OBLIGATIILE PROFESIONALE ALE COMERCIANTILOR

SECTIUNEA I. Notiunea si categoriile de obligatii profesionale ale comerciantilor

1. Consideratii prealabile

Statutul comerciantului precum si specificul activitatii comerciale impun comerciantului anumite obligatii care sunt denumite obligatii profesionale deoarece sunt strans legate de exercitarea acestei profesii.

Obligatiile profesionale ale comerciantilor sunt reglementate de norme juridice speciale care au fost adoptate din imperative care tin de protectia unor interese publice (creditul, circulatia bunurilor) dar si a unor interese ale comerciantilor si ale celor care intra in relatii cu acestia.

2. Categorii de obligatii

Principalele obligatii profesionale ale comerciantilor sunt:

a)     inmatricularea si publicitatea prin registrul comertului;

b)     organizarea si conducerea contabilitatii;

c)     exercitarea comertului in limitele concurentei loiale.

SECTIUNEA A II-A. Inmatricularea si publicitatea prin registrul comertului

1. Consideratii prealabile

Obligatia profesionala a comerciantilor de inmatriculare si publicitate prin registrul comertului este reglementata de Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului^[1], art. 1 (1) in care se dispune ca acestia: 'au obligatia ca inainte de inceperea comertului, sa ceara inmatricularea in registrul comertului, iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege'.

Prin inregistrarile din registrul comertului sunt satisfacute urmatoarele imperative:

a)     realizarea unei evidente cu privire la existenta si activitatea comerciantilor;

b)     punerea la dispozitia celor interesati a unui sistem de informatii privind comerciantii si activitatea lor;

c)     realizarea unui sistem de publicitate, cu consecinta opozabilitatii fata de terti, prin inscrierea mentiunilor cu privire la comercianti si la activitatea acestora.

Scopul acestui sistem de evidenta si publicitate denumit registrul comertului este de a ocroti atat interesele generale ale societatii, dar si pe cele ale comerciantilor ori ale tertilor.

2. Reglementarea juridica a registrului comertului

Cadrul de reglementare juridica privind Registrul comertului este dat de prevederile urmatoarelor acte normative:

a)     Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului

b)     Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale;

c)     Normele metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si Ministerul Justitiei nr. P/608-773/1998.

In Legea nr. 26/1990 in art. 1-52 sunt reglementate prin norme juridice relatii sociale privind:

a)     notiunea de comercianti si obligatiile lor privind publicitatea prin registrul comertului (art. 1);

b)     structura Oficiului Registrului Comertului si caracterul public al registrului comertului;

c)     regimul efectuarii inregistrarilor in registrul comertului (art. 13-29);

d)     regimul juridic al firmelor si emblemelor (art. 31-43);

e)     regimul sanctiunilor privind abaterile de la reglementarile in materie de inregistrari in registrul comertului.

In Legea nr. 31/1990, in Cap. III denumit 'Inmatricularea societatii', exista prevederi privind procedura de inmatriculare a societatii comerciale si controlul legalitatii actelor si faptelor care se inregistreaza in registrul comertului (art. 35-45).

Prin Normele metodologice nr. P/608-773/1998 emise in comun de Camera de Comert si Industriea Romaaniei si Ministerul Justitiei sunt aduse importante reglementari privind:

a)     obligatia de inregistrare in registrul comertului (art. 1-2);

b)     efectuarea si controlul operatiunilor registrului comertului (art. 3-6);

c)     inregistrarea, verificarea si solutionarea cererilor de inregistrare (art. 7-20);

d)     regimul firmelor si emblemelor (art. 25-32);

e)     reguli specifice pentru inmatricularea unor categorii de comercianti (art. 33-49);

f)      regimul inscrierilor de mentiuni (art. 59-87);

g)     organizarea si functionarea Oficiului Registrului Comertului (art. 104-105).

3. Structura organizatorica a registrului comertului

Registrul comertului este tinut de Oficiul Registrului Comertului.

Din punct de vedere structural, Oficiul Registrului Comertului este organizat pe doua nivele:

a)     teritorial - prin Oficiul Registrului Comertului organizat in fiecare judet si in municipiul Bucuresti in subordinea ONRC si functionand pe langa tribunal (Legea nr. 26/1990, modificata prin OUG nr. 129/2002, art. 9);

b)     national - prin Oficiul National al Registrului Comertului organizat si functionand in subordinea Ministerului Justitiei (Legea nr. 26/1990, modificata prin OUG nr. 129/2002, art. 9).

Oficiul Registrului Comertului de la nivelul judetului si al municipiului Bucuresti tine registrul comertului pentru comerciantii din judetul respectiv sau din municipiul Bucuresti (Legea nr. 26/1990, art. 2 (1)).

Oficiul National al Registrului Comertului tine registrul central al comertului (Legea nr. 26/1990, art. 2 (2)).

4. Natura juridica a registrului comertului si a Oficiului Registrului Comertului

Oficiul Registrului Comertului are statutul de persoana juridica de interes public. Acest caracter deriva din aceea ca el are un patrimoniu propriu, are un scop in concordanta cu interesele generale ale societatii si organe de conducere proprii, atribute care sunt definitorii pentru existenta sa ca persoana juridica^[2], iar daca avem in vedere ca valorile pe care le ocroteste prin functiile si ca atributiile sale sunt de interes public, in principal si de interes privat, in subsidiar, avem conturata aceasta trasatura de natura publica.

Registrul comertului spre deosebire de Oficiul Registrului Comertului constituie un sistem complex de evidenta si publicitate a comerciantilor care este alcatuit din subdiviziuni structurale de evidenta si publicitate pentru anumite grupe si categorii de comercianti (Legea nr. 26/1990, art. 12).

5. Categorii de comercianti care au obligatia de a se inregistra in registrul comertului

Prin art. 1 din Legea nr. 26/1990 se instituie pentru comercianti obligatia ca inainte de inceperea comertului sa ceara inmatricularea in registrul comertului iar in cursul exercitarii si la incetarea comertului sa ceara inscrierea in acelasi registru a mentiunilor privind actele si faptele a caror inregistrare este prevazuta de lege.

Sunt considerati comercianti in temeiul prevederilor Legii nr. 26/1990 (art. 2/2) urmatorii: a) persoanele fizice^[3] care exercita in mod obisnuit acte de comert; b) societatile comerciale^[4]; c) regiile autonome^[5]; d) organizatiile cooperatiste^[6]; e) companiile si societatile nationale.

Se excepteaza de la obligatia de inregistrare^[7] in registrul comertului anumite categorii de persoane care exercita profesii civile^[8], precum: a) medicii; b) avocatii; c) farmacistii; d) arhitectii; e) cadrele didactice.

Jurisprudenta^[9] a considerat ca asemenea persoane savarsesc activitati de natura intelectuala in exercitarea unei profesii civile care nu sunt fapte de comert si care nu dau calitatea de comerciant pentru persoanele fizice mentionate^[10].

6. Categoriile de operatiuni supuse inregistrarii

Legea nr. 26/1990 si Normele metodologice nr. P/608-772/1998 emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei in comun cu Ministerul Justitiei dispun ca trebuie inregistrate in registrul comertului urmatoarele categorii de operatiuni:

a)     inmatricularea comerciantilor;

b)     inscrierea de mentiuni la cerere;

c)     inregistrarile din oficiu;

d)     radierea din registrul comertului.

6.1. Inmatricularea comerciantilor

Inmatricularea comerciantilor in registrul comertului este impusa de prevederile art. 1 din Legea nr. 26/1990, ea trebuind sa fie facuta inainte de inceperea comertului si avand ca efect pentru comerciantii persoane juridice dobandirea personalitatii juridice^[11] sau dobandirea accesului la desfasurarea de activitati comerciale^[12].

Pentru comerciantii persoane fizice inmatricularea are ca efect publicitatea cu opozabilitate fata de terti, efect care se produce si in cazul comerciantilor persoane juridice.

Inmatricularea comerciantilor persoane fizice se face pe baza unei cereri insotita de acte^[13] doveditoare si va cuprinde:

a)     numele, prenumele, domiciliul si cetatenia, data si locul nasterii, starea civila, averea si modul de evaluare a acesteia si activitatea comerciala anterioara;

b)     firma comerciala si sediul acesteia;

c)     obiectul comertului cu precizarea domeniului si a activitatii principale, asa cum sunt prevazute in autorizatia de exercitare a comertului;

d)     numarul, data si organul emitent al autorizatiei pentru exercitarea comertului.

Pentru comerciantii societati comerciale inmatricularea se face pe baza unei cereri la care se ataseaza urmatoarele acte^[14]:

a)     actul constitutiv in forma autentica;

b)     dovada efectuarii varsamintelor sau a proprietatii varsamintelor sau a proprietatii aporturilor in natura;

c)     raporturi de expertiza pentru evaluarea aporturilor in natura, in cazul S.A, SCA, SRL;

d)     actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii aprobate de fondatori, care nu au fost prevazute in actul constitutiv;

e)     declaratia pe propria raspundere a fondatorilor, a administratorilor si a cenzorilor ca indeplinesc conditiile prevazute de lege.

Inmatricularea unei regii autonome, companii nationale sau societati nationale se face la cerere, atasandu-se acte privind^[15]:

a)     actul de infiintare, denumirea, sediul si daca este cazul emblema;

b)     obiectul de activitate cu precizarea domeniului si a activitatii principale;

c)     unitatile componente si persoanele imputernicite sa le reprezinte;

d)     numele si prenumele, locul si data nasterii, domiciliul si cetatenia persoanelor imputernicite sa le reprezinte si limitele puterilor conferite.

In cazul organizatiilor cooperatiste la depunerea cererii de autorizare trebuie sa fie atasate urmatoarele acte^[16]:

a)     actul constitutiv certificat pentru autenticitate de secretarul unitatii administrativ teritoriale in care cooperativa isi va avea sediul;

b)     statutul organizatiei aprobat de adunarea generala a fondatorilor cu viza 'CENTROCOOP', 'FEDERALCOOP' ori 'CREDITCOOP' dupa caz;

c)     acordul prealabil al asociatiei teritoriale la care organizatia s-a afiliat sau confirmarea de luare in evidenta;

d)     hotararea judecatoreasca definitiva.

6.2. Inscrierea de mentiuni

Inscrierea de mentiuni vizeaza inregistrarea in Registrul comertului a acelor modificari care intervin pe parcursul exercitarii comertului cu privire la comerciant si a caror inregistrare este impusa de lege.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990 si Titlul III, Cap. I-III, art. 58-87 din Normele metodologice nr. P/608-773/1998, in Registrul comertului trebuie inscrise urmatoarele categorii de mentiuni:

a)     mentiuni referitoare la modificarea actului constitutiv al societatii comerciale privind:

sediul social;

durata de functionare;

schimbarea administratorilor, managerilor, imputernicitilor, reprezentantilor, cenzorilor, comanditatilor, lichidatorilor, numarului de asociati;

transmiterea partilor sociale;

excluderea si retragerea (asociatilor, a actionarilor);

majorarea capitalului social;

reducerea capitalului social;

suspendarea temporara a activitatii;

fuziunea si divizarea;

dizolvarea si lichidarea;

transformarea formei juridice.

b) mentiuni referitoare la modificarea datelor inmatricularii initiale a altor categorii de comercianti:

fuziunea, divizarea, dizolvarea si lichidarea organizatiilor cooperatiste mestesugaresti;

fuziunea, divizarea, dizolvarea si lichidarea organizatiilor cooperatiei de consum si ale cooperatiei de credit.

Inscrierea de mentiuni se face pe baza unei cereri la care trebuie atasate urmatoarele acte:

hotararea adunarii generale a actionarilor (asociatilor);

actul aditional modificator in forma autentica;

dovezile privind achitarea taxelor pentru inscriere si publicitate;

alte acte.

6.3. Inregistrarile din oficiu

Acest tip de inregistrari sunt inscrieri de mentiuni care se fac in baza unor hotarari judecatoresti sau in baza unor acte administrative

Exista obligatia de inregistrare din oficiu potrivit art. 21 din Legea nr. 26/1990 si art. 89-90 din Normele metodologice nr. P/608-773/1998 pentru urmatoarele acte:

a)     hotararile judecatoresti definitive:

de divort al comerciantului;

de partaj al bunurilor comune, ale comerciantului;

de punere sub interdictie a comerciantului;

de instituire a curatelei;

de ridicare a interdictiei sau a instituirii curatelei;

de condamnare a comerciantului pentru faptele penale care-l fac nedemn de a exercita profesia de comerciant;

de condamnare pentru faptele penale constand in declaratii inexacte la inmatriculare sau inscrierea de mentiuni (Legea nr. 26/1990, art. 48);

de excludere din societate (Legea nr. 31/1990 art. 218);

de condamnare pentru faptele penale pentru infractiunile prevazute in Legea nr. 31/1990 art. 265-267;

de condamnare pentru faptele penale prevazute in Legea nr. 12/1990 privind protectia populatiei impotriva activitatii comerciale ilicite (art. 1, lit l-p).

b)     hotararile judecatoresti definitive pronuntate in solutionarea demersurilor formulate impotriva incheierilor judecatorului delegat ori a rezolutiilor directorului Oficiului Registrului Comertului sau impotriva cererilor de anulare sau a opozitiilor formulate impotriva hotararilor adunarii generale a asociatiilor ori impotriva altor acte prevazute de lege;

c)     hotararea judecatoreasca irevocabila de declarare a nulitatii societatii, de dizolvare si radiere;

d)     notificarea tribunalului privind deschiderea procedurii de reorganizare judiciara si faliment;

e)     incheierea de inmatriculare a sucursalei la Oficiul Registrului Comertului de la sediul principal;

f)      radierea din registrul comertului in a carui raza teritoriala se afla sediul initial al firmei care si-a schimbat sediul social in alt judet;

g)     radierea din registrul comertului a comerciantului persoana juridica, pentru care a incetat existenta prin reorganizare;

h)     sanctiunile dispuse de organele in drept pentru fapre savarsite in legatura cu exercitarea comertului.

6.4. Radierea comerciantilor din registrul comertului

Radierea comerciantilor din registrul comertului intervine atunci cand comerciantul persoana fizica a incetat comertul sau ca o consecinta a incetarii existentei societatii comerciale.

Reglementarea juridica a radierii este data de Legea nr. 31/1990 (art. 254) si Legea nr. 26/1990 (art. 25).

Situatiile juridice in care intervine radierea sunt:

a)     incetarea comertului de catre comerciantul persoana fizica;

b)     incetarea existentei societatii comerciale;

c)     pentru mentiunile sau inmatricularea prin care s-a prejudiciat o persoana, la solicitarea radierii de catre aceasta.

Cererea de radiere trebuie sa fie insotita de toate actele care motiveaza radierea.

7. Alte operatiuni efectuate de registrul   comertului

7.1. Depunerea si (sau) mentionarea de acte

Exista anumite situatii pentru care Legea nr. 31/1990 impune depunerea si (sau) mentionarea de acte si anume:

a)     depunerea prospectului de emisiune de actiuni (SA; SCA) (art. 17; art. 207);

b)     depunerea hotararii adunarii generale a asociatilor (actionarilor) (art. 130);

c)     depunerea raportului de evaluare a aporturilor in natura (art. 37, art. 210);

d)     depunerea specimenului de semnatura de catre administratori, manageri, lichidatori, cenzori (art. 18, 19, 21, 137, 138, 246);

e)     depunerea proiectului de fuziune sau de divizare (art. 117);

f)      depunerea recursurilor impotriva incheierilor judecatorului delegat sau rezolutiilor directorului Oficiului Registrului Comertului (art. 60, art. 199, art. 25);

g)     depunerea opozitiilor impotriva hotararilor adunarii generale a asociatilor (actionarilor) (art. 62);

h)     cererea de depunere de bilant (art. 126);

i)       dovada achitarii taxei de publicitate in Monitorul Oficial pentru confirmarea bilantului cand cifra de afaceri este peste 100 miliarde lei.

7.2. Indreptarea erorilor materiale

Rectificarea erorilor materiale se face pentru situatii precum:

a)     erori materiale cuprinse in actele emise de Oficiul Registrului Comertului (cereri, certificate de inmatriculare, copie fila din registru);

b)     erori materiale cuprinse in alte acte decat cele emise de Oficiul Registrului Comertului (act constitutiv; act aditional; incheiere a judecatorului delegat).

Indreptarea erorilor se face fara plata vreunei taxe.

7.3. Eliberarea de certificate si furnizarea de informatii

Oficiul Registrului Comertului elibereaza si furnizeaza la cerere certificate si informatii privind:

a)     eliberarea de copii certificate de pe actele aflate in dosarul comerciantului sau certificate constatatoare precum ca un anumit act sau fapt este sau nu inscris in registrul comertului;

b)     eliberarea de duplicate ale certificatelor de inmatriculare pierdute, distruse sau degradate;

c)     furnizarea de informatii la solicitarea instantelor judecatoresti sau a organelor de cercetare penala.

Eliberarea se face pe baza de cerere adresata oficial de persoanele interesate.

8. |inerea si completarea registrelor

8.1. Registrele teritoriale ale comertului

Registrul comertului se tine in sistem computerizat fiind alcatuit din^[17]:

a)     registrul computerizat pentru inregistrarea comerciantilor persoane fizice si a asociatiilor familiale;

b)     registrul computerizat pentru inregistrarea comerciantilor persoane juridice (societati comerciale; organizatii cooperatiste, regii autonome; sucursale).

Registrele se intocmesc si se tin pe fiecare an calendaristic.

Pentru fiecare comerciant se intocmeste un dosar in care se tin cererile si actele depuse de acesta la registrul comertului.

Inregistrarea se face de la nr. 1 in fiecare an. Pentru identificare si unicitate numarul de inmatriculare are urmatoarea structura:

a)     pentru comerciantii persoane fizice si asociatiile familiare: cod statistic judet, numar de ordine in registru, anul;

b)     pentru comerciantii persoane juridice: J - cod statistic, numar de ordine in registru, anul.

Gestionarea registrelor computerizate se face de catre administratorul de date care impreuna cu directorul oficiului, raspund de corectitudinea, calitatea si securitatea datelor.

8.2. Registrul central al comertului

Registrul central al comertului se tine de catre Oficiul National al Registrului Comertului in sistem computerizat si contine datele transmise din registrele teritoriale.

In temeiul art. 9 (3) din Legea nr. 26/1990 oficiile registrului comertului trebuie sa comunice O.N.R.C. in termen de 15 zile de la data efectuarii inregistrarilor urmatoarelor documente:

a)     un exemplar al incheierii de inmatriculare a comerciantilor persoane fizice si a comerciantilor persoane juridice;

b)     listingul filei de registru in cazul modificarii datelor inmatricularii comerciantilor;

c)     copie dupa statutul societatilor cu capital majoritar de stat sau dupa caz dupa regulamentul de organizare a regiilor autonome;

d)     copie dupa actele aditionale modificatoare;

e)     copie dupa hotararea organului statutar privind modificarea statutelor organizatiilor cooperatiste.

8.3. Dosarele comerciantilor

Oficiul Registrului Comertului tine pentru fiecare comerciant un dosar care cuprinde toate actele depuse cu privire la operatiunile care se efectueaza in registrul comertului.

Dosarul contine opisul documentelor depuse si aranjat pe ani in ordinea numerelor de inmatriculare.

Pe coperta dosarului se trec urmatoarele date:

a)     denumirea Oficiului Registrului Comertului;

b)     numele sau denumirea comerciantului;

c)     numarul si anul inmatricularii.

Consultarea dosarului de catre organele de cercetare penala se poate face numai pe baza unei adrese oficiale.

8.4. Arhivarea si manuirea registrelor

La Oficiul Registrului Comertului exista un registru unic de intrare-iesire in care se inscriu in ordine cronologica lucrarile intrate si iesite.

Registrul unic se deschide in fiecare an calendaristic.

Arhiva Oficiului Registrului Comertului este separata de arhiva tribunalului pe langa care functioneaza.

Evidenta, pastrarea si gestionarea documentelor din arhiva Oficiului Registrului Comertului se face cu respectarea prevederilor Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996 si ale Instructiunilor elaborate de O.N.R.C.

Pentru inscrisurile disparute sau distruse, din arhiva, refacerea se face prin aplicarea dispozitiilor art. 583-585 din Codul de procedura civila.

9. Controlul legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului

9.1. Reglementare juridica

Reglementarea juridica privind controlul legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului este data de prevederile urmatoarelor acte normative:

a)     Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului (art. 6, art. 8, art. 36, art. 25);

b)     Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (art. 36, art. 60);

c)     Norme metodologice privind modul de tinere a registrelor comertului si de efectuare a inregistrarilor, emise de Camera de Comert si Industrie a Romaniei si de Ministerul Justitiei nr. P/608-773/1998 (art. 3-6).

9.2. Formele de realizare a controlului legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului

9.2.1. Enumerare

In literatura juridica^[18] s-a afirmat ca modalitatile controlului judecatoresc privind inregistrarile efectuate in registrul comertului sunt:

a)     numerotarea si parafarea registrelor de catre judecatorul delegat;

b)     controlul efectuat prin incheieri ale judecatorului delegat sau dupa caz prin hotarari judecatoresti definitive;

c)     controlul legalitatii operatiunilor efectuate de Oficiul Registrului Comertului prin judecatorul delegat;

d)     judecarea cererilor de radiere.

Aceste patru modalitati de exercitare a controlului legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului erau valabile in sistemul Legii nr. 26/1990 privind registrul comertului, anterior modificarii acesteia prin Legea nr. 12/1998.

Prin modificarea art. 12 din Legea nr. 26/1990 in sensul ca registrele care compun registrul comertului se tin in sistem computerizat a disparut din competenta judecatorului delegat numerotarea si parafarea de catre judecatorul delegat a registrelor comertului ca urmare a disparitiei obiectului unei asemenea modalitati de evidenta si control.

In prezent controlul legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului se exercita in urmatoarele forme:

a)     incheierile judecatorului delegat la Oficiul Registrului Comertului prin care se dispune efectuarea inregistrarilor in registrul comertului (inmatricularea comerciantului; inscrierea de mentiuni);

b)     controlul operatiunilor de catre judecatorul delegat;

c)     judecarea recursului impotriva incheierilor judecatorului delegat privind inmatricularea sau alte inregistrari.

9.2.2. Incheierile judecatorului delegat

Incheierile judecatorului delegat de la Oficiul Registrului Comertului ca forma de exercitare a controlului legalitatii operatiunilor efectuate in registrul comertului se pronunta in urmatoarele situatii:

a)     inmatricularea comerciantilor in registrul comertului:

pentru comerciantii persoane fizice (Legea nr. 26/1990, art. 6 si art. 13);

pentru comerciantii persoane juridice (Legea nr. 31/1990, art. 39; Legea nr. 26/1990, art. 6).

b)     inscrierea mentiunilor ca urmare a modificarii actelor constitutive sau privind alte situatii pentru care legea prevede obligativitatea inscrierii de mentiuni precum Legea nr. 26/1990, art. 21, Legea nr. 31/1990, art. 199:

modificarea sediului social si a duratei de functionare;

schimbarea administratorilor, managerilor, cenzorilor, asociatilor;

transmiterea partilor sociale (actiunilor);

excluderea si retragerea (actionarilor) asociatilor;

majorarea capitalului social;

reducerea capitalului social;

fuziunea si divizarea societatilor comerciale;

dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale;

transformarea formei juridice a societatii comerciale;

donatia, vanzarea, locatiunea ori gajul fondului de comert;

orice acte prin care se aduc modificari inmatricularilor sau mentiunilor sau care fac sa inceteze firma ori fondul de comert;

numele, cetatenia, data si locul nasterii imputernicitului;

brevetele de inventii, marcile de fabrica, de comert si de serviciu, denumirile de origine, indicatiile de provenienta, firma, emblema si alte semne distinctive asupra carora societatea comerciala, regia autonoma, organizatia cooperatista sau comerciantul persoana fizica are un drept;

hotararea de divort a comerciantului si cea de impartire a bunurilor comune, pronuntate in cursul exercitarii comertului;

hotararea de punere sub interdictie a comerciantului sau de instituire a curatelei acestuia si hotararea prin care se ridica aceste masuri;

deschiderea procedurii de reorganizare judiciara sau faliment;

hotararea de condamnare pentru fapte penale care il fac nedemn de a exercita aceasta profesie;

radierea comerciantilor persoane fizice sau persoane juridice ca urmare a cererii acestora pentru incetarea activitatii in cazul primei categorii sau pentru incetarea existentei in cazul celei de a doua categorii (Legea nr. 31/1990, art. 254; Legea nr. 26/1990, art. 25).

9.2.3. Controlul operatiunilor de catre  judecatorul delegat

Potrivit art. 36 din Legea nr. 31/1990, controlul legalitatii actelor sau faptelor care potrivit legii se inregistreaza in registrul comertului se exercita prin justitie printr-un judecator delegat.

Judecatorul delegat va controla operatiunile registrului comertului cel putin o data pe luna.

Continutul controlului operatiunilor consta in:

a)     verificarea efectuarii inregistrarilor (inmatriculari, inscrieri de mentiuni, radieri) in sensul regularitatii acestora;

b)     verifica daca exista corelatie intre inregistrari si datele care exista in actele doveditoare si dispozitiile judecatoresti sau ale directorului Oficiului Registrului Comertului;

c)     verifica daca inregistrarile se fac cronologic si in termenele stabilite de lege.

9.2.4. Judecarea recursurilor impotriva incheierilor judecatorului delegat privind inregistrarile in registrul comertului sau alte operatiuni

Prin art. 60 din Legea nr. 31/1990 se dispune ca incheierile judecatorului delegat privitoare la inmatricularea sau la orice alte inregistrari in registrul comertului sunt supuse numai recursului care se introduce in 15 zile de la data pronuntarii incheierii si care se solutioneaza de Tribunalul din raza unde isi are sediul societatea sau filiala, dupa caz.

Pentru situatiile in care cineva se considera prejudiciat printr-o inmatriculare sau mentiune in registrul comertului legea^[19], confera acestuia posibilitatea de a solicita radierea acesteia. Asupra cererii de radiere tribunalul se pronunta printr-o sentinta.

Impotriva sentintei este deschisa potrivit art. 25 (2) din Legea nr. 26/1990 calea recursului la Curtea de Apel, in termen de 15 zile de la pronuntare.

10. Sanctiuni aplicate pentru nerespectarea reglementarilor privind registrul comertului

10.1 Categorii de sanctiuni

Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului prevede pentru incalcarea normelor juridice privind operatiunile care se inregistreaza in registrul comertului doua categorii de sanctiuni:

a)     amenda civila (art. 1, art. 2);

b)     pedeapsa cu amenda penala sau inchisoare (art. 48).

10.2 Amenda civila

Faptele pentru care Legea nr. 26/1990 prevede aplicarea unei amenzi civile sunt:

a)     nerespectarea de catre comercianti a termenelor de inmatriculare^[20], inscriere de mentiuni^[21], depunerea de acte, depunerea de semnaturi^[22] (art. 44);

b)     nementionarea de catre comercianti pe facturi, scrisori, oferte, comenzi, tarife, prospecte si alte documente intrebuintate in comert a numarului de inregistrare in registrul comertului si anul inregistrarii (art. 29, art. 45, art. 44).

Cuantumul amenzilor este de 50.000 - 500.000 lei, iar daca inmatricularea, mentiunea sau depunerea semnaturii ori actului sunt in sarcina unei societati comerciale amenda civila este de 100.000 - 1.000.000 lei, amenda aplicandu-se fiecareia dintre persoane daca indeplinirea obligatiei subzista pentru mai multe persoane.

Aplicarea amenzii civile se face de catre instanta de judecata^[23] la sesizarea oricarei persoane interesate, a Camerei de Comert si Industrie teritoriala din raza in care functioneaza Oficiul Registrului Comertului.

10.3. Amenda penala sau inchisoarea

Legea nr. 26/1990 prevede in art. 48 ca persoana care, cu rea-credinta a facut declaratii inexacte, in baza carora s-a operat o inmatriculare ori s-a facut o mentiune in registrul comertului se pedepseste cu una din sanctiunile:

a)     inchisoare de la 3 luni la 2 ani;

b)     amenda de la 1.000.000 la 5.000.000 lei.

Pentru sanctiunile penale^[24] legea prevede o pedeapsa alternativa adica amenda sau inchisoarea in functie de gravitatea faptei alegandu-se una sau alta dintre sanctiunile respective.

SECTIUNEA A III-A. Organizarea si conducerea contabilitatii

1. Consideratii prealabile

Obligatia profesionala a comerciantilor de a organiza si conduce contabilitatea proprie este consacrata de prevederile art. 1 din Legea contabilitatii^[25] nr. 82/1991 in care se dispune ca societatile comerciale, societatile nationale, companiile nationale, regiile autonome, institutele de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie. O asemenea obligatie revine si institutiilor publice, asociatiilor si celorlalte persoane juridice cu sau fara scop lucrativ precum si persoanelor fizice autorizate sa desfasoare activitati independente.

Instituirea unei asemenea obligatii pentru comercianti a fost determinata de necesitatea protejarii unor interese generale ale societatii (cunoasterea situatiei patrimoniale nationale, stabilirea obligatiilor fiscale etc.) dar si a unor interese ale comerciantilor (cunoasterea mersului afacerilor, evidenta patrimoniului).

Importanta contabilitatii ca activitate specializata, este relevata de prevederile art. 2 din Legea nr. 82/1991 in sensul:

a)     contabilitatea este un sistem de masurare, gestiune si control al activelor, datoriilor si capitalurilor proprii ale comerciantilor;

b)     contabilitatea asigura inregistrarea cronologica si sistematica a informatiilor privind pozitia financiara, performantele financiare, fluxurile de capital ale comerciantilor;

c)     contabilitatea asigura conditiile pentru exercitarea controlului de catre organele financiare asupra legalitatii operatiunilor si stabilirea obligatiilor fiscale ale comerciantilor;

d)     contabilitatea asigura datele necesare comerciantului pentru cunoasterea mersului afacerilor si luarea deciziilor;

e)     contabilitatea asigura datele necesare pentru stabilirea patrimoniului national si a bilantului national.

2. Categorii de comercianti obligati sa conduca evidente contabile

Din enumerarea facuta de art. 1 din Legea nr. 82/1991 reiese ca obligatia organizarii si conducerii contabilitatii revine comerciantilor persoane fizice si comerciantilor persoane juridice (regii autonome, societati comerciale, organizatii cooperatiste, companii nationale si societati nationale).

3. Organizarea si tinerea contabilitatii

3.1. Principii de organizare si tinere a contabilitatii

In Legea nr. 82/1991 exista reglementari care precizeaza principiile care domina organizarea si tinerea contabilitatii.

Aceste principii sunt:

a)     principiul tinerii contabilitatii in limba romana si in moneda nationala (art. 3 (1));

b)     principiul tinerii contabilitatii in partida dubla - adica a elementelor de activ si de pasiv (art. 5 (1);

c)     principiul inregistrarii cronologice si sistematice a datelor in contabilitate (art. 6 (1));

d)     principiul inregistrarii in contabilitate a bunurilor mobile si imobile la valoarea de achizitie, de productie sau la pretul pietei (art. 7 (1));

e)     principiul inventarierii generale, anuale a patrimoniului (art. 8 (1)).

3.2. Contabilitatea patrimoniului

3.2.1. Organizarea contabilitatii patrimoniului

Organizarea contabilitatii patrimoniului este dominata, potrivit art. 11 din Legea nr. 82/1991 de urmatoarele reguli:

a)     contabilitatea trebuie organizata si tinuta pe compartimente distincte (art. 11 (1));

b)     conducerea compartimentelor de contabilitate trebuie asigurata de directorul financiar contabil, contabilul sef sau alta persoana imputernicita (art. 11 (1)).

In afara acestor reguli de organizare, contabilitatea poate fi incredintata spre organizare si tinere unor persoane fizice care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat ori unor persoane juridice autorizate (art. 11 (2))^[26].

Responsabilitatea organizarii si tinerii contabilitatii revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane cu atributii in gestiunea patrimoniului.

3.2.2. Obiectul contabilitatii patrimoniului

Contabilitatea patrimoniului are ca obiect reflectarea in expresie baneasca a operatiunilor si situatiilor cu privire la bunuri si valori si anume:

a)     situatia operatiunilor privind bunurile mobile si imobile;

b)     situatia disponibilitatilor banesti;

c)     situatia titlurilor de valoare;

d)     d)situatia drepturilor si obligatiilor comerciantului;

e)     situatia veniturilor si cheltuielilor.

3.2.3. Modalitati de tinere a contabilitatii

Potrivit art. 13 din Legea nr. 82/1991 modalitatile de tinere a contabilitatii sunt:

a)     contabilitatea imobilizarilor^[27] se tine pe categorii si pe fiecare obiect de evidenta (art. 13 (1));

b)     contabilitatea stocurilor se tine cantitativ si valoric sau numai valoric (art. 13 (2));

c)     contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de chetuieli dupa natura sau destinatie (art. 16 (1));

d)     contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri dupa natura sau sursa lor (art. 16 (2)).

4. Registrele de contabilitate

Potrivit art. 20 din Legea nr. 82/1991 comerciantii sunt obligati sa utilizeze urmatoarele registre de contabilitate:

a)     registrul jurnal; b) registrul inventar; c) registrul cartea mare.

Registrul jurnal este documentul de gestiune in care comerciantul inregistreaza zilnic in ordinea succesiva toate operatiunile sale.

Registrul inventar este documentul de gestiune in care comerciantul inscrie inventarul patrimoniului sau, adica bunurile mobile, bunurile imobile, creantele, datoriile.

Registrul cartea mare este documentul de gestiune in care se evidentiaza conturile tuturor celor care au incheiat operatiuni comerciale cu comerciantul in cauza.

Efectuarea inregistrarilor in registrele de contabilitate se face manual sau automatizat, registrul putand fi tinut manual sau informatizat.

Utilizarea registrelor de contabilitate se face in conformitate cu destinatia acestora si trebuie sa fie ordonate si completate astfel incat sa permita in orice moment identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate.

Perioada de pastrare a registrelor de contabilitate este de 10 ani cu incepere de la data incheierii exercitiului  in cursul carora au fost intocmite.

In cazul in care se produce o pierdere, sustragere sau distrugere de documente contabile, acestea trebuie reconstituite in 30 de zile de la constatare.

5. Situatiile financiare anuale

Potrivit art. 27 (1) din Legea nr. 82/1991, comerciantii au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale pentru activitatea curenta si in situatia in care a intervenit fuziunea, divizarea ori incetarea activitatii.

Situatiile financiare anuale se compun din bilant si cont de profit si pierdere. Ele sunt insotite de raportul administratorilor si trebuie sa fie precedate de inventarierea generala a patrimoniului. Situatiile financiare anuale sunt supuse auditului financiar.

Perioada pentru care se desfasoara exercitiul financiar pentru intocmirea situatiilor financiare anuale este 01.01.-31.12 a fiecarui an cu exceptia cazului primului an cand inmatricularea s-a produs in cursul anului, de la aceasta data intocmindu-se situatia. Dupa aprobare situatiile financiare anuale se publica si se depun la  Directia Generala a Finantelor Publice Judetene.

6. Sanctiuni

Pentru nerespectarea de catre comerciant a obligatiilor privind organizarea si conducerea contabilitatii, acesta este pasibil de angajarea raspunderii contraventionale sau penale.

Sunt considerate contraventii cu consecinta sanctionarii potrivit art. 39-40 din Legea nr. 82/1991 urmatoarele fapte:

a)     detinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii fara sa fie inregistrate in contabilitate, sanctionate cu amenda contraventionala de la 10.000.000 lei la 100.000.000 lei;

b)     nerespectarea reglementarilor cu privire la utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate, efectuarea inventarierii, intocmirea si auditarea situatiilor financiare anuale, etc. sanctionate cu amenzi contraventionale intre 1.000.000 lei si 50.000.000 lei;

c)     prezentarea de situatii financiare eronate sau necorelate care se sanctioneaza cu amenda contraventionala de la 2.000.000 lei la 10.000.000 lei.

Este considerata infractiune de fals intelectual si se pedepseste conform art. 289 din Codul penal cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate avand drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare si a elementelor de activ si pasiv in bilant, aceasta infractiune fiind prevazuta in art. 40 din Legea nr. 82/1991.

SECTIUNEA A IV-A. Exercitarea comertului in limitele concurentei loiale

1. Consideratii prealabile

Obligatia profesionala a comerciantului de exercitare a comertului in limitele concurentei loiale este reglementata de art. 1 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale^[28] in care se dispune pentru comercianti ca sunt obligati sa isi exercite activitatea cu buna-credinta si potrivit uzantelor cinstite cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale, precum si de art. 1-2 din Legea concurentei nr. 21/1996, in care se precizeaza ca aceasta lege are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential normal, in vederea promovarii intereselor consumatorilor.

Instituirea unei asemenea obligatii profesionale pentru comercianti a avut drept scop protectia unor interese generale ale societatii (protectia relatiilor sociale de concurenta, protectia economiei de piata, protectia consumatorilor) dar si protectia insasi a comerciantilor.

Dreptul la libera concurenta impune ca exercitarea acestuia sa se faca in limitele conferite de lege, orice incalcare a obligatiei de concurenta licita fiind o depasire abuziva a exercitarii dreptului mentionat.

Formele concurentei sunt:

a)     concurenta loiala - care este o competitie intre participantii la activitatile economice pe piata libera in scopul atragerii si mentinerii clientelei pentru obtinerea de profituri cat mai mari, competitie care trebuie sa se desfasoare in limitele uzantelor cinstite^[29], cu buna credinta^[30], cu respectarea intereselor consumatorilor;

b)     concurenta neloiala - care este potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1991 'orice act sau fapt contrar uzantelor cinstite in activitatea industriala si de comercializare a produselor, de executare a lucrarilor precum si de efectuare a prestarilor de servicii'

2. Componentele obligatiei comerciantului de exercitare a comertului in limitele concurentei loiale

Obligatia comerciantului de exercitare a comertului in limitele concurentei licite consta in respectarea de catre acesta a urmatoarelor reguli de exercitare a activitatii:

a)     exercitarea activitatii cu buna credinta, adica a avea un comportament care sa fie dominat de corectitudine, diligenta si abtinere de la a vatama drepturile altora;

b)     exercitarea activitatii potrivit uzantelor cinstite^[31], adica in limitele unor practici de sporire a competivitatii prin imbunatatirea calitatii, prin diminuarea preturilor de cost, prin reclama, publicitate .

3. Forme de protectie impotriva concurentei neloiale

Protectia impotriva concurentei neloiale are urmatoarele forme:

a)     protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si a concentrarilor economice;

b)     protectia impotriva concurentei neloiale.

3.1. Protectia impotriva practicilor anticoncurentiale si a concentrarilor economice

Legea concurentei nr. 21/1996 reglementeaza regimul concurentei cuprinzand dispozitii privind practicile anticoncurentiale^[32] si concentrarile economice^[33].

Prin art. 5 din Legea nr. 21/1996 sunt interzise practicile anticoncurentiale constand in orice intelegeri exprese sau tacite intre agentii economici sau asociatii de agenti economici, ori decizii de asociere sau practici concertate intre acestia care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Sunt considerate, potrivit art. 5 din Legea nr. 21/1996 practici anticoncurentiale de natura a restraange, impiedica sau denatura concurenta:

a)     fixarea concertata a preturilor de vanzare, de cumparare, a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor ori oricaror alte conditii comerciale inechitabile (art. 5 lit. a);

b)     limitarea sau controlul productiei, distributiei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor (art. 5 lit. b);

c)     impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare (art. 5 lit. c);

d)     aplicarea in privinta partenerilor comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente (art. 5 lit. d);

e)     conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare (art. 5 lit. e);

f)      participarea in mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau orice forme de concurs de oferte (art. 5 lit. f);

g)     limitarea sau impiedicarea accesului pe piata, eliminarea de pe piata a altor concurenti (art. 5 lit. g).

Potrivit art. 6 din Legea nr. 21/1996  este interzisa folosirea in mod abuziv a unor pozitii dominante pe piata prin recurgerea la fapte anticoncurentiale care au ca obiect sau ca efect afectarea comertului ori prejudicierea consumatorilor.

Sunt considerate, potrivit art. 6 din Legea nr. 21/1996 ca practici abuzive:

a)     impunerea preturilor de vanzare sau de cumparare a tarifelor sau altor clauze inechitabile (art. 6 lit. a);

b)     limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice in dezavantajul utilizatorilor sau consumatorilor (art. 6 lit. b);

c)     aplicarea unor conditii inegale pentru parteneri la prestatii echivalente (art. 6 lit. c);

d)     conditionarea incheierii unor contracte de acceptarea de catre parteneri a unor clauze stipuland prestatii suplimentare (art. 6 lit. d);

e)     realizarea de importuri fara competitie de oferte pentru produsele care determina nivelul general al preturilor si tarifelor in economie (art. 6 lit. e);

f)      practicarea unor preturi excesive sau a unor preturi de ruinare in scopul inlaturarii concurentilor (art. 6 lit. f);

g)     exploatarea starii de dependenta economica in care se gaseste un client sau un furnizor (art. 6 lit. g).

Legea concurentei nr. 21/1996, art. 14 limiteaza in afara practicilor anticoncurentiale si a practicilor abuzive si concentrarile economice care ar avea ca efect crearea sau consolidarea unei pozitii dominante pe piata sau care ar putea determina restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei.

Sunt considerate operatiuni de concentrare economica, potrivit art. 11 (2) din Legea nr. 21/1996:

a)     fuziunea a doi sau mai multi agenti economici;

b)     dobandirea controlului de catre unul sau mai multi agenti economici in mod direct sau indirect asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unei parti ale acestora prin participare la capital, prin cumparare de elemente de activ, prin contact, prin alte mijloace.

Pentru incalcarea normelor juridice care interzic practicile anticoncurentiale, practicile abuzive si concentrarile economice care ar avea ca efect dobandirea unei pozitii dominante pe piata, raspunderea poate fi civila, contraventionala sau penala.

Sanctiunile civile pentru fapte de natura celor mentionate sunt:

a)     nulitatea absoluta a conventiilor prin care se ajunge la o practica anticoncurentiala (Legea nr. 21/1996, art. 54);

b)     obligarea la plata unor amenzi cominatorii pentru intarziere in respectarea normelor si masurilor in materie de concurenta (Legea nr. 21/1996, art. 59 (1) (2));

c)     confiscarea profiturilor suplimentare realizate de agentii economici prin incalcarea normelor juridice in materie de concurenta (Legea nr. 21/1996, art. 59 (3)).

Sanctiunile contraventionale care se aplica pentru incalcarea normelor juridice care interzic practicile anticoncurentiale, practicile abuzive si concentrarile economice care ar crea o pozitie dominanta pe piata sunt:

a)     amenda contraventionala de la 2.000.000 lei la 100.000.000 lei pentru furnizarea de informatii inexacte sau incomplete (Legea nr. 21/1996, art. 55 lit. b-d);

b)     amenda contraventionala de la 5.000.000 lei la 250.000.000 lei pentru inceperea unei operatiuni de concentrare economica declarata incompatibila sau pentru neindeplinirea unei obligatii sau a unei conditii impuse printr-o decizie luata conform reglementarilor in materie de concurenta (Legea nr. 21/1996, art. 56 lit. c-d).

Sanctiunea penala care se aplica pentru incalcarea normelor juridice antimonopoliste si anticoncurentiale este inchisoarea de la 6 luni la 4 ani sau amenda penala pentru participarea cu intentie frauduloasa la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor anticoncurentiale ori abuzive (Legea nr. 21/1996, art. 63).

3.2. Protectia impotriva concurentei neloiale

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale modificata prin Legea nr. 298/2001 instituie principiile care trebuie sa domine activitatea comerciantilor si anume: principiul exercitarii activitatii cu buna credinta, principiul exercitarii activitatii potrivit uzantelor cinstite si principiul respectarii intereselor consumatorilor.

Pentru a se asigura respectarea acestor principii Legea nr. 11/1991 delimiteaza categoriile de acte si fapte considerate de concurenta neloiala si instituie un sistem de sanctiuni aplicabile pentru savarsirea unor asemenea acte si fapte.

In literatura juridica^[34] s-a afirmat ca actele si faptele considerate a fi de concurenta neloiala sunt de urmatoarele tipuri:

a)     acte si fapte de natura a produce confuzie asupra unui comerciant sau (si) asupra activitatii acestuia;

b)     acte si fapte de natura a denigra un comerciant sau (si) activitatea lui;

c)     acte si fapte de natura a produce dezorganizarea activitatii unui comerciant rival;

d)     acte si fapte de acaparare a clientelei unui comerciant.

In categoria actelor si faptelor de natura a produce confuzie asupra unui comerciant sau asupra activitatii sale in art. 4-5 din Legea nr. 11/1991 sunt prevazute urmatoarele:

a)     folosirea firmei unui alt comerciant (art. 5 lit. a);

b)     folosirea unor inventii, marci, indicatii geografice, a unui model sau desen industrial, a unor topografii, ale unui circuit integrat (art. 5 lit. a);

c)     folosirea unei embleme (art. 5 lit. a);

d)     folosirea unui ambalaj de natura a produce confuzie (art. 5 lit. a);

e)     punerea in circulatie a unor marfuri contrafacute sau pirat cu consecinta atingerii marcii altui comerciant si a crearii unei stari de eroare pentru consumatori privind calitatea marfii sau a serviciului (art. 5 lit. b);

f)      producerea, importul, exportul, depozitarea si oferirea spre vanzare a unor marfuri cu mentiuni false (art. 5 lit. g);

g)     vanzarea unor marfuri cu mentiuni false (art. 5 lit. g).

Confuzia^[35] este o disimulare credibila a activitatii sale de catre un comerciant sub aparenta semnelor distinctive ale unui alt comerciant, de natura a induce in eroare pe consumatori.

In categoria actelor si faptelor de natura a produce denigrarea unui comerciant sau a activitatii sale in art. 4 din Legea nr. 11/1991 sunt precizate urmatoarele:

a)     comunicarea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor ori serviciilor sale de natura sa dauneze (art. 4 lit. e);

b)     raspandirea de catre un comerciant de afirmatii mincinoase asupra unui concurent sau asupra marfurilor ori serviciilor sale de natura sa dauneze (art.4 lit.e).

Denigrarea este un act de lezare a renumelui comerciantului sau a intreprinderii sale de natura sa-i creeze o scadere a mersului afacerilor sale.

In categoria actelor si faptelor de natura a dezorganiza activitatea unui comerciant rival, in Legea nr. 11/1991, art. 4-5 sunt cuprinse urmatoarele:

a)     divulgarea, achizitionarea sau utilizarea secretului comercial de catre terti fara consimtamantul detinatorului ca rezultat al unei actiuni de spionaj (art. 5 lit. e);

b)     divulgarea, achizitionarea sau utilizarea unui secret comercial fara consimtamantul detinatorului legitim (art. 5 lit. e);

c)     oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant, unui concurent ori acceptarea unor asemenea oferte (art. 4 lit. a).

Dezorganizarea consta in destabilizarea, in crearea unei stari de anarhie a comerciantului rival cu consecinta declinului sau distrugerii afacerii acestuia.

In categoria actelor si faptelor de acaparare a clientelei unui comerciant, in Legea nr. 11/1991 art. 4 sunt precizate urmatoarele:

a)     incheierea unor contracte avantajoase cu conditia aducerii de catre clienti a altor cumparatori pentru a incheia contracte asemanatoare (art. 4 lit. c);

b)     deturnarea clientelei unui concurent prin folosirea legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant (art. 4 lit. g);

c)     concedierea sau atragerea unor salariati ai unui comerciant cu scopul infiintarii unei societati comerciale care sa capteze clientela acelui comerciant (art. 4 lit. h).

Acapararea clientelei prin oferirea unor avantaje consta in atragerea clientelei cu consecinta sporirii acesteia pentru comerciantul care face concurenta neloiala in detrimentul scaderii clientelei comerciantului prejudiciat.

Pentru incalcarea normelor juridice prin concurenta raspunderea poate fi civila, contraventionala sau penala.

Daca prin savarsirea unei fapte de concurenta neloiala s-au produs daune  patrimoniale sau morale persoanele care au creat prejudiciul vor fi obligate sa plateasca despagubiri (art. 6,9 din Legea nr. 11/1991).

Pentru faptele si actele de natura a produce denigrarea, dezorganizarea ori acapararea clientelei unui comerciant, in art. 4 din Legea nr. 11/1991 sunt prevazute sanctiuni contraventionale constand in amenzi intre 10.000.000 lei si 150.000.000 lei.

Sunt considerate infractiuni la regimul concurentei si sanctionate cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 50.000.000 lei actele si faptele prevazute in art. 5 lit. a-g din Legea nr. 11/1991 care constau in folosirea nelegitima a firmei sau emblemei altui comerciant in scop de confuzie, punerea in circulatie de marfuri contrafacute, divulgarea secretului comercial si altele.