de livrare. Initial va fi ales acel mix de transport care va fi capabil sa livreze marfurile in cel mai scurt timp, indiferent de volumul acestora.
3.1.2.3. Maximizarea profitului
Este o strategie des folosita la proiectarea sistemelor logistice. In cazul acestei strategii, importanta este impartirea pietei intre depozitele existente: fiecare zona va include doar clientii pentru care cheltuielile logistice ale firmei permit obtinerea unei rate de profitabilitate scontate. Profiturile firmei sunt determinate de cheltuielile logistice ale firmei. Acestea sunt cu atat mai mari cu cat clientii sunt mai indepartati de depozitele sale.
Intr-al doilea rand, cheltuielile logistice ale firmei cresc nu doar datorita distantei ci si datorita densitatii mai scazute a clientilor de la periferia unei anumite zone de deservire. Zona de deservire se va extinde doar pana acolo unde firma is poate desfasura activitatea cu o anumita profitabilitate.
3.1.2.4. Maximizarea avantajului competitiv
Cadrul proiectarii unei astfel de strategii este oferit de Modelul lui Porter. Potrivit acestuia avantajul competitiv se poate obtine prin doua cai: prin costuri minime si prin diferentiere. Intelegand prin avantaj competitiv in fond obtinerea profitabilitatii, Porter evidentiaza posibilitatile diferite de obtinere a avantajului competitiv pe care le au firmele,in functie de dimensiunile acestora. Astfel, firmele mari, datorita economiilor de scara realizate, au posibilitatea sa obtina costuri unitare scazute, deci sa practice preturi scazute, ceea ce le aduce un avantaj competitiv, adica profitabilitate. In cazul firmelor mici economiile de scara sunt imposibile. Deci practicarea unor preturi mici este imposibila. Firmelor mici le ramane posibilitatea diferentierii ofertei de oferta concurentilor. Firmelor intermediare nu le ramane nici o posibilitate de obtinere a avantajului competitiv: ele sunt prea mic pentru a obtine economii de scara si prea mari pentru a se adresa unei nise de piata.
Modelul lui Porter evidentiaza ca firma se poate angrena intr-o competitie generalizata, asumandu-si o sarcina extinsa, fie se poate adresa unei anumite categorii de consumatori, asdumandu-si o sarcina mai restransa. Cel mai evident criteriu de diferentiere a sarcinii strategice este zona geografica in care se propune scopul concurential si se obtine avantajul competitiv .
Rezulta trei optiuni strategice: strategia celor mai mici costuri, strategia diferenterii si strategia concentrarii. Firmele care nu vor aplica o strategie bine definita vor avea de pierdut.
Diferentierea serviciilor oferite clientilor este optiunea cea mai accesibila managerilor logisticieni.
In plus firmele constata ca aplicarea celei mai eficiente strategii presupune adeseori gasirea unor parteneri strategici.
Proiectarea infrastructurii logistice si in special a necesarului de spatii de depozitare asigura caracterul integrator al logisticii firmei. Cu toate acestea infrastructura logisticii este doar unul dintre elementele care asigura eficienta de ansamblu a logisticii firmei. Astfel, progresele inregistrate in tehnologia informationala au determinat aparitia conceptului logisticii "in timp real". Managerii invata in prezent cum sa exploateze noile tehnologii informationale pentru a creste atat viteza de desfasurare a activitatilor logistice cat si eficienta acestora. Importanta unei logistici in timp real este evidenta. Firmele cauta sa creasca viteza de desfasurare a activitatilor logistice pentru a permite reducerea resurselor financiare necesare. Beneficiul direct al unei astfel de strategii ar fi reducerea nivelului stocurilor si a cheltuielilor cu acestea.
In mod traditional, operatiile si activitatile logistice anticipau tranzactii viitoare. Logistica in timp real este o strategie menita sa reduca riscurile unei anticipari a cererii. Amanarea cat mai mult posibil a derularii operatiilor si a activitatilor logistice - ideal ar fi ca ele sa fie amanate pana la primirea unei comenzi ferme - determina o reducere proportionala a riscurilor unei dimensionari gresite a productiei sau stocurilor.
Practicile traditionale de productie sunt vechi de un secol, fiind introduse de pionierul managementului stiintific, Frederick Taylor. Ele nu mai sunt de actualitate, fiind necesara inlocuirea lor cu practici si tehnici flexibile, specifice unei logistici in timp real, bazate pe conceptul amanarii desfasurarii operatiilor de productie. Noua filozofie accentueaza necesitatea derularii "la comanda" a operatiilor de productie: in mod ideal, nici o operatie de productie, fie ea pregatitoare ( aprovizionarea cu materii prime sau materiale ) ori de productie propriu-zisa, nu va fi demarata decat la momentul primirii unei comenzi ferme. Conceptul unei productii "la comanda" nu este nou. Recente sunt insa incercarile de operationalizare a lui.
Este de asemenea evident ca amanarea operatiilor de productie nu permite obtinerea unor economii de scara, caracteristicile unui volum ridicat aql productiei. In practica deci intreprinderea trebuie sa evalueze costurile de oportunitate ale fiecarei variante, punand in balanta reducerea riscurilor asociate unei prognoze gresite cu pierderile din renuntarea la economiile de scara, pe care le antreneaza logistica in timp real. In mod traditional aprovizionarea si productia erau orientate de dezideratul unor costuri operationale minime. Obiectivul logisticii integrate este insa atingerea unui anumit nivel de servire a clientilor cu cele mai mici costuri posibile.
Operationalizarea acestui deziderat se realizeaza prin productia unui produs sau sortiment de baza - intr-un volum care sa permita obtinerea economiilor de scara - si amanarea finalizarii productiei acestuia pana la primirea unei comenzi ferme.. In acest fel se permite satisfacerea unor nevoi diverse cu o gama restransa de produse, realizand atat eficienta operationala cat si o expunere mai redusa la incertitudinea cererii.
Conceptul amanarii operatiilor de productie are insa si un alt avantaj: facilitarea unei mai bune cooperari intre membrii canalului logistic. Aceasta cooperare vizeaza deplasarea unor operatii finale de la producator in avalul canalului logistic, cat mai aproape de consumatorul final.
Esenta acestui concept vizeaza formarea unui stoc de baza la un depozit central amplasat strategic.Odata primita o comanda, livrarea marfurilor se va face in cel mai scurt timp posibil. Operationalizarea strategiei de amanare a operatiilor logistice este posibila datorita aplicatiilor noilor tehnologii informationale intre care cele mai importante sunt schimbur5ile electronice de date si codurile cu bare.
Amanarea productiei si logisticii unui produs sunt solutii pentru diminuarea riscurilor asociate cu incertitudinea cererii. Mecanismul lor este insa diferit: amanarea productiei presupune deplasarea anumitor operatii de productie cat mai aproape de consumator, producerea unei game de produse restranse, urmand ca diversificarea acesteia sa se faca in verigile canalului logistic aflate in aval de producator. Amanarea logisticii produsului urmareste scaderea cheltuielilor cu stocurile, printr-o livrare rapida a marfurilor, odata ce este primita o comanda ferma.
Preocuparile pentru obtinerea eficientei operationale prin consolidarea transporturilor reprezinta o alta fateta a logisticii desfasurate in timp util.
Una dintre solutiile identificate este combinarea unor transporturi mici destinate satisfacerii clientilor dintr-o anumita zona geografica. Comenzile clientilor dintr-o anumita zona, desi mici considerate separat, permit consolidarea transportului si obtinerea pe aceasta cale a economiilor de scara. In practica insa lucrurile sunt mai complicate. Volumul mic al comenzilor impune solutii de compromis. Este posibil ca marfurile sa fie expediate initial la un depozit central. Producatorul are posibilitatea sa obtina economii de scara prin expedierea unui volum mare de marfuri. Odata ajunse la depozit, marfurile vor fi sortate potrivit nevoilor clientilor. Marfurile vor fi incarcate in mijloacele de transport mai mici si expediate clientilor potrivit comenzilor acestora. O alta solutie este stabilirea unui calendar pentru derularea unor operatiuni de transport consolidate. De exemplu, se poate decide expedierea marfurilor pentru o anumita zona odata pe saptamana, ceea ce ar permite acumularea unui volum suficient de mare de comenzi. A treia solutie este apelarea la firme de transport specializate; in acest caz producatorul plaseaza problema unei alte firme.
Aceasta preferinta este dictata de numeroasele dificultati pe care le implica logistica in timp real. Astfel, o dificultate majora este ca logistica in timp real impune cooperarea tuturor membrilor canalului logistic. Multi manageri gasesc prea complicata dezvoltarea unor relatii de cooperare. In masura in care poti, este mai usor sa dictezi celorlalti propriile conditii, decat sa incerci gasirea unor solutii mai bune pentru toata lumea. Intr-al doilea rand firmele trebuie sa isi faca cunoscute obiectivele financiare trimestrial, ca parte a unei strategii mai largi, de atragere de investitori.
Dificultatile amintite nu trebuie insa sa descurajeze preocuparile managerilor pentru gasirea unor solutii intermediare care sa valorifice atat avantajele unei abordari traditionale cat si avantajele logisticii desfasurate in timp real. In conceperea unor alternative strategic integratoare se va avea in vedere ca nu exista solutii universale, aplicabile tuturor clientilor. Fiecare client are nevoi specifice. Optiunea este mai departe complicata de faptul ca nevoile clientilor nu sunt constante, modificandu-se in timp.Pentru a face fata complexitatii situatiei, exista posibilitatea specializarii structurale.
Specializarea structurala isi aduce la randul ei contributia la asigurarea caracterului integrator al activitatilor logistice. Ideea de baza a specializarii structurale este ca firmele care realizeaza distributia produsului nu pot fi eficiente si din punctul de vedere al marketingului si din cel al logisticii. Eficienta operationala logistica si eficienta de marketing sunt deseori opuse: factorii care determina eficienta logisticii influenteaza si eficienta marketingului, deseori nu in sensul dorit.
Intr-un canal de marketing , se pune accentul pe cumpararea-vanzarea produselor. Marketingul are ca si obiective specifice negocierea, contractarea si administrarea continua a tranzactiilor. Participantii in cadrul unui canal de marketing sunt specializati in derularea tranzactiilor de vanzare-cumparare, precum detailistii, angrosistii, comisionarii, brokerii sau unitatile specializate ale intreprinderii:
Conceptul specializarii structurale este prezentat in figura nr. 7. Figura ilustreaza clar legatura intre conceptele "canal logistic" si "canal de marketing". Intr-un canal logistic are loc deplasarea fluxurilor materiale de la o locatie la alta in cadrul aceleiasi firme sau de la o firma la alta. Intr-un canal de marketing marfurile sunt tranzactionate.
Fig. nr. 7. Specializarea structurala
Canal logistic Canal de marketing
Depozitul producatorului Transport privat Depozit regional Departament desfacere Transport public Forte de
vanzare regionale Depozit public Distribuitor
CONSUMATOR
In exemplul din figura nr. 7. logistica produsului incepe cu depozitarea acestuia la un depozit al intreprinderii. De acolo, produsul este transportat cu camioanele intreprinderii la un depozit regional. Logistica produsului este preluata de aici de catre firme specializate. O firma de transport specializata preia produsul si il transporta la un depozit public. De acolo produsul va fi preluat de catre o firma specializata care va livra produsul direct la domiciliul consumatorului.
Pe acelasi exemplu, activitatile desfasurate de catre firmele dintr-un canal de marketing urmaresc gasirea unei piete pentru desfacerea marfurilor. Compartimentul de desfacere coordoneaza activitatea agentilor de vanzare din teritoriu. Pe baza vanzarilor estimate la nivel zonal, departamentul de desfacere dispune livrarea marfurilor la depozitele regionale.. Fortele de vanzare din teritoriu au sarcina gasirii unor distribuitori zonali. Acestia pot fi agenti de intermediere sau angrosisti. In cazul de fata distribuitorul alege sa depoziteze produsele la un depozit public. Distribuitorii vor cauta sa vanda produsele unor detailisti. Acestia vor cauta sa reduca la minimum cheltuielile cu stocurile. Stocurile lor se vor limita la marfurile expuse plus un minimum de stoc de siguranta. Contrar asteptarilor, detailistii nu vor avea pe stoc un nivel sortimental bogat. Ei se vor limita la aprovizionarea cu modele de baza. Clientul consulta un catalog si opteaza pentru un anumit stil, o anumita culoare etc. Tranzactia se incheie in magazin dar livrare are loc a doua zi, folosindu-se serviciile unei firme locale de distributie la domiciliu, care preia produsul din depozitul public si il livreaza la domiciliul clientului.
Multiplele dimensiuni ale eficientei logistice fac din proiectarea canalului logistic un lucru complex. Trebuie aleasa acea arhitectura care ofera un echilibru intre performante, costuri si flexibilitate. In prezent exista numeroase structuri posibile, cu doua tipuri principale: structuri directe si structuri indirecte.
Sunt acele structuri in care fluxul marfurilor trece succesiv pe la membrii canalului logistic, pana la consumatorul final. Depozitele de dispersie a partizilor mari de marfuri privesc volume mari de marfuri de la diferiti producatori, le sorteaza potrivit comenzilor si le expediaza catre beneficiari. Depozitele de consolidare sunt opusul celor de dispersie. Ele sunt folosite de firmele producatoare care au unitati operative dispersate geografic. Ele sunt utilizate pentru depozitarea materialelor sau a marfurilor provenite de la diferitele unitati operative ale producatorului. Consolidarea priveste deci formarea unor partizi mari de marfuri, intr-un sortiment bogat, potrivit comenzilor clientilor.
Structurile indirecte folosesc deci depozite centrale al caror rol este de a forma sortimentul de marfuri potrivit nevoilor clientilor. Existenta unor astfel de depozite este justificata din perspectiva costurilor logistice: consolidarea transporturilor este esentiala in reducerea cheltuielilor logistice ale firmei.
In contrast cu structurile indirecte, structurile directe sunt folosite pentru livrarea marfurilor direct catre beneficiari ( figura 8 ). In cazul unor structuri directe nu mai sunt folosite depozite de consolidare sau de dispersie a unui volum mare de marfuri.
Structurile directe folosesc aplicatiile tehnologiilor informationale moderne pentru procesarea rapida a comenzilor clientilor si expedierea marfurilor in cel mai scurt timp. Ele sunt folosite in general pentru logistica interna a materiilor prime si materialelor, deoarece volumul acestora permite desfasurarea eficienta a operatiilor de aprovizionare. Structurile directe sunt preferate celor traditionale ori de cate ori volumul marfurilor transportate permite desfasurarea operatiilor logistice in conditii de eficienta. Avantajele structurilor directe constau in eliminarea intermediarilor si reducerea cheltuielilor cu stocurile.
Figura nr. 8. Canale logistice indirecte si directe
Canal logistic indirect Canal logistic direct
Consumator
O structura logistica ideala va combina avantajele celor doua tipuri de structuri prezentate anterior. Ea va fi proiectata in conformitate cu principiul amanarii operatiilor logistice: operationalizarea acestui principiu se va face prin plasarea marfurilor cu o rotatie rapida in depozitele zonale in timp ce marfurile cu o rotatie lenta vor fi plasate in depozitele centrale ale producatorului, pentru livrarea lor urmand sa se utilizeze canale logistice directe.
Folosirea unor canale logistice flexibile este dictata de necesitatea satisfacerii nevoilor de consum. Fiecare intreprindere se confrunta cu nevoi distincte ale clientilor si va opta pentru formule logistice specifice. Flexibilitatea structurilor logistice poate fi obtinuta prin planificarea unor proceduri flexibile, a unor modalitati alternative de servire a clientilor. Volumul comenzilor este un prim element ce trebuie considerat. Un volum ridicat al marfurilor va permite intreprinderii sa utilizeze canale logistice directe, folosind mijloace de transport proprii pentru expedierea marfurilor la sediul clientilor. Un volum mic al comenzilor impune folosirea unor canale logistice indirecte, urmarind realizarea eficientei operationale prin folosirea unor depozite de consolidare: intr-al doilea rand, trebuie considerata natura produselor. Viteza de rotatie a produselor va determina optiunea folosirii unor depozite centrale sau a unora zonale. Unitatile de desfacere cu amanuntul vor mentine un stoc limitat la bunurile expuse spre vanzare plus un stoc minim de siguranta. Clientii vor putea opta pentru un anumit model, o anumita culoare sau anumite dotari optionale pe baza unui catalog, marfurile fiind livrate la domiciliul clientilor a doua zi de catre o firma specializata in livrarea la domiciliu.
Intreprinderea trebuie sa dispuna de strategii logistice menite sa faca fata unor situatii exceptionale. Se poate intampla ca un depozit zonal sa ramana fara marfa pe stoc, fiind in imposibilitatea satisfacerii unei comenzi. In acest caz intreprinderea trebuie sa gaseasca solutii alternative pentru satisfacerea comenzii respective. Se impune deci existenta unor proceduri de urgenta, menite sa faca fata unor situatii exceptionale.
Optiunea folosirii lor este conditionata insa de importanta clientului: intreprinderea nu poate risca pierderea unui client care contribuie semnificativ la vanzarile intreprinderii. Pierderea unui astfel de client echivaleaza cu pierderea unei mari parti din piata intreprinderii, motiv pentru care trebuie facute toate eforturile pentru o servire corespunzatoare a acestuia.
Desigur, folosirea unor proceduri exceptionale nu este justificata in cazul unui client minor, ocazional. Costurile inregistrate de intreprindere in acest caz nu ar fi justificate de beneficiile obtinute.
Realizarea functiei logistice de a asigura bunurile si serviciile cerute la locul si
momentul potrivit, in conditii de eficienta economica, presupune desfasurarea unui ansamblu de operatiuni interdependente, intercorelate, operatiuni ce constituie mixul activitatii logistice.
Un asemenea mix este format din doua categorii de activitati: de baza si de sustinere. Sunt incluse in categoria activitatilor de baza acele operatiuni cheie, ce se desfasoara aproape in toate canalele logistice, cele mai semnificative fiind: asigurarea nivelului de servire, gestiunea stocurilor, prelucrarea comenzilor etc. Spre deosebire de activitatile de baza, cele de sustinere se realizeaza in functie de conditiile specifice ale firmelor, ele contribuind la realizarea misiunii logisticii. Din randul activitatilor de sustinere, cele mai importante se refera la depozitare, manipularea produselor, ambalare, activitati legate de fluxurile informationale logistice etc.
In cele ce urmeaza, vom face o prezentare succinta a ambelor categorii de activitati,incepand cu cele de baza.
a) Elementul de referinta pentru functionarea oricarui sistem logistic il reprezinta realizarea unui anumit nivel de servire. Un asemenea nivel de servire impune o serie de cerinte de natura logistica, cerinte stabilite, la randul lor, in functie de asteptarile clientilor. Intr-un asemenea context, principalele activitati desfasurate in vederea asigurarii nivelului de servire logistica se refera la:
cercetarea nevoilor si cerintelor clientilor in ceea ce priveste nivelul cerintelor logisticii;
stabilirea nivelului de servire logistica a clientilor ce urmeaza sa fie oferit de catre firma furnizoare sau diferentierea nivelului de servire in functie de cerintele segmentelor de piata vizate;
evaluarea perceptiilor clientilor in ceea ce priveste nivelul de servire oferit, a decalajului dintre ceea ce au asteptat clientii si ceea ce au primit efectiv acestia;
ajustarea nivelului de servire logistica, in functie de evolutia cerintelor clientilor.
b) Cumpararea prezinta o importanta covarsitoare in crearea de valoare in cadrul lantului logistic. Intr-un asemenea context, reconsiderarea importantei cumpararii - care aparent poate fi privita doar ca un set de activitati de sustinere - este determinata si de perspectiva integratoare asupra lantului de aprovizionare-livrare. Pentru acest domeniu (al cumpararii) activitatile reprezentative se refera la stabilirea necesitatilor de aprovizionare, alegerea surselor de aprovizionare, stabilirea modului de realizare in timp a aprovizionarii (ritmul aprovizionarii), evaluarea periodica a performantei furnizarilor, determinarea cantitatii economice a comenzii.
c) Transportul joaca un rol esential in buna functionare a sistemului logistic, el asigurand utilitatea de timp in cadrul activitatii desfasurate. In esenta, transportul presupune derularea urmatoarelor activitati: alegerea modalitatilor adecvate de transport (rutier, feroviar, aerian, maritim, prin conducte), evaluarea si selectia furnizorilor de servicii de transport, consolidarea transporturilor, stabilirea rutelor de transport si programarea transporturilor.
d) O alta componenta de baza a sistemului logistic o constituie gestiunea stocurilor, aceasta oferind utilitatea de timp asteptata de client. Printre activitatile principale pe care le presupune gestionarea stocurilor trebuie enumerate: elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime, materiale si produse finite, stabilirea produselor din stoc si, mai ales, a mixajului acestora, in functie de contributia diverselor articole la desfacerile sau la profitul firmei, determinarea stocului de siguranta si a nivelului de reaprovizionare, aplicarea strategiei "just-in-time".
e) Ultima activitate de baza a lantului logistic pe care o analizam este prelucrarea comenzilor, care prezinta un impact deosebit asupra performantei logistice, materializat in marimea intervalului de timp de la transmiterea comenzii de catre client si pana la primirea efectiva a produsului dorit, precum si in declansarea operatiunilor de livrare a marfurilor si oferire a serviciilor. Fac parte din acest domeniu activitati precum: determinarea procedurilor de primire a comenzilor, stabilirea metodelor de transmitere a informatiilor referitoare la comenzi, definirea ordinii de prioritate in prelucrarea comenzilor, alegerea variantei de onorare a comenzii numai din stocul disponibil si/sau de productie (in cazul unei rupturi de stoc).
In ceea ce priveste activitatile de sustinere, asa cum am mai mentionat, ele se refera
in principal la:
a) Depozitarea marfurilor, desi dupa importanta ei in lantul logistic ar putea fi considerata drept activitate de baza (vezi de exemplu costurile depozitarii in totalul costurilor logistice), in conditiile in care ea nu este prezenta totusi in sistemele logistice ale tuturor firmelor, este considerata a fi o componenta (activitate) de sustinere. Principalele activitati legate de depozitarea marfurilor se refera la: stabilirea necesarului de spatii de depozitare, alegerea amplasamentului depozitelor, determinarea numarului de depozite necesare, stabilirea configuratiei depozitului, amplasarea marfurilor in cadrul depozitului etc.
b) La randul ei, manipularea produselor are o pondere deosebita in costurile logistice, prezentand totodata un anumit impact asupra duratei ciclului comenzii si de aici asupra nivelului de servire. Ca activitati de baza in acest domeniu vom aminti alegerea echipamentului de manipulare (mecanizat, manual etc.), unitizarea incarcaturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni reduse intr-o incarcatura de dimensiuni mai mari), prin paletizare si containerizare, introducerea/preluarea materialelor in/din spatiul de depozitare etc.
c) Ambalarea permite ajungerea marfurilor la clienti protejate, in conditiile dorite de catre acestia. Desigur, ambalarea de protectie nu are in vedere ambalajele individuale ale bunurilor de consum, care au in principal rolul de promovare a acestora. Dintre activitatile legate de ambalarea de protectie, care sustin din punct de vedere logistic marfa, se pot enumera: proiectarea unor ambalaje care sa raspunda cerintelor proceselor de manipulare, realizarea efectiva de ambalaje care sa asigure integritatea produselor pe durata transportului si depozitarii, asigurarea de ambalaje care sa protejeze produsele contra pierderilor si deteriorarilor etc.
d) In ceea ce priveste fluxurile informationale, acestea se constituie in parte integranta a sistemului logistic, ele facilitand derularea tuturor activitatilor, fie ele de baza, fie de sustinere. Informatia logistica face posibila desfasurarea operatiunilor de planificare si control, contribuind la cresterea eficientei deciziilor strategice si operationale. Ca activitati legate de functionarea corespunzatoare a sistemului informational logistic trebuie incluse: culegerea si prelucrarea datelor, analiza informatiilor, elaborarea rapoartelor si situatiilor necesare, stabilirea unor proceduri de stocare a datelor, controlul fluxului de informatii etc.
Desigur, apartenenta unei activitati la categoria celor de baza, respectiv de sustinere nu este una stricta. In domeniul logistic, activitatile au un caracter dinamic, o activitate de sustinere poate sa devina in orice moment activitate de baza si, reciproca fiind adevarata, in functie, mai ales, de modificarile ce au loc la nivelul fiecarei unitati strategice de afaceri. In acelasi timp, este de mentionat si faptul ca, incadrarea unei activitati intr-o categorie poate sa difere de la o firma la alta, in functie de o serie de factori, cel mai important ramanand insa obiectul de activitate.
In ceea ce priveste importanta, dar si continutul efectiv al mixului activitatilor logistice, vom preciza ca acestea sunt determinate de o multitudine de factori, unii interni firmei, altii externi acesteia. Cei mai importanti asemenea factori au in vedere obiectul de activitate al firmei, gradul de implicare in activitati logistice, sortimentul, tipul si gama de marfuri oferite, aria teritoriala vizata, mediul on-line sau off-line etc. Cateva lucruri despre fiecare dintre acesti factori.
a) Obiectul de activitate al firmei, in sensul ca, de exemplu, in cazul firmelor producatoare mixul logistic este, in cele mai multe cazuri, mai complex in comparatie cu cel specific firmelor de distributie, in privinta activitatilor de sustinere a productiei/operatiunilor.
b) Gradul de implicare in activitati logistice. In acest sens, este de mentionat faptul ca in sectorul distributiei cu ridicata, de exemplu, exista comercianti angrosisti cu functii complete, ei indeplinind o gama larga de functii tranzactionale, logistice sau de facilitare.
Spre deosebire de acestia, brokerii au un singur rol, acela de a facilita tranzactiile dintre furnizori si clientii potentiali, ei neparticipand la fluxul fizic al marfurilor si implicit nu detin stocuri de marfuri. De mentionat si faptul ca exista firme, si nu putine, care se concentreaza numai pe activitati de baza, pentru care detin resursele si experienta necesare, preferand ca pentru activitatile logistice sa apeleze la agenti economici specializati. Asa face de regula o firma de productie, care pentru transport, de exemplu, apeleaza la altii (transportori).
c) Tipul si gama de marfuri oferite. Astfel, de exemplu, activitatile logistice sunt mai restranse in domeniul serviciilor, spre deosebire de cel al bunurilor de consum sau industriale. De asemenea, agentii economici care au un obiect de activitate complex, cu un portofoliu diversificat de produse si servicii, trebuie sa isi adapteze sistemul logistic la particularitatile fiecarui tip de produs. Un exemplu concludent il prezinta astfel conditiile de depozitare, ambalare, manipulare si transport.
d) Aria teritoriala vizata este un alt factor important ce determina continutul importanta mixului logistic.
|
