LUCRARE DE LICENTA POSIBILITATI DE PROMOVARE A TRIPTICULUI BRANCUSIAN DIN TIRGU JIU

comert

ALTE DOCUMENTE

DEEP DISTRIBUTION

Acer Aspire 5720Z

Prezentare generala - Ghidul Comercial al Bucurestiului

Arhitectura parfumului

Oferta Speciala Egipt

AVARII POSIBILE LA MARFURI PE TIMPUL MANIPULARII SI TRANSPORTULUI

Descrierea S.C. EXCELENT S.A. Bucuresti

BARIERELE, RISCURILE SI ASIGURARILE IN COMERTUL INTERNATIONAL

EXECUTAREA OBLIGATIILOR COMERCIALE

LUCRARE DE

LICEN

UNIVERSITATEA "CONSTANTIN BRÂNCUsI"

FACULTATEA DE sTIINŢE ECONOMICE

SPECIALIZAREA:ECONOMIA COMERTULUI

TURISMULUI SI SERVICIILOR

POSIBILITĂŢI DE PROMOVARE A TRIPTICULUI BRÂNCUsIAN DIN TÎRGU JIU

CUPRINS:

INTRODUCERE.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ....5

CAPITOLUL I MONUMENTELE DE ARTĂ, COMPONENTE ALE PATRIMONIULUI CULTURAL-TURISTIC

Patrimoniul cultural. Posibilitati de valorificare turistica.............................4

Gestionarea patrimoniului cultural si valorificarea turistica....................10

Monumentele de arta

CAPITOLUL II TÂRGU JIU, ORAsUL TRIPTICULUI BRÂNCUsIAN

2.1. Târgu Jiu, placa turnanta a turismului gorjean.......... ..... ...... ............19

2.2. Turul orasului Târgu Jiu.....................21

2.3. Infrastructura turistica specifica.......................40

2.4. Operatorii turistici din Tîrgu Jiu.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...51

CAPITULUL III CONSTANTIN BRÂNCUsI - UN INOVATOR

ÎN ARTĂ

3.1 Personalitatea artistica a sculptorului Constantin Brâncusi.........................56

3.2 Tripticul brâncusian de la Tîrgu Jiu......................59

CAPITOLUL IV STRATEGII DE MARKETING PENTRU

PRODUSULUI TURISTIC "TRIPTICUL BRÂNCUsIAN

DE LA TG. JIU"

4.1 Operele lui Brâncusi, o atractie permanenta...............74

4.2 Analiza SWOT a produsului turistic "Brâncusi".......... ..... ...... .... 78 4.3. Strategii de promovare.......... ..... ...... .......... ..... ...... .................86

CONCLUZII.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ........99

Bibliografie .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..... ..103

INTRODUCERE

Corelatia strânsa, oarecum paradoxala, între patrimoniul cultural si economie este evidentiata si de faptul ca în tari foarte dezvoltate din punct de vedere economic gestionarea patrimoniului cultural este un model de eficienta atât prin prisma unor indicatori economici, dar si al rolului pe care acesta îl are în educarea populatiei si dezvoltarea societatii - respectiv cresterea coeziunii si dezvoltarea unor comunitati mai puternice.

Ţinându-se cont atât de practica, cât si de teoria în domeniul abordat, lucrarea cuprinde mai multe subiecte, aflate în legatura functionala: patrimoniul cultural national si valoarea sa socio-culturala si economica, gestionarea patrimoniului cultural national la nivelul administratiei publice, dar si al organizatiilor care îl au în evidenta nemijlocita, politici de marketing în cadrul principalelor tipuri de institutii care gestioneaza patrimoniul cultural national. Aceasta problematica vasta este justificata de multitudinea obiectivelor urmarite prin prezenta lucrare.

Patrimoniul cultural imobil de care beneficiaza România este extrem de variat. Componentele acestuia sunt monumente istorice care au supravietuit sub diferite forme timpului. Unele si-au pastrat functia initiala, altele s-au adaptat evolutiilor din societate sau chiar si-au schimbat radical utilitatea. Unele dintre ele si-au pastrat aspectul initial, altele s-au extins si transformat, uneori substantial. Unele monumente istorice se regasesc într-o stare buna de conservare, putând fi în continuare utilizate, altele sunt vestigii uneori extrem de degradate.

Lucrarea este împartita în patru capitole, dupa cum urmeaza: monumentele de arta, componente ale patrimoniului cultural-turistic, Târgu Jiu, orasul tripticului brâncusian, Constantin Brâncusi - un inovator în arta, strategii de marketing pentru produsului turistic "Tripticul brâncusian de la Tg. Jiu".

La baza lucrarii sta sistematizarea teoriei si practicii românesti si internationale cu privire la gestionarea patrimoniului cultural. Lucrarea fundamenteaza pentru prima data în România teoriile cu privire la activitatea de marketing în sfera patrimoniului cultural, atât la nivel macroeconomic, cât si în cadrul fiecarei organizatii care-l gestioneaza nemijlocit, punându-se accentul pe institutiile de tip muzeu si arhiva. Teoriile si practica internationala, mult mai avansate decât în România, sunt reinterpretate în functie de conditiile specifice din tara, de situatia patrimoniului cultural national.

Datorita importantei sale deosebite socio-culturale, dar si politico-economice, patrimoniul cultural national - atât cel intangibil dar poate ca în special cel tangibil - trebuie sa fie cunoscut si promovat în mod special, atât în rândul diverselor categorii de români, cât si în rândul strainilor (turisti aflati în România, expatriati, membrii ai corpului diplomatic în misiune în tara, diverse organisme europene si internationale). Pentru a se realiza acest lucru în mod eficient, este necesar sa se îndeplineasca mai multe conditii: studierea si întelegerea patrimoniului cultural detinut, conservarea si protejarea corespunzatoare a elementelor componente, dezvoltarea continua a patrimoniului prin încorporarea de noi valori cu importanta culturala deosebita, gestionarea patrimoniului, crearea unui sistem de valorificare adecvata, gestionarea publicului si a celor interesati, cooperarea si comunicarea cu diverse comunitati culturale dar si cu agenti economici sau organizatii publice sau private non-profit interesate de dezvoltare culturala în sens larg.

Toate aceste deziderate se pot realiza numai prin aplicarea unor principii, strategii si tehnici moderne si corespunzatoare de management si marketing. Acest lucru trebuie sa se realizeze atât la nivelul institutiilor publice centrale care gestioneaza patrimoniul cultural national si reprezentantele acestora în teritoriu, cât si la nivelul fiecarei organizatii care este implicata în administrarea patrimoniului si în diverse activitati culturale care sunt în legatura cu patrimoniul cultural tangibil. Avantajele acestei abordari sunt multiple - pe lânga realizarea în conditii optime a dezideratelor mentionate anterior. Astfel se va putea proiecta dar si urmari efectiv o strategie eficienta, tinându-se cont de resursele limitate disponibile si multiplele elemente restrictive de care trebuie sa se tina cont. De asemenea se va asigura mai buna pregatire a personalului, motivarea lor si angajarea celor mai potrivite persoane pentru responsabilitatile de natura diferite implicate în procesul de administrare si valorificare a patrimoniului. Un alt factor extrem de important care impune necesitatea aplicarii managementului strategic si al politicilor de marketing în sfera patrimoniului este necesitatea mai bunei administrari economice, respectiv gasirea surselor financiare atât de importante. Alt plus care se va obtine prin aceasta abordare este cresterea importantei publicului-beneficiar al patrimoniului cultural, deci mai buna lui satisfacere în paralel cu gestionarea potrivita, respectiv preservarea patrimoniului cultural.

În ultima parte a lucrarii este tratata pasibilitatea de a promova brandul "Brâncusi", în primul rând, prin operele eternizate la Târgu Jiu.

CAPITOLUL I MONUMENTELE DE ARTĂ, COMPONENTE ALE PATRIMONIULUI CULTURAL-TURISTIC

1.1 Patrimoniul cultural. Posibilitati de valorificare turistica

Experienta multor state arata ca o buna administrare a culturii si a organizatiilor implicate în administrarea culturii poate deveni un foarte important factor de dezvoltare economica locala. În acest context, un rol primordial revine administratorilor patrimoniului cultural tangibil.

Patrimoniul cultural, componenta importanta a culturii, are un specific pentru fiecare comunitate, respectiv entitate etnica, culturala sau chiar teritoriala, fiind o consecinta directa a evolutiilor socio-culturale si chiar politico-economice. În mod sintetic este definit ca mostenire culturala. El este format dintr-o multitudine de componente, unele de tip imaterial, altele materiale. Acestea din urma, tangibile, sunt în principal monumentele si vestigiile arheologice si de arhitectura realizate de-a lungul timpului, diverse bunuri cu valoare culturala. De asemenea sunt incluse si bunuri cu valoare stiintifica sau tehnica deosebita. Unele dintre componentele patrimoniului cultural sunt proprietate publica, fiind administrate în beneficiul societatii de diverse institutii publice, altele sunt în proprietate privata.

Patrimoniul cultural tangibil are o importanta deosebita pentru comunitatea umana careia i se asociaza si chiar pentru societatea româneasca în ansamblu. El este parte componenta a culturii locale sau chiar nationale, dar si simbol al valorilor culturale create de respectiva comunitate, este rezultat al istoriei sale. Pentru membrii comunitatii patrimoniul cultural tangibil este un liant, un factor de coeziune si un motiv de mândrie. În plus, el poate fi un îndrumator, un educator cu privire la istoria si valorile culturale ale comunitatii. Pentru a-si atinge acest rol potential, patrimoniul cultural trebuie amenajat si valorificat corespunzator.

De asemenea este un mijloc de promovare a valorilor si realizarilor locale, a imaginii comunitatii respective în exterior. În acelasi timp patrimoniul cultural are si valoare economica. El se poate constitui într-un obiectiv turistic important.

Elementele cu valoare deosebita atrag turisti din toata lumea. Chiar si în cazul în care valoarea sa culturala are numai semnificatie locala sau regionala, el poate fi valorificat si promovat în asa fel încât sa creasca atractivitatea turistica a zonei, aducând venituri suplimentare populatiei, contribuind la crearea de locuri de munca, stimulând diverse ramuri economice legate functional de activitatea de turism. Acest lucru se poate realiza în mod optim numai daca administrarea patrimoniului se face conform unor principii, reguli si politici de management si marketing strategic[1].

Corelatia strânsa, oarecum paradoxala, între patrimoniul cultural si economie este evidentiata si de faptul ca în tari foarte dezvoltate din punct de vedere economic (precum Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Franta, mai nou în Japonia si Australia) gestionarea patrimoniului cultural este un model de eficienta atât prin prisma unor indicatori economici, dar si al rolului pe care acesta îl are în educarea populatiei si dezvoltarea societatii - respectiv cresterea coeziunii si dezvoltarea unor comunitati mai puternice. În statele mai sus mentionate, la conducerea organizatiilor care gestioneaza patrimoniul cultural sunt în principal persoane cu competente manageriale, strategiile pe care le adopta sunt construite pe fundamente pragmatice, economice, activitatea de marketing este foarte dezvoltata si diversificata ca obiective, mod de abordare, strategii, mijloace si public-tinta. Un exemplu vizibil al succesului este dat de atractia cu totul deosebita pe care o reprezinta muzeele din statele respective, precum modul deosebit de valorificare a componentelor imobile (monumente istorice si de arhitectura) ale patrimoniului cultural. Aceste succese nu se bazeaza, de multe ori, pe valoarea intrinseca a patrimoniului detinut ci pe modul de valorificare a acestuia, de promovare, pe rolul care i se asuma în cadrul unei anumite comunitati, deci se datoreaza unei viziuni de marketing realiste si adecvate conditiilor date. S-a ajuns la performante deosebite, atât prin prisma economica cât si a eficientei educationale si culturale, datorita acumularii de experienta practica care a stat la baza construirii unor modele teoretice[2].

În special în Statele Unite ale Americii, urmate îndeaproape de Marea Britanie, practicile care tin de o abordare de marketing a activitatii organizatiilor culturale, inclusiv a muzeelor, au luat un avânt deosebit imediat dupa al doilea razboi mondial, desi anumite elemente existau, destul de sporadic, cu mult înainte. De exemplu muzeele sunt privite ca loc al divertismentului înca din anii '60 ai secoluluial XX-lea, dar studii ale vizitatorilor se fac înca înainte de prima conflagratie mondiala.

În România administrarea patrimoniului cultural este extrem de deficitara, putându-se mentiona numai câteva succese punctuale, si acelea perfectibile în multe aspecte. Se afirma ca principala problema cu care se confrunta administratorii patrimoniului este lipsa fondurilor necesare, atât pentru preservarea corespunzatoare, cât si pentru valorificare pe scara larga. Este adevarat ca finantarea este deficitara, dar cu aceasta problema se confrunta în mod potential orice organizatie culturala si nu numai, inclusiv din tari mai dezvoltate din punct de vedere economic. Un management puternic, cu ajutorul unei strategii de marketing adecvate poate depasi aceasta problema.

Un alt element care nu stimuleaza deloc administrarea corespunzatoare a patrimoniului - la nivelul potentialului acestuia - sau chiar contribuie la frânarea procesului de valorificare este, pe de o parte, legislatia insuficient dezvoltata si, pe de alta parte, atitudinea si activitatea administratiei publice, insuficient si prost implicate în acest domeniu. Atât pe plan national, cât si local se observa lipsa unei strategii în sfera culturii în general, a patrimoniului cultural national, în particular.

Numeroase aspecte negative se constata si la nivelul fiecarei organizatii care administreaza patrimoniul cultural. De exemplu muzeele, cele mai numeroase si vizibile organizatii care gestioneaza patrimoniul cultural tangibil, care au si cel mai mare potential în valorificarea lui adecvata, sunt spatii prafuite la propriu si la figurat, încremenite într-o viziune muzeologica veche de un secol, care nu au contact nici cu vizitatorii, nici cu comunitatile aflate în vecinatatea lor. Angajatii acestor institutii se considera fie numai cercetatori - în cazul în care muzeul respectiv este ceva mai mare si poate desfasura si activitate stiintifica - , fie pazitori ai unor bunuri a caror semnificatie reala si potential cultural nici ei nu le cunosc foarte bine.

Numai din mentionarea acestor câteva probleme se poate constata ca o solutie necesara este schimbarea nu numai a oamenilor aflati la conducerea acestor organizatii, dar si modificarea radicala - impunerea de sus în jos daca este cazul - a mentalitatii si a modului de abordare a activitatii. Respectiv este obligatorie introducerea unei atitudini bazata pe principiile de marketing, respectiv adoptarea unor politici de marketing adecvate fiecarei organizatii în parte.

Ţinându-se cont de lipsa de experinta în acest domeniu a celor care lucreaza în cadrul organizatiilor care administreaza patrimoniul cultural national, precum si lipsa cvasi-universala de contacte cu practicieni de succes din alte tari, este necesara si o aducere la zi a teoriilor în acest domeniu. Prin urmare credem ca întelegerea si dezvoltarea bazei teoretice în sfera managementului si marketingului patrimoniului cultural, a culturii în general, trebuie sa fie prioritare. Pentru aceasta trebuie aprofundata literatura stiintifica din strainatate, dar si cea autohtona, care reprezinta de cele mai multe ori fie o analiza a problemelor din acest domeniu, fie exemplificarea unor cazuri de succes, respectiv o particularizare încurajatoare a unor practici internationale.

Analiza patrimoniului cultural[3] este foarte importanta pentru întelegerea fenomenului abordat de catre prezenta lucrare. Patrimoniul cultural material este un concept complex, materia prima a politicilor de marketing care fac subiectul lucrarii. Prin urmare el trebuie cunoscut din diferite puncte de vedere: componente, importanta, starea actuala, probleme cu care se confrunta, factori de influenta si perspective.

Fundamentare teoretica în România a unor concepte foarte importante pentru administrarea optima a patrimoniului cultural national este o conditie necesara pentru îmbunatatirea practicilor în acest domeniu. De numai câtiva ani cercetarea de specialitate din România abordeaza teme foarte importante precum marketingul serviciilor, marketing si management cultural.

Definirea politicilor de marketing la nivel national, regional si local urmareste doua directii: una teoretica de evidentiere a conceptelor si practicilor corecte si una aplicata privind analiza strategiilor publice în domeniul culturii si mai ales al patrimoniului cultural national[4].

Analiza activitatii de marketing a institutiilor culturale din România este un prim pas pentru îmbunatatirea situatiei si a performantelor acestora, în beneficiul acelor organizatii, a patrimoniului cultural gestionat si al reprezentantilor unor cumunitati culturale sau chiar al societatii în ansamblu. Chiar daca nu exista o preocupare consecventa în ceea ce priveste marketingul în marea majoritate a organizatiilor culturale din România, unele dintre ele realizeaza actiuni specifice marketingului ca urmare a experientei acumulate în timp sau a presiunii generate de mediul extern. Aceste activitati sunt însa insuficient conturate si dezvoltate, ducând la o scadere a eficientei potentiale si la o cheltuire nejustificata a unor resurse.

Trasarea unor politici culturale si strategii prin care patrimoniul cultural national sa fie corespunzator conservat, dezvoltat, administrat si valorificat la potentialul sau real este unul dintre cele mai importante obiective. Strategiile propuse se bazeaza pe fundamentarea teoretica cuprinsa de asemenea în aceasta lucrare. Politicile si strategiile propuse au ca beneficiari principali atât patrimoniul cultural cât si societatea (sau diverse comunitati locale), dar contribuie si la dezvoltare individuala a clientilor serviciilor culturale analizate.

Oferirea unor instrumente de lucru pentru cei implicati în preservarea, dezvoltarea si valorificarea patrimoniului cultural national este importanta pentru facilitarea activitatii si crearea premiselor pentru o mai mare eficienta în acest domeniu. În paralel se urmareste propunerea unor modele oferite de activitatea specifica din România, pentru a se întelege mai bine fenomenele analizate si practicile propuse[5].

1.2 Gestionarea patrimoniului cultural si valorificarea turistica

Produsul de patrimoniu cultural poate fi finantat din surse interne sau externe, publice sau private. Finantarea produselor culturale în general ar trebui sa fie considerata o datorie etica si sociala pentru orice persoana fizica sau juridica. Statul trebuie sa stimuleze acest fenomen, atât prin alocarea unor resurse financiare importante pentru acest sector, cât si printr-o legislatie favorizanta, cum ar fi o lege a sponsorizarii adecvata.

Sursele interne publice sunt în principal Ministerul Culturii si Cultelor, precum si administratia publica locala. Ele au un rol important fiind principalii finantatori, cel putin pâna în prezent. Sursele interne private sunt ONG-uri, diversi agenti economici locali sau nationali, persoane fizice doritoare si care au posibilitatea de a dona bani în scopul dezvoltarii si prezentarii corespunzatoare a patrimoniului cultural s.a. Sursele externe pot fi de asemenea publice sau private. În prima categorie se încadreaza diferite organisme internationale precum PHARE, Uniunea Europeana sau Banca Mondiala. Sursele private externe sunt: ONG-uri, corporatii multinationale sau persoane private. Se constata implicarea tot mai importanta în sustinerea activitatilor culturale si reabilitarea patrimoniului cultural material a firmelor transnationale si a fundatiilor. Mai slaba implicare a persoanelor fizice si juridice românesti nu este justificata, credem noi, prin lipsa de interes a acestora ci, în general, prin posibilitatile financiare mai reduse. O contributie la aceasta situatie are si existenta unui spirit civic realtiv mai scazut si lipsa unor politici consecvente în aceasta directie.

În conditiile în care fondurile publice sunt limitate, sursele private trebuie sa se implice mult mai mult în finantarea culturii. Din acest punct de vedere un rol important revine statului, care ar trebui sa stimuleze mai mult fenomenul de sponsorizare a culturii. Principalele motive pentru care agentii economici ar sponsoriza cultura sunt: asocierea imaginii companiei cu diverse ramuri artistice, notorietatea si publicitatea, scutiri de taxe si impozite. De asemenea mai exista si situatii în care patronul sau directorul unei societati comerciale este interesat personal în cultura, acest fapt putând determina sponsorizarea unor proiecte sau produse culturale, desi avantajele firmei nu sunt atât de mari comparativ cu situatia în care fondurile respective s-ar investi sau ar fi utilizate pentru sponsorizarea unui alt gen de proiect sau activitate.

Finantarea privata se poate materializa în sponsorizari, burse, proiecte de cercetare sau donatii. Agentii economici tind sa acorde mai multe sponsorizari, pentru care solicita în schimb promovare pe anumite piete, în timp ce alte institutii private acorda mai multe burse sau finanteaza proiecte de cercetare. Donatiile cele mai multe vin din partea unor persoane fizice care sunt interesate personal de anumite domenii ale culturii sau proiecte din aceasta sfera.

Patrimoniul cultural national poate deveni si trebuie sa se constituie într-un obiectiv turistic[6] important atât datorita particularitatilor si interesului intrinsec pe care îl prezinta, cât si datorita cresterii continue a turismului în scopuri culturale, legat de cunoasterea trecutului propriu sau al altor culturi/civilizatii. În multe situatii calatoria turistica are ca motivatie principala recreerea, însa turistii pot sa profite de sejurul într-o anumite regiune si pentru a se instrui, a-si satisface curiozitati de ordin cultural (vizitarea unor vestigii istorice, muzee si situri arheologice, participarea la diferite festivaluri si manifestari culturale etc.). Aceasta situatie face ca patrimoniul cultural sa fie o importanta resursa turistica, existenta lui ducând la cresterea potentialului turistic al unei zone.

Motivatiile turistilor pentru aceasta forma specifica de turism sunt multiple:

- educarea personala sau a familiei

- satisfacerea curiozitatii

- cautarea ineditului

- trairea unor experiente culturale

- cautare de stimuli pentru experiente intelectuale

- dorinta de a vedea o comunitate asemanatoare sau cea de a avea experiente cu totul diferite fata de viata de zi-cu-zi

- interactiune culturala

- relaxare

Satisfacerea acestora se face prin apelarea la forme diverse de turism cultural. Majoritatea dintre acestea au ca resursa patrimoniul cultural national, precum si programe care integreaza si componente ale patrioniului material. Pentru a se constitui însa într-o atractie majora, patrimoniul cultural trebuie sa fie amenajat corespunzator, atât din perspectiva dezvoltarii durabile (a pastrarii sale în bune conditii, îmbogatirii si transmiterii generatiilor urmatoare), cât si din cea a turistului. Valorificarea patrimoniului cultural ca resursa turistica, amenajarea sa corespunzatoare implica responsabilitate culturala, stiintifica, morala si respectarea eticii. Însemnatatea diferitelor elemente componente ale patrimoniului cultural ar putea creste printr-o amenajare corespunzatoare.

Patrimoniul cultural ca resursa turistica nu ar aduce beneficii numai agentului de turism sau populatiei din apropiere, prin încasarile care s-ar realiza sau diferitele amenajari logistice necesare, amenajari care ar putea fi folosite si de localnici. De asemenea beneficiile turistilor nu s-ar limita numai la o îmbogatire culturala si spirituala. Patrimoniul bine gestionat si prezentat publicului poate îndeplini diferite functii sociale importante: de educare, de cercetare, îmbogatire social-culturala a comunitatii prin aflarea si facerea cunoscuta a istoriei acesteia, pastrarea, reconditionarea si dezvoltarea vestigiilor trecutului. Ideal ar fi ca aceste realizari de natura spirituala sa se combine cu performante economice care sa duca, eventual, la autofinantare.

Pentru a fi o resursa turistica cu un impact important asupra unei game variate de turisti, patrimoniul trebuie amenajat corespunzator. Dezvoltarea societatii de agrement, precum si alti factori de natura sociala si mentala, au dus la cresterea turismului cultural, la transformarea sa într-un fenomen de masa. Se considera chiar ca cea mai semnificativa crestere a înregistrat-o publicul monumentelor istorice. Atractia acestora creste prin amenajarea lor, atât în conformitate cu exigentele publicului, dar si cu cele ale specialistilor în domeniu pentru a nu deteriora sau chiar distruge respectivul monument. Daca se respecta aceste principii de baza, valoarea economica, culturala si sociala a respectivelor obiective va spori, iar în unele cazuri el va fi chiar salvat.

Exista înca controverse cu privire la amploare pe care ar trebui sa o aiba lucrarile de amenajare a elementelor patrimoniale, în special a vestigiilor istorice si mai ales arheologice. Luându-se în consideratie ca bunurile patrimoniale nu pot fi înlocuite iar stricaciunile sunt ireparabile, unii specialisti considera ca ceea ce a supravietuit timpului nu trebuie modificat si/sau expus prea mult publicului larg pentru ca astfel originalul se altereaza, pierzându-si din valoare si semnificatie. Alti specialisti sunt însa partizani ai unei prezentari si reconstituiri cât mai ample a valorilor pastrate de la înaintasi. Indiferent de viziunea cu privire la acest aspect, se considera însa în unanimitate ca este obligatorie existenta unei legislatii care sa protejeze patrimoniul cultural, iar restaurarea, conservarea si prezentarea catre public trebuie facute cu maxima responsabilitate, "respectându-se substanta veche si documentele autentice". Aceasta trebuie sa surmonteze o serie de piedici, cum ar fi existenta / inexistenta specialistilor necesari, pastrarea autenticitatii, probleme legate de tehnologiile existente si materialele disponibile, fara a lua în consideratie si resursele financiare importante care ar fi necesare chiar si pentru lucrari de întretinere curenta, de salvare urgenta sau numai de mica amploare.

Valoarea patrimoniului cultural national nu rezida, în cea mai mare parte, în cuantificarea financiara a bunurilor respective, ci în evaluarea financiara si spiritual-culturala a unor elemente intangibile care îi determina utilitatea lui pentru societatea contemporana. De exemplu un obiect din aur realizat de stramosii nostri acum 500 de ani nu este evaluat la pretul aurului în prezent la care sa se adauge evaluarea muncii prestate pentru realizarea lui, ci se iau în primul rând în consideratie o serie de elemente imateriale, cum ar fi unicitatea produsului, simbolurile culturale care îi pot fi atasate, istoria sa si a celor care l-au produs, prestigiul oferit comunitatii etc. Pentru a putea fi evaluat, fiecare element de patrimoniu trebuie, pe de o parte, restaurat si conservat cu grija pentru a nu se deteriora si a-si pierde astfel din valoare, dar si, pe de alta parte, studiat din perspective diverse si complementare pentru a se putea cunoaste mai bine valentele si importanta lui istorica, artistica, culturala si spirituala.

Pentru ca patrimoniul cultural sa fie conservat în conditii optime, sa fie prezentat corespunzator publicului larg, sa poata fi studiat etc., trebuie sa existe resurse umane adecvate ca pregatire si numar. Trebuie sa fie pregatiti si sa activeze în permanenta numerosi specialisti care sa se ocupe de diferite aspecte. Acesti specialisti trebuie sa lucreze în si sa fie sustinuti de organizatii corespunzatoare si de o legislatie coerenta îndreptata spre interesul societatii si al patrimoniului.

Clasificarea componentelor patrimoniului cultural imobil este dificil de realizat. O tipologie care tine cont de functia si forma acestora împarte monumentele istorice în:

a. monumente religioase

b. monumente de arhitectura

c. monumente de arta

d. monumente de creatie populara

e. patrimoniul industrial

f. vestigii arheologice imobile

Monumentele de arta

Monumentul de arta este de obicei o sculptura de exterior de mari dimensiuni, un ansamblu statuar sau sculptural-arhitectonic. Monumentele acestea pot fi comemorative (evoca evenimente istorice sau omagiaza personalitati) sau funerare. Aceste monumente pot fi realizate în piatra, marmura, metal, ciment, lemn, teracota sau ghips. Dimensiunile sunt mai mari decât modelul, de obicei fiind chiar colosale.

Cele mai monumentale sunt ansamblurile comemorative dedicate eroilor neamului: Monumentul eroilor - Marasesti, Monumentul eroilor - Câmpulung, Arcul de Triumf - Bucuresti, Mormântul soldatului necunoscut - Bucuresti, Monumentul Aviatorilor - Bucuresti, Statuia geniului "Leul" - Bucuresti, Monumentul Horea, Closca si Crisan - Alba Iulia, Monumentul eroilor Regimentului 10 Putna - Focsani, Monumentul eroilor din 1916 - 1918 - Focsani, Monumentul vânatorilor - Ploiesti.

Foarte numeroase sunt monumentele de arta plastica care reprezinta statui (unele dintre ele busturi, altele în picioare) si grupuri statuare. Cele mai importante si valoroase sunt: Statuia Mariei de A. Schuchbauer - Cluj, Statuia ecvestra a lui Matei Corvin - Cluj, Statuia ecvestra a Sf. Gheorghe - Cluj, Statuile de la Universitate - Bucuresti, Statuia lui Constantin Brâncoveanu - Bucuresti, Busturile lui Horia, Closca si Crisan - Busteni, Statuia ecvestra a lui stefan cel Mare - Iasi, Statuia lui Gheorghe Asachi - Iasi, Bustul lui Vasile Pârvan - Constanta, Statuia lui Ovidiu - Constanta, Monumentul Sf. Treime - Timisoara. Pe lânga acestea însa existe numeroase alte statui care sunt parte a patrimoniului cultural, executate din materialele cele mai diverse si de dimensiuni cât se poate de variate.

De asemenea o serie de monumente funerare au o valoare artistica deosebita. Cele mai multe sunt în cimitirul Bellu din Bucuresti. si alte cimitire, din diferite localitati, detin realizari artistice unicat (spre exemplu în cimitirul din Buzau sunt 2 monumente realizate de Brâncusi).

În general aceste monumente sunt din materiale durabile, fapt care le confera o rezistenta sporita în fata timpului si a diverselor intemperii naturale. Din nefericire în perioada comunista unele monumente de valoare (cum ar fi statuia ecvestra a regelui Carol care se afla în fata Bibliotecii Centrale Universitare) au fost demontate si chiar distruse complet. De asemenea în aceiasi perioada au fost ridicate o serie de monumente care nu au o valoare artistica reala, dar care erau conforme cu o anumita estetica si morala, impusa si promovata de catre autoritatile vremii.

Într-o situatie deosebita se afla ansamblul din Târgu Jiu conceput si realizat de Constantin Brâncusi, care are o valoare cu totul deosebita, motiv pentru care numerosi turisti straini doresc sa îl vada. Ansamblul este restaurat atât prin fonduri locale cât si europene. Modul în care se realizeaza aceasta restaurare este extrem de controversat. Foarte multe voci sustin ca de fapt tehnica folosita distruge Coloana Infinitului prin corodarea materialului din care este facuta si afectarea structurii de rezistenta. Uneori, datorita unicitatii tehnicii de realizare a unui monument, atunci când se doreste restaurarea sa trebuie experimentat. Valabilitatea solutiei alese este uneori dovedita numai de trecerea timpului.

Monumentele de arta sunt mult mai usor de întretinut decât alte monumente patrimoniale imobile, datorita fondurilor mult restrânse necesitate de întretinerea si consolidarea lor. În acelasi timp însa ele sunt si de un interes mai mic, atât pentru localnici, diferite organizatii si autoritati locale, cât si pentru turisti. Din aceasta cauza de cele mai multe ori ele nu sunt considerate o prioritate. Acest mod de abordare este periculos atât pentru viata monumentului, cât si pentru perpetuarea semnificatiei sale culturale. Ele ar trebui sa fie puse în valoare si promovate, putând sa devina chiar simboluri culturale pentru comunitatea locala.

CAPITOLUL II TÎRGU JIU, ORAsUL TRIPTICULUI BRÂNCUsIAN

2.1. Tîrgu Jiu, placa turnanta a turismului gorjean

Orasul Târgu Jiu - punctul de pornire pentru orice turist dornic sa cunoasca judetul Gorj - îsi poarta numele de la batrânul si vijeliosul râu care, în curgerea timpului, si-a mutat albia de la delusorul Obrejie, pe unde îsi purta, cu secole în urma apele, mai înspre apus, formând trei terase care constituie vatra de azi a orasului.

Drumul ce unea odinioara castre si municipii romane ca Drobeta (azi Drobeta-Turnu Severin) si Pons Aluti (azi Ionestii-Govorii) de alte asezari de pe Olt sau din Transilvania, cunostea o mare circulatie. În timpul razboaielor de cucerire a Daciei o parte din armata romana, având în frunte pe însusi împaratul Traian, a trecut prin Târgu Jiu, venind de la Drobeta spre nord-est peste Motru, peste Tismana, pe malul stâng al acesteia (unde se afla si azi o cetate de pamâmt, la Vârt), traversând apoi Jiul pe la Iasi - Gorj. De la Târgu Jiu trupele romane au trecut prin Vadeni, Iezureni, Curtisoara, oprindu-se la Bumbesti-Jiu, unde a stationat cohorta a IV-a Cypria si unde s-a ridicat un castru de pamânt, reconstruit în piatra în timpul lui Septimius Severus si al fiului sau, Caracalla.

Istoricul gorjan Al. stefulescu sustine, în a sa istorie a Târgu Jiului, ca în vremea romanilor, localitatea era un vicus, o statiune - postala la Jiu, o statiune commercia.

Târgu Jiu a adapostit adesea în vremuri de restriste, pe unii din domnitorii tarii (Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu).

În prima jumatate a secolului al XIX-lea, orasul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821, venind de la Bucuresti în fruntea unei cete de arnauti, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde gaseste elemente favorabile marilor sale planuri cu care avea sa înainteze spre câmpia Padesului.

Pe plan cultural, este de mentionat ca între anii 1894-1900 a existat aici o puternica miscare culturala si artistica. În aceasta perioada s-au pus bazele Muzeului de Istorie a Gorjului, s-a editat «Jiul», revista pentru literatura si stiinta, si s-a înfiintat scoala de ceramica de la Vadeni.

În volumul « Drumuri si orase din România », marele savant Nicolae Iorga înfatisa atmosfera orasului Târgu Jiu la începutul secolului nostru:

«Timpurile noi au adus strazi drepte, piata, podul de fier, care umileste. . . bietele suvite de apa saraca ale Jiului împutinat de arsite. Ele au mai dat frumosul gimnaziu, în odaile caruia se adapostste o buna scoala de ceramica si o bogata colectie de pergamente, hârtii, monede si pietre însemnate cu vechi scrisuri romane si românesti, pe care a strâns-o la un loc un om bun, muncitor si priceput, institutorul stefulescu.

Îndeaproape, ofera destule surprize turistului. Fie ca porneste pe vechea ulita domneasca (azi strada Tudor Vladimirescu), fie ca strabate fosta Via Regia (azi str. Eroilor) pentru a vedea cele trei capodopere (Masa Tacerii, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului) din cadrul ansamblului sculptural al lui Brâncusi, sau zaboveste pe Calea Victoriei, vizitatorul orasului poate surprinde fara greutati de deplasare, tot ce constituie ineditul acestui oras.

2.2. Turul orasului Târgu Jiu

Obiectivele turistice de pe strada Tudor Vladimirescu De la strada Victoriei, unde este centrul orasului, pâna spre dealul Obrejei, strada Tudor Vladimirescu, numita în trecut si Ulita Domneasca, Ulita Mare sau Drumul Postii, este artera strajuita cu câteva decenii în urma de case boieresti cu frumoase pridvoare si tinzi, sufragerii de iarna si vara, iatacuri si camari cu arcade, beciuri cu ziduri groase, pivnite s.a. Strada se deschide din Piata Revolutiei (Piata Victoriei), în apropierea careia se afla hotelul «Carpati» si restaurantul « Popasul Pandurilor».

La nr. 27 al strazii Tudor Vladimirescu, se gaseste casa în care N. D. Milosescu (1858-1924) a înfiintat la 1880 o tipografie, introducând astfel orasul în viata culturala a întregii tari. În aceasta tipografie s-au tiparit, uneori gratuit, diverse reviste locale: «Jiul », « Amicul tinerimii », « Parângul », « Zorile» etc.; carti stiintifice si literare. N. D. Milosescu a primit aici vizita unor carturari ilustri ca Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuta, stefan O. Iosif, Nicolae lorga, Petre Hanes s.a.

La nr. 40 al aceleiasi strazi se afla una din cele mai vechi case din oras, declarata monument de arhitectura: casa pitarului Dumitrache Maldarescu. Cladirea, apartinând initial (pe la 1719) lui Gheorghe Maldarescu, a fost mult transformata în cursul anilor: o parte din golurile pridvorului au fost zidite iar altele transformate în ferestre; o camera a fost creata la corpul scarilor, despartita de pridvor printr-un rând de coloane. Arcadele de la parter, care sustineau pridvorul si prin care se facea intrarea în pivnite, au fost de asemenea zidite. Cladirea evoca un moment trist din istoria zbuciumata a orasului si anume reprimarea sângeroasa de catre turci a pandurilor participanti la miscarea revolutionara a lui Tudor Vladimirescu. Ceva mai departe, pe strada Genevei fiinteaza Muzeul judetean. Muzeul reprezinta forma cea mai fidela de pastrare si conservare a culturii si istoriei unui popor, regiuni, comunitati. Se apreciaza ca o zona este cu atât mai atractiva si mai interesanta cu cât exponatele din muzeele sale sunt mai interesante si mai valoroase. Fondat în 1894 prin stradaniile unor animatori culturali ca istoricul gorjean Al. stefulescu, _Care a îndeplinit functia de director, Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici si V. Rola Piekarski, muzeul a urmarit de la început colectarea de materiale arheologice, documente vechi si obiecte folclorice care sa oglindeasca trecutul acestor meleaguri.

Pâna în anul 1896 Muzeul Gorjului a functionat în localuI Prefecturii (din str. Grivitei), apoi, împreuna cu gimnaziul « Tudor Vladimirescu », în casele lui Codin Crâsmaru din strada Unirii (azi scoala generala nr. 8).

Din anul 1954, reorganizat pe baze stiintifice si îmbogatit, fiinteaza în cladirea actuala, având doua sectii: istorie si etnografie.

În noua sali ale muzeului sunt expuse cu grija obiecte oglindind întreaga istorie a locurilor. Unelte de silex datând din paleoliticul mijlociu, oase fosile de animale (Ursus spelaeus) gasite în pestera de la Baia de Fier, ciocane din piatra, provenind de la Târgu Carbunesti, Sacelu si Stroiesti, topoare si securi de bronz si arama, apoi zahale, lanci si sabii din perioada hallsttatiana (700- 300 î.H.) descoperite la Telesti, evoca epoci foarte îndepartate din existenta Gorjului. Prezenta dacilor este marcata de vestigiile cetatii din Brosteni (un fragment de lipitura de la palisada de lemn a cetatii) ca si de mormântul de incineratie dacic descoperit la Poiana-Rovinari.

Perioada stapânirii romane este reprezentata prin unele obiecte descoperite în castrul de la Bumbesti sau prin mozaicul roman scos la iveala în Târgu Jiu.

Securi de lupta, vârfuri de sageti si lance amintesc de lupta de la Posada (1330).

Un fragment dintr-un cuptor pentru topit fierul, provenit din sapaturile de la Baia de Fier, ilustreaza faptul ca aceasta localitate era specializata în exploatarea si prelucrarea fierului, dupa cum atesta si unele documente de pe la 1643.

Un numar însemnat de acte si documente originale (cel mai vechi dateaza din anul 1468), emise de domnitori ca Radu Voda cel Frumos, Vlad Calugarul, Mihnea Turcitul, Matei Basarab, cu privire la întarirea unor drepturi si privilegii, ca si o serie de carti vechi printre care «Învataturile lui Neagoe Basarab» (editia din 1843), Hronicul lui Cantemir, vol. II (editia din 1836) s.a.îmbogatesc tezaurul sectiei de istorie a muzeului.

În alte câteva sali, o serie de obiecte, tablouri si sculpturi oglindesc viata si activitatea unor personalitati marcante care au trait sau au activat un timp pe meleagurile gorjene: Tudor Vladimirescu, Christian Tell, Ecaterina Teodoroiu, Alexandru stefulescu, Constantin Brâncusi s.a.

Sectia de etnografie (de la parter) prezinta diverse exponate: porti taranesti artistic sculptate, stâlpi de lemn cu crestaturi, ceramica specifica si covoare oltenesti.

Nu departe de cladirea muzeului, strada Tudor Vladimirescu traverseaza linia ferata având în continuare spre capatul ei Fabrica de confectii. Ea se pierde apoi în DN 67 care duce la Râmnicu VâIcea.

Din strada Unirii de-a lungul strazii V i c t o r i e i. Este al doilea traseu prin oras, de la întretaierea strazii Unirii cu strada Grivitei si cu b-dul. Republicii, unde se afla statuia lui Tudor Vladimirescu. Opera a sculptorului gorjean C. Balacescu, statuia a fost ridicata în anul 1898, din initiativa unui grup de studenti de pe meleagurile judetului, condus de istoricul Grigore Tocilescu.

Lucrarea îl înfatiseaza pe Tudor în picioare, privind spre rasarit, îmbracat în manta lunga si încins cu brâu; poarta un iatagan, un pistol si un pumnal, iar în mâna dreapta tine o sabie; de gât are atârnata o teaca, iar în stânga statuii se vede steagul desfasurat.

Locul unde este situata statuia semnifica momentul adunarii aici a vitejilor panduri, în 21 ianuarie 1821, înainte de a porni la Tismana, iar statuia, momentul plecarii lui Tudor în fruntea pandurilor spre Bucuresti.

Statuia lui Tudor se afla în fata Casei lui Vasile Moanga (1753-1849), prieten intim al lui Tudor Vladimirescu. Cladirea, declarata monument istoric, a fost ulterior proprietatea familiei Frumuseanu, vizitata adeseori de scriitorul Barbu stefanescu-Delavrancea.

În localul de alaturi, în care functioneaza scoala de muzica si arte plastice, si-a desfasurat activitatea, începând cu anul 1899, o scoala profesionala de fete.

Tot la întretaierea strazii Unirii cu strada Grivitei se afla cladirea monumentala ridicata în anii 1896-1898 dupa planurile arhitectul Th. Dobrescu, care adaposteste azi Liceul Tudor Vladimirescu si se continua cu Universitatea Constantin Brâncusi.

O activitate sustinuta a avut profesorul Iuliu Moisil, contribuind mult la ridicarea culturala a orasului, organizând publicarea unor importante reviste locale, în jurul carora s-au grupat o serie de învatatori gorjeni, propagatori, la rândul lor, ai stiintei si culturii prin cercurile culturale înfiintate în satele lor. Aceste reviste au atras atentia unor oameni de cultura ai acelor vremuri ca Nicolae Iorga, George Cosbuc s.a.

Înaintând pe strada Unirii, spre capatul ei vestic (unde se întretaie cu strada Victoriei) se ajunge la cladirea - monument de arhitectura - care adaposteste scoala generala nr. 8 (astazi Constantin Savoiu). De la întretaierea cu strada Victoriei, strada Unirii conduce spre Jiu, lasând, pe stânga, piata orasului si, pe dreapta, parcul. Digul Jiului a fost ridicat în 1898-1899 pentru a stavili apele

Jiului.

Jiul

Digul Jiului 2006

Digul, ca si podul vechi de fier (1894-1895) au fost martorele eroicelor lupte de la Jiu din primul razboi mondial, despre care face o mentiune placa comemorativa asezata aici. În ziua de 14 octombrie 1916, batrânii, femeile, cercetasii Gorjului (copii de 15-16 ani) au respins vitejeste navala nemtilor care se scurgea dinspre munti, spre Târgu Jiu. Patriot înflacarat, N. D. Milosescu a fost animatorul acestor lupte în care s-a remarcat printr-un mare curaj tânara eroina Ecaterina Teodoroiu.

Spre vest, strada Unirii, numita pâna nu de mult în aceasta portiune si Bariera Severinului, se prelungeste cu strada Mehedinti. Din strada Mehedinti se bifurca doua artere care duc spre iesirea din oras, una indicând directia Turnu Severin iar cealalta, Tismana. Pe aceasta din urma sosea - care corespunde DN 67 D - se afla Statiunea viticola Bârsesti, iar în stânga soselei Fabrica de caramizi si tigle, care prelucreaza argila refractara din apropiere. O unitate industriala de mare importanta pentru economia judetului si a tarii, aflata în aceasta parte a orasului, este Combinatul de materiale de constructii Fabrica de ciment si var a acestui combinat este una din cele mai mari din tara (astazi Lafarge).

Strabatând orasul de la nord spre sud, strada Victoriei, numita în trecut strada Ţiganiei, pâna la încrucisarea cu strada Unirii, si Baroii sau Drumul Craiovei din acest punct spre miazazi, reprezinta centrul orasului.

Spre sud, pe portiunea ce se numea Drumul Craiovei, se întâlneste biserica « Sf. Împarati », monument de arhitectura ridicat între 1867-1875, pe locul unei biserici mai vechi, de lemn, care exista pe la 1772. În amvonul bisericii se remarca doua portrete ale unora din ctitorii principali: stefan Frumuseanu si sotia sa.

Spre nord, mai sus de punctul de încrucisare cu strada Unirii pâna la Biserica Catedrala, se desfasoara în toata frumusetea, promenada orasului. De-a lungul ei se însira numeroase magazine, de o parte si alta a strazii, hotelul si restaurantul «Gorjul, Inspectoratul Judetean de Cultura.

Se remarca edificiul Prefecturii; cladirea - monument de arhitectura - restaurata cu grija de edili, este opera arhitectului Petre Antonescu. Holurile si sala de receptii sunt împodobite cu frumoase fresce în care predomina culorile turquoise si albastru. Constructia cladirii Palatului Administrativ, respectiv partea dinspre Piata Revolutiei (Piata Victoriei), în care îsi au azi sediul Prefectura si Consiliul Judetean Gorj, a început în data de 22 august 1898, când s-a pus piatra de temelie a Primariei orasului Târgu-Jiu. Constructia a fost conceputa pe locul Arestului

preventiv al orasului si al unor terenuri particulare. Sala de consiliu a cladirii a fost realizata în stil maur.Receptia provizorie a lucrarilor s-a facut la 9 mai 1900, însa lucrarile au continuat pâna catre sfârsitul anului 1900 încheindu-se cu montarea ceasului si a telefoanelor. Cele doua anexe ale corpului principal al Primariei au fost demolate în anul 1970, când s-a început constructia actualului Palat Administrativ (foto alaturat).

Pe aceeasi latura a pietei, înspre nord, se afla casa slugerului Barbu Ganescu, recent restaurata, un alt interesant monument de arhitectura. În aceasta casa veche boiereasca de pe la 1790, cu pridvor, a locuit Brâncusi în anii (1937-1939) montarii ansamblului sculptural din cele doua parcuri ale orasului.

Piata Revolutiei (Victoriei) constituia adevaratul centru comercial al Târgu Jiului, caci, aici,

Casa Barbu Ganescu

în jurul Bisericii Catedrale, cunoscuta si sub numele de Biserica Domneasca sau Biserica negustorilor, se organiza

Biserica Catedrala (Biserica Domneasca)

Târgul de saptamâna. Descrierile lasate de Nicolae Iorga în « Ţara Oltului » evoca sugestiv pitorescul cadrului în care se desfasura în trecut târgul de aici, în fata Primariei si în jurul Bisericii Domnesti.

Biserica Catedrala (Biserica Domneasca) Dupa 1841, zona Pietei Victoria s-a pavat cu piatra cubica.

În mijlocul Pietei se înalta Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu, ridicat în anul 1935 în memoria eroinei de la Jiu. Monumentul, creatie a sculptoritei Milita Patrascu, înfatiseaza, prin basoreliefurile de pe cele patru laturi, momente însemnate din viata Ecaterinei Teodoroiu: copilaria petrecuta la tara, încadrarea în rândurile cercetasilor, conducerea unui pluton la atac etc. Monumentul a fost realizat din travaertin italian (2,90 m x 1,60 m, înaltimea 2,10 m) si este amplasat deasupra mormântului, în fata Prefecturii. Aici sunt depuse osemintele eroinei, aduse din pamântul Moldovei si reînhumate în 9 iunie 1921.

În apropiere, pe strada Traian, se afla cladirea Romtelecom si Casa de Cultura, iar în proximitatea Primariei se afla Teatrul de vara (cu 1 500 locuri).

Pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu (fost 1 Mai). Din Piata Prefecturii se traverseaza strada Traian pentru a face o plimbare pe bulevardul Ecaterina Teodoroiu. Înainte de a intra pe aceasta artera, se strabate o portiune a strazii 11 Iunie, din care la stânga se ramifica strada 13 Decembrie care duce la un interesant monument de arhitectura: Cismeaua Sâmboteanu. Cismeaua a fost construita la sfârsitul secolului al XVIII-lea, de catre clucerul Ienache Sâmboteanu, fost ispravnic al judetului Gorj. Reparata prin 1868 si 1903, constituia pâna nu demult principala sursa de alimentare cu apa a Târgu Jiului. De aici porneau zilnic zeci de sacale cu apa rece spre curtile boierilor si negustorilor. Veneau sa ia apa cu ulcioarele locuitorii din toate mahalalele orasului.

Pe strada 11 Iunie se poate vizita biserica « Sf. Nicolae ». Aceasta a fost zidita în stil bizantin, în anul 1810 (pe locul unei alte biserici ce exista pe la 1795) de catre protopopul Andrei si sotia sa Maria, apoi Stanca Slugereasa s.a. Portretele ctitorilor sunt zugravite pe peretele din dreapta intrarii. Biserica are un clopot din 1724, adus de la o biserica din Craiova.

Din bulevardul Ecaterina Teodoroiu se trece pe lânga Fabrica de Pâine, iar mai sus, pe dreapta, drumul continua pe lânga Fabrica de Ţigarete (1941). Intrând în cartierul Vadeni, se poate vizita o biserica veche - monument de arhitectura datând de la începutul secolului al XIX-lea. În continuare, la km 69 al DN 66 (Prelungirea bulevardului Ecaterina Teodoroiu), se ajunge la Casa memoriala Ecaterina Teodoroiu. Cladirea, amenajata ca muzeu în anul 1959, dateaza din anul 1884. Aici a vazut lumina zilei, în anul 1894, Catalina.

Înaintând pe starda Ecaterina Teodoroiu, se întâlneste Combinatul pentru industrializarea lemnului, realizare din anii 1959-1960. Initial a fost alcatuit din cinci fabrici: de placaj, de cherestea, de mobila curbata, de parchete si de placi aglomerate. Construirea, în 1955, a caii ferate Târgu Jiu-Tismana-Baia de Arama a înlesnit valorificarea în cadrul combinatului, a lemnului din locuri mai greu accesibile. Unitatea este profilata pe prelucrarea fagului, transportat în special din bazinele Cerna - Jiu si Gilort - Oltet. Din bazinele de conservare si din cele de tratare termica, bustenii trec, o parte, în deruloarele fabricii de placaj si, o alta parte, la fabrica de cherestea. Unele din piesele rezultate îsi continua « drumul » tehnologic spre fabrica de mobila curbata si fabrica de parchete: deseurile devin placi aglomerate iar rumegusul alimenteaza cazanele termocentralei.

În apropierea combinatului exista un cvartal cu blocuri, magazine, scoli s.a. marginit de alei care duc pe stânga la casa si biserica ridicate la începutul secolului al XVIII-lea de catre Cornea Brailoiu, mare ban al Craiovei. Conceputa mai degraba ca o fortareata, pentru refugiu în caz de

Casa Cornea Brailoiu

primejdie, biserica a început sa fie construita probabil pe la 1710 si terminata în anul 1741 de catre cei doi fii ai banului Brailoiu.

Prelungirea bulevardului Ecaterina Teodoroiu se continua apoi cu DN 66, iesind din oras în directia Petrosani.

Pe Strada (Calea) Eroilor Aproape paralel cu strada Unirii, Strada Eroilor constituie artera care-l duce pe vizitatorul orasului spre cel mai important obiectiv turistic de pe aceste meleaguri: ansamblul sculptural creat de C. Brâncusi. Monumentele brâncusiene se afla de fapt grupate la cele doua extremitati ale Caii Eroilor:

Bustul lui Constantin Brâncusi (în fata Casei de Cultura a municipiului)

unele în vestul orasului în zona Parcului Municipal (Gradinii Publice) si a Jiului, celelalte în est, dincolo de calea ferata care vine dinspre Craiova.

Monumentele brâncusiene se afla de fapt grupate la cele doua extremitati ale Caii Eroilor: unele în vestul orasului, în zona Parcului Municipal (Gradinii Publice) si a Jiului, celelalte în est, dincolo de calea ferata care vine dinspre Craiova. Pornind din centru - respectiv de la întretaierea Caii Eroilor cu strada Victoriei, se ajunge la bulevardul C. Brâncusi, unde se afla Gradina Publica (Parcul Municipal C. Brâncusi) amenajata în 1856 pe malul Jiului. E un loc care încânta si care îmbie la plimbare în ceasurile libere. Odinioara aici se auzeau, în zile de sarbatoare, acordurile fanfarei militare.

Largit si înfrumusetat cu alei si boschete de flori, având în mijloc un restaurant, parcul este cu deosebire frecventat de cei dornici sa admire ansamblul sculptural pe care marele sculptor C. Brâncusi l-a faurit în anii 1937 - 1938. Brâncusi a închinat aceste sculpturi monumentale memoriei neamului sau, eroilor bravi ce s-au jertfit pentru gloria strabuna. Putini sunt în lume cei care au auzit vreodata de Târgu Jiu. Dar nu exista în lume iubitor de arta moderna care sa nu fi auzit de Brâncusi.

Constantin Brâncusi s-a nascut lânga Târgu Jiu, a învatat si a sculptat aici. El a dat orasului de pe Valea Jiului ceea ce, poate, nici un oras din lume nu are : un suflet. Cele patru capodopere ale sale sunt asezate în linie dreapta, pe o distanta de 1752 metri, pornind chiar de pe

Scaune

malul Jiului, unde este situat parcul: "Masa tacerii", "Aleea scaunelor", "Poarta sarutului" si "Coloana infinitului". Un ansamblu care combina la nivel de compozitie duritatea pietrei - vesnicia primelor trei sculpturi, cu modernul - semetia metalului din Coloana fara Sfârsit.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu ridicat în cinstea eroilor morti în primul razboi mondial exprima sentimentul cosmic al lui Brâncusi manifestat prin reuniunea celor patru elemente fundamentale ale lumii:

apa - pornirea de la râul Jiu;
pamânt - aleea din gradina publica, "Masa tacerii" încorporeaza pamântul si Calea Eroilor;
foc - flacara care asigura triumful asupra mortii în "Poarta Sarutului";
aer - avântul "Coloanei fara Sfârsit" care escaladeaza vazduhul în drumul catre cer.

Mircea Eliade ne dezvaluie sensul adânc al celui din urma popas din procesiunea eroilor. Coloana fara Sfârsit asigura comunicarea cu cerul si astfel va înlesni înaltarea la cer a sufletelor eroilor gorjeni care s-au jertfit pentru apararea patriei.

Cele doua monumente din parc: Masa Tacerii si Poarta Sarutului sunt orientate pe o alee care, începând de la malul Jiului - evocând actele de vitejie ale gorjeniior - este delimitata de grupuri de câte trei scaune.

Masa Tacerii, numita si masa dacica, ne aduce aminte de masa stramosilor nostri, de simplele mese rotunde si joase, din lemn, mese de tihna, de masura ale taranului si familiei sale.

Cioplita în piatra de Bampotoc de culoare albuie, masa are un diametru de 214 cm si grosimea de 43 cm, fiind sprijinita pe un picior masiv. În jurul ei se afla 12 scaune (din piatra de Câmpulung) cu înaltimea de 55 cm si diametrul de 45 cm.

Masa tacerii

Poarta Sarutului de la intrarea în Parc pare ca închide o asezare taraneasca de pe malul apei. Conceput ca un arc de triumf, monumentul are 5,30 m înaltime, 6,60 m lungime, 1,70 m grosime. Este realizat tot din piatra de Bampotoc. În partea de sus a portii, având forma unei lazi taranesti (de zestre), este încrustata o hora, iar pe fetele celor doua coloane, sarutul ce simbolizeaza bucuria, iubirea eterna. La Poarta Sarutului, îndragostitii au de zeci de ani un loc special unde se saruta. Un loc romantic, unde tinerii casatoriti vin de la Primarie pentru a întari prin sarut ceea ce ofiterul starii civile a unit pe hârtie, sau, în ultimii ani din initiativa Primariei Târgu Jiu, de Revelion se unesc destinele chiar sub Poarta Sarutului, oficializate de primarul urbei, Florin Cîrciumaru, inventându-se cea mai spectaculoasa, romantica si inedita forma de turism: turismul de mariaj. Aici este un loc unic în lume, pentru ca este deopotriva unul al dragostei, al artei si al vietii.

Poarta sarutului

Doua siruri cu câte trei scaune de-o parte si de alta, înalte fiecare de 55 cm, cu laturile unui patrat, constituie Aleea scaunelor, ce leaga Masa Tacerii de Poarta Sarutului.

Dupa popasul din Parc, ne îndreptam de-a lungul Caii Eroilor spre extremitatea estica a orasului. La intersectia Caii Eroilor cu strada Magheru se ajunge la cladirea care adaposteste biblioteca orasului, al carei fond cuprinde si fosta biblioteca a generalului Christian Tell.

În apropierea intersectiei Caii Eroilor cu strada Grivita, se afla scoala generala nr. 4, în fata careia se înalta bustul lui Alexandru stefulescu, opera a sculptorului V. Blendea. Învatator si revizor scolar, publicist, arheolog, numismat, Al. stefulescu (1854-1910) a fost un animator de prestigiu al vietii culturale a orasului. El a adus o pretioasa contributie la cunoasterea trecutului judetului si al vechilor sale asezari. Cu râvna, pricepere si pasiune, Al. stefulescu a descifrat documentele îngalbenite de vreme, reconstituind fizionomia de alta data a Târgu Jiului, istoria localitatilor si monumentelor judetului. Dintre lucrarile sale amintim: « Gorjul istoric si pitoresc » (1904), «Încercare asupra istoriei Târgu Jiului » (1899), «Istoria Târgu Jiului» (1906), « Manastirea Tismana» (1896), « Polovragi » (1906), « Documente slavo-romane » s.a. Opera lasata de Al. stefulescu este valoroasa, dar a continuat sa fie risipita prin revistele si ziarele vremii. Bun cunoscator al limbii slave, pe care o învatase la Praga si Viena, el a desfasurat o sustinuta activitate stiintifica, adunând si deslusind documente vechi scrise în slavona.

Nu departe de bustul lui Alexandru. stefulescu se întâlneste biserica Sfintii Apostoli, impozanta constructie ridicata între 1927 si 1938, pe locul unei biserici mai vechi (datând din anul 1747), inaugurata o data cu lucrarile lui Brâncusi.

Trecând peste linia ferata, la capatul estic al Caii Eroilor, se ajunge la celelalte opere de arta brâncusiene cu care se mândreste orasul: Coloana Infinitului si Masa festiva.

Coloana Infinitului, cunoscuta si sub denumirea de « Coloana recunostintei fara Sfârsit » sau « Monumentul eroilor», este un monument înalt de 29,33 m. Realizat din fonta aramita, el sugereaza ciopliturile masive din lemn, prelucrând motivele romboidale ale stâlpilor de la pridvoarele caselor taranesti gorjene. Repetarea acestor motive, într-o succesiune armonioasa, simbolizeaza o data cu recunostinta fara de sfârsit fata de eroii neamului, dorinta de înaltare si perfectiune a omului, legatura lui spirituala cu Infinitul. Initiativa restaurarii a fost luata dupa decembrie '89 de un critic important al lui Brâncusi, Radu Varia, presedintele Fundatiilor Internationale Constantin Brâncusi. Sculpturile de la Târgu-Jiu au atras atentia celei mai importante institutii care se ocupa de restaurarea monumentelor de valoare din lumea întreaga: World Monuments Fund, care a plasat Coloana Infinitului între cele mai importante o suta de monumente din lume. Initiativa World Mounuments Fund a deschis ochii si Ministerului de Cultura din Romania, care a decis sa cedeze Primariei din Târgu Jiu tot ansamblul si sa înceapa demersurile pentru restaurare[7].

La 14 septembrie 1996 au început lucrarile de restaurare a coloanei. Au urmat patru ani de polemici si dispute. A obtinut câstig de cauza proiectul de restaurare elaborat de un colectiv al Uniunii Artistilor Plastici, sub conducerea sculptorului Dorin Danila si a inginerului Mircea Crisan, pe principiul respectarii caracterului originar al operei. Restaurarea propriu-zisa a efectuat-o "Turbomecanica" (director de program - inginerul Virgil Calea), iar de metalizare s-a ocupat firma "Plasmajet" (director - inginerul Ion Trusca). Se cuvine subliniat faptul ca atât proiectantii cât si executantii restaurarii au tinut seama de informatiile cuprinse în capitolele referitoare la Coloana din cartea inginerului Gorjan. Ministrul Culturii si Cultelor în perioada restaurarii a fost actorul Ion Caramitru.

Masa festiva realizata din piatra, este o replica, de mai mici proportii a Mesei Tacerii. În jurul ei sunt fixate numai 6 scaune.

Cu vizitarea acestor monumente create de acela care, pe buna dreptate, este considerat în lumea întreaga fondatorul sculpturii moderne, se încheie vizitarea orasului.

EXCURSII ÎN ÎMPREJURIMI. Târgu Jiul are în împrejurimile sale locuri care constituie o zona turistica de mari atractii. sosele bune, modernizate, duc la majoritatea obiectivelor aflate la distante ce nu depasesc 30 km.

Spre nord, drumul national nr. 66 înainteaza în directia Petrosanilor. Din marginea orasului, spre est de sosea (la aproximativ 2 km) se poate ajunge pe dealul Ciocirlau, unde se afla o poiana întinsa pe care înfloresc primavara în luna mai narcisele.

În continuare, dupa 10 km de la Târgu Jiu, din soseaua nationala un drum lateral duce, spre dreapta, în satul Curtisoara, pomenit în hrisoave înca de prin secolul al XV-lea, sub numele de «Curte». În sat, la 1 km de la sosea, se afla una din cele mai frumoase si bine conservate cule din Gorj: cula Cornoiu. Asezata pe un mic platou, pe care se gaseste si o biserica (monument istoric de pe la 1820), cula domina de la înaltimea ei o buna parte din Valea Jiului. Constructie boiereasca veche, cu rol de aparare, dar servind si ca locuinta, cula a apartinut pe la 1785 logofatului Cornea din Târgu Jiu. Prima reparatie s-a efectuat în anul 1840; cea de a doua în 1880, când i s-au largit ferestrele de la al treilea nivel iar acoperisul a fost lasat mai jos. În 1927-1928, de asemenea, noi lucrari au adus într-o stare buna monumentul. Construita din zidarie masiva, cula se compune din parter, cu beci boltit (în care se gasea odinioara si o fântâna cu apa potabila) si alte doua nivele cu odai de locuit la care conduc scari din bârne de stejar. Ici-colo, deschizaturi înguste pe dinafara, dar largi în interior ca niste ferestre, serveau drept creneluri pentru tragere. În pridvorul deschis, din catul al treilea, stâlpii - initial ciopliti în lemn - au fost tencuiti dupa 1840.

În încaperile culei de la Curtisoara - amenajat ca sectie etnografica a Muzeului judetean - sunt expuse azi numeroase costume, tesaturi, covoare, unelte, obiecte din lemn (tesla pentru confectionat albii, lingura de umplut cazanul s.a.), vase, urcioare si plosti (provenite din vestitele centre de ceramica: Galesoaia, stefanesti s.a.), având decoratiuni simple, elegante, în care predomina culorile de galben, brun, pe fond rosu-maroniu etc.

Pe pajistea de lânga cula, constructii specifice arhitecturii populare gorjene (case, porti, biserici de lemn), se înfatiseaza privitorului.

O casa taraneasca din satul Curtisoara, datând din secolul al XVIII-lea este expusa la Muzeul Satului din Bucuresti. Pentru a crea o imagine reala si convingatoare asupra fenomenului de turism si a-l delimita de unele actiuni incipiente, se impune precizarea conceptualizarii produsului turistic, ofertei turistice si a turismului ca activitate economica distincta.

Produsul turistic reprezinta un ansamblu de bunuri materiale si servicii capabile sa satisfaca nevoile de turism ale unei persoane între momentul plecarii si momentul sosirii în locul de plecare ( pe perioada sejurului turistic).

Componentele produsului turistic

Se disting urmatoarele elemente ale produsului turistic:

- componentele naturale în care se înscriu: asezarea geografica, relieful, peisajul, vegetatia, fauna, clima;

- componentele generale ale existentei si activitatii umane adica: limba, mentalitatea ospitaliera, obiceiurile, folclorul, cultura, politica, economia;

- infrastructura generala care cuprinde: transporturi si comunicatii, structura si imaginea aglomerarilor demografice, aprovizionarea cu apa, canalizarea, salubritatea, aprovizionarea cu electricitate, etc.

- echipamentul turistic alcatuit din: infrastructura specifica precum caile de acces turistic, unitatile de cazare, de alimentatie publica, amenajarile spotive si de agrement, etc.

Oferta turistica originala a unei zone sau statiuni turistice este data de elementele din primele trei categorii, iar factorii din a patra categorie redau oferta turistica derivata.

Bunurile materiale turistice (elementele tangibile) sunt concretizate în urmatoarele categorii de elemente:

* un patrimoniu turistic (national sau local) care formeaza cadrul fizic de baza, manifestând o atractie pentru turisti, incitându-i la voiaje si care include:

. factorii naturali (asezare geografica, clima, relief, peisaj etc.). - fiind adesea la originea produsului turistic, constituind "inima" acestuia;

. factorul uman (limba, ospitalitatea, mentalitatea, obiceiurile si traditiile, folclorul, istoria, arta, cultura etc.) - cu o influenta puternica asupra perceptiei pe care vizitatorul o are asupra produsului turistic;

. unele elemente de infrastructura sau echipamente care, desi nu genereaza motivatia sau cererea de turism, contribuie în mod decisiv la satisfacerea acesteia (hoteluri, restaurante, terenuri sau sali de sport, de spectacole, de conferinte etc.):

* infrastructura specific turistica:

. mijloacele de cazare de toate categoriile (hoteluri, moteluri, campinguri, cabane, tabere, pensiuni agro-turistice etc.), fiecare tip raspunzând unor nevoi specifice, iar prin diversificare unor nevoi diferite, dau, de regula, tonul pentru restul produsului turistic si determina pozitionarea sa în ceea ce priveste gradul de confort;

. mijloacele de alimentatie (restaurante cu circuit deschis, restaurante turistice, restaurante cu autoservire, baruri, cafenele, fast-food-uri, oferirea mesei în sistem pensiune la particulari, posibilitati de apro-vizionare cu alimente pentru pregatirea mesei direct de catre turisti etc.);

. reteaua de agrement (echipamente colective de loisir), animatia si ambianta, care pot modifica natura produsului turistic si pot satisface cele mai diverse nevoi ale turistilor;

. reteaua unitatilor de tratament (sanatorii de tratamente specializate, spitale si policlinici turistice specializate, puncte de prim ajutor, salvamont, salvamar etc.);

* infrastructura tarii sau a zonei:

. dezvoltarea economica generala (industrie, agricultura, transporturi, comert etc.);

. dezvoltarea demografica (aglomerari si asezari urbane si rurale)

. alti factori ai infrastructurii generale (aprovizionare cu apa si energie, canalizare, salubritate, alte servicii publice);

* unele facilitati de acces, legate de mijloacele de transport (de vehicule si cai de comunicatii) alese de turisti pentru a ajunge la obiectivele dorite în cele mai bune conditii (cu minimum de oboseala si de timp) si cu cel mai mic cost (o buna infrastructura rutiera, feroviara, existenta unui aeroport etc.).

Asadar, turismul este direct dependent de infrastructura generala (drumuri, poduri, aprovizionarea cu apa, canalizarea, salubritatea, aprovizionarea cu electricitate, etc.) si de cea specifica (caile de acces turistic, unitatile de cazare, de alimentatie publica, amenajarile spotive si de agrement, etc). Pentru a realiza o imagine de ansamblu asupra fenomenului turistic urban se impune cunoasterea principalelor elemente ale celor doua componente ale produsului turistic: infrastructura generala si cea specifica.

2.3. Infrastructura turistica specifica

Din cadrul infrastructurii turistice specifice, cel mai important rol îl au structurile de primire cu functii de cazare si alimentatie publica. O trecere în revista a evolutiei acestora pe teritoriul localitatii Târgu Jiu coincide aproape în totalitate cu evolutia turismului însusi.

Despre hanurile vechi din judet, în general, exista putine consemnari, dar marturia existentei lor s-a pastrat în toponimia locala si traditia orala. În anul 1750, husarii veniti din armata austro-ungara au înfiintat, în locul situat între localitatile Hurez si Schela, pe drumul spre Pasul Vâlcan, un han cu ocol mare, construit din piatra si lemn . Hanul s-a numit, de la început, dupa cei care 1-au înfiintat, Hanul Husarilor. Aici era o mare afluenta de negustori aflati pe drumul între Oltenia si Transilvania prin Pasul Valcan. În jurul anului 1830 hanul a ars, dar a fost repede refacut. Înainte de primul razboi mondial, Hanul Husarilor de la Hurez îsi mai astepta clientii, din ce în ce mai putini dupa stabilirea legaturii Olteniei cu Transilvania pe Valea Jiului, prin Pasul Lainici. Ultimul hangiu a fost Ion Dijmarescu, poreclit Husarul cel Batrân. Hanul de la zahanaua de pe malul Jiului este pomenit pentru prima data în 1837 si era necesar gazduirii oamenilor care veneau cu vitele la taiat, pâna ce acestea erau receptionate si platite.

La Târgu-Jiu, principalul centru comercial al judetului Gorj, începând cu sfârsitul secolului al XVIII-lea, dar în special în cea de-a doua jumatate a secolului al XlX-lea, au fost deschise mai multe hanuri, unde multumirea celor gazduiti se materializa în recompense profitabile pentru proprietarii locurilor de odihna, siguranta, ospatare si buna dispozitie.

Pe strada Sfântul Nicolae, pornind din strada Tudor Vladimirescu, pe partea dinspre apus erau casele lui Radu Croitoru (1786) si cele ale lui Radu Cupetu, unde a functionat Hanul Crivatetilor.Despre acest han de la sfârsitul secolului XVIII nu exista alte comentarii si nici informatii pastrate prin traditie.

În anul 1851, "Costache Naidin Sârbul avea un conac si un han la Capul podului cel mare al Jiului" si a fost silit sa-1 darâme, "întrucât aducea stricaciuni cu vitele sale" (probabil Gradinii publice sau era încurcata circulatia).

Pe strada Tudor Vladimirescu de astazi, numita cândva Ulita Domneasca, Ulita Mare sau Drumul Postei, locuia la sfârsitul secolului XVIII si începutul celui urmator, pe partea dinspre miaza-noapte, Manuk Simion Armean, cunoscut si sub numele de Manuk-bey.

Pe actuala strada General Christian Tell, fara nume în vechime, mai în urma strada Vânatorului, erau casele lui Simion bey Manuk Armeanu.

Din compararea celor doua informatii, corelat cu articolul doctorului Constantin Lupescu din "Almanahul Gorjului^" (CM Danaricu avea doua case în diagonala, construite în "oglinda"}, rezulta ca Manuk-bey a avut casa unde este acum cofetaria "Magnolia^", iar pe latura de pe strada General Christian Tell, se afla, la 1906, Hanul Oprisescu

În lucrarea "Încercare asupra Istoriei Târgu Jiului", cercetatorul gorjean Alexandru stefulescu, a consemnat existenta la sfârsitul secolului al XlX-lea, în Târgu Jiu, a Hanului Printului G. Cantacuzino: ". trecea Jiul peste un pod vechi, apoi, pe lânga Hanul Printului G. Cantacuzino, Jiul lui serban Voda Cantacuzino... [...] Acel han l-a stapânit în 1899, Stanciu Pitaru sisescu". La acest han trageau mai ales acei care urmau drumul spre Varna Vâlcan, dar si târgovetii din satele aflate în partea nordica ori vestica a Târgu Jiului, care apucau Drumul Rosu, ce trecea Dealul Târgului la Bârsesti, unde conform cercetatorului stefulescu, se aflau casele Buzestilor.

Începând cu secolul al XX-lea, pâna la primul razboi mondial, s-au înmultit hanurile din Târgu Jiu, dar au început sa-si piarda din parfumul traditional. Caile de acces (drumurile) tot mai circulate si sigure, dar mai ales înfiintarea de bâlciuri si târguri pe tot teritoriul judetului, au împutinat nevoia de gazduire, oamenii venind direct la târgul aflat cât mai aproape de locuinta lor, si astfel s-a diminuat destinatia hanului ca loc de popas si odihna pentru târgoveti. Cârciuma sau birtul hanului au câstigat rolul central în cadrul locului de popas. Daca odinioara oamenii depanau lânga focul din curtea hanului evenimentele, întâmplarile, nemultumirile si traditiile locului de unde veneau, începând cu secolul al XX-lea, prezenta lor fizica, dar si spirituala, s-a mutat în cârciuma, unde frecvent era baut adalmasul târgului facut. La cârciumi, mai ales în zilele de târg, lautarii încântau pe consumatori cu cântecele lor. Cârciuma hanului a fost un prilej de a fi cunoscuti lautarii si interpretii gorjeni cu repertoriul lor, acestia fiind tocmiti pentru nunti, horele de la nedei, ori sarbatorile mari ale anului (Craciun, Sfântul Vasile, Sfântul loan, Paste etc).Cei mai cunoscuti lautari târgujieni ai sfârsitului de veac XIX si începutul veacului urmator, s-au numit: Bocan, Grozea, Lataretu etc

În zona unde astazi se afla cinematograful "Dacia" (vizavi de cinematograf) se situa Hanul Gelepu.[9] Avea o curte vasta cu grajduri pentru animale. În locurile de la parterul cladirii hanului se aflau butoaie mari, pline cu vin (mai ales), dar si tuica de pruna (adusa din zona Rugi - Turcinesti). Cladirea din caramida avea la etaj camere de gazduire. Pentru prima data în Târgu Jiu, camerele unui han erau împartite, în functie de conditiile de cazare, pe clase. La cârciuma erau apreciate friptura cu vin rosu bun si cântecele lautarilor. Hangiul Gelepu era renumit pentru grija sa pentru clientii.

HANUL NICOLĂESCU apartinea lui Gheorghe Nicolaescu si se afla pe coltul dinspre Liceul "Tudor Vladimirescu" al intersectiilor actualelor strazi Victoria si Unirii. Hanul avea incinta închisa cu ziduri solide si camere multe pentru cazare. Era unul din hanurile cele mai mari ale orasului.

HANUL ROMANESCU era situat pe drumul spre iesirea nordica din oras, în vecinatatea casei preotului Danau, aproximativ pe locul unde, pâna în 1990, a functionat Directia pentru Probleme de Munca si Ocrotire Sociala

HANUL ANGHELESCU, patron Gheorghe Anghelescu, a fost situat la iesirea din Târgu Jiu, lateral dreapta de Drumul Vâlcii. Hanul avea un sopron în suprafata de 40 metri patrati, construit din caramida.

HANUL GHIsE a fost situat în dreapta pe Drumul Vâlcii, imediat dupa trecerea liniei ferate. Acest han, la fel ca si Hanul Anghelescu situat în apropiere, s-a impus la mutarea târgului de saptamâna în locul unde este astazi parcul Coloanei Infnitului.

La începutul secolului al XX-lea erau multe hanuri. între care cele mai cunoscute s-au aflat: "Hanul Niculescu", situat pe Drumul Craiovei (actuala strada Victoria), aproximativ în locul unde se afla restaurantul "Modern". Hanul, o cladire din caramida si pridvor din lemn la etaj, unde se aflau si camere pentru cazare, avea la parter o cârciuma vestita la acea vreme în tot târgul. Hanul s-a numit Niculescu, dupa numele proprietarului sau, un macedonean încetatenit la noi, tatal doctorului Nanu Niculescu. Celalalt fiu al sau, Gica, a facut faima hanului prin cârciuma sa ce se numea "La Gica Coti", unde nu se platea gazduirea, în schimb, clientii erau obligati sa manânce si sa bea.

La intersectia strazilor Victoriei (latura stânga) cu Eroilor a functionat într-o cladire impozanta la acea vreme Hotelul Tioc[10] care s-a numit apoi dupa proprietarul cumparator, mai întâi Hotelul C. Sichitiu, proprietari din Rugi, apoi Hotel Regal, iar dupa cel de-al doilea razboi mondial Hotelul si Restaurantul Modern (foto sus). Pe partea dreapta a strazii Victoriei era o cladire cu gang la intrare, unde a functionat Hotelul Udroiu.

Acesta apartinea, înainte de 1900, bulgarului Udroiu. Cladirea, astazi demolata, cuprindea o suprafata întinsa între strazile de astazi Victoriei, Unirii si Bulevardul Brâncusi. Curtea larga avea intrarea din Bulevardul Brâncusi.

HANUL HORTOPAN era situat, înainte de anul 1900, în partea dreapta a drumului spre Severin, imediat dupa trecerea Jiului. Hanul avea camere de dormit si o incinta larga.

HANUL RASOVICEANU era situat pe drumul Craiovei, la iesirea din Târgu Jiu, si apartinea fratelui generalului Rasoviceanu. Desi cladirea era construita cu etaj, camerele pentru cazare erau situate la parter.

Pe drumul postei de pe Valea Gilortului spre Târgu Jiu, în anul 1832 erau hanurile postei de la Aninoasa si Carbunesti. Aici opreau cei care efectuau, cu trasurile, serviciul de transport, pentru odihna lor si a cailor.

Dezvoltarea economica a resedintei Gorjului, dupa primul razboi mondial, a avut urmare imediata si dezvoltarea sa comerciala. În Târgu Jiu, luându-se modelul marilor orase ale tarii, vechile hanuri nu mai raspundeau exigentelor de confort ale clientilor. Asa a aparut necesitatea înfiintarii hotelurilor, iar locul cârciumilor hanului a fost luat de restaurante.

ntre cele doua razboaie mondiale, în Târgu Jiu erau cunoscute mai multe hoteluri si restaurante. Astfel, pe coltul întretaierilor strazilor Victoriei si Tudor Vladimirescu se afla un imobil masiv cu etaj si balcon. La parter se afla un magazin de fierarie, iar la etaj era instalat Hotelul Central, de categoria a doua.

Pe strada Tudor Vladimirescu, la parterul unei cladiri cu balcon si-a asteptat clientii obisnuiti Bodega lui stefan Nicolaescu, preluata ulterior de N. Calinoiu. Mai apoi, aici a functionat, servind specialitati gospodaresti, Restaurantul Popasul Pandurilor.

Pe partea dreapta a strazii Victoria, dupa traversarea strazii Eminescu era Restaurantul Berbec, o cladire cu terasa în fata, proprietatea lui Ghita Costachescu. La acest restaurant, cândva cel mai select din oras, veneau oamenii de vaza ai urbei. În timpul verii, la terasa cânta seara de seara, orchestra lui Bubi.

Tot pe partea dreapta a strazii Victoriei, la intersectia cu strada Eroilor, pe colt se afla cladirea cu etaj, proprietatea avocatului Bebe Velican, care avea la parter Restaurantul Arjoca.

În 1925, pe strada General Tell era Restaurantul G.S. Manta, fost Dumitru Chiritescu, unde se serveau mâncaruri proaspete si gustoase la orice ora din zi si din noapte

În centrul orasului, pe strada Victoriei, la parterul Hotelului Udroiu, se afla Restaurantul Hermina Munteanu, cu mâncaruri proaspete si ieftine, la preturi convenabile.

Tot pe strada Victoriei, la nr. 38, s-a aflat Bodega Gr.R. Diaconescu, cu vinuri selectate din podgoriile Urdareanu, Badescu, Sadoveanu si gratar special, în vecinatatea acestei bodegi era Birtul Chirculescu, unde se serveau numai bauturi naturale.

Bodega lui Grigore Calinoiu era frecventata de lumea buna din oras. Aici veneau adesea sculptorul Constantin Brâncusi, împreuna cu medicul Nicolae Hasnas.

La moda începusera sa fie si cafenelele. În acea perioada, de renume erau Cafeneaua lancu Brailoiu (fosta Gh. Ureche) si Cafeneaua Mitica Lungu, preluata mai târziu de Gh. Danet Aici prosperau mai ales intelectualii urbei care lungeau discutiile artistice, sorbind aromele de cafea turceasca aburinda, adusa la comenzile repetate ale clientilor.

În anul 1965, pentru gazduirea calatorilor erau deschise în Târgu Jiu: Hotelul Modern cu restaurant la parter, situat pe strada Eroilor, la nr. 19 si Hotelul Carpati, în strada Tudor Vladimirescu, nr. 2.[11]

Restaurantul reprezentativ pentru Târgu Jiu era Popasul Pandurilor situat în strada Tudor Vladimirescu, nr.15, dar în zilele calduroase de vara lumea cauta Restaurantul "Doina Gorjului" situat în parcul orasului. Murmurul Jiului si fosnetul frunzelor copacilor, care împrastiau adesea miresme, constituiau fundalul muzicii gorjenesti, prezenta seara de seara pentru crearea ambientului consumatorilor, nu putini la numar.

Dupa noua reorganizare administrativ teritoriala si înfiintarea judetelor în anul 1968, Gorjul, vestit prin pitorescul sau si prin obiectivele de interes mondial si national: operele marelui Brâncusi, manastirile sale, vestigiile istorice si de arhitectura, a început sa-si creeze baza de cazare si servicii, necesare dezvoltarii turismului.

În anul 1971 existau în Gorj urmatoarele structuri turistice cu functiuni de cazare:

Hotelul Gorjul de categoria I, constructie moderna cu 170 locuri de cazare si cu restaurant, braserie, bar.

Hotelul Carpati de categoria a II-a, situat pe strada Tudor Vladimirescu, nr. 2, cu 62 locuri de cazare.

La Motru erau deschise Hotelul Minerva, categoria a II-a, cu 57 locuri si Hanul Minera, cu 40 locuri.

La Novaci functionau un hotel categoria a II-a cu 60 de locuri si restaurant si hanul cu 80 locuri si restaurant.

Vizitatorii Manastirii Tismana puteau poposi la Complexul turistic Tismana, cu 50 de locuri de cazare si restaurant cu terasa. În zonele turistice pitoresti ale judetului, calatorii erau asteptati pentru popasuri de noapte la Cabana Lainici, care avea 15 locuri de cazare si restaurant, Cabana Rânca, 53 locuri de cazare si cantina-restaurant, Cabana Stejeret, Târgu-Carbunesti, cu 32 locuri de cazare si restaurant, Cabana Cheile Sohodolului, cu 15 locuri de cazare si bufet. De asemenea, în judet stateau la dispozitia turistilor campingurile: Dragoieni, 15 casute cu 30 de locuri si bufet; Lainici, 14 casute cu 28 locuri si bufet; Tismana, 5 casute cu 10 locuri si bufet; Câmpu Mare, 4 casute cu 8 locuri; Castrul Roman, casute cu 10 locuri, bufet cu terasa; Debarcader, 15 casute cu 30 locuri, restaurant si gradina de vara.

În anul 1995, baza materiala a turismului gorjean corespundea în parte cerintelor mereu sporite ale celor care cautau aceste mirifice meleaguri.

Complexul Gorjul, situat în strada Eroilor, nr. 6, este unitate etalon de cazare si alimentatie publica. Hotelul are o capacitate comercializabila de 457 Iocuri de cazare. Meniuri specific gorjenesti si bauturi alese se pot servi la Restaurantul Gorjul, terasa acoperita, salonul de mic dejun sau braserie.

În Târgu Jiu mai functioneaza Hotelul Energeticianului de categorie doua stele, pe strada Eroilor, având la parter bufet-restaurant, bine aprovizionat, Hotelul Parc (fostul Hotel al Partidului) cu restaurant si terasa, Hotelul Tineretului, cu bufet-restaurant, situat în apropierea garii, Hotelul Sport, de categoria de confort de doua stele, din proximitatea stadionului municipal, Motelul Dragoieni, categorie doua stele, situat la marginea orasului

Între restaurantele cu faima ale Târgu Jiului se afla Restaurantul Pandurilor, proprietatea omului de afaceri Dan Ilie Morega, Restaurantul Runcu, din zona Grivita, profilat mai ales pentru nunti, Restaurantul Sohodol, patron Nicolae Neamtu, unde se serveau cei mai buni mititei, Restaurantul Jiul din zona fostului Abator, cunoscut dupa numele fostului sef de local "La Gruiescu" si profilat pentru nunti, Restaurantul Modern, un restaurant care-si merita numele, creând o ambianta placuta, Restaurantul Bulevard din zona Garii unde mai poposeau dupa anotimp, la o bere sau la o tuica fiarta, cei care asteptau trenurile întârziate.

În Târgu Jiu, la Bufetul Intim se întâlnesc la o bere umoristii gorjeni dupa sedintele bilunare ale cenaclului "Hohote", tinute vis-a-vis, în sala Inspectoratului de cultura. Aici îsi continua adesea duelurile din sala de cenaclu Alexandru Doru serban, Nelu Vasile, Valentin Groza, Doru Lungescu, I. Popescu Chebacea, Nicolae Brelea, Marian Dobreanu, Octavian Panescu s.a.

Loc de întâlnire traditional pentru cafegiii Târgu-Jiului este localul Turist, din strada Victoriei, cunoscut mai ales datorita patronului, care prin profesionalism a creat în constiinta consumatorilor numele unitatii La Galitescu.

În ultima vreme prin grija domnului Radu Ciobanu, presedintele filialei Gorj a Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC), o retea de 60 gospodarii taranesti din judet , apartinând mai ales localitatilor submontane (Pades, Tismana, Baia de Fier, Polovragi, Novaci) este pusa la dispozitia turistilor, asigurându-se servicii de cazare si alimentatie si valorifica potentialul istoric, natural, folcloric si etnografic al zonelor în care sunt amplasate. Douazeci dintre aceste locuinte sunt omologate la nivel european.

Conform evidentei unitatilor si tipurilor de spatii de cazare, facuta de Autoritatea Nationala pentru Turism, în Gorj existau, la data prezentei aparitii editoriale, urmatoarele hoteluri:

La forma de cazare Hotel:

Hotelul Gorj din Târgu Jiu, cu o capacitate maxima de 457 locuri de cazare, categoria de confort de doua stele, este situat pe axa Brâncusi (strada Eroilor nr. 6): proprietar SC OJT Gorj SA

- Hotelul "Central" din Sacelu, categoria de confort o stea, cu un numar de 156 locuri de cazare, aflat in administrarea C.N. a Lignitului Oltenia;

- Hotelul "Brâncusi" (cunoscut si sub numele de hotel Parc) din Târgu-Jiu, categoria doua stele, cu un numar de 80 locuri de cazare, aflat în proprietatea BTT Târgu Jiu

- Hotelul "Gilort" din Târgu-Carbunesti, categoria doua stele, cu un numar de 54 locuri de cazare, aflat în administrarea Cooperatiei de Consum;

Hotelul "Pestera Muierilor" din Baia de Fier, categoria doua stele, cu un numar de 53 locuri de cazare, aflat în administrarea Cooperatiei de Consum.

Hotelul Tineretului, cu bufet-restaurant, situat în apropierea garii,

Alte hoteluri din Targu Jiu aparute în ultimii zece ani, care se disting prin confort sporit si dotari moderne sunt: Dasiana, Anabella, Laguna albastra, Europa, Pandra si Anna.

Hotelul "Energeticianul" din Târgu Jiu a fost încadrat la categoria "hotel" la gradul de confort 3 stele.

În incinta acestor locuri de cazare exista amenajate unitati de alimentatie publica, înscrise în categoria restaurant, braserie, bar de zi, bufet. Aici se servesc meniuri si bauturi cu specific gorjenesc la preturi accesibile.

La nivelul anului 2006, principalele structuri de primire de cazare din municipiul Tg.Jiu care au functionat si înainte de 1989 dispun de urmatoarele capacitati:

Nr.crt. Denumirea hotelului Adresa Capacitate comercializabila

HOTEL GORJ	Str. Eroilor nr. 6 Tg.Jiu	180 locuri (reclasificare în 2005)
HOTEL PARC	B-dul C.Brâncusi nr.10	89 locuri
HOSTEL ENERGETICIANUL	Eroilor nr 27	62 locuri
HOTEL SPORT	B-dul C. Brâncusi nr.7	86 locuri
HOTELUL TINERETULUI	Str. N. Titulescu nr. 15	75 locuri

Sursa: OACT 2006

Operatorii turistici din Târgu Jiu

Operatorii de turism au rolul de a concepe produsul turistic complet în urma activitatii de asamblare a diferitelor sale parti componente (serviciile de transport, cazare, alimentatie, agrement, tratament, închirieri etc.) si de a-l distribui turistilor în mod direct sau prin intermediul agentiilor de voiaj detailiste, scutindu-i pe ultimii beneficiari de eforturi, riscuri si consum de timp.

Acesti organizatori de calatorii turistice, denumiti si voiajisti, încheie contracte cu numerosi parteneri - firme prestatoare de servicii de pe piata interna sau din strainatate, de la care închiriaza din timp (uneori cu 6-12 luni înainte) capacitati de transport, de cazare, masa etc. (cu exceptia cazurilor în care ei însisi detin astfel de capacitati).

Numiti si angrosisti ai industriei turistice, turoperatorii se ocupa de selectionarea, asamblarea, constituirea si comercializarea ofertei turistice pe piata sub forma unui pachet de servicii pe care îl includ în catalogul turistic difuzat agentiilor de voiaj detailiste.

Turoperatorul include în produsul turistic rezervarea locurilor la un hotel într-o statiune pe litoral, munte sau balneara, asigurarea transferurilor de la aeroport sau gara la hotel si retur, turul de oras pentru vizitarea unor locuri de atractie turistica, rezervarea de locuri la avion sau autocar etc., stabilind în final un pret global pentru întreg pachetul de servicii. Deoarece acesti producatori de voiaje rezerva locuri într-un volum mare la unitatile de cazare, alimentatie, avion, autocar etc., beneficiaza de reduceri de pret din partea prestatorilor de servicii turistice, fapt ce le permite sa practice, la rândul lor, preturi globale mai accesibile pentru pachetele de servicii, decât daca fiecare consumator ar rezerva si achita pe cont propriu, separat, toate prestatiile.

Asadar, crearea, promovarea si distribuirea produselor turistice se realizeaza prin turoperatori turistici,

Primul turoperator din judetul Gorj a fost OJT Gorj, urmat de BTT Târgu Jiu. Înainte de 1989 existau în judet doar filiale ale marilor turoperatori din tara: Oficiul National de Turism Carpati (OJT Gorj) si Biroul de Turism pentru Tineret Bucuresti (prin BTT Tg.Jiu). Primul turoperator cu capital privat integral din judet a fost SC Guardo Tour SRL, care avea în componenta pe doi dintre cei mai buni profesionisti din domeniul turismului: Cârstoiu Silvia si Radu Ciobanu.

Principalii turoperatori din judetul Gorj, care au sediul în Târgu Jiu, sunt urmatorii:

Guardo Tours Targu Jiu

Adresa:	Str.T. Vladimirescu Nr.17, Cod 210132, Târgu Jiu
Oras:	Târgu Jiu
Judet:	Gorj
Telefon:
Telefon mobil:
Fax:
Adresa e-mail:	guardo@rd..., guardotours@rd...

Gorj Tourism Romania / Târgu Jiu

Adresa:	Bd.Republicii-zona Garii Bl.24 Parter Ap.1, Cod 210152, Târgu-Jiu
Oras:	Târgu Jiu
Judet:	Gorj
Telefon:
Fax:
Adresa e-mail:	rezervari@go...
Site Internet:	www.gorjtourism.ro
Manager:	Dorina Laura Dragu
OJT GORJ - TG.JIU
Adresa:		STR.EROILOR NR.6 COD 1400
Numele societatii		OJT GORJ
Telefon/Fax:

Caro Tours / Târgu Jiu

Adresa:	Str.Victoriei nr.18, Cod 210235, Târgu Jiu
Oras:	Târgu Jiu
Judet:	Gorj
Telefon:
Fax:

Alti turoperatori din municipiul Târgu Jiu: Aurum, Andra Tours, Ritt-Fla, Jecom Promont, Ademig, Marshal filiala Tg.Jiu, Global Tours.

Exista un semnal pozitiv din partea Primariei Târgu Jiu privind activitatea de turism.

Astfel potrivit Hotarârii Consiliului municipal nr. 69 din 28.02.2005 Primaria

municipiului Târg -Jiu a devenit membru al Asociatiei de Turism Oltenia.

În articolul nr.1 se mentioneaza ca se aproba înscrierea Primariei municipiului

Târgu Jiu în calitate de membru al Asociatiei de Turism Oltenia, precum si

achitarea sumei de 1.000.000 lei taxa de înscrierre si de 1.000.000 lei taxa

anuala de membru cotizan t.

CAPITOLUL III CONSTANTIN BRÂNCUsI - UN INOVATOR

ÎN ARTĂ

3.1 Personalitatea artistica a sculptorului Constantin Brâncusi

Plecat la începutul acestui secol din satul sau oltenesc ca un mag cu toiagul în mâna, sculptorul Constantin Brâncusi a poposit pe malurile Senei, în Parisul care l-a primit si adoptat. Geniul creator al fiului de taran din satul de sub muntii Gorjului a revolutionat gândirea creatoare a veacului sau, devansând expresia formelor contemporane si creând gramatica noua a unor sinteze esentiale în plastica. Lemnul, piatra sau metalul au capatat în mâinile lui înfatisari lipsite de accidental si destinate unei durate dincolo de limita unei singure epoci. Formele adunate sub ciocan si dalta, de nu stiu unde si nu stiu de la cine, ca marile cântece si versuri ale popoarelor, te duc spre origini si influente în care, ici-colo, firul rosu al genialitatii anonime poate fi usor urmarit. Unde ai mai întâlnit oare simplitatea Portii, a Mesei sau a Coloanei fara de sfârsit? Cioplitura lor se înrudeste cu cea a unor mâini necunoscute. Rafinamentul operei brâncusiene nu e însa rezultatul încâlcit al unor teorii ci, în cea mai mare parte, apartine intuitiei seculare a artizanului genial anonim. Uneori facând apel la materia nepieritoare a metalului pretios, mâna stia sa strânga pe forme esentiale miracolul luminii pe care apoi o împrastie în jur, ca dintr-un mic soare. În orice caz, Brâncusi nu este scoala. Misterul simplitatii pe care îl stapâneste în întreaga sa opera nu poate fi nici predat la un curs nici, mai ales, învatat.

"În afara de Shakespeare si Beethoven mai exista un Dumnezeu: acesta e românul Constantin Brâncusi", scria James Farell.

Iar Mircea Eliade afirma "Continuitatea spiritului autentic românesc o gasim în aceste doua clase: taranii si intelectualitatea. Pe de o parte, creatia folclorica a unei vieti colective organice, pe de alta parte, geniul personal care ajunge singur la constiinta realitatilor românesti". Se stie ca neamurile traiesc prin vârfurile lor: sfintii, eroii, geniile - iluminatii care descifreaza prin intuitia spiritului lor, esentele si misiunile pe care Divinitatea le-a stabilit prin legile dezvoltarii cosmice - care îndruma, calauzesc - dau sens istoriei. "În marile dezvoltari istorice, nu galagioasa turburare a marilor mase, ci aproape imperceptibila actiune constienta a conducatorilor de suflete e hotarâtoare" (V. Pârvan). Acesta pentru ca Eternitatea nu vorbeste, nu se dezvaluie acestor spirite fine, superioare, pentru care desfasurarea vietii umane în armonie cu Cosmicul devine înteles. Acestia sunt "vizionarii Eternului".

Neamul nostru nu a fost lipsit nici de sfinti, nici de eroi, nici de genii. Din lungul sir al acestora din istoria noastra m-as opri asupra unui geniu artistic. Nu stiu daca este cel mai însemnat. Dar este unul mai însemnat decât altul, când toti îsi au rolul lor? Este vorba de cel care va ramâne nu numai pentru noi, ci si pentru altii: Constantin Brâncusi.

Brâncusi s-a ridicat la întelegerea lucrurilor coborând în inima lor, cautând si descifrând întelesuri si sensuri-esente. S-a apropiat de tot cu smerenie si simplitate, cu religiozitate: "Statuile mele sunt ocaziuni ale meditatiei. Templele si bisericile au fost si au ramas întotdeauna lacasuri ale meditatiei". Ridicarea aceasta a gândului prin coborârea în adâncuri de suflet îl fac unic - ca traire, ca întelegere - mai ales datorita constiintei misiunii sale: "Ceea ce fac eu astazi, mi-a fost dat sa fac. Caci am venit pe lume cu o misiune". Sa fii patruns de constiinta rostului si rolului tau în lume, înseamna adânca întelegere a vietii - a fi aproape de Adevar.

Este un anumit dramatism în viata si opera lui Brâncusi, acea framântare si lupta de a patrunde în întelesuri, în sensuri; trudnicia de a patrunde dezghiocând forma, efemerul, pentru a se apropia de realitatea intima. "Reala nu e forma exterioara a lucrurilor, ci esenta lucrurilor. E imposibil de a exprima ceva real imitând suprafata exterioara a lucrurilor". Iata revelatia vietii! Iata toata filosofia existentei si a desfasurarii acesteia: cautarea de esente, de permanente - de realitatea care este Adevar. si astfel va face marturisirea de credinta a creatorului de arta: "...functia artistului ramâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii si de a interpreta misterele Universului". De aceea Brâncusi a ramas taran. Nu numai în simplitatea vietii, a modestiei, a bunului simt, dar si prin întelegerea lucrurilor - întelepciunea taraneasca.

În viata si opera sa a pastrat legatura cu obârsia, a ramas taranul care a ascultat "cumintenia pamântului" si în mijlocul vietii moderne si mondene ale orasului lumina. si ca tot taranul român, a fost credincios si s-a apropiat de Divinitate cu simplitate si smerenie. Daca veti privi Rugaciunea veti întelege mai mult decât poate exprima un condei. De copil a trait în umbra bisericii. A gasit biserica si în inima Parisului, cântând în strana capelei române. Cu preotul Vladimir Ghica - monseniorul de mai apoi, care a decedat în temnita comunista - a ajutat mai ales românii din spitale. "Dumnezeirea e pretutindeni. si când te contempli pe tine însuti, si când te simti umil, si când te daruiesti..." A cautat sa "uite" ce i-a dat scoala si civilizatia, devenind talmacitorul geniului neamului sau, al artei arhaice de esente al acestuia. În el au erupt trairile stramosilor traco-daci care, traind în sânul naturii, au fost nevoiti sa-i caute si sa-i înteleaga tainele. "Când creezi trebuie sa te confunzi cu Universul si cu elementele".

Brâncusi este un înaintemergator nu numai în arta, ci si în viata spirituala a omenirii, a carei viata sofisticata, încarcata de forme si tipare ale materiei, l-au îndepartat de esentele vietii. Omul trebuie sa purceada pe calea regasirii sale spre esentele primare ale vietii, fara plusul de materie si forme, fara orgolii cu simplitate, cu sinceritate, cu refacerea echilibrului ratiune-sentiment, cu viata si traire spirituala. si reprezinta unul din acei creatori privilegiati care, pe o anumita treapta a evolutiei spirituale a umanitatii, intuiesc noua sensibilitate, confuza înca, a epocii si întruchipeaza în opera de arta aceasta "forma latenta si inedita a spiritului".

Tripticul brâncusian de la Tîrgu Jiu

Scurt istoric

"Comanda"acestei opere plastice a fost facuta de catre Liga Femeilor Gorjene, prin intermediul presedintei acesteia, Aretia Tatarascu, în iarna anului 1934, în atelierul sculptorului din Paris.

Dupa I. Pogorilovschi "Brâncusi a nadajduit tot timpul dupa razboi -în 1930 înca mai nadajduia - sa poata realiza monumentul pentru eroii de sub pamântul Gorjului" la Pestisani, lânga satul sau natal Hobita. Aceasta ar explica de fapt acceptarea realizarii operei comemorative la Tg.-Jiu, ca dupa o lunga asteptare. În sprijinul acestei idei sta de altfel si textul unei scrisori trimise de Brâncusi (pe 11 februarie 1935) lui Milita Patrascu: ". si nu va pot spune cât de fericit as fi sa pot face ceva la noi în tara" (Apud I. Mocioi).

În ceea ce priveste conceptia originara a lui Brâncusi asupra lucrarii sale de la Tg.-Jiu, trebuie spus ca exista inadvertente serioase nu numai între exegetii capodoperei brâncusiene, dar si între diversii memorialisti, care au discutat în acest sens cu artistul român, în perioada respectiva. Astfel, St.-Georgescu Gorjan îsi aminteste ca ". în primele zile ale anului 1935 i s-a propus lui Brâncusi sa construiasca în tara, la Tg.-Jiu, un ansamblu monumental, din care urma sa faca parte si Coloana infinita". De asemenea, la 7 ianuarie 1935, sculptorul îi prezenta acestuia "în linii mari, componentele ansamblului monumental de la Tg.-Jiu, insistând asupra Coloanei infinite.". V. G. Paleolog relateaza ca Brâncusi a prezentat Aretiei Tatarascu doar Poarta si Stâlpul[15]. De asemenea, Poarta, Biserica Sf. Apostoli si Stâlpul urmau sa fie legate între ele printr-o cale larga, strabatând orasul de la apus la rasarit.

Dupa Tretie Paleolog, Brâncusi a facut o vizita în tara în 1936, când a vizitat mai multe cariere si a ordonat chiar "saparea primelor fundatii pentru Poarta Sarutului".[16] Alte marturii ale unor cunoscuti ai lui Brâncusi precum si datele de arhiva (publicate pentru pima data de catre I. Mocioi), pledeaza însa pentru faptul ca opera de la Tg.-Jiu a fost gândita initial ca o singura piesa monumentala: Coloana Infinitului. La aceasta s-au adaugat ulterior celelalte piese ale ansamblului sculptural.

P. Neagoe spune ca, în 1937, Brâncusi "facu toate planurile si schitele necesare si se hotarâ sa lucreze la Coloana Infinitului, în România si la Templu, în India[17], în anul urmator. Pe drumul spre Coloana, sculpta Poarta sarutului. Apoi ciopli o masa.".

În conformitate cu V. G. Paleolog, Brâncusi vine în România în iunie 1937, cu intentia de a realiza o singura lucrare. Astfel, într-o sedinta a Comitetului Ligii în satul Poiana, el a prezentat o fotografie si a spus: "Am hotarât la Paris ca monumentul sa fie o coloana fara sfârsit. Iat-o!" [18]

Acelasi autor mentioneaza ca tot în iunie-iulie 1937, Brâncusi a hotarât si realizarea unui Portal de piatra si a unei strazi drepte: "Proiectul definitiv al Coloanei nesfârsite nu este gata.când el se hotarâ sa execute un monument

- un Portal de piatra. Tot atunci el decide ca acest portal sa fie legat de coloana printr-o strada ideal dreapta care sa poarte numele de Calea Sufletelor Eroilor".

În august 1937, Aretia Tatarascu îsi convinge sotul, pe primul ministru liberal Gh. Tatarascu, sa obtina banii necesari pentru prelungirea strazii Grigore Saftoiu, între târgul saptamânal numit si "Târgul fânului" - unde va fi amplasata Coloana - si B-dul C. A. Rossetti, care marginea gradina publica a orasului. Planul acestei strazi drepte fusese, de fapt, aprobat înca din 1900, dar ramasese neaplicat.

În septembrie 1937, primarul Tg.-Jiului prezenta pe scurt planul "Caii Eroilor": "Proiectul în întregime ar consta dintr-o alee care, plecând de la digul Jiului - care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeneasca, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca si intrarea în gradina publica, pentru ca, continuând spre biserica ce se renoveaza, sa se termine aceasta cale ce va purta chiar si denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunostintei întruchipata printr-o coloana înalta de circa 29 metri, înaltându-se fara sfârsit asa cum trebuie sa fie si recunostinta noastra pentru eroii ce sunt temelia României moderne, situat acest monument în mijlocul unui parc ce se va face pe locul fostului târg de vite".[19]

În acest fel, la 20 octombrie 1937, donatia facuta de Liga Nationala a Femeilor române din Gorj catre orasul Târgu-Jiu, consta din: 1) Strada "Calea Eroilor" ("care va porni din preajma Jiului"), 2) un portal monumentalizat si 3) o coloana a "recunostintei", "legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat eroii gorjeni, cu ideea recunostintei fara sfârsit simbolizata prin coloana". Totodata, Liga "a luat pe a sa raspundere constructia Bisericii Sf. Apostoli.dând astfel prin ridicarea acestui salas, o stralucire mai mare recunostintei noastre catre cei care s-au jertfit pentru noi"⁷.

Brâncusi a dat si "indicatii cum sa se întretaie aleile principale" din Gradina publica, acestea "având un scop legat de ansamblul lucrarii." (Apud I. Alexandrescu). Constructia Coloanei infinitului a început la sfârsitul lui iulie 1937 la Petrosani si s-a încheiat în noiembrie al aceluiasi an. Metalizarea (alamirea) ei s-a executat în lunile iunie-iulie 1938.

Aici trebuie atrasa atentia asupra unei posibile diferente între modelul initial, din lemn de tei cioplit, si lucrarea definitiva, în ceea ce priveste aspectul romboidelor ("margelelor" cum le numea Brâncusi): ".în timp ce modelul brut este accentuat bombat, elementele turnate dupa modelul definitiv.prezinta suprafete foarte line, cu o curbura aproape imperceptibila" (Apud St. Georgescu-Gorjan). Plecând de la acest text, I. Mocioi îl suspecteaza pe inginerul Georgescu-Gorjan ca de fapt chiar el nu ar fi respectat "bombarea accentuata" pe care trebuia sa o dea elementelor romboidale de fonta (ceea ce ar fi produs si o mare suparare sculptorului).

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Fond Primarie oras Tg.-Jiu. Inv. 108, Dosar 141/1937, înreg. La 20 oct./1937 (nr. 6330).

Poarta Sarutului a fost asamblata din blocuri de travertin de Banpotoc - alese de însusi Brâncusi - în octombrie 1937. Însa anul sculptarii sale definitive este 1938, mai exact de la începutul verii si pâna la 20 septembrie când artistul a plecat la Paris. Prima fundatie a fost turnata mai spre exterior decât este astazi (sunt dovezi care atesta ca sculptorul dorea sa puna portalul chiar peste strada). Cele doua alei care înconjoara Poarta si se unesc din nou pe linia axului ansamblului sculptural nu sunt nici ele întâmplatoare, fiind înfaptuite tot la indicatiile lui Brâncusi. Data realizarii Mesei Tacerii este, probabil, elementul cel mai controversat din istoria ansamblului. În mod cert au existat doua variante. Prima dintre ele constituie mai ales obiectul discutiilor. În esenta, se stie ca era tot din calcar - dar nu de Banpotoc - si de dimensiuni ceva mai reduse. Se pare ca a fost cioplita doar de Brâncusi, însa nu se stie cu precizie când: în iulie 1937 (Apud St. Georgescu-Gorjan) sau în toamna aceluiasi an, la sfârsitul lui octombrie sau începutul lui noiembrie (Apud I. Pogorilovschi si I. Mocioi). Trebuie specificat aici ca Brâncusi a plecat la Paris pe 2 septembrie 1937, deoarece urma sa se întâlneasca acolo cu maharajahul Yeswant Rao - în vederea discutarii constructiei Templului Descatusarii din Indore - care si-a întârziat însa mult anuntata vizita. Pe 15 octombrie 1937 el îi scrie lui St. Georgescu-Gorjan ca printul urma sa soseasca la Paris doar pe 19 octombrie. Sculptorul a avut "o scurta revenire în România pe la începutul lui noiembrie 1937" (St. Georgescu-Gorjan), când a participat si la târnosirea Bisericii Sf. Apostoli din Tg.-Jiu, care a avut loc la 7 noiembrie. Se înapoiaza la Paris, dupa care va pleca la Genova, de unde se va îmbarca spre Bombay (acolo va ajunge la 30 decembrie 1937). Se întoarce din India - la Genova - pe 8 februarie 1938 (Apud St. Georgescu-Gorjan).

Aceasta succesiune de evenimente denota faptul ca, dupa 2 septembrie 1937 si pâna la revenirea sa în tara din 1938, sculptorul nu a mai putut lucra efectiv la opera sa din Tg.-Jiu, cu exceptia unei "scurte reveniri" din toamna lui 1937, în care este putin probabil sa fi cioplit singur prima varianta a mesei. De aceea, data de iulie 1937 este totusi o varianta mai plauzibila pentru realizarea acesteia, chiar daca este posibil ca el sa nu fi gândit initial includerea mesei în complexul sculptural. Este de asemenea probabil ca ea sa fi fost amplasata lânga malul Jiului, dar într-o zona neamenajata. În plus, se stie ca Brâncusi nutrea o anumita preocupare pentru construirea unei mese, deoarece, înca de la venirea sa în Gorj, a construit o prima masa din bolovani de râu, lânga vila familiei Tatarascu de la Poiana, iar ulterior a mai construit una si în gradina casei Balanescu din Tg.-Jiu, unde a locuit în perioada 1937-1938 (Apud I. Mocioi).

Într-o nota oficialase specifica un transport de lespezi de piatra de calcar "pentru pavaje si trepte la platforma de lânga digul Jiului". Aceste trepte nu s-au realizat - dupa cum nu s-au realizat nici cele ce trebuia sa urce spre Coloana - însa ramâne ideea amenajarii platformei la aceasta data, operatiune care s-a încheiat în noiembrie 1937.

Varianta a doua a Mesei (din piatra de Banpotoc) este comandata la atelierele "Pietroasa" din Deva, fie pe 14 iunie 1938 de catre Liga (cf. I. Pogorilovschi), fie pe 20 august 1938, chiar de catre Brâncusi, nemultumit ca pe prima masa gasise "o iscriptie sapata si umpluta cu plumb, precum si o semnatura" (I. Mocioi).

Actuala Masa a tacerii este rezultatul suprapunerii tabliilor mari ale celor doua variante. Cât despre asa-zisa "masa festiva" sau "masa ultima", aceasta este un rebut alcatuit din suprapunerea picioarelor celor doua mese. Ea a stat un timp în Gradina publica si apoi a fost adusa în Parcul Coloanei din initiativa personala a gradinarului Jacob Esperschildt (I. Mocioi³).

Din punctul de vedere al Primariei, Masa nu era o lucrare majora a complexului sculptural. Realizarea ei se justifica astfel: ".pentru a se forma un ansamblu armonios cu portalul monument.si spre a se da un aspect cât mai estetic mentionatului monument si întregului parc, este necesar a se aseza la capatul aleei o masa de piatra". Pe marginile aleii deschise în parc în octombrie 1937, s-au plantat 20 de plopi piramidalisi s-au amenajat - în noiembrie - 10 nise pentru banci si scaune (acestea din urma trebuia puse si în jurul mesei). Ele aveau ca scop "formarea unui ansamblu armonios cu portalul si masa de piatra construite pe aceasta aleee principala".

La 9 iulie 1938 se face comanda la atelierele din Deva iar pe 1 august se aduc de acolo 12 scaune cu fata rotunda si 30 cu fata patrata, executate "conform modelului dat"(I. Pogorilovschi considera însa ca acum ar fi sosit doar un rest de 25 de scaune).

Este interesant de specificat aici ca într-o prima varianta - la indicatiile lui Brâncusi - scaunele rotunde au fost grupate doua câte doua, fiind mai apropiate de masa (la 0,40 m.) decât sunt acum. De asemenea, scaunele patrate au fost puse initial la distante egale între ele si doar apoi grupate câte trei în fiecare din cele cinci nise (E. Ciuca). Bancile de piatra ce flancheaza portalul sunt de granit. Pe ele se pot observa urme de dalta, ceea ce corespunde întocmai indicatiilor de atunci ale sculptorului: de a se vedea ca "e mâna de om, nu turnata"¹³. Ele au fost terminate la 20 iulie 1938.

Parcul nou din jurul Coloanei a fost lucrat începând cu 1 octombrie 1937 si definitivat la 26 august 1938. Initial (1937) se dorea aici - respectând planurile lui Brâncusi - plantarea a 300 de plopi piramidali si a 2000 kg. floare de fân¹⁴iar mai târziu (1938) s-au cerut "100-200 care cu pamânt bun în care sa se poata planta sau semana flori de iarba".

Festivitatile legate de predarea definitiva a capodoperei brâncusiene primariei din Tg.-Jiu de catre Liga Femeilor Române au avut loc la 27 octombrie 1938. Nu se aminteste însa nimic cu aceasta ocazie despre Masa si Aleea scaunelor. Dupa I. Pogorilovschi, de vina ar fi fost proasta organizare a festivitatilor respective, care au fost facute de o asemenea maniera, "încât pur si simplu au ignorat componenta de lânga apa a capodoperei". Mai precis, ".multimea într-un cortegiu maret, cu preotii în cap" s-a deplasat de la Coloana (care a fost sfintita de 16 preoti) spre Biserica eroilor iar apoi "pe calea eroilor spre portal unde de asemenea s-a oficiat un scurt serviciu divin". Cortegiul a fost îndrumat ulterior prin B-dul Rossetti spre podul Jiului, când, de fapt, evocarea celor morti în 1916 "ar fi trebuit sa se faca pe dig, în jurul Mesei Tacerii" (I. Pogorilovschi). Este posibil ca eludarea Mesei sa fi fost deliberata de catre Primaria Tg.-Jiu, datorita interesului sau de a o trece sub tacere, fapt explicabil prin desele atacuri în presa din Bucuresti la adresa sa, pe motiv ca ar irosi fondurile statului cu "lucrari inutile": Coloana, Portalul si Strada Eroilor.Sensul de celebrare a axului ansamblului sculptural este si el un indiciu ca piesa cea mai importanta ramânea Coloana infinitului. Ar fi fost însa interesant de stiut indicatiile lui Brâncusi relativ la parcurgerea Trilogiei sale, daca acesta ar fi participat la ceremoniile respective. El plecase însa pe 20 (sau 27) septembrie, probabil de teama ca razboiul iminent sa nu îl blocheze departe de atelierul sau.

În final, doresc sa specific si faptul ca au existat mai multe supozitii privind un ansamblu brâncusian format din mai multe piese. Sculpturile care ar fi trebuit sa desavârseasca aceasta capodopera sunt urmatoarele: Masa festiva, aflata dincolo de Coloana (e.g. C. Noica), Prometeu, pus dincolo de Jiu (Tretie Paleolog), Pasarea Maiastra, dincolo de Coloana (V. G. Paleolog), Cocosul, probabil si el dupa Coloana (cf. D. Daba), Fântâna zodiacului, destinata Parcului public sau chiar un ansamblu de sase fântâni amenajate în cerc, în jurul Coloanei (cf. I. Pogorilovschi) si o Piata zodiacala, de asemenea, în jurul Coloanei, "a carei umbra se rotea peste semnele zodiaculului" (I. Pogorilovschi).

Semnificatii si simboluri

Ultima si cea mai mare (ca întindere) din opera sa, a daruit-o tarii sale: ansamblul de la Târgu-Jiu. Acesta a fost creat în memoria eroilor care au cazut în razboiul pentru unitatea nationala. E simbolul daruirii jertfelnice, al înaltarii, al biruintei prin moarte. Aceasta dorinta a lui, acest gest reliefeaza atasamentul, dragostea lui pentru bastina, pentru neamul sau.

Ansamblul este compus din trei parti - trei volume, trei acte - asezate pe acelasi ax. Geniul artistului se exprima nu numai prin fiecare în parte, dar si prin ansamblul care formeaza o unitate, o unitate de exprimare. "Ansamblul de la Târgu-Jiu este unul din putinele monumente în istoria universala a sculpturii cu un program simbolic, închizând, sublimat în limbajul formelor rezultatul meditatiei unui mare artist asupra existentei umane" (T. Enescu).

Primul element din ansamblu este masa (masa tacerii sau masa dacica), care impresioneaza prin simplitate: simplitate ca a sufletului si vietii românului. Nu este patrata, ci este rotunda ca soarele, ca roata, ca pâinea... - o curba închisa. Curba este linia universului. Înconjurata de 12 scaune (celor 12 apostoli de la Cina cea de taina Mântuitorul le-a cerut: "Sa faceti aceasta întru pomenirea Mea") de forma clepsidrei - trecerea timpului... Îmi amintesc sanctuarul dacic de la Sarmizegetusa, hora româneasca. (Iar atomul are un nucleu central si în juru-i electronii.)

Al doilea element este poarta (poarta sarutului). Trecerea dintr-o parte în alta, dintr-o viata în alta. E ca un arc de triumf - triumful vietii asupra mortii. Iubirea este esentializata si, prin repetare, se releva biruinta acestei virtuti esentiale.
Mircea Eliade spune: "Sunt unele teme din literatura noastra populara extraordinar de bogate din punct de vedere dramatic. De pilda Poarta: care împlineste în viata poporului român rolul unei fapturi magice, care vegheaza la toate actele capitale din viata insului. Prima trecere pe sub poarta înseamna aproape o intrare în viata, în viata reala de-afara. Poarta vegheaza la casatorie, si pe sub poarta mortul e dus, solemn, spre lacasul de veci. Este, atunci, o reîntoarcere în lumea dintâi: ciclul e închis, si poarta ramâne mai departe, cu un om mai putin, sa vegheze alte nasteri, alte nunti, alte morti".

A treia, care întregeste si da sens final întregului ansamblu, este coloana (coloana infinita). Este formata din romboedre suprapuse pe verticala. Rombul îsi are semnificatia sa adânca în arta lui Brâncusi, ca o stilizare a femeii (cea care obladuieste si naste viata) si a fapturii umane în genere, în arta noastra populara. Aici apare ca simbol al vietii - al desfasurarii si dezvoltarii acesteia. Întotdeauna se ridica înainte mergatori care tind si atrag dupa sine societatea spre împlinire, care va ajunge la un punct maxim, dupa care în mod inevitabil, vine oboseala, îmbatrânirea, si acest ciclu, acest puls (sub forma romboedrelor) ce se deapana în ritmul generatiilor spre înalt - un ritm al infinitului, al cugetarii lui Dumnezeu.

Am vizitat de mai multe ori ansamblul si am remarcat ca masa avea fixata o placuta pe care, pe lânga caracteristicile tehnice, era si denumirea de masa dacica. În toamna anului 1989 trecând iar, am gasit placuta lipsa - din interventia autoritatilor locale. Daca e sa luam aceasta denumire - de masa dacica - apare o noua semnificatie: Neamul nostru românesc s-a nascut având ca radacina neamul Dac. Pe aceasta radacina se naste un neam nou (cel românesc), care nascându-se crestin, primeste o noua spiritualitate - crestina - care are la baza iubirea (si stim ca simbolul iubirii este sarutul). Prin aceasta spiritualitate, ca linie a dezvoltarii sale, neamul nostru îsi are misiunea sa în concertul neamurilor, în viata cosmica ce pulseaza ca ondulatiile coloanei infinite.

Arta, operele de arta, prin frumosul, prin armonia pe care o exprima, sunt izvorâte, sunt coborâte, prin creatorii lor, din Eternul caruia îi sunt ca niste imnuri.

Ansamblul sculptural (arhitectural) de la Tîrgu-Jiu este denumirea moderna a unei trilogii monumentale pe care autorul ei, sculptorul Constantin Brâncusi, a numit-o initial - dezvaluindu-i sensul - Calea sufletelor eroilor (cf. Tretie Paleolog; expresia a mai fost consemnata si de Aretia Tatarascu si de V. G. Paleolog

Aceasta comemora ziua de 14 octombrie 1916, când ". batrânii, femeile, cercetasii si copiii Gorjului au oprit navala vrajmasilor, aparându-si cu vitejie caminurile").

Aceasta onomastica originara sugereaza în primul rând glorificarea ostasilor români cazuti în 1916 pe malurile Jiului, pentru a-si apara orasul. De altfel, capodopera lui Brâncusi constituie, în fapt, o ultima realizare dintr-un sir de intentii comemorative a eroilor gorjeni, realizate în orasul Tg.-Jiu: 1) ridicarea unei biserici noi pe locul uneia mai vechi, cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel, 2) amenajarea podului de peste Jiu cu o placuta glorificatoare¹si doua tunuri obuziere, 3) înfaptuirea unui "Monument al eroilor gorjeni" (încredintat sculptorului Al. Severin si turnat la uzinele Malaxa), amplasat în fata regimentului de artilerie, 4) realizarea unui monument al eroinei Ecaterina Teodoroiu (dus la bun sfârsit si într-o maniera originala, de catre Milita Patrascu), asezat în centrul orasului si 5) ridicarea unui monument învatatorilor gorjeni.

Concluzii

1) Calea Sufletelor Eroilor este denumirea originara data de Brâncusi ansamblului sculptural de la Tg.-Jiu. Initial (vara anului 1937) artistul numise în acest fel doar strada dreapta ce trebuia sa lege Portalul de Coloana. În actele oficiale (din septembrie 1937), denumirea aleii se simplifica în Calea Eroilor, urmând ca aceasta sa se extinda pâna la digul Jiului.

2) Nu exista un acord unanim în ceea ce priveste conceptia originara a capodoperei. În principal se desprind doua ipoteze plauzibile: - Brâncusi a gândit înca de la început un ansamblu de doua piese monumentale: Stâlpul si Poarta, iar ulterior el a adaugat Masa si Scaunele; Poarta, Biserica Sf. Apostoli si Stâlpul trebuiau legate printr-o cale larga si dreapta.

- monumentul recunostintei a fost gândit initial ca o unica sculptura monumentalizata: Coloana (Stâlpul) fara sfârsit (numit tot de Brâncusi Coloana infinitului). Ideea unui ansamblu de sculpturi este imediat ulterioara - chiar înainte de a definitiva proiectul Coloanei - datând din lunile iunie-iulie 1937. Din marturiile memorialistilor se pare ca ordinea cea mai probabila ar fi fost: Portalul, Aleea si Masa.

3) Realizarea tehnica a Coloanei acopera intervalul iulie-noiembrie 1937, dar alamirea ei s-a efectuat în vara anului 1938.

4) Aleea din Parc a fost deschisa în octombrie 1937, având amenajate si cele 10 nise (dupa indicatiile lui Brâncusi ea a fost întretaiata si de alte alei secundare). Pe marginea ei au fost plantati douazeci de plopi piramidali.

5) Portalul (numit apoi Poarta sarutului) a fost asamblat în octombrie 1937 si sculptat în 1938, fiind terminat pâna pe 20 septembrie.

6) Masa (numita de Brâncusi Masa tacerii) este alcatuita din tabliile mari ale celor doua variante ale meselor. Prima a fost cioplita chiar de Brâncusi, mai probabil în iulie 1937 (sau la sfârsitul lui octombrie - începutul lui noiembrie 1937). A doua varianta a fost realizata la atelierele "Pietroasa" din Deva, probabil în august 1938 (dupa ce cu un an înainte, în noiembrie1937, se realizase platforma ei de lânga digul Jiului). 7) Bancile de piatra ce flancheaza Poarta au fost cioplite si terminate la 20 iulie 1938, iar scaunele de piatra cu fete patrate si rotunde au fost turnate la atelierele "Pietroasa" din Deva si aduse la 1 august 1938. Atât bancile cât si scaunele sunt interventii târzii, cu semnificatii suplimentare, ce vin doar sa întareasca semantica celor doua piese principale din Parcul Public.

8) Parcul nou din jurul Coloanei a fost început la 1 octombrie 1937 si definitivat la 26 august 1938. Aici Brâncusi a dorit plantarea de plopi piramidali si iarba.

9) Toate sculpturile din Parcul public sunt din calcar de Banpotoc, cu exceptia piciorului Mesei (care este tot din calcar, dar nu de Banpotoc) si bancilor de granit. Coloana este din fonta alamita.

10) Sculpturile presupuse ca ar fi trebuit sa desavârseasca opera de la Tg.-Jiu sunt: Masa festiva sau "ultima", Prometeu, Pasarea Maiastra, Cocosul, Fântâna zodiacului ca un ansamblu de sase fântâni dispuse circular în jurul Coloanei si o Piata zodiacala ce ar fi avut de asemenea Coloana în centru.

11) În general, realizarea Caii Sufletelor Eroilor nu s-a efectuat dupa un "sablon" prestabilit, cu exceptia Coloanei (pe care Brâncusi nazuia de mult sa o realizeze în România) si probabil Portii. Actul creatiei brâncusiene de la Tg.-Jiu a avut o anumita "dinamica" în intervalul 1937-1938, ansamblul sculptural constituindu-se prin adaugarea succesiva a altor piese sculpturale. Schimbarea primei Mese si a pozitiei Scaunelor, precum si dorinta artistului de a-si extinde opera dincolo de Jiu sau de Coloana sunt argumente suplimentare în acest sens.

CAPITOLUL IV STRATEGII DE MARKETING PENTRU

PRODUSULUI TURISTIC "TRIPTICUL BRÂNCUsIAN DE LA TG. JIU"

4.1 Operele lui Brâncusi, o atractie permanenta

"În afara de Shakespeare si Beethoven, mai exista un Dumnezeu - acesta este românul Constantin Brâncusi!", afirma scriitorul american James T. Farrel, exeget al sculpturii. Opera zamislita de parintele sculpturii moderne la Târgu Jiu reprezinta cel mai important si valoros obiectiv turistic de pe mapamond, creat de om în ultimul secol.

Turismul în judetul Gorj poate fi orientat spre mai multe directii: turism istoric si religios, turism sportiv si de agrement, turism speologic, silvestru, dar mai ales turismul cultural si etnocultural, încarcat de o bogata si îndelungata traditie româneasca.

Valoarea si densitatea monumentelor istorice - biserici si manastiri (Tismana, Polovragi, Lainici, Visina etc.), cetatile dacice si castrele romane, vestitele cule ale Gorjului situeaza judetul printre primele în tara din punct de vedere al resurselor cultural-istorice. Unic si inegalabil în lume ramâne "Complexul muzeistic brâncusian în aer liber de la Tg Jiu", daltuit pentru eternitate de titanul de la Hobita. Acesta reprezinta un deosebit de atractiv obiectiv turistic de interes international, care, prin punerea în valoare, ofera posibilitatea dezvoltarii accentuate a turismului, sector ce poate constitui o sursa de crestere economica semnificativa a întregii zone în urmatorii ani.

Gorjul este renumit pentru frumusetea peisajelor sale, pentru bogatia traditiilor, pentru manastirile sale, si mai ales pentru capodoperele artei populare. Toate aceste aspecte au fost stilizate si imortalizate cu genialitate prin forta simbolurilor de catre Constantin Brâncusi prin tripticul de la Tg Jiu: Masa tacerii, Poarta sarutului si Coloana recunostintei fara de sfârsit. Din ratiuni obiective, dar mai ales subiective, operele lui Brâncusi de la Tg. Jiu nu au fost promovate cu profesionalism pentru atragerea turistilor si dezvoltarea, implicita, a turismului ca ramura economica si alternativa la profilul energetic al judetului. Desi valoarea artistica deosebita a celor trei opere create la Tg- Jiu poate constitui o garantie a atractiei turistilor, lipsa masurilor coerente a responsabililor din acest domeniu nu au reusit sa impuna pe piata turistica mondiala celebra marca "Brâncusi". Fara o corelare cu serviciile turistice si cu activitatea turoperatorilor locali, existenta operelor brâncusiene la Târgu Jiu nu a fost suficienta pentru "industrializarea" turismului si introducerea pe scara larga în circuitul turistic intern si international a produsului turistic "Brâncusi la Târgu Jiu".

Un studiu efectuat asupra bazei materiale de cazare din judetul Gorj a identificat o serie de aspecte semnificative, cum ar fi existenta, pe de o parte a unor capacitati mari - ramase din regimul trecut - ineficient administrate si conduse, si, pe de alta parte, aparitia în ultimii ani a unor structuri turistice private, de prea mici dimensiuni. Declinul înregistrat de structurile de primire de mari dimensiuni s-a datorat incoerentei si ambiguitatii legilor din domeniul proprietatii, care au facut ca dezinteresul managerilor sa se rasfrânga asupra capacitatilor turistice ale judetului; scaderea nivelului de trai al populatiei s-a reflectat în scaderea indicelui de utilizare a capacitatii de cazare.

Printre cauzele care au generat diminuari ale gradului de ocupare a structurilor de primire din Gorj putem mentiona: politici de produs si pret care nu tin seama de evolutia pietei interne si externe, de cerintele tot mai crescute ale consumatorilor turistici; scaderea calitatii serviciilor si a nivelului de standarde minime la recrutarea si formarea fortei de munca calificate în meseriile de baza si pentru functiile manageriale; dezinteresul proprietarilor reali pentru impulsionarea si urmarirea indicilor normali de operare a unitatilor de cazare turistica si pentru promovarea produsului; politica fiscala relativ dezavantajoasa; scaderea nivelului de atasament al personalului fata de unitatile în care lucreaza, cresterea indisciplinei în serviciu; slaba motivare a personalului, cunoscut fiind ca salariile în industria ospitalitatii sub nivelul multor sectoare mai putin productive; pierderea unor piete traditionale; lipsa unor programe coerente de promovare turistica; scaderea sau lipsa unor surse alternative de finantare a operatorilor din industria ospitalitatii; starea necorespunzatoare a infrastructurii. Toate aceste elemente au avut drept consecinta scaderea dramatica a calitatii produsului turistic oferit. Ca urmare, turoperatorii care concep si promoveaza marca turistica Brâncusi întâmpina dificultati datorita imposibilitatii alinierii serviciilor turistice oferite la normele calitative cerute pe plan european si international.

Gorjul reprezinta o destinatie turistica în cadrul macroprodusului turistic România.

În tarile cu traditie în domeniul industriei ospitalitatii exista programe turistice de 12 zile în care turistii nu au timp sa se plictiseasca. Un produs turistic care se desfasoara pe parcursul a 7 zile numai în Gorj n-ar fi deocamdata posibil, deoarece turistul strain este dinamic, amator de programe dense. El vrea sa "puncteze" cât mai multe obiective, atractii si activitati turistice în agenda sa turistica (turoperatorii din SUA promoveaza în cadrul ofertelor lor programul "Europa în numai 5 zile").

În Gorj, de obicei, vizitatorul vede doua manastiri, operele lui C. Brâncusi, apoi se plictiseste si pleaca mai departe spre alte atractii turistice. De altfel, aici trebuie stabilita ca strategie de marketing, promovarea în cadrul aceluiasi produs turistic (de tip circuit) a doua sau mai multe destinatii turistice complementare (nordul Olteniei: Vâlcea, Gorj, Mehedinti).

Ca urmare, o atractie precum operele lui Brâncusi de la Tg-Jiu constituie numai motivul principal prin care turistii straini sa fie atrasi în România, urmând ca, odata ajunsi aici, acestia sa fie orientati spre celelalte obiective turistice.

Realitatea arata ca activitatea de incoming este slab dezvoltata în judetul Gorj. Marea majoritate a agentiilor de turism românesti desfasoara preponderent o activitate de outgoing, considerata în prezent de catre operatorii autohtoni ca fiind mai profitabila.

Daca avem în vedere faptul ca, în momentul de fata, cererea pentru turismul intern este în scadere si va urma acest trend pâna când situatia economica a populatiei se va îmbunatati, eforturile de marketing trebuie orientate spre atragerea în Gorj a cât mai multi turisti straini ce provin din tarile dezvoltate. Ori, datele oferite de statistica ne arata ca numarul turistilor straini si înnoptarilor este mic în comparatie cu potentialul turistic.

În general, în Gorj, turistii vin în grupuri organizate, în cadrul unor circuite concepute, distribuite si promovate de agentiile turoperatoare din Bucuresti. Gorjul constituie în prezent numai o zona de tranzit. Ca urmare, se impune conceperea unei oferte turistice deosebit de atractive care sa urmareasca retinerea turistilor cu cel putin înca o zi în zona. Pentru a împlini acest deziderat este necesara elaborarea unei strategii de marketing coerente la nivelul întregii zone turistice a Gorjului. În acest sens este nevoie de o colaborare a tuturor celor implicati si interesati de dezvoltarea industriei ospitalitatii în regiune pentru a stabili continutul programelor turistice care vor fi promovate sub marca Brâncusi.

4.2. Analiza SWOT a produsului turistic Brâncusi

În vederea atingerii acestui deziderat trebuie pornit de la realizarea unei analize SWOT a produsului turistic Brâncusi.

Astfel, printre punctele tari ale produsului turistic Brâncusi putem mentiona:

. Valoarea artistica exceptionala a complexului operelor brâncusiene de la Tg.Jiu;

. Valoarea de unicat. Reprezinta cel mai mare complex în aer liber realizat vreodata de Brâncusi, având o valoare incomensurabila;

. Amplasarea operelor ce formeaza tripticul brâncusian pe axa care împarte orasul Tg.Jiu în doua parti egale. Axa Brâncusi are o lungime de 1752 m si este pietonala, fiind locul preferat de pelerinaje ale localnicilor si turistilor;

. În proximitatea operelor brâncusiene, pe axa se afla cele mai importante structuri de primire cu functiuni de cazare, restauratie si agrement (hotelurile Gorj si Miami, biblioteca Cristian Tell, Universitatea C. Brâncusi, catedrala Sfintii Apostoli etc.);

. Organizarea anuala la Tg. Jiu a concursului international de sculptura "C Brâncusi" ;

. Brâncusi este cea mai cunoscuta personalitate din istoria României, în tara si în strainatate, fiind o punte de legatura între arta si turism;

Brâncusi este adevaratul mentor spiritual al românilor, este idolatrizat si constituie un "bun" national;

. Brâncusi este universal, apartine prin opera sa si prin imagine patrimoniului universal;

. Brâncusi reprezinta o marca a calitatii în arta, o institutie, o certitudine. Promovarea imaginii lui Brâncusi în turism reprezinta garantia reusitei în conditiile promovarii profesioniste a produsului turistic;

Numarul mare de iubitori ai artei lui Brâncusi constituie un atu important în promovarea turismului cultural în România în general si în Gorj în special;

. Existenta în întreaga lume a peste o suta de fundatii, asociatii si cluburi care promoveaza opera si imaginea lui C. Brâncusi;

Turismul de tip evenimente prin organizarea manifestarilor culturale legate de C. Brâncusi (Stagiunea de iarna a scolii de Arte, Omagierea sculptorului cu ocazia zilei de nastere, Salonul de iarna al artelor populare, Simpozionul "Brâncusi cel fara de sfârsit", Sacrul în arta - Salonul de primavara al tinerilor sculptori, Programul de turism cultural: "Drumul lui Brancusi", Salonul national de fotografie de arta "Masa tacerii", Miracolul Brâncusi - spectacol de sunet si lumina la Coloana fara sfârsit, Raliul "Coloana infinitului", Colocviu: "Brâncusi - energia infinitului," Tabara de sculptura "Constantin Brâncusi"(lemn, sticla, piatra), Colocviu: "Mostenirea Brâncusi - solutii si responsabilitati", Nominalizarea premiilor Brâncusi, Salonul de toamna al artelor populare, Salonul de toamna al sculptorilor gorjeni, Festivalul acordarii anuale a premiilor Brâncusi pentru arta).

. Existenta unui potential turistic alternativ care permite realizarea unor programe turistice complexe si variate, având ca principal punct de atractie operele brâncusiene de la Tg. Jiu: case traditionale, artizanat, posibilitati de turism sportiv (vara-iarna), potential natural ridicat ( existenta unor izvoare naturale), forme de relief deosebite, mediul natural bine conservat, diversitatea deosebita, peisajele naturale atractive (cu paduri, râuri, lacuri, munti), specialitatile gastronomice locale, bucataria traditionala, obiceiurile si traditiile, muzica si dansurile traditionale, sporturile de iarna, agroturismul, ecoturismul ;

. Populatia locala este primitoare si deschisa turismului; în plus autoritatile locale (responsabilii politici si administrativi ai judetului) au identificat turismul ca o activitate prioritara în dezvoltarea economica a judetului, care ar putea conduce la dezvoltarea economica generala a regiunii Oltenia; firmele private manifesta, de asemenea, un interes sporit pentru turism. Turismul fiind domeniul propice pentru reconversia fortei de munca disponibilizate din sectorul energetic (înca majoritar în judetul Gorj)

. Infrastructura turistica de baza din anumite locuri poate fi dezvoltata de la zero;

. Multitudinea formelor de turism practicate în judetul Gorj: turismul itinerant cu valente culturale, turismul balnear, turismul rural, ecoturismul, turismul de tranzit, turismul pentru vânatoare si pescuit, turismul pentru echitatie, turismul pentru sporturile de iarna, turismul de congrese si reuniuni, turismul de odihna, recreare si agrement.

Turismul cultural prezinta mari posibilitati de atractie pentru turistii straini prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural national în cel european si mondial (operele lui Brâncusi)[22].

În plus, o atractie deosebita a zonei o constituie numeroasele activitati artizanale ce au loc aici: confectionarea de obiecte din sticla (existenta în Tg. Jiu a trei fabrici de sticla si a doi maestri sticlari recunoscuti în lumea întreaga), pictarea icoanelor (pe sticla si icoane de vatra, unice în lume: Tismana, Polovragi) ,sculptura în lemn (Pestisani-Hobita, Novaci), olaritul (Galesoaia), sculptura în piatra (Pestisani, Dobrita), tesutul (Tismana, Arcani, Runcu - celebrele ii gorjenesti si covoarele de Tismana) si lucraturile din piele, blanarie (Novaci, Baia de Fier) . Ca urmare, consideram ca este indispensabila crearea unor retele de expozitii cu vânzare a artizanatului gorjean, care sa aiba activitate de centre de informare si promovare turistica.

Turismul rural, forma particulara de turism, mai complexa, cuprinzând atât activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica, presta de servicii suplimentare) cât si cea economica (de regula agricola) gaseste în satele gorjene premise favorabile de dezvoltare. Promovarea circuitului brâncusian include satele legate de copilaria, scoala si calatoriile de cunoastere ale lui Brâncusi (Hobita, Pestisani, Bradiceni, Tismana)

Turismul în arii naturale protejate. În judetul Gorj exista urmatoarele rezervatii: Izbucului Jalesului, Rezervatia Botanica Cioclovina, Padurea Gorganu, Sfinxul Lainicilor, Cheile Sohodolului, Muntele Oslea, Piatra Buha, Pestera Gura Plaiului, Cotul cu Aluni, Pestera Cioaca cu brebenei, Piatra Biserica Dracilor, Poiana narciselor din Tg -Jiu si Preajba.

Turismul de tranzit necesita îmbunatatiri multiple legate de modernizarea si extinderea cailor rutiere si feroviare, cât si a serviciilor aferente.

Turismul de congrese si reuniuni se propune a se intensifica utilizând infrastructura turistica îmbunatatita a unor orase ca Tg- Jiu,, Motru, Târgu Carbunesti, zona având atuuri mari pentru a fi inclusa în oferta turistica nationala si internationala pentru acest tip nou de turism.

Turismul de recreare, odihna si agrement trebuie extins prin amenajari nai ales în zona periurbana.

Punctele slabe ale produsului turistic Brâncusi

- inexistenta unui muzeu Brâncusi cu toate operele în miniatura si explicatiile scrise aferente;

- inexistenta unor ghizi bine pregatiti în cunoasterea operei si biografiei lui Brâncusi precum si a limbilor straine;

- lipsa de comunicare si de coeziune între autoritatile locale si fundatiile si asociatiile pro-Brâncusi pentru realizarea unor obiective de interes comun;

- mentalitatea unor oameni de a face rapid bani, mai degraba decât sa ofere servicii de calitate, inclusiv servicii turistice legate direct de promovarea operelor si imaginii lui Brâncusi;

indiferenta oamenilor pentru protejarea operelor de arta si a mediului;

- numarul mare de cersetori care agaseaza grupurile de turisti straini, creând o imagine generala defavorabila;

inexistenta unui salon restaurant cu specific brâncusian (Brâncusi fiind un priceput si pasionat bucatar, autor de retete culinare de mare valoare);

- insuficienta pregatire de specialitate a unor lucratori din industria ospitalitatii, lipsa de motivare a personalului;

- interes scazut pentru investitii;

- calitatea relativ slaba a serviciilor turistice oferite în regiune;

- indicele redus de ocupare a capacitatii de cazare (cea 30%);

- perturbarea transportului datorat starii cailor de acces (infrastructura precara, lipsa indicatoare, gropi);

- deficiente ale infrastructurii turistice: lipsa magazinelor de specialitate (articole sportive, suveniruri, harti, ghiduri, pliante etc.), starea de conservare si de curatenie a unor monumente;

lipsa unor marcaje turistice;

- existenta în unele cazuri a unor conditii precare de cazare, lipsa curateniei;

- insuficienta oferta de agrement;

- teritoriul nu dispune decât de echipamente foarte sporadice de recreare si sport accesibile turistilor;

- insuficienta dezvoltare a potentialului turistic existent;

- insuficienta promovare a unor obiective turistice (lipsa unor indicatoare rutiere si a unei semnalizari eficiente, a unor informatii turistice), inexistenta centrelor de informare turistica, lipsa materialelor promotionale de tipul brosurilor oferite gratuit în cadrul unitatilor de cazare sau în parcul municipal unde sunt amplasate doua din operele lui C. Brâncusi, lipsa unor ghiduri culturale din care turistul sa poata afla activitatile si evenimentele culturale ce se desfasoara pe parcursul sejurului sau; lipsa organizarii evenimentelor care pun în evidenta traditiile si obiceiurile din regiune;

. aparenta saracie vazuta din exterior si impresia neglijarii multor monumente chiar din zonele istorice.

Oportunitati

. refacerea retelei judetene de drumuri, prioritate având cele care asigura accesul spre punctele de interes turistic, de regula frecvent cautate;

. consolidarea relatiilor de parteneriat între toti operatorii turistici din zona; în acest sens trebuie concepute si promovate programe turistice care sa combine vizitarea obiectivelor turistice din Gorj, Vâlcea si Mehedinti sau realizarea unui circuit "Turismul în Oltenia de nord" care sa includa manastirile renumite din aceasta zona, turismul rural si operele lui C. Brâncusi;

. crearea unei Burse de turism la Tg. Jiu;

. organizarea de închirieri de case traditionale pentru perioada de vacanta. Aceste case ar putea fi integrate în una sau mai multe retele europene profesionale de locatie si distribuite de reteaua de agentii de turism din România;

. dotarea structurilor de primire cu sali de conferinte, seminarii precum s infrastructura aferenta, deoarece afacerile se numara printre motivatiile principale ale turistilor de a reveni în Gorj si de a cunoaste zona;

. încurajarea dezvoltarii unor forme noi de turism (de aventura, stiintific, treking, waching birds etc.);

. sustinerea proiectelor care introduc valoare turistica, obiective si evenimente culturale si spirituale legate de Brâncusi;

. crearea de noi locuri de munca si aparitia oportunitatilor de a face cariera în domeniul industriei ospitalitatii;

. îmbunatatirea infrastructurii;

. constituirea unei retele de centre de informare turistica în apropiere principalelor obiective turistice;

. crearea unui centru international de afaceri în apropierea axei Brâncusi;

. crearea unor parteneriate cu organisme sau investitori straini în sectorul turistic; integrarea în programele finantate de Uniunea Europeana;

. interesul crescut al turistilor din Franta, Luxemburg, Belgia pentru operele lui Brâncusi;

Amenintari:

. eventuala degradare prematura a monumentelor de arta si arhitectura;

. cresterea competitivitatii între regiuni si lipsa de colaborare între acestea;

. scaderea veniturilor reale ale populatiei, inflatia;

. diminuarea disponibilitatilor de timp liber;

. schimbarea preferintelor consumatorilor de turism cultural, respectiv migrarea turistica catre alte forme de turism si alte tari si/sau regiuni;

. concurenta acerba manifestata pe plan intern si international în turism, turismul ilicit;

. instabilitatea politicilor guvernamentale privind turismul si fiscalitatea;

. conditii meteo nefavorabile, combinate cu eventuale dezastre naturale;

. proasta perceptie a României în exterior.

4.3. Strategii de promovare

Destinatia turistica Tg.Jiu-operele brâncusiene este inclusa în 40-45% din circuitele turistice în România, însa, în general, este considerata o zona de tranzit, durata medie a sederii turistilor aici fiind de 1-1,5 nopti.

Ca urmare, consideram ca se impune conceperea unei oferte unitare personalizate . Aceasta trebuie sa includa programe turistice proprii, are sa permita retinerea turistilor 3-4 nopti în zona. O astfel de oferta ar trebui sa cuprinda propuneri combinate, o diversitate de programe de vânatoare si pescuit, drumetii, plimbari cu cai, mountain-bike, vizite la stâna, alpinism, parapanta etc. În vederea facilitarii conceperii unor programe turistice unitare pentru "Brâncusi" este necesara existenta unei comunicari eficiente între reprezentantii agentiilor de turism si ai structurilor de primire (hoteluri, vile, pensiuni etc.).

Initiative în acest sens exista. Astfel, o serie de agentii din Tg-Jiu au conceput programe pentru turismul de aventura, oferte care însa nu au trezit pâna în momentul de fata interesul (în special river rafting pe Jiu). Lipsa de interes a unor agentii prezente la târgurile internationale de turism fata de oferta "Brâncusi" poate fi explicata prin faptul ca. în majoritatea lor, acestea prezinta programe de incoming, fiind astfel interesate în principal sa-si vânda propriile produse turistice.

În concluzie, crearea unei marci turistice "Brâncusi" trebuie, sa aiba în vedere faptul ca este necesar ca acest produs sa fie unul complet, care sa includa vizitarea si a unor atractii culturale precum manastiri, muzee, biserici, cetati etc.. Pentru a reusi prelungirea sejurului turistic în zona mai mult de 2 zile trebuie concepute atractii suplimentare, în afara manastirilor, turismul de aventura: plimbarile cu barca pneumatica pe Jiu, alpinismul, parapanta, mountain-biking, turismul ecvestru.

În ceea ce priveste construirea de structuri de primire (activitate ce a luat un avânt deosebit în ultimul timp),se considera ca trebuie avuta în vedere realizarea unei arhitecturi traditionale, atât exterioare cât si interioare care sa creeze o atmosfera specifica zonei. Este evident ca turistii straini în special nu sunt atrasi de unitatile de cazare standard, care nu corespund dorintei lor de a vedea ceva special, deosebit care sa-i încânte si sa-i determine sa revina în acest locuri si sa povesteasca experientele avute în Gorj cunoscutilor. În acest sens este recomandabila construirea sau reamenajarea unor structuri de primire rustice care sa utilizeze, ca material de constructie în cât mai mare masura lemnul. În plus, în cadrul produselor turistice, în zona trebuie valorificata gastronomia specifica, traditionala si integrate manifestarile culturale (de exemplu, organizare de programe folclorice cu ocazia cinelor).

Pentru a sustine importanta dezvoltarii unor oferte ce tin de turismul sportiv, se remarca faptul ca turistii care provin din Cehia sau Slovacia, de exemplu, prefera în România turismul de aventura, cum ar fi cataratul pe munte drumetiile în zonele greu accesibile, mersul pe bicicleta, calatoriile pe râuri montane si practicarea de sporturi extreme.

Principala masura care trebuie întreprinsa în cadrul acestei politici de marketing este evident ca trebuie sa vizeze redimensionarea raportului dintre pretul produselor turistice si calitatea serviciilor prestate, astfel încât tarifele mari practicate sa fie justificate de o calitate pe masura.

Având în vedere ca principala atractie a zonei o constituie produsul turistic "Brâncusi"si manastirile, trebuie conceputa o strategie în ceea ce priveste tarifele de vizitare a acestor obiective, diferentierea acestora în functie de provenienta turistilor (români, respectiv straini) creeaza frustrare în rândul turistilor straini care nu înteleg aceasta "discriminare", însa este agreata de turistii români care o considera o masura de protectie sociala a populatiei autohtone. Pentru a promova vânzarile se poate concepe un instrument de marketing are sa permita vizitarea tuturor operelor brâncusiene sau a manastirilor în schimbul platii unui pret global, inferior sumei tarifelor individuale de acces la fiecare manastire în parte. În mod similar poate fi conceput si comercializat un voucher care sa permita vizitarea tuturor muzeelor din zona la un pret promotional.

Atât în unitatile de cazare cât si la vizitarea obiectivelor turistice se poate considera ca este benefica practicarea unor tarife reduse pentru grupuri, elevi, studenti.

Ceea ce se recomanda structurilor de primire din Gorj este promovarea unor preturi mici pentru un pachet minim de servicii oferite pentru a-i atrage pe turisti la destinatie, urmând ca aici sa-i determine pe acestia sa cheltuiasca mai mult prin oferirea unor servicii suplimentare: excursii în zona, drumetii, vizitarea unor atractii locale (stâna, rezervatii), organizarea unor programe folclorice; comercializarea de suveniruri (obiecte de artizanat), produse agricole, participarea la muncile câmpului etc.

În momentul de fata, în Tg -Jiu[23] nu par sa existe agentii de voiaj locale care sa fie recunoscute ca agentii receptoare ("ground operator") de catre societatile de turism nationale si europene.

Agentiile de turism locale (ca, de altfel, majoritatea celor din România) prefera sa desfasoare o activitate de "outgoing" (trimiterea turistilor români în strainatate), prestând o activitate de detailisti pentru turoperatorii din Bucuresti sau alte orase mari din tara.

Ca urmare, o oportunitate deosebita a agentiilor de voiaj locale o constituie dezvoltarea activitatii de incoming, constând în atragerea turistilor straini în Gorj. În acest sens, este necesara colaborarea cu marii turoperatori internationali precum TUI, Thomson, American Express, Thomas Cook etc.

În acest domeniu, operatorii din turism au semnalat problemele care apar uneori în relatia între agentiile de turism si unitatile de cazare, comunicarea dintre acestea fiind uneori defectuoasa. Astfel, au aparut situatii în care tarifele contractuale între aceste unitati au fost mai mari decât cele afisate la receptie. Rezultatul a fost acela ca pretul practicat de agentiile de turism a fost mai mare decât cel practicat de unitatea de cazare pentru turismul neorganizat (pe cont propriu). Ca urmare, turistii care au apelat la serviciile intermediarilor din industria ospitalitatii, odata ajunsi la receptie au fost nemultumiti de discrepanta dintre tarife.

Obiectivele si strategiile privind promovarea pe piata a produsului turistic "Brâncusi" vor fi implementate printr-un Program National de Marketing si Promovare, care va cuprinde actiuni cu adresabilitate la nivelul profesionistilor din turism si/sau al potentialilor turisti.

Programul va fi revizuit si adaptat periodic (de preferinta anual) si va cuprinde:

. evaluarea rezultatelor activitatii de turism;

. analiza activitatii de promovare desfasurate;

. analiza tendintelor cererii turistice;

. analiza serviciilor si produselor oferite;

. identificarea de noi produse si servicii ce pot fi oferite cu succes pe piata;

. stabilirea cheltuielilor necesare pentru implementarea programului;

. stabilirea cadrului organizatoric de realizare;

. evaluarea impactului pe care îl va avea aplicarea programului propus asupra pietei turistice interne (numar de turisti, venituri din turism).

Programul de promovare trebuie sa aiba în vedere doua obiective principale: prezentarea într-un mod cât mai atragator a avantajele vizitarii de catre turisti a Gorjului si crearea unei bune reputatii pentru serviciile turistice din aceasta regiune.

O conditie esentiala a elaborarii si implementarii Programului National de Marketing si Promovare a operelor lui Brâncusi o reprezinta crearea cadrului organizatoric adecvat - de tip partenerial între organe ale administratiei centrale si locale de stat, agenti economici, asociatii si organizatii profesionale, cu statut propriu de organizare si functionare.

Birourile de informare turistica ale oraselor au fost închise dupa regresul turistic de la sfârsitul anilor '80. Anumite proiecte de realizare a unor astfel de centre de informare au existat, dar n-au fost duse pâna la capat. De aceea în continuare se va propune un model de centru de informare turistica în Tg. Jiu pentru promovarea produsului turistic "Brâncusi".

Centrul de informare si promovare turistica "Pro Brâncusi"

Acest centru are ca obiect de activitate furnizarea de informatii turistice despre opera, imaginea si a tuturor serviciilor conexe care compun produsul turistic "Brâncusi" atât catre turisti, cât si catre agenti economici si persoane fizice care presteaza servicii turistice. De asemenea, va acorda sprijin si asistenta tehnica celor care intentioneaza sa înceapa activitati economice în domeniul turismului cultural.

În preocuparile centrului intra si editarea materialelor promotionale, distribuirea lor, activitati intense de promovare (aplicarea unui marketing agresiv), precum si organizarea strategica a politicilor de marketing având ca obiect produsul turistic "Brâncusi". Pe baza studiilor de piata, a argumentarii acesteia si a identificarii pietelor tinta, se urmareste determinarea conceperii a noi produse turistice culturale cu tematica brâncusiana care sa satisfaca aceste piete.

Pagina pe Internet a centrului (www.e-probrâncusi.ro) reprezinta un ghid turistic on-line care este mentionat în cadrul celui mai complex portal din România - www.infotravelromania.ro.

Centrul de informare si promovare turistica "Pro Brâncusi" ofera pentru turisti:

. materiale promotionale si informative: harti turistice, brosuri, pliante, postere, afise etc.;

. servicii si pachete de programe turistice, oferte proprii, originale, trasee turistice noi;

. informatii despre Brâncusi si posibilitati de cazare si servire a mesei în hoteluri, moteluri, cabane, pensiuni, vile, campinguri, pensiuni agroturistice, gospodarii taranesti;

. informatii despre obiective turistice naturale si cultural-istorice;

Centrul pune la dispozitia turistilor o banca de date computerizata în care pot gasi orice informatie legata de zona turistica a Gorjului; informatii prin Internet si e-mail pentru planificarea vacantelor si a rezervarilor pentru servicii turistice, informatii turistice despre România.

În plus, trebuie sa mentionam faptul ca Centrul de informare si promovare turistica "Pro Brâncusi" ofera prestatorilor de servicii în turism:

. informatii si instruire asupra modului de prestare a serviciilor în turismul cultural;

. informatii si îndrumare pentru încheierea si realizarea contractelor cu agentiile de turism;

. consultare în realizarea de noi investitii conform cerintelor pietei turistice interne si externe;

. cuprinderea tuturor prestatorilor de servicii turistice în banca de date a Centrului pentru a-i face cunoscuti pe piata turistica;

. servicii de promovare în vederea valorificarii produselor turistice comune: peisajul, apa, aerul, istoria, natura, ospitalitatea, agrementul, manastirile din Gorj etc.;

. informatii despre programe de pregatire elaborate si prestate de experti pentru formare, marketing si management în turismul cultural, în cazul în care, conform aceasta activitate de optimizare a relatiilor turist-ofertant, coroborata cu munca de promovare în toate mediile a potentialului turistic brâncusian, va duce la cresterea însemnata a numarului si calitatii turistilor care viziteaza judetul Gorj, atunci se realizeaza scopul strategic pe termen lung, si anume acela de a determina noi si importante investitii în turismul cultural.

De remarcat ca se intentioneaza determinarea colaborarii punctelor de informare turistica si a dispeceratelor de cazare create în unele zone turistice din judetul Gorj precum: Tîrgu Jiu, Motru, Novaci, Târgu Carbunesti.

Astfel, orice turist care intentioneaza sa efectueze un voiaj în Gorj va putea obtine informatii si efectua rezervari apelând la serviciile acestui centru, cu sediul în Tîrgu Jiu si filiale în principalele destinatii turistice ale Gorjului. Este benefica o colaborare cu celelalte centre de informare turistica pe teme culturale din România pentru a promova realizarea unor circuite care sa lege zonele turistice vecine (de exemplu, un circuit în nordul Olteniei si va include în itinerar Vâlcea, Gorjul si Mehedinti

Acesta va trebui se va pune la dispozitia vizitatorilor informatii si materiale publicitare în special culturale (ghiduri, brosuri, pliante, prospecte, harti, casete video, CD-uri) cu privire la atractiile turistice (obiective naturale, culturale etc.), circuitele posibile si posibilitatile de cazare, masa, transport, agrement, tratament din judetul Gorj si cele învecinate. Aceste materiale promotionale trebuie sa fie diversificate, de o calitate grafica, artistica si informationala deosebita si oferite în mod gratuit.

Crearea unui astfel de centru are scopul de a promova turismul din zona prin intermediul unor actiuni care sa ajute si sa informeze pe turisti despre locurile unde s-a nascut, trait si creat Brâncusi. Aici trebuie sa fie oferite formatii utile fiecaruia dintre calatorii, sositi cu trenul, autoturismul, autocarul.

Locul ideal ar trebui sa fie vizibil, cu un aflux ridicat de turisti, accesibil acestora.. Indiferent de locul amplasarii centrului, acesta urmeaza sa fie înscris în toate ghidurile turistice, promovat la toti operatorii din turism, precum si prin panourile indicatoare, precizându-se adresa si cum se poate ajunge la acest centru, indicatoarele urmeaza sa fie amplasate pe traseu, începând cu portile de intrare în municipiu, respectiv, gara, statii de autobuz care efectueaza curse judetene si interjudetene.

De asemenea, informatii cu privire la existenta acestui centru si datele pe care le poate oferi urmeaza sa fie publicate în ghiduri internationale sau pagini în care au aparut deja capitole despre România, unde sunt incluse si harti ale Gorjului.

Complementar acestui centru este necesara realizarea unui punct electronic stradal de informare turistica pe baza unei aplicatii soft de promovare turistica.

Acest punct de informare pilot trebuie situat într-un loc de maxim tranzit (axa Brâncusi - loc în care afluenta de turisti este maxima). Punctul va furniza informatia necesara oricarui turist care intentioneaza viziteze judetul Gorj, într-o prezentare inedita, simpla si cu maxim impact, care sa concentreze toate informatiile necesare turistilor.

Punctul de informare turistica integrat eventual centrului preconizat trebuie sa aiba, într-o vitrina protejata, un monitor de dimensiuni mari conectat la un calculator performant. Pe acest monitor se va derula non-stop o aplicatie soft de prezentare, care va grupa: prezentarea principalelor obiective turistice, caile si mijloacele de acces, posibilitatile de cazare, alimentatie, serviciile complementare, punctele de informare turistica deja existente din mediul rural, mersul trenurilor, avioanelor, informatii referitoare la cursul valutar, adrese utile (spital, politie, agentii de turism, case de schimb valutar etc.). Acest sistem va fi amplasat într-un spatiu luminat, pentru a fi usor vizibil si va functiona non-stop.

Aplicatia trebuie sa fie spectaculoasa (va atrage turistul), bilingva (româna si engleza) si va prezenta datele cele mai importante (cai de acces, oferte de cazare, alimentatie etc.), într-un mod cât mai simplu si mai usor de retinut. Ea va fi conceputa într-o maniera moderna (animatie, efecte speciale, sunet), având o durata de aproximativ 15-20 minute, astfel încât sa nu plictiseasca turistul.

Aceasta aplicatie va rula si pe Internet si cd-rom. În cadrul prezentarii multimedia vor fi incluse site-uri care vor oferi informatii detaliate cu privire la principalele obiective turistice. Informatiile turistice vor fi structurate pe baza unei clasificari geografice, utilizatorul putând opta si pentru o selectare "per obiectiv". Cd-rom-ul de promovare a turismului din Gorj poate contine aceasta aplicatie multimedia si celelalte site-uri de prezentare turistica a judetului Gorj, furnizând informatii complete despre orice punct de interes turistic.

O alta propunere cu privire la promovarea turismului în Gorj consta în amplasarea unor puncte de informare turistica (info-desk-uri semnalizate printr-un indicator cu internationalul "I" deja cunoscut) în cadrul unitatilor de cazare. Aici turistii pot afla informatii despre atractiile zonei, calendarul evenimentelor culturale (festivaluri, târguri mestesugaresti, obiceiuri populare' destinatii, unitati de cazare, masa, agrement, tratament, muzee, centre cultural etc . Tot aici pot fi expuse produse specifice, locale/regionale, de arta populare ceramica, masti populare, linguri de lemn si alte obiecte de artizanat, care sa fie si comercializate. Rolul este de instruire, educational si pregatire culturala si estetica.

Pentru a facilita informarea vizitatorilor din Gorj cu privire la locatiile atractiilor turistice se considera ca este indispensabila crearea unei retele de semnalare turistica. În aceste sens, trebuie definite:

. informatiile ce trebuie oferite (harti, vizualizarea locatiilor obiectivelor turistice si structurilor de primire, adresele de contact direct cu acest loc etc.) si limbile în care vor fi furnizate;

. nivelurile de informatie (intrarea în teritoriu, apropierea de zonele mentionate);

. amplasarile exacte ale punctelor de informare turistica;

. estetica panourilor, normele grafice si materialele utilizate;

. organizarea punerii în practica si întretinerea acestor panouri.

Una dintre modalitatile cele mai eficiente de promovare consideram ca o reprezinta invitarea reprezentantilor turoperatorilor si agentiilor de voiaj sa vina în Gorj sa descopere ei însisi caracteristicile acestui produs turistic si sa decida în final acceptarea sau nu a acestuia. Desi acest tip de actiune este relativ costisitoare, experienta demonstreaza ca documentarea agentilor de turism straini cadrul statiunilor si unitatilor de cazare reprezinta cel mai bun mod de a promova serviciile acestora.

Realizarea unor info-tururi culturale în Gorj cu jurnalisti de turism constituie o actiune promotionala care ar putea fi întreprinsa de Asociatia pentru Turism "Brâncusi" care va avea un real succes, având în vedere articolele aparute, ulterior vizitelor de informare, în presa din Germania si S.U.A.

Având în vedere concurenta acerba de pe piata turistica internationala, credem ca se impune participarea cu stand propriu la cât mai multe târguri si expozitii internationale, atât în cadrul pavilioanelor nationale, cât si în cadrul saloanelor specializate pe teme turistice, unde produsului turistic "Brâncusi" trebuie sa i se realizeze o promovare agresiva.

CONCLUZII

În vederea atingerii acestui deziderat trebuie pornit de la realizarea unei analize SWOT a produsului turistic Brâncusi.

Astfel, printre punctele tari ale produsului turistic Brâncusi putem mentiona:

. Valoarea artistica exceptionala a complexului operelor brâncusiene de la Tg.Jiu;

. Valoarea de unicat. Reprezinta cel mai mare complex în aer liber realizat vreodata de Brâncusi, având o valoare incomensurabila;

. Organizarea anuala la Tg. Jiu a concursului international de sculptura "C Brâncusi";

. Brâncusi este cea mai cunoscuta personalitate din istoria României, în tara si în strainatate, fiind o punte de legatura între arta si turism;

Brâncusi este adevaratul mentor spiritual al românilor, este idolatrizat si constituie un "bun" national;

. Brâncusi este universal, apartine prin opera sa si prin imagine patrimoniului universal;

Oportunitatile care pot fi create prin valorificarea operelor lui Brâncusi

. refacerea retelei judetene de drumuri, prioritate având cele care asigura accesul spre punctele de interes turistic, de regula frecvent cautate;

. crearea unei Burse de turism la Tg. Jiu;

. încurajarea dezvoltarii unor forme noi de turism (de aventura, stiintific, treking, waching birds etc.);

. sustinerea proiectelor care introduc valoare turistica, obiective si evenimente culturale si spirituale legate de Brâncusi;

. crearea de noi locuri de munca si aparitia oportunitatilor de a face cariera în domeniul industriei ospitalitatii;

. îmbunatatirea infrastructurii;

. constituirea unei retele de centre de informare turistica în apropiere principalelor obiective turistice;

. crearea unui centru international de afaceri în apropierea axei Brâncusi;

. crearea unor parteneriate cu organisme sau investitori straini în sectorul turistic; integrarea în programele finantate de Uniunea Europeana;

. interesul crescut al turistilor din Franta, Luxemburg, Belgia pentru operele lui Brâncusi;

În lucrare se propune înfiintarea unui centrul de informare si promovare turistica "Pro Brâncusi" care poate oferi pentru turisti:

. materiale promotionale si informative: harti turistice, brosuri, pliante, postere, afise etc.;

. servicii si pachete de programe turistice, oferte proprii, originale, trasee turistice noi;

. informatii despre Brâncusi si posibilitati de cazare si servire a mesei în hoteluri, moteluri, cabane, pensiuni, vile, campinguri, pensiuni agroturistice, gospodarii taranesti;

. informatii despre obiective turistice naturale si cultural-istorice;

Centrul poate pune la dispozitia turistilor o banca de date computerizata în care pot gasi orice informatie legata de zona turistica a Gorjului; informatii prin Internet si e-mail pentru planificarea vacantelor si a rezervarilor pentru servicii turistice, informatii turistice despre România.

BIBLIOGRAFIE:

1. Davidson, Rob "Tourism in Europe", Editura PITMAN, TECHNIPLUS,

Paris, 1992

2. Ionica, M. Minciu,

3. R. Stanciulescu, G. "Economia serviciilor", Editura Uranus, Bucuresti,

1997

4. Istrate, I. Bran,

E. Rosu, A. G. "Economia turismului si mediului înconjurator",

Editura Economica, Bucuresti, 1996

5. Minciu, R. "Economia turismului", curs - material didactic,

A.S.E., 1992

6. Minciu R.

Ispas Ana "Economia turismului", Universitatea Transilvania,

Brasov, 1994

7. Pascariu, G.C., Turism international, Editura Fundatiei "Gh. Zane", Iasi

8. Pearce, D., Tourism Development, Longman, London, 1998.

9. Peroni, G., Marketing turistico, Franco Angeli, Italia, 1994.

10. Pop N. Marketing, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti,

1996;

11. Postelnicu, Gh., Introducere în teoria si practica turismului, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, 1997.

12. Postelnicu, Gh., Economia turismului, Universitatea Crestina

"Dimitrie Cantemir", Cluj-Napoca, 1999.

13. Postelnicu, Gh., Turismul international. Realitati si perspective, Casa

Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 1998;

14. Savu, D.V. "Integrare Europeana", Editura Oscar Print,

Bucuresti, 1996

15. Snack O Economia si organizarea turismului, Editura Sport-Turism,

Bucuresti, 1976;

16. Stancioiu A. Strategii de marketing turistic, Editura Economica,

Bucuresti, 2000;

17. Stanciulescu G. Tehnica operatiunilor de turism, Editura All, Bucuresti,

1998;

18. Stanciulescu G. "Managementul turismului durabil în centrele urbane",

Ed. Economica, Bucuresti, 2004.

19. Westwood J. Planul de marketing pas cu pas, Editura Rentrop &

Straton, Bucuresti, 1999

20. www.brancusi.ro

21. www.infotravel.ro

Kotler Ph. - Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997, pag. 149.

v Kotler Ph. - Managementul marketingului, Editura Teora, Bucuresti, 1997, pag. 149.

Draica, C., - Turism international. Practici de elaborare si de distributie a produselor

turistice, All Beck, Bucuresti, 2003,pag 66.

Lache, C., - Marketing turistic, Editura TipoMoldova, Iasi, 2002, pag. 52.

Naghi, M., - Managementul unitatilor din turism si comert, vol.I, Editura George

Baritiu, Cluj-Napoca, 1999. pag. 68.

Draica, C., - Turism international. Practici de elaborare si de distributie a produselor

turistice, All Beck, Bucuresti, 2003,pag 56

www.brâncusi.ro

serban A.D. Drumuri, hanuri, târguri si bâlciuri din Gorj, Ed. Ager, Tîrgu Jiu, 2000, pag. 42.

serban A.D. Drumuri, hanuri, târguri si bâlciuri din Gorj, Ed. Ager, Tîrgu Jiu, 2000, pag. 68.

serban A.D. Drumuri, hanuri, târguri si bâlciuri din Gorj, Ed. Ager, Tîrgu Jiu, 2000, pag. 70.

serban A.D. Drumuri, hanuri, târguri si bâlciuri din Gorj, Ed. Ager, Tîrgu Jiu, 2000, pag. 72.

www.hoteleinromania.ro

www.guardotours.ro

www.primariatirgujiu.ro

În ceea ce priveste nomenclatura sculpturilor sale de la Tg.-Jiu, în toamna anului 1938 Brâncusi folosea denumirea de "Stâlp" pentru Coloana, iar spre sfârsitul vietii, pentru a clarifica sensul operei sale, numea piesele simplu: Masa, Poarta si Stâlpul.

la care "de patru ani lucra".

Aici trebuie mentionat ca sculptorul intentiona de fapt înca din 1930 sa ridice în Bucuresti o "Coloana fara sfârsit", asa cum a ramas consemnat într-un interviu (citat de I. Pogorilovschi) an I, nr. 2 / 2001

Arhiva Statului Tg.-Jiu. Dosarul de decizii pe 1937. Decizia nr. 108 din 13 septembrie 1937.

www.brancusi.ro

www.brâncusi.ro

www.infotravel.ro

Document Info

Accesari: 10424
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare