Cap. 1. Protectia consumatorilor - teorie si realitate
Protectia consumatorilor apare ca reactie la imperfectiunile pietei. Programele guvernelor în domeniu urmaresc realizarea unei calitati corespunzatoare a bunurilor si serviciilor oferite pietei, asigurarea unor preturi în concordanta cu veniturile populatiei, informarea eficienta a consumatorilor si apararea acestora împotriva unor politici economice agresive.
Implicarea statului în procesul de protectie a consumatorilor se concretizeaza în elaborarea unei legislatii corespunzatoare si în organizarea unor institutii specializate însarcinate sa aplice legile respective.
Prima organizatie de protectie a consumatorilor a fost înfiintata în 1898 în SUA sub denumirea de Liga Nationala a Consumatorilor si, odata cu constituirea unor organe administrative competente, autoritatile americane încep sa emita o serie de reglementari în sensul protejarii sanatatii consumatorilor.
Abia dupa cel de-al doilea razboi mondial miscarea consumatorilor începe sa-si faca simtita prezenta si în Europa. În Marea Britanie, Asociatia Consumatorilor este înfiintata cu un sprijin de 2000 de dolari din partea americanilor si are primul sediu într-un garaj. Alte asociatii ale consumatorilor apar în Franta (Union Federale des Consummateurs), în Gelgia (Test Achats), în Olanda (Consumentenbond) si în Germania (Federatia AgV).
Începând cu anii '50, miscarea consumatorilor se raspândeste în Australia, în Asia, în unele tari din Africa, precum si în America Latina.
În 1960 se înfiinteaza la Londra o federatie de organizatii nationale de consumatori, Consumers International, care ajunge sa detina o pozitie importanta în cadrul organizatiilor finantate de ONU (Organizataia Nationala de Standardizare, Organizatia Mondiala a Sanatatii sau FAO).
Consumers International a stabilit ziua de 15 martie ca fiind Ziua Mondiala Drepturilor Consumatorilor, deoarece la 15 martie 1962, presedintele american J.F. Kennedy adreseaza un mesaj americanilor în care sunt exprimate clar drepturile consumatorilor: dreptul la sanatate, dreptul la informare, dreptul la alegere si dreptul de a fi ascultat.
În cadrul blocului comunist, numai în Polonia si Ungaria s-au putut organiza grupuri de consumatori, în celelalte tari acestea s-au dezvoltat abia dupa prabusirea regimului.
În prezent Consumer International numara peste 200 de membri, reprezentând peste 80 de tari.
În mod curent se pune întrebarea: de ce nu exista o asociatie puternica a consumatorilor pe plan mondial ? Raspunsul este firesc: exista mai multe tipuri de consumatori. Acestia se deosebesc între ei din punctul de vedere al gradului de informare, al mijloacelor materiale necesare achizitionarii produselor, al mentalitatii si al comportamentului.
Astfel, se evidentiaza o categ 23123g64x orie de consumatori, consumatorii perfect informati - o postura pur teoretica, care achizitioneaza produsele dupa niste criterii de optim. O a doua categorie de consumatori sunt acei consumatori care culeg informatiile de pe etichetele produselor si cumpara în cunostinta de cauza. O alta grupa de consumatori achizitioneaza produsele conform impresiilor pe care le lasa diferitele mesaje publicitare (consumatori din tarile nordice). Sunt si consumatori care cumpara toate produsele care sunt comercializate pe piata, acestia sunt consumatori din fostele tari comuniste). Desigur, sunt si consumatori irationali, care cumpara pe baza primului impuls sau consumatori care nu au posibilitatea alegerii produselor datorita situatiei de monopol de pe pietele produselor respective.
De asemenea, consumatorii se diferentiaza si dupa modul în care reactioneaza atunci când se confrunta cu probleme privind calitatea produselor cumparate. În timp ce unii consumatori îsi cunosc drepturile si dau în judecata firma producatoare, alti consumatori considera ca statul este cel care trebuie sa le rezolve toate problemele. Desigur, exista si consumatori care nu se plâng deloc.
Clasificarea consumatorilor în functie de disponibilitatile lor financiare este mai simpla, consumatorii împartindu-se în consumatori bogati, consumatori din clasa de mijloc si consumatori saraci. Paradoxal, consumatorii bogati sunt cei care fac si cele mai multe reclamatii. Consumatorii din clasa de mijloc reprezinta modelul de consumatori în functie de care se construiesc si se fundamenteaza directivele Uniunii Europene în domeniul protectiei consumatorilor. Consumatorii saraci sunt nevoiti sa cumpere marfa contrafacuta la preturi mari, ei fiind usor de amagit de catre comerciantii care nu îsi asuma responsabilitati sociale, legale si economice.
Desi aceste observatii au fost facute în 1960, ele îsi pastreaza valabilitatea si astazi, exprimând chiar foarte fidel realitatea din foarte multe tari aflate în curs de dezvoltare sau în curs de tranzitie catre economia de piata.
Cap. 2. Problematica protectiei consumatorilor pe plan international
Principiile cadru privind protectia consumatorilor sunt cuprinse în rezolutia 39/248 din aprilie 1985 a ONU. Conforma acesteia, principalele obiective asupra carora ar trebui sa se concentreze guvernele tarilor, precum si toate miscarile de protectie a consumatorilor sunt urmatoarele:
facilitarea producerii si distribuirii de produse corespunzatoare nevoilor si cererilor consumatorilor;
încurajarea asumarii de responsabilitati etice a celor angajati în producerea si distribuirea bunurilor de consum si a serviciilor catre consumatori;
asigurarea tinerii sub control, prin intermediul tuturor organizatiilor nationale si internationale, a practicilor comerciale abuzive care afecteaza consumatorii;
promovarea unei cooperari internationale în domeniul protectiei consumatorilor;
încurajarea dezvoltarii conditiilor de piata, care sa asigure consumatorilor o gama larga de produse la preturi avantajoase acestora;
stabilirea unui sistem de prioritati privind protectia consumatorilor din fiecare tara, a circumstantelor economice si sociale specifice nivelului de dezvoltare atins, precum si a nevoilor caracteristice populatiei statului respectiv;
asigurarea accesului consumatorilor la informatii corecte;
crearea unui sistem de educare a consumatorilor;
asigurarea unor posibilitati reale de despagubire a consumatorilor în cazul aparitiei unor daune generate de produsele sau serviciile achizitionate în cadrul pietei;
crearea, în fiecare tara, a unor organisme care sa-si asume responsabilitati de protectie a consumatorilor;
asigurarea libertatii consumatorilor, precum si a altor grupuri sau asociatii reprezentative, de a se organiza în vederea realizarii de actiuni care au drept scop apararea intereselor lor;
încurajarea si sustinerea concurentei si competitivitatii care sa contribuie la cresterea gamei sortimentale la preturi avantajoase pentru consumatori etc.
luarea în considerare, la elaborarea politicilor de protectie a consumatorului, a potentialului pozitiv al universitatilor si institutiilor de cercetari, publice sau private;
obligativitatea tuturor întreprinderilor producatoare (ofertante) sau comerciale de a se supune legilor si reglementarilor privind protectia consumatorilor din toate tarile cu care au relatii de afaceri;
obligativitatea tuturor firmelor de a respecta prevederile standardelor internationale privind protectia consumatorilor.
Cap. 3. Protectia consumatorilor în România
Desi reglementari privind protejarea sanatatii publice sau a intereselor economice ale consumatorilor existau si înainte de 1989, acestea erau prea putin respectate, iar despre organizatii specializate nici nu putea fi vorba.
Astfel, începutul miscarii consumeriste în România îl
putem considera momentul înfiintarii Asociatiei pentru Protectia
Consumatorilor, în februarie 1990. În urmatorii doi ani, aceasta a
luat atitudine fata de importatorii care, atrasi de mirajul unor
afaceri la care nici nu visau cu putin timp în urma, aduceau în
În august 1992 este publicata Ordonanta Guvernului nr. 21 privind protectia consumatorilor si se înfiinteaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor (OPC), organism cu responsabilitati în aplicarea politicii guvernului în domeniul protectiei consumatorilor.
Începând cu anul 1992, apar numeroase grupuri de consumatori, ajungându-se în 1996 la un record european, peste 140, dar nici o organizatie nationala puternica. Aceste grupuri aveau o putere redusa si întâmpinau numeroase piedici în activitatea lor. Le lipsea personalul de specialitate: expertii în domeniul juridic, economic sau social. Implicarea tinerilor si a femeilor era minora. Cei care au timp liber prefera sa îl foloseasca pentru a face bani si nu munca voluntara. În anul 1995, aceste asociatii au fost finantate de la buget, dar datorita birocratiei, jumatate din fonduri au fost returnate. Multe din initiativele acestor asociatii privind noi reglementari în domeniu au fost respinse la nivelul ministerelor de resort.
Acestea sunt doar câteva din problemele cu care se confrunta miscarea consumerista în România. Profesorul Thierry Bourgoignie de la Universitatea din Louvain la Neuve, din Belgia, director al Centrului de Drept al Consumului a încercat sa dea câteva explicatii ale acestor probleme specifice tuturor tarilor în tranzitie:
existenta numeroaselor piete monopolistice;
activitatea numerosilor intermediari care speculeaza asupra pretului de vânzare;
nivelul scazut al constientizarii consumatorilor si slaba lor informare;
dezinteresul manifestat din partea specialistilor în drept;
existenta unor metode comerciale agresive;
importul de produse contrafacute, chiar periculoase;
lipsa coordonarii între autoritatile de inspectie competente;
mijloacele materiale modeste pentru institutiile însarcinate cu aplicarea normelor legale.
Ca latura importanta a politicii sociale pe care trebuie sa o promoveze o societate democratica si componenta de baza a programelor de protectie sociala, protectia consumatorului reprezinta un ansamblu de dispozitii privind initiativa publica sau privata destinate a asigura si ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor. Pe plan mondial, problematica preponderenta a protectiei consumatorilor este data de aspectele privind informarea consumatorilor, comercializarea produselor si serviciilor comerciale legate de acestea, în timp ce în România atentia trebuie concentrata asupra unui sistem de preturi corespunzator si, îndeosebi, asupra calitatii produselor oferite de o piata al carei mecanism este puternic, dereglat atât de agentii economici, cât si de un sistem de acte normative abia în formare.
3.1. Cadrul legal si institutional national privind protectia consumatorilor
În ceea ce priveste legislatia pe care o implica organizarea procesului de protectie a consumatorilor, aceasta trebuie sa aiba în vedere realitatile concrete din fiecare tara, principiile de drept si practica juridica din tarile respective, cât si o serie de prevederi ale acordurilor si conventiilor internationale în materie de drept, politici comerciale si protectia consumatorilor. Principalele probleme cu care se confrunta practica juridica sunt legate de dificultatea crearii unor mijloace cu adevarat eficace care sa actioneze pentru asigurarea unui echilibru de forte în cadrul relatiei ofertant-consumator. Mijloacele judiciare presupun apelarea la un tribunal de natura civila sau administrativa, ceea ce prezinta numeroase inconveniente pentru consumatori: costul foarte ridicat al justitiei, formalismul procedural, obstacole de ordin psihologic, caracterul individual al reparatiei etc.. Întrucât este necesar ca masurile reparatorii sa fie colective, s-au gândit noi mijloace juridice: gruparea într-un proces unic al apararii intereselor convergente ale mai multor consumatori, asigurarea accesului fiecarui consumator la justitie, crearea unor tribunale specializate.
Mijloacele parajudiciare sunt organizate de stat sau institutii particulare si se situeaza în afara ordinului jurisdictional. Acestea se împart în trei categorii:
consultatii juridice furnizate consumatorilor gratuit sau la preturi reduse;
exercitarea de presiuni asupra ofertantilor - producatori de catre anumite organisme de protectie a consumatorilor;
rezolvarea litigiilor prin aducerea fata în fata a consumatorilor si ofertantilor.
Acte normative care alcatuiesc cadrul legislativ adecvat privind protectia consumatorilor în România
O.G. nr. 21/1992 care institutionalizeaza Oficiul pentru Protectia Consumatorilor (actuala Autoritate Nationala pentru Protectia Consumatorilor), precum si organizarea si functionarea unor asociatii si consilii pentru protectia consumatorilor pe plan local si central, modificata prin O.U.G. nr. 2/2001, care releva ca se înfiinteaza A.N.P.C. ul aflat în subordinea Guvernului, prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorilor (republicata în 1994, modificata prin Legea nr. 178/1998 si prin O.G. nr. 58/2000);
O.G. nr. 19/1992 privind activitatea de standardizare, modificata prin Legea nr. 11/1994;
O.G. nr. 20/1992 ce cuprinde prevederi referitoare la activitatea de metrologie;
H.G. nr. 167/1992 privind constituirea si functionarea sistemului national de certificare a calitatii;
H.G. nr. 665/1995 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea produselor care prezinta deficiente de calitate;
H.G. 784/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare;
Legea concurentei, nr. 21/1996, privind regulile ce trebuie respectate de catre agentii economici români si straini care îsi desfasoara activitatea pe piata româneasca;
Legea nr. 98/1994, privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele de igiena si sanatate;
H.G. nr. 23/1995, privind instituirea sistemului de marcare pentru tigarete, produse de tutun si bauturi alcoolice;
O.G. nr. 31/1995, privind reglementarea regimului de producere, circulatie si comercializare a produselor farmaceutice;
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite, republicata în 1991 si modificata prin O.G. nr. 126/1998;
H.G. nr. 394/1995 privind obligatiile agentilor economici în comercializarea produselor de folosinta îndelungata destinate consumatorilor (modificata prin H.G. nr. 786/1996);
H.G. nr 168/1997 privind regimul produselor si serviciilor care pot pune în pericol viata, sanatatea, securitatea muncii si protectia mediului înconjurator;
H.G. nr. 166/2001 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
H.G. nr. 251/1994 privind Consiliul Consultativ pentru Protectia Consumatorilor;
H.G. nr. 57/1999 privind înfiintarea Consiliului Interministerial pentru Inspectarea Calitatii si Armonizarii Reglementarilor Tehnice;
H.G. nr. 681/2001 privind înfiintarea, organizarea si functionarea Comitetului Interministerial pentru Supravegherea Pietei Produselor si Serviciilor si Protectiei Consumatorilor
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor (A.N.P.C.)
În concordanta cu Programul
de guvernare pentru perioada 2001 - 2004 a fost adoptat un nou mod de
abordare a politicii în domeniul protectiei consumatorilor, fiind
creata, prin
OUG. 2/2001, Autoritatea Nationala pentru Protectia
Consumatorilor (ANPC), prin reorganizarea Oficiului pentru Protectia
Consumatorilor (OPC).
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor are urmatoarele atributii:
participa, împreuna cu alte organe ale administratiei publice centrale si locale de specialitate cu atributii în domeniu si cu organismele neguvernamentale ale consumatorilor, la elaborarea strategiei în domeniul protectiei consumatorilor, asigurând corelarea acesteia cu cea existenta în Uniunea Europeana;
propune Guvernului spre adoptare si avizeaza proiecte de acte normative în domeniul protectiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea, depozitarea, transportul, importul si comercializarea produselor, precum si cu privire la prestarea serviciilor, astfel încât acestea sa nu puna în pericol viata, sanatatea sau securitatea consumatorilor ori sa afecteze drepturile si interesele lor legitime;
elaboreaza, împreuna cu alte organe de specialitate ale administratiei publice, proceduri privind obiectivele, conditiile si modul de colaborare în desfasurarea activitatii de protectie a consumatorilor;
participa la realizarea programelor interne si internationale în domeniul protectiei consumatorilor, colaborând cu organizatii si institutii din tara si din strainatate, conform competentelor ce îi revin potrivit dispozitiilor legale în vigoare;
efectueaza analize si încercari în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare proprii ori agreate;
efectueaza sau finanteaza studii si teste comparative cu privire la calitatea produselor si serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinta publicului;
desfasoara activitati de informare, consiliere si educare a consumatorilor; editeaza publicatii de specialitate în domeniul protectiei consumatorilor;
sprijina asociatiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevazute de lege;
sprijina asociatiile de consumatori în actiunea de înfiintare si functionare a centrelor de consultanta, informare si educare a consumatorilor;
informeaza permanent consumatorii asupra produselor si serviciilor care prezinta riscuri pentru sanatatea si securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;
prezinta informari periodice Guvernului si organelor administratiei publice centrale interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor si intereselor consumatorilor;
controleaza respectarea dispozitiilor legale privind protectia consumatorilor, referitoare la securitatea produselor si serviciilor, precum si la apararea drepturilor legitime ale consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piata la producatori, importatori, distribuitori, vânzatori, prestatori de servicii si în unitatile vamale, având acces la locurile în care se produc, se depoziteaza ori se comercializeaza produsele sau în care se presteaza serviciile, precum si la documentele referitoare la acestea;
constata contraventii si dispune masuri de limitare a consecintelor producerii, prestarii, importului, comercializarii sau oferirii gratuite a unor produse si servicii care nu respecta dispozitiile legale din domeniile de activitate ale Autoritatii, prin aplicarea sanctiunilor contraventionale principale si complementare prevazute de lege, sesizeaza organele de urmarire penala ori de câte ori constata încalcari ale legii penale;
solicita organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizatiei de functionare, a licentei de fabricatie ori a certificatului de clasificare, în conditiile legii;
coordoneaza schimbul rapid de informatii cu institutiile si organele competente, nationale si internationale, privind produsele si serviciile care reprezinta risc pentru sanatatea si securitatea consumatorilor;
controleaza daca mijloacele de masurare folosite pe piata sunt însotite de documentele prevazute de lege care atesta verificarea acestora din punct de vedere metrologic;
sesizeaza factorii de decizie si operatorii implicati în sistemul de certificare a calitatii produselor si serviciilor, în baza constatarilor proprii si a informatiilor primite de la organismele neguvernamentale si de la consumatori, cu privire la neconformitatile produselor si serviciilor destinate consumului populatiei în raport cu documentele de certificare si propune îmbunatatirea sau elaborarea de reglementari în domeniu;
primeste si rezolva sau, dupa caz, transmite spre solutionare celor în drept, potrivit competentelor, sesizarile asociatiilor pentru protectia consumatorilor, precum si sesizarile persoanelor fizice sau juridice cu privire la încalcarea drepturilor consumatorilor, în conditiile legii;
desfasoara activitati de pregatire a specialistilor în domeniul protectiei consumatorilor;
acorda consultanta de specialitate în domeniul protectiei consumatorilor pentru persoane juridice;
stabileste si percepe taxe si tarife pentru efectuarea de analize, încercari, expertizari, certificari de laborator, autorizari, consultanta, cursuri de pregatire, specializare sau perfectionare, alte servicii prestate în conditiile legii;
fundamenteaza si propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în vederea realizarii politicilor în domeniul sau de competenta;
urmareste, potrivit legii, legalitatea publicitatii pentru produsele si serviciile destinate consumatorilor;
autorizeaza operatiunile cu metale pretioase, aliajele acestora si pietre pretioase;
stabileste si aproba marcile utilizate de producatorii interni, importatori sau, dupa caz, de comercianti, pe baza de tarife proprii, precum si marca proprie de certificare;
efectueaza expertize ale metalelor pretioase si pietrelor pretioase în conditiile legii.
îndeplineste orice alte atributii stabilite prin acte normative pentru domeniul sau de activitate.
În conformitate cu HG 755/2003 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, institutia este condusa de un secretar de stat care are calitatea de presedinte, ajutat de un subsecretar de stat care are calitatea de vicepresedinte, numiti prin decizie a primului-ministru.
Subordonate Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor sunt 41 de Oficii Judetene pentru Protectia Consumatorilor si cel al Municipiului Bucuresti.
Tot în subordonarea ANPC se afla si Centrul
National pentru Încercarea si Expertizarea Produselor - LAREX - o
unitate extra-bugetara, cu sediul în Bucuresti, care are 9
laboratoare teritoriale (în Bucuresti, Arad, Baia Mare, Constanta,
Galati, Oradea, Satu Mare, Sibiu si Iasi,) si este
acreditat de RENAR (Asociatia de Acreditare din România) si
international de TUV Germania pentru efectuarea de teste si analize
de laborator. ANPC dispune de o retea proprie de laboratoare la nivel
teritorial (
din Bucuresti
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor functioneaza pe baza legislatiei în vigoare prezentata în continuare:
H.G. nr. 166/2001 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor;
O.G. nr 21/1992 privind protectia consumatorilor;
O.G. nr 58/2000 pentru modificarea si completarea O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor;
O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor;
H.G. nr. 752/2001 privind majorarea valorii amenzilor contraventionale prevazute la art. 46 si 46' din O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor;
Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite;
O.G. nr. 126/1998 privind modificarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite;
Legea nr. 177/1998 pentru completarea art. 2 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populatiei împotriva unor activitati comerciale ilicite;
H.G. nr. 665/1998 privind înlocuirea, remedierea sau restituirea contravalorii produselor care prezinta deficiente;
H.G. nr. 394 /1995 privind obligatiile ce revin agentilor economici - persoane fizice sau juridice în comercializarea produselor de folosinta îndelungata destinate consumatorilor;
H.G. nr. 953/1999 privind modificarea si completarea H.G. nr. 784/1996 pentru aprobarea normelor metodologice privind etichetarea produselor alimentare;
H.G. nr. 187/2000 privind imitatiile de produse alimentare care prezinta riscul de a pune în pericol sanatatea sau securitatea consumatorilor;
Ordin al Ministerului Sanatatii nr. 975/1998 partea 1,2,3,4,5,6, privind aprobarea normelor igienico-sanitare pentru alimente;
O.U.G. nr. 97/2001 privind reglementarea productiei, circulatiei si comercializarii alimentelor;
Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori;
O.G. nr. 87/2000 privind raspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produse periculoase;
H.G. nr. 947/2000 privind modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite consumatorilor spre vânzare;
Legea nr. 178/2000 privind produsele cosmetice;
H.G. nr. 670/2001 pentru aprobarea normelor metodologice de a aplicare a Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice;
O.G. nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase;
H.G. nr. 329/2000 privind importul si comercializarea unor produse folosite;
Ordinul ANPC nr. 217/2001 pentru aprobarea normelor privind criteriile de clasificare a produselor folosite destinate copiilor mai mici de 36 luni;
H.G. nr. 332/2001 privind denumirea, marcarea compozitiei fibroase si etichetarea produselor textile;
H.G. nr. 1219/2000 privind unele masuri de protectie a intereselor consumatorilor la achizitionarea de piese de schimb auto, altele decât cele care pot afecta siguranta circulatiei si/sau protectia mediului.
Alinierea legislatiei nationale la directivele Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor respectiv: publicitatea inselatoare si comparativa, securitatea generala a produselor, raspunderea producatorilor pentru produsele cu defecte, contractele negociate in afara spatiilor comerciale, imitatiile periculoase, pachetele de servicii turistice, clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii, regimul juridic al contractelor la distanta, modalitatea de indicare a preturilor produselor oferite consumatorilor spre vanzare, controale de conformitate cu reglementarile de securitate ale produselor in cadrul produselor de import, produse prezentate ca fiind miraculoase, vinzarea produselor si garantii asociate, etichetarea alimentelor, vanzarea produselor catre consumatori si garantiile asociate acestora.
A.N.P.C. este o componenta de integrare europeana a României foarte importanta. Astfel,
din aprilie 2003 ANPC este membru in organizatia europeana a reprezentantilor organismelor de supraveghere a pietei PROSAFE;
din octombrie 2003 Romania a devenit membru cu drepturi depline al Sistemului de certificare pentru Procesul Kimberley privind comertul international cu diamante brute, ANPC fiind desemnata autoritatea competenta pentru aplicarea pe teritoriul Romaniei a acestui sistem.
în septembrie 2003 Romania si-a exprimat intentia de a semna un Memorandum de intelegere cu Comisia Europeana pentru a participa la "cadrul general pentru finantarea actiunilor comunitare de sustinere a politicii de protectie a consumatorilor pentru anii 2004-2007", ANPC fiind desemnata autoritatea de negociere si semnare a memorandumului.
în decembrie 2003 ANPC a primit oficial din partea Comisiei Europene confirmarea inceperii procedurii de participare a Romaniei la sistemul de schimb rapid de informatii privind produsele periculoase RAPEX.
prin raportul de monitorizare « Peer Review » efectuat de catre Directiile Generale DG Enterprise si DG Enlargement in luna iulie 2003 Comisia Europeana recunoaste ANPC ca fiind institutia responsabila din Romania pentru supravegherea pietei produselor si serviciilor si protectia consumatorilor. In Raport se subliniaza ca "ANPC a demonstrat o impresionanta capacitate de angajare precum si cunostinte in domeniul protectiei consumatorilor, o buna constientizare a Noii Abordari, a metodelor de supraveghere a pietei precum si a prioritatilor. Activitatea de supraveghere a pietei desfasurata de ANPC are atat caracter activ cat si reactiv, iar supravegherea activa se desfasoara in concordanta cu un plan care poate fi verificat prin obiective masurabile" se arata in raport.
ANPC a participat la reuniunile subcomitetelor 2 si 3 de asociere Romania - Uniunea Europeana.
ANPC este membru afiliat la organizatia internationala a consumatorilor «Consumers International».
ANPC este punct national de contact pentru sistemul TRAPEX.
ANPC a beneficiat si beneficiaza in prezent de sprijin din partea Uniunii Europene, prin intermediul programelor PHARE, atât pentru dezvoltarea institutionala, cât si pentru armonizarea legislativa, inclusiv pentru întarirea supravegherii pietei.
Astfel prin programul PHARE 1999 - "Dezvoltarea infrastructurii calitatii si integrarea României în piata interna", sub-proiecul "Sprijin pentru standardizare, acreditare, metrologie si protectia consumatorilor" în valoare de 0,477 mil. EURO au fost achizitionate echipamente de calcul (calculatoare cu soft aferent, imprimante) si echipamente de birou (copiatoare, fax-uri).
prin programul PHARE 2000 - "Politica industriala si dezvoltarea sistemului infrastructurii calitatii în România" în valoare de 0,423 mil. EURO s-a asigurat asistenta tehnica pentru ANPC (training pentru inspectorii ANPC, campania nationala de informare a consumatorilor, dezvoltarea sistemului informational cuprinzând baze de date).
În prezent este în derulare programul PHARE 2002 - "Întarirea supravegherii pietei - sprijin pentru ANPC. Proiectul Phare 2002 în valoare de 2,22 mil. EURO va asigura atât asistenta tehnica cât si furnizare de echipamente de laborator, echipamente pentru training, precum si echipamente pentru crearea unui sistem integrat de informatii cuprinzând baze de date
A.N.P.C. are responsabilitati si în ceea ce priveste informarea si educarea consumatorilor.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor ofera explicatii consumatorilor despre modalitatea de testare a unui produs sau de efectuare a unei reclamatii prin publicarea diferitelor brosuri sau pliante. De asemenea, acestui organism îi revine sarcina educarii consumatorilor pentru ridicarea bonului de cumparare, fara de care nu se poate sustine ulterior o reclamatie sau o sesizare.
Activitatea de informare si educare a consumatorilor desfasurata de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor s-a materializat în numeroase actiuni. Astfel,
în perioada 2001-2003 s-au desfasurat 86.000 actiuni de informare concretizate prin publicarea a 35.000 articole in presa locala si centrala si realizarea a 51.000 emisiuni radio-TV.
de doua ori pe saptamana Radio Romania Actualitati a gazduit ANPC intr-o rubrica intitulata "Cantariti si preveniti";
studiol teritorial de radio Cluj a avut o emisiune saptamanala "In Obiectiv" unde au fost prezentate actiunile oficiilor teritoriale de protectia consumatorilor din regiunea Transilvania;
o data la trei saptamani ANPC impreuna cu Societatea Romana de Televiziune a realizat pe programul Romania 1 emisiunea "Protectia consumatorilor";
ANPC a desfasurat trei campanii de mediatizare a drepturilor consumatorilor:
o "Siguranta si securitate pentru consumatori",
o "Siguranta produselor alimentare (SPA)",
o "Alege, este dreptul tau".
în baza protocolului de colaborare cu Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ANPC a desfasurat actiuni de educare a tinerilor consumatori prin distribuirea a peste 100.000 afise educationale SPA in 5.850 de scoli cu clase primare din intreaga tara, un milion de copii fiind beneficiarii primirii de notiuni elementare de igiena, pentru buna derulare a programului guvernamental "Lapte-Corn";
în baza aceluiasi protocol s-a organizat la nivel judetean si national concursul pe probleme de protectia consumatorilor la care au participat elevi din toate liceele cu profil economic din intreaga tara;
elaborarea si editarea "Ghidului consumatorilor de produse si servicii";
elaborarea si editarea "Sistemul legislativ si institutional de protectie a consumatorilor in Romania";
elaborarea si editarea ghidului consumatorilor de servicii turistice "Infoturist";
editarea ghidului "Siguranta produselor alimentare";
realizarea a doua sondaje de opinie la nivel national efectuate de institutul Metro Media Transilvania privind evaluarea problemelor cu care se confrunta consumatorii si gradul de informare al acestora;
realizarea site-ului web al ANPC: www.anpc.ro
realizarea site-ului www.siguranta-alimentara.ro in limba romana si in limba engleza.
O mai buna informare a cetatenilor privind constientizare drepturilor pe care le au in calitatea lor de consumatori s-au concretizat prin:
punerea la dispozitia consumatorilor a unei linii telefonice cu acces gratuit pentru sesizari si reclamatii TELCONS: 0800-080999;
INFOCENTER linie telefonica cu tarif normal la cvare consumatorii pot apela ANPC in vederea furnizarii de informatii utile;
pagina Web a ANPC: www.anpc.ro prin care de asemenea consumatorii pot depune plangeri;
numarul consumatorilor care s-au adresat ANPC in perioada 2001-2003 a fost de 83.000, cu 64,2% mai mare fata de perioada 1999-1997;
ANPC a cercetat si a solutionat 80.000 de reclamatii primite din partea consumatorilor, valoarea despagubirilor acordate consumatorilor fiind de peste 52 miliarde lei in perioada 2001-2003, fata de 3,5 miliarde lei in perioada 1997-1999.
3.3. Studii de caz: probleme rezolvate de protectia consumatorilor
Firma "ES" S.R.L. comercializeaza jucarii. Din gama sortimentala oferita de catre firma exista unele produse care pot pune în pericol viata celor care le utilizeaza.
Oferta firmei "ES" S.R.L. este urmatoarea:
podoabe pentru sarbatorile de iarna;
echipament sportiv;
jucarii "profesionale" instalate în locuri publice;
pusti si pistoale cu aer;
jocuri de artificii, inclusiv capse, în afara celor proiectate special ca jucarii etc..
În anul 1997, un client a cumparat pentru fiul sau în vârsta de 5 ani, un minitopogan de la firma "ES" S.R.L.. La vânzare, produsul a fost verificat în prezenta cumparatorului, cu toate accesoriile respective. Jucaria trebuia însotita însa si de instructiuni care sa atraga atentia asupra necesitatii executarii de verificari si întretinerii periodice a principalelor parti componente ale produsului, deoarece în lipsa acestora produsul ar putea cauza ranirea copiilor.
La 4 zile de la achizitionarea produsului, copilul în vârsta de 5 ani, în timp ce se juca pe topogan cade de la o înaltime apreciabila datorita ruperii legaturii ce unea scara cu partea înclinata a topoganului. În urma caderii copilul s-a accidentat grav: o rana la cap ce a necesitat zece copci si mâna stânga fracturata.
În urma acestui accident, firma "ES" S.R.L. a fost data în judecata de catre parintii copilului, datorita verificarii incomplete a produsului comercializat.
Articolul 2 al directivei 18/1996 prevede ca utilizatorii de jucarii trebuie sa fie protejati împotriva riscului ranirii fizice atunci când jucariile sunt folosite conform destinatiei sau într-un mod previzibil tinând cont de comportamentul normal al copiilor. Gradul de risc prezent în folosirea unei jucarii trebuie sa fie corespunzator cu abilitatea utilizatorilor si, în caz particular, supraveghetorii lor sa le faca fata.
În urma sesizarii facute de catre cumparator, reprezentantii firmei "ES" S.R.L. si ai Oficiului pentru Protectia Consumatorilor s-au deplasat la locul accidentului pentru a verifica cele afirmate de reclamant. Constatând veridicitatea celor sustinute de catre parintii copilului ranit este informat Consiliul de Administratie al firmei cu privire la daunele provocate familiei în cauza.
În urma procesului intentat, familia a avut câstig de cauza, primind despagubiri materiale de 15.000.000 lei, iar firmei "ES" S.R.L. i s-a retras dreptul de a comercializa astfel de produse pâna la o noua verificare a liniei de asamblare a jucariei care a cauzat prejudiciul respectiv.
Studiu de caz privind rezolvarea unei situatii de protectie a consumatorilor
În data de 15.02.2002, Secretariatul de Coordonare din Budapesta a transmis catre ANPC, în calitate de punct national de contact, informatii referitoare la urmatoarele produse periculoase:
Ca urmare a acestor informatii primite ANPC, prin intermediul oficiilor teritoriale, va controla si supraveghea piata astfel încât aceste produse periculoase sa nu fie comercializate. În cazul depistarii lor, inspectorii Oficiilor Judetene pentru Protectia Consumatorilor vor lua masurile de interzicere a acestora si de aplicare a sanctiunilor prevazute de legislatia în vigoare.
Cap. 4. Perspective ale protectiei consumatorilor în tara noastra
În data de 21 noiembrie 2003 s-a desfasurat la Roma reuniunea informala a Ministrilor responsabili de aplicarea politicii de protectie a consumatorilor având ca tema "Principiile fundamentale ale politicii de protectie a consumatorilor din noua Europa: drepturi, instrumente si protagonisti".
La lucrari au participat ministri de resort din tarile membre ale Uniunii Europene, din tarile în curs de aderare si candidate, din tarile membre EFTA, precum si Comisarul UE responsabil pentru politica de protectie a consumatorilor - David BYRNE.
Pe baza Conferintei Europene privind "Principiile fundamentale ale politicii de protectie a consumatorilor din noua Europa" desfasurata la Roma în data de 20 noiembrie 2003, ministrii au sustinut un schimb informal de pareri privind principiile fundamentale, instrumentele si protagonistii protectiei consumatorilor, stabilindu-se prioritatile pentru perioada 2004-2006.
În perioada 26-28 noiembrie 2003, în cadrul consultarilor tehnice cu expertii Comisiei Europene, România si-a exprimat intentia de a semna un Memorandum de întelegere cu Comisia Europeana pentru a participa la "cadrul general pentru finantarea actiunilor comunitare de sustinere a politicii de protectie a consumatorilor pentru anii 2004-2007", ANPC fiind desemnata autoritatea de negociere.
În România activeaza un numar de 120 de asociatii de protectie a consumatorilor, 16 federatii si o confederatie. Asociatiile de consumatori activeaza în domeniul informarii, educarii si consilierii consumatorilor si asigura reprezentarea intereselor consumatorilor în organismele consultative de profil, constituite la nivel local, introduce actiuni în justitie pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale consumatorilor, participa cu reprezentanti ai consumatorilor la comitetele tehnice de standardizare (ASRO) si la oricare alte actiuni pe teme din domeniul protectiei consumatorilor.
Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor acorda în permanenta sprijin organizatiilor neguvernamentale, în vederea atingerii obiectivelor pe care acestea si le propun.
ANPC a sprijint asociatiile de consumatori cu materiale documentare si de legislatie în domeniu si a asigurat participarea în perioada raportata la peste 20 de seminarii, simpozioane si conferinte organizate de asociatiile pentru protectia consumatorilor. Au fost sustinute expuneri, proiecte de acte normative, analize pe teme de impact pentru consumatori, cum ar fi: cadrul legislativ ce reglementeaza drepturile si obligatiile asociatiilor pentru protectia consumatorilor, dezvoltarea serviciului de consultanta a consumatorilor în România, subiecte si metode de acordare de consultanta consumatorilor, întarirea rolului sectorului neguvernamental în domeniul protectiei consumatorilor, cadrul juridic si institutional al securitatii alimentare, producerea, etichetarea, comercializarea si consumul, activitatile de relatii cu publicul si lobby ale unei organizatii de consumatori, implicarea societatii civile în procesul decizional din cadrul sistemului sanitar, educarea si informarea tinerilor - punct de plecare al protectiei consumatorilor, implicarea societatii civile în adaptarea si implementarea Directivei UE privind creditul de consum.
Concluzii
În cadrul actiunilor de pregatire a României în vederea aderarii
la Uniunea Europeana, au fost transpuse în legislatia
nationala directivele cuprinse în aquis-ul comunitar aferent "Cap. 23
- Protectia consumatorilor si a sanatatii"
si "Cap. 1 - Libera circulatie a marfurilor-supravegherea pietei"
respectiv: publicitatea înselatoare si comparativa, securitatea
generala a produselor, raspunderea producatorilor pentru
produsele cu defecte, contractele negociate în afara spatiilor comerciale,
imitatiile periculoase, pachetele de servicii turistice, clauzele abuzive
în contractele încheiate cu consumatorii, regimul juridic al contractelor la
distanta, modalitatea de indicare a preturilor produselor
oferite consumatorilor spre vânzare, controale de conformitate cu
reglementarile de securitate ale produselor în cadrul produselor de
import, produse prezentate ca fiind miraculoase, vânzarea produselor si
garantii asociate, etichetarea alimentelor.
Ca urmare a activitatii depuse în preluarea aquis-ului comunitar si pe baza "Documentului de pozitie pentru Cap.23 - Protectia consumatorilor si a sanatatii", precum si a rezultatelor consultarilor tehnice, în cadrul Conferintei pentru Aderarea României la Uniunea Europeana din 27.07.2001 de la Bruxelles s-a decis deschiderea si simultan închiderea provizorie a capitolului 23.
Raportul anual pentru 2003 privind progresele înregistrate de
România pentru aderare
Cap. 23 - Protectia Consumatorilor si a Sanatatii
arata ca România a înregistrat progrese privind activitatile de
supraveghere a pietei si coordonarea activitatilor de
control dintre ministere si autoritatile competente, iar
legislatia referitoare la masurile legate de securitate este în
general aliniata la aquis. Conform raportului, ANPC si-a eficientizat
activitatea si si-a îndeplinit cu succes controalele comune cu
celelalte institutii de supraveghere a pietei apreciindu-se ca
aceasta evolutie pozitiva trebuie mentinuta. Raportul
mentioneaza ca s-a pus accent suplimentar pe asigurarea
cooperarii între diferitele institutii care actioneaza în
supravegherea pietei. ANPC a înregistrat progrese privind întarirea
capacitatii sale administrative prin alocarea de personal suplimentar
(150 posturi) si resurse financiare în vederea
îmbunatatirii activitatii de supraveghere a
pietei, ceea ce a condus la cresterea în perioada raportata a
numarului actiunilor de control.
În Raportul de Ţara este evidentiata activitatea de informare si educare a consumatorilor desfasurata de ANPC cu sprijinul mass-media în vederea cresterii gradului de constientizare a cetatenilor pe probleme de protectia consumatorilor. Raportul mentioneaza necesitatea de a urgenta procesul de transpunere în legislatia româna a unor directive europene referitoare la: creditul pentru consum, actiuni în încetarea practicilor ilicite în materie de protectie a intereselor consumatorilor, contracte privind proprietatea în regim de indiviziune pe timp limitat, vânzarea produselor catre consumator si garantiile asociate acestora si amendarea actelor legislative care se refera la responsabilitatea producatorilor, pentru produsele cu defecte precum si cea referitoare la securitatea generala a produselor. Organizatiile de consumatori trebuie sa joace un rol mai important în cresterea gradului de informare a consumatorilor, în scopul de a permite acestora sa-si ceara drepturile. "Negocierile la acest Capitol au fost provizoriu închise, România nu a cerut nici un aranjament tranzitoriu. România si-a îndeplinit angajamentele si cerintele rezultate din negocierile de aderare", mentioneaza Comisia Europeana în Raportul de Ţara pe anul 2003.
Bibliografie
Patriche, D., "Protectia consumatorilor în economia de piata", Editura Academia Universitara, Athenaeum, Colectia Universitas, Bucuresti, 1994;
|