Magazinul – unitate operativa a comertului cu amanuntul

Magazinul – unitate operativa a comertului cu amanuntul

Magazinul poate fi definit drept “un sistem constructiv, proiectat a etala, a depozita si a vinde marfurile consumatorilor finali, respectiv clientelei sale.”[1]

Magazinul reprezinta veriga principala 444f55e in desfacerea marfurilor cu amanuntul, avand proprietatea de a functiona independent sau ca subsistem a unui sistem comercial complex.

Avand in vedere succesiunea efectuarii proceselor operative pe parcursul fluxului de marfuri, de la intrarea acestora in magazin pana la vanzare, distingem urmatoarele activitati:

aprovizionarea cu marfuri, organizarea primirii si receptionarii marfurilor;

constituirea si pastrarea stocurilor de marfuri in vederea continuitatii vanzarii si a varietatii sortimentale;

pregatirea prealabila a marfurilor;

vanzarea marfurilor.

Pentru realizarea operatiunilor mai sus mentionate, intr-un mod rational, trebuie indeplinite concomitent mai multe conditii:

a)     asigurarea unei imagini proprii a magazinului care sa-l individualizeze fata de concurentii sai;

b)     amplasarea magazinului care sa permita atragerea clientelei in vederea asigurarii unei cifre de afaceri cat mai mari;

c)     asigurarea unui asortiment de marfuri corespunzator;

d)     asigurarea unei ambiante a magazinului care sa permita realizarea actelor de vanzare-cumparare in cele mai bune conditii;

e)     organizarea interioara a magazinului in mod corespunzator pentru a asigura fluxurile cele mai rationale pentru marfuri, pentru lucratorii comerciali si in mod deosebit pentru cumparatori.

Reusita comerciala a unui magazin depinde in mod deosebit de urmatorii factori: amplasamentul sau, alegerea asortimentului de marfuri organizarea interioara a magazinului.

Amplasarea magazinului trebuie astfel solutionata incat sa asigure comerciantului un volum de vanzari cat mai mare. In acest cadru se poate vorbi de “aria comerciala sau de atractie” a unui magazin, care reprezinta acel spatiu delimitat geografic din care acesta isi atrage clientii si in consecinta isi asigura cifra de afaceri. Se poate spune ca delimitarea ariei de atractie reprezinta punctul de plecare pentru determinarea dimensiunilor unui magazin ce urmeaza a se construi.

Asortimentul este definit ca “un ansamblu de articole si servicii prezentate si vandute intr-un punct de vanzare, fiind un rezultat al unui proces de alegere din volumul total de bunuri si servicii care constituie oferta globala dintr-o anumita arie de piata.”

Asortimentul de marfuri privit ca totalitatea bunurilor si serviciilor puse la dispozitia clientelei ocupa un loc central in politica comerciala a unei firme. In alegerea asortimentului se cauta pe de-o parte atragerea de noi clienti, respectiv de a cuceri aceleasi piete si aceleasi segmente-tinta ca ale concurentilor, iar pe de alta parte o difentiere care sa creeze o imagine proprie a mgazinului.

Organizarea interioara a magazinului cuprinde in esenta repartizarea spatiilor pentru vanzare, depozitare, birouri si dotarea acestora cu mobilier si marfa. Pentru asigurarea unui grad ridicat de functionalitate suprafata magazinului se structureaza astfel:

sala de vanzare, care constituie un element structural de baza;

incaperi auxiliare necesare pentru primirea si receptionarea marfurilor, pastrarea stocurilor, preambalarea marfurilor, etc;

incaperi administrative si cu caracter social (birouri, vestiare, grupuri sanitare);

incaperi cu caracter tehnic (spatii pentru agregate frigorifice, instalatii de incalzire, etc).

Problemele care le ridica amenajarea salii de vanzare – aceasta fiind componenta esentiala a unui magazin – sunt urmatoarele:

stabilirea suprafetei pe raioane sau grupe de marfuri tinand seama de posibilitatea introducerii unor modificari impuse, fie de schimbarea sortimentului de sezon, fie de anumite cerinte ale cumparatorilor;

stabilirea rationala a locului de expunere a fiecarui grup de marfuri si a modului de expunere;

organizarea si dotarea a locului de munca al vanzatorilor;

dotarea cu mobilier adecvat pentru asigurarea conditiilor de pastrare si etalare a marfurilor in toate stadiile si operatiunile ce intervin in desfasurarea procesului tehnologic al vanzarii;

echiparea tehnica cu utilaje si instalatii care sa permita pastrarea si manipularea corespunzatoare a produselor si crearea conditiilor optime de munca a lucratorilor din fiecare compartiment.

Pentru determinarea suprafetei salii de vanzare se poate utiliza urmatoarea formula de calcul:

(8.1)

in care:

S_V reprezinta suprafata salii de vanzare;

D – volumul anual al desfacerilor estimat a se realiza;

d – volumul mediu al desfacerilor pe m² de sala de vanzare pe an;

K_d – coeficient de discontinuitate in functionarea magazinului (raportul dintre numarul de zile de functionare intr-un an si numarul de zile anual);

K_s – coeficientul numarului de schimburi (raportul dintre numarul de ore de functionare dintr-o zi si numarul de ore normale pentru un schimb).