Metode de studiu a cererii de marfuri

Metode de studiu a cererii de marfuri

Studiul cererii de marfuri, estimarea acesteia intr-o perioada viitoare sunt absolut necesare pentru corelarea cat mai exacta a acesteia cu oferta de marfuri ce va fi adusa pe piata. Metodele utilizate in acest scop sunt multiple, data fiind complexitatea fenomenului analizat, fiecare dintre aceste metode dezvaluid un aspect sau un grup de aspecte ale cererii de marfuri. Metodele utilizate in studiul cererii de marfuri a populatiei se pot grupa in doua categorii: metode indirecte de studiu a cererii de marfuri si metode directe de studiu a cererii de marfuri.

Metode indirecte de studiu a cererii de marfuri

Specificul acestor metode il constituie faptu 848i84i l ca in aceste cazuri nu se vine in contact cu purtatorii cererii de marfuri, studiindu-se diferite consecinte ale manifestarii cererii de marfuri. Desi nu sunt de rigurozitatea metodelor directe de studiu a cererii de marfuri, ele sunt utile in studiul cererii de marfuri, oferind factorilor de decizie suficiente informatii utile in vederea corelarii cererii cu oferta de marfuri.

Analiza desfacerilor de marfuri reprezinta o prima metoda indirecta de studiu a cererii de marfuri care pleaca de la faptul ca desfacerile de marfuri reprezinta o sinteza a actiunii tuturor factorilor asupra cererii de marfuri. Desi desfacerile de marfuri se confunda de regula cu cererea satisfacuta, nu trebuie pus semnul egal intre marimea cererii si volumul vanzarilor, aceasta pentru ca poate exista si cerere nesatisfacuta. Cu toate acestea o analiza a evolutiei desfacerilor de marfuri cu ajutorul unor serii cronologice permite identificarea unei tendinte in evolutia cererii, a unor variatii periodice in jurul acesteia si pe aceasta baza sa se extrapoleze seria intr-o perioada viitoare.

Analiza miscarii stocurilor de marfuri. Stocurile de marfuri indeplinesc anumite functii, au un anumit rol in asigurarea circulatiei marfurilor si trebuie sa se gaseasca intr-un anumit raport fata de volumul desfacerilor. Marimea medie a stocurilor de marfuri precum si dinamica lor in raport cu cea a desfacerilor reflecta modul in care se manifesta cererea de marfuri.

Utilitatea analizei miscarii stocurilor de marfuri ca metoda de studiu a cererii de marfuri consta in aceea ca stocurile de marfuri reprezinta un excedent al ofertei de marfuri fata de cererea de marfuri, fapt ce face ca in conditiile unei aprovizionari ritmice cu marfuri a retelei comerciale, cresterea sau descresterea stocurilor de marfuri, absolut dar mai ales relativ, reflecta variatia cerereii intr-o anumita perioada.

Fata de desfacerile de marfuri care reflecta cererea satisfacuta, stocurile de marfuri pot reflecta daca au existat conditiile satisfacerii integrale a cererii de marfuri sau daca oferta nu a putut satisface cererea.

Utilizarea coeficientilor de elasticitate se bazeaza pe continutul acestora si pe posibilitatile de estimare a evolutiei factorilor care determina in mod concret cererea – veniturile si preturile.

Plecand de la relatia de calcul a coeficientului de elasticitate  in functie de venit (4.2) se poate scrie:

(4.15)

in care:

ΔC % repreyinta modificarea procentuala viitoare a cererii;

E_v - coeficientul de elasticitatein functie de venit;

ΔV^’’% - modificarea procentuala viitoare a veniturilor.

Utilizarea functiilor uni si multifactoriale. Fuctiile unifactoriale, dar mai ales cele multifactoriale, constituie modele de regresie si corelatie care pun in evidenta legatura care exista intre o variabila dependenta sau rezultativa – in cazul nostru cererea de marfuri – si variabilele independente sau factoriale – in acest caz factorii de influenta asupra cererii de marfuri.

Etapele care trebuie parcurse in utilizarea functiilor multi factoriale constau in alegerea variabilelor care intra intr-o functie multifactoriala, determinarea parametrilor functiei, testarea functiei cu ajutorul diferitelor procedee statistice, estimarea valorilor functiilor pentru o perioada viitoare.

Principalele functii ce pot fi utilizate in studiul cererii de marfuri sunt urmatoarele:

functia liniara

(4.16)

functia semilogaritmica

(4.17)

functia logaritmica

(4.18)

functia inverslogaritmica

(4.19)

in care

y reprezinta cererea;

x₁ – veniturile;

x₂ – preturile;

α,β,γ – parametrii functiei.

In studiul cererii de marfuri, pentru anumite grupe de marfuri se pot utiliza si unele functii particulare intre care cele mai cunoscute sunt urmatoarele:

Functiile lui Tornquist, in numar de trei, a caror expresie difera in functei de tipul bunurilor de consum astfel:

(I) (4.20)

(II) (4.21)

(III) (4.22)

in care:

y reprezinta cererea;

x – veniturile;

a,b,c – parametrii functiei.

Primul tip de functie se utilizeaza pentru bunurile de consum de prima necesitate, al doile tip pentru bunurile de consum mai putin necesare, iar al treilea tip pentru bunurile de consum cu caracter de lux.

Grafic cele trei functii au reprezentarea din figura 4.2.

Y  III

cerere

II

I

X venituri

Fig. 4.2. Reprezentarea grafica a functiilor lui Tornquist

Fiecare curba reprezinta cate o asimptota determinata de faptul ca fiecare grupa de bunuri va inregistra de-a lungul existentei sale un anumit nivel la care apare fenomenul de saturatie. In cazul bunurilor de lux practic nu exista limita de saturatie in ceea ce priveste consumul, limitarea fiind data de venituri.

Functia lui Konius are urmatoarea expresie:

(4.23)

in care:

y reprezinta cererea;

x – veniturile;

a,b – parametrii functiei.

Reprezentarea grafica este redata in figura

Y

cerere M

X venituri

Fig. Reprezentarea grafica a functiei lui Konius

Functia lui Konius se utilizeaza in cazul marfurilor substituibile si asa cum se observa din reprezentarea grafica, cererea creste pe masura cresterii veniturilor pana la un punct maxim M, dupa care cu toata cresterea veniturilor, cererea scade pentru ca apare un alt produs care il inlocuieste in consum pe cel prezent.

Functia lui Gompertz are expresia:

(4.24)

in care:

y reprezinta cererea;

x – veniturile;

a,b,c – parametrii functiei.

Acesta functie este utilizata la ajustarea acelor date empirice la care cresterea absoluta a valorilor seriei cronologice se reduce treptat, dar procesul cresterii continua.

Grafic, functia lui Gompertz este prezentata in figura

Y

cerere

S₁

X venituri

Fig. Reprezentarea grafica a functiei lui Gompertz

Functia logistica a carei expresie este:

(4.25)

in care:

y reprezinta cererea;

x – veniturile;

e – baza logaritmului natural;

a,b – parametrii functiei.

Reprezentarea grafica este prezentata in figura 4.5.

Y

cerere

S₂

X venituri

Fig.4.5. Reprezentarea grafica a functiei logistice

Din prezentarea grafica se observa ca, cresterea cererii se incetineste pe masura ce variabila explicita tinde spre o anumita limita.

Reprezentarile grafice ale functiilor lui Gompertz si logistica sunt cunoscute in literatura de specialitate si sub denumirea de curbe in forma de “s”. ambele functii admit asimptote si un punct de inflexiune (S₁ si S₂) in care functia trece periodic de la o crestere mai rapida la una mai lenta.

Metodele directe de studiu a cererii de marfuri

Metodele directe de studiu a cererii de marfuri au la baza culegerea informatiilor referitoare la aceasta direct de la sursa, adica de la purtatorii cererii, respectiv consumatorii. Studiul direct se efectueaza cu scopul cunoasterii diferitelor forme particulare de manifestare a cererii de marfuri, al cunoasterii cererii pe segmente sau cu scopul cunoasterii motivatiei cererii.

Studiul direct al cererii de marfuri nu poate fi realizat decat cu ajutorul sondajului statistic, procedeu numit in mod curent cercetare selectiva. Acest procedeu presupune alegerea unui esantion din colectivitatea generala in cadrul caruia sa fie studiata caracteristica fenomenului respectiv – in cazul nostru diferite aspecte ale cererii de consum – dupa care rezultatele obtinute se extind asupra intregii colectivitati.

Colectivitatea generala reprezinta totalitatea unitatilor din care se alege un numar restrans in vederea observarii selective, iar colectivitatea de selectie reprezinta colectivitatea reprezentativa restransa, formata din colectivitatea generala spre a fi supusa observarii selective, ea mai numindu-se mostra, esantion sau proba.

Elementele supuse observatiei sunt consumatorii, unitatea de observare poate fi individul, familia sau gospodaria, in functie de natura observatiei. Unitatea de observare (la care se observa informatia) si unitatea de sondaj (de la care se obtine informatia) pot sa coincida sau pot fi diferite. De exemplu, in cazul cercetarii cererii salariatilor dintr-o anumita zona, cele doua notiuni coincid; in cazul studiului cererii de consum la produse pentru copii cei care furnizeaza informatiile sunt parintii; cand se studiaza locul de procurare a produselor, unitatea de observare poate fi magazinul iar unitatea de sondaj poate fi patronul, vanzatorul.

Stabilirea esantionului reprezinta operatia care urmeaza dupa precizarea obiectului anchetei. Ea se refera la determinarea dimensiunii si a structurii esantionului astfel incat sa fie indeplinita o conditie esentiala a cercetarii selective: reprezentativitatea esantionului in raport cu colectivitatea generala.

Marimea esantionului depinde de urmatorii factori:

variatia caracteristicii cercetate, resprectiv gradul de omogenitate a colectivitatii generale;

nivelul de precizie al rezultatelor cercetarii, reflectat in marimea intervalului de incredere ]n care se asteapta sa se incadreze rezultatele (limitele intre care sa se gaseasca fenomenul cercetat fata de rezultatele indicate de esantion);

probabilitatea cu care se garanteaza rezultatele obtinute.

Pentru determinarea marimii esantionului se pleaca de la eroarea medie de selectie - μ – numita si eroare standard, care se calculeaza conform relatiei:

(4.26)

Stiind ca eroarea limita acceptabila este data de relatia:

(4.27)

se obtine in continuare:

(4.28)

In final se obtine marimea esantionului:

(4.29)

in care:

σ² reprezinta dispersia generala;

Δx – eroarea limita acceptabila;

t – coeficientul luat in calcul din tabele si corespunde probabilitatii cu care se garanteaza rezultatele;

n – marimea esantionului.

Sub aspectul modului concret in care se poate desfasura studiul direct al cererii de marfuri, acesta se poate realiza sub forma unui studiu permanent sau continuu, sub forma unui studiu periodic sau ocazional, aceasta din punct de vedere a desfasurarii in timp.

Ca loc de desfasurare, acesta poate fi in unitatile comerciale sau in afara acestora, respectiv prin concentrarea esantionului intr-un punct determinat (targuri, expozitii), la domiciliul subiectilor investigati, prin posta sau prin telefon.

In sfarsit, dupa modul de antrenare a purtatorului de informatii, studiul poate imbraca forma observarii cand informatia este preluata fara solicitatea purtatorului ei sau a anchetei, cand informatia este furnizata de purtatorul ei.