OPERATIUNILE COMERCIALE COMBINATE
Principalele tipuri de operatiuni comerciale combinate sunt: operatiunile in contrapartida, reexport si operatiunile de switch.
In sens restrans, contrapartida include acele tranzactii in care se impune contractual o legatura, o conditionare intre fluxurile de export si cele de import, respectiv compensatiile (barter) si operatiunile paralele (cumparari legate si buy back).
In sens larg, ea se refera la toate aranjamentele compensatorii prin care 636f59g exportatorul se obliga contractual sa contribuie la realizarea unor venituri in valuta de catre importator.
La extinderea operatiunilor in contrapartida au contribuit:
factori de ordin conjunctural:
penuria de resurse valutare
modificarile semnificative ale cursurilor valutare (riscuri valutare)
datoria externa
deficite importante in balantele de plati
cresterea pretului energiei si a materiilor prime in anii `70
factori de ordin tehnic:
operatiunile combinate pot fi utilizate ca modalitate facila si eficienta de diminuare a unor surplusuri fara a practica preturi reduse
se reduce efectul cresterii preturilor provocate de inflatie
sunt utilizate pentru suplimentarea tranzactiilor de vanzare-cumparare.
a. COMPENSATIILE
DEFINITIE: Compensatiile sunt schimburi de marfa contra marfa, fara interventia mijloacelor de plata.
Caracteristici:
partizile de marfuri de export si de import nu se platesc in valuta, ci se compenseaza reciproc;
compensatia este, de regula, integrala;
baza juridica a operatiunii o constituie un singur contract.
Clasificarea compensatiilor:
In functie de obiectul lor:
compensatii particulare (cand se refera la schimbul de marfuri fizice)
compensatii globale (cand servesc schimbul de bunuri si servicii)
In functie de numarul partenerilor:
compensatii simple (intre 2 parteneri)
compensatii largite (cate 2 parteneri din tara de export, respectiv de import)
compensatii triunghiulare
compensatii in lant
In functie de nivelul la care sunt reglementate:
compensatii interfirme
compensatii interguvernamentale
a ) Operatiunile de barter
DEFINITIE: Barterul este o compensatie particulara, care se realizeaza intre firme din 2 tari, fiecare partener aparand atat in calitate de exportator, cat si de importator, valorile celor 2 partizi de marfuri sunt egale, compensandu-se reciproc.
Particularitatile tranzactiilor de barter:
schimbul de marfuri se realizeaza pe baza unui singur contract, care contine prevederi referitoare la ambele fluxuri de marfuri;
marfurile care fac obiectul schimbului nu se factureaza in devize convertibile si deci nu are loc un transfer valutar;
schimbul de marfuri are loc simultan sau la intervale foarte scurte de timp.
O varianta a barterului este compensarea (compensation). Presupune ca firma exportatoare sa livreze produsele sale intr-o tara straina si accepta sa fie platita in natura intr-o perioada ulterioara. Operatiunea se bazeaza tot pe un singur contract incheiat intre cele 2 firme, care include clauza de compensatie, prin care se prevede ca marfurile importate in tara B sunt compensate printr-un export de valoare egala in tara A. Desi marfurile sunt evaluate si facturate in valuta, nu are loc un transfer valutar efectiv, ci numai un schimb de documente. Poate apare un risc important pentru partenerul care face primul livrarea. Partenerul care livreaza primul marfa, pentru a se pune la adapost de riscul nelivrarii contrapartizii:
poate solicita o scrisoare de garantie bancara
poate recurge la expedierea marfii pe adresa unui tert, care o elibereaza numai dupa ce partenerul face dovada livrarii propriei partizi.
Se pot realiza compensatii prin divizarea partizilor de marfa in loturi care se livreaza esalonat intr-o perioada determinata de timp, diminuandu-se riscul nelivrarii marfurilor in contrapartida.
In categoria operatiunilor de barter, intr-un sens mai larg se includ:
compensatiile largite
Se incheie cu participarea a 2 sau mai multi parteneri din fiecare tara, atat ca parteneri de export, cat si de import. Partizii de marfuri de export/import se compenseaza integral in natura, marfurile circula intre cele 2 tari, iar decontarile se fac in interiorul fiecareia dintre acestea intre partenerii care apar in calitate de vanzatori si cumparatori atat in relatiile externe cat si in cele interne. Exportatorul dintr-o tara va primi contravaloarea marfurilor exportate de el de la importatorul din propria tara, in moneda nationala, nefiind necesara circulatia devizelor intre cele 2 tari.
compensatiile triunghiulare si cele in lant
Presupun participarea la aceste operatiuni a unor firme din 3 sau mai multe tari. Livrarea marfurilor intre firmele participante ia forma unui circuit inchis. In acelasi mod se efectueaza si stingerea obligatiilor, evitandu-se decontarile in valuta. In acest caz se incheie contracte intre firmele participante din diferitele tari, operatia fiind multilaterala; compensatia este integrala, iar obligatia de compensare se transfera de la o firma la alta, ceea ce mareste si riscurile operatiunii.
Problema dificila in negocierea operatiunilor de barter o constituie determinarea raportului de schimb intre bunurile care fac obiectul fluxurilor reciproce. In cazul marfurilor fungibile, stabilirea raportului de schimb se face plecand de la cotatiile de la bursa ale produselor respective. La produsele manufacturate nu exista un pret de piata consacrat, de aceea se manifesta o tendinta de supralicitare a preturilor acestor produse pentru acoperirea riscurilor specifice operatiunii si pentru dobandirea de avantaje unilaterale.
a ) Clearingul
DEFINITIE: este un acord intre 2 (sau mai multe) tari pentru o compensare globala a fluxurilor de bunuri si servicii reciproce pe o perioada determinata de timp, de obicei 1 an, cu excluderea totala sau partiala a transferului valutar.
La baza compensatiei globale prin sistemul clearing se afla un acord interguvernamental. Acordurile de clearing sunt insotite de anexe in care se cuprind marfurile ce pot face obiectul tranzactiilor (nomenclatorul de clearing). In baza acordurilor se deschid conturi la bancile din tarile semnatare in care se tin evidentele schimburilor. Platile se fac in valuta de clearing.
Din punct de vedere al tehnicii utilizate, exista:
clearing cu 2 conturi
clearing cu un singur cont.
In cazul clearingului cu 2 conturi in fiecare tara se infiinteaza cate un oficiu de clearing, de obicei in cadrul bancii centrale sau al unei banci de comert exterior. Fiecare oficiu deschide un cont de clearing al tarii partenere. Intre monedele celor 2 tari se va stabili un curs oficial (cursul de clearing); este posibil ca tarile sa aleaga o singura moneda pentru tinerea conturilor, care va fi una din monedele nationale ale tarilor partenere sau moneda unei tari terte considerata mai stabila. Moneda asupra careia partile au convenit devine moneda de clearing. Aceasta este o unitate de cont si nu poate fi practic niciodata schimbata la paritate cu monedele efective in raport cu care a fost definita. Moneda de clearing face, de regula, discont (este mai slaba) in raport cu moneda efectiva, ea putand fi folosita la plati doar pentru marfurile specificate in nomenclatorul de clearing.
Importatorul cumpara o marfa din tara partenera pe care o achita in moneda nationala la oficiul de clearing al tarii sale.
Exportatorul din tara partenera se va prezenta cu documentele care dovedesc expeditia marfii la oficiul de clearing din tara sa, care ii va plati suma ce i se cuvine in moneda nationala.
Oficiul de clearing din tara exportatorului va debita contul oficiului de clearing din tara partenera cu suma in clearing respectiva. Astfel in fiecare din cele 2 conturi de clearing se acumuleaza, prin depunerile efectuate de importatori, sumele in moneda nationala cu care oficiul de clearing achita sumele cuvenite exportatorilor.
Pentru ca exporturile si importurile nu se desfasoara simetric din punct de vedere valoric, se poate ca disponibilul din contul de clearing sa nu fie suficient pentru plata exporturilor efectuate, caz in care exportatorii ar trebui sa astepte pana cand se creeaza un disponibil suficient in cont prin platile efectuate de importatori.
Deoarece exportatorii nu sunt dispusi sa astepte pentru a-si incasa sumele care li se cuvin, cu toate ca oficiul de clearing nu are disponibil, el va achita totusi creantele exportatorilor. O astfel de achitare deschisa reprezinta de fapt un credit acordat de oficiul de clearing din tara exportatorului oficiului de clearing din tara importatorului, numit credit tehnic sau "spatiu de joc" (swing). Acest credit interoficii pentru marfa primita fara contraprestatie de importator de la exportator este lichidat in momentul cand disponibilul care s-a acumulat intre timp este suficient pentru lichidare.
In acordul de clearing trebuie sa se prevada:
marimea maxima a creditului tehnic (care este pe termen scurt)
conditiile de acordare a creditului tehnic: fara dobanda (de regula), dobanzi de cont curent, dobanzi penalizatoare
modul de solutionare la finele perioadei a debalantelor (soldurilor rezultate datorita neefectuarii unor importuri sau depasirii exporturilor):
a. reportarea soldului pentru perioada ulterioara
b. prevederea in acord a unei anumite marfi in care se vor plati soldurile
c. compensarea in valuta a soldurilor active
Clearingul cu un singur cont. Numai unul din cele 2 oficii va tine contul de clearing, avizandu-l pe celalalt asupra operatiilor efectuate in cont. Clearingul cu un singur cont este structurat asimetric. Este utilizat in cazurile in care o tara este creditoare a celeilalte tari dintr-o perioada anterioara si urmareste ca prin desfasurarea clearingului sa aiba posibilitatea sa lichideze total sau partial creantele.
DEFINITIE: Au ca obiect schimbul de marfuri si constau, in esenta, in legarea sau conditionarea unui import de marfuri de un export concomitent sau a unui export de un import, din care cauza de mai numesc si operatiuni conexate, conjugate sau de reciprocitate
Trasaturi:
operatiunea se intemeiaza pe 2 contracte care opereaza independent unul fata de celalalt
valoarea celor 2 partizi nu trebuie sa fie egala, ceea ce presupune ca numai o parte din valoarea importurilor este acoperita prin incasarile din exportul legat (rata contrapartidei)
contravalorile celor 2 partizi de marfa sunt decontate in valuta, facturandu-se separat
numarul partenerilor din cele 2 tari care participa la operatiune nu este egal, fiind diferit de la o tara la alta
Dupa modul in care se realizeaza contrapartida distingem:
operatiuni cu compensare directa, cu produse rezultate (buy back)
operatiuni cu compensare indirecta, marfuri in contrapartida care nu rezulta (productiv) din produsele exportatorului (cumpararile induse si cumpararile in avans).
Cumpararile induse (achizitiile induse) se bazeaza pe obligatia exportatorului de a cumpara o serie de produse nationale oferite de partenerul de tranzactie din tara de import.
Caracteristici:
realizeaza o conditionare a fluxurilor de export si de import in scopul facilitarii pentru partenerul importator a realizarii obligatiilor sale de plata in valuta
tara importatoare urmareste dirijarea la export a unor marfuri mai putin competitive
depasirea unor obstacole de politica comerciala care afecteaza competitivitatea exporturilor efectuate de tara importatoare
conditionarea de catre unele tari a acordarii licentei de import de efectuarea de exporturi in tara partenera
mijloace de promovare a importului de tehnologie pe relatia Est-Vest sau Nord-Sud
In cazul cumpararilor induse:
se incheie 2 contracte independente, subsumate unui acord-cadru intre cele 2 parti
fiecare dintre cele 2 partizi de marfuri sunt facturate si platite separat
valoarea bunurilor oferite spre cumparare este de 30-100% din valoarea contractului de export
obligatia de cumparare este exigibila pe o perioada cuprinsa intre 1-5 ani
poate fi inserata si o clauza de transfer a obligatiei de contrapartida unui tert
Operatiunile iunctimate sau adresate (cumpararile in avans)
DEFINITIE: Sunt o varianta a cumpararilor induse si constau in faptul ca o firma care urmeaza sa exporte un bun, de regula de valoare mare, cumpara in prealabil de la clientul sau o anumita marfa, indeplinandu-si astfel ex-ante obligatia de contrapartida.
Presupune destinarea unui anume sens al tranzactiei, fie pentru a-i permite partenerului sa faca rost de resurse valutare cu care sa plateasca un avans, in cazul exporturilor de bunuri de echipament pe baza de credit furnizor, cu plata numai in avans la livrare sau fie sa achizitioneze cu prioritate niste bunuri care il intereseaza (creandu-i o capacitate de plata).
Se utilizeaza si intre tarile care au incheiate acorduri de clearing pentru depasirea unor blocaje determinate de dezechilibre mai mari decat creditul tehnic. Pentru a-si continua livrarile, exportatorii din tara creditoare pot incheia astfel de operatiuni adresate prin care exportul lor este destinat in mod expres realizarii unui import de marfuri.
In cazul cumpararilor in avans se pot utiliza:
conturi de evidenta (evidence accounts). Se inregistreaza separat fluxurile comerciale dintre cei 2 parteneri. Exportatorul, facand cumparari in avans, va acumula "credite de contrapartida" in baza carora poate efectua exportul in tara partenera. El poate transfera unui tert obligatia proprie de cumparare de marfuri din tara importatoare.
conturi de garantie (escrow accounts). Sunt deschise de regula la o banca din tara exportatorului si in care se acumuleaza sumele rezultate din achizitiile in avans facute de exportator. Fondurile din cont sunt destinate strict pentru plata livrarilor facute de exportator in tara partenera. Banca depozitara poate elibera exportatorului o scrisoare de garantie prin care se specifica faptul ca banii din cont vor fi folositi numai pentru plata exporturilor din tara respectiva.
|
