Documente online.
Username / Parola inexistente
  Zona de administrare documente. Fisierele tale  
Am uitat parola x Creaza cont nou
  Home Exploreaza
Upload




























Sistemul comercial international


SISTEMUL COMERCIAL INTERNATIONAL


Sistemul comercial international (SCI) include:

i)        reguli de conduita a statelor, convenite pe plan international, care guverneaza modul de desfasurare a schimburilor comerciale internationale

ii)       institutiile create pentru facilitarea formularii si urmarirea/ asigurarea respectarii acestor reguli



iii)     mijloacele specifice la care recurg statele pentru a-si promova propriile interese in comertul international  

SCI se intinde pe 4 paliere

multilateral (OMC): piatra unghiulara a sistemului

'plurilateral': acordurile optionale (Anexa 4 la 'Carta OMC') ; e.g., achizitiile guvernamentale

regional: retea in continua expansiune de acorduri regionale de liber schimb

national: in masura in care se recurge la masuri unilaterale (fie in pofida regulilor multilaterale, fie in domenii unde acestea nu exista)

SCI este caracterizat de 3 parametri importanti:

inaltimea : gradul de protectie impotriva importurilor

largimea : numarul de state (sau ponderea din comertul mondial) supuse regulilor

adancimea: gama de probleme abordate/reglementate

Prima dimensiune este in scadere, pe cand celelale doua sunt in continua extindere


OBIECTIVELE SCI (multilateral)

Fundamental (oficial): 'cresterea nivelului de viata, asigurarea ocuparii depline a fortei de munca, cresterea sustinuta a venitului real'

mediat prin

reducerea substantiala a taxelor vamale si a altor bariere in calea comertului, ca si eliminarea discriminarii in comertul international

modus operandi: 'concentrarea' intregii protectii la nivelul taxelor vamale, reducerea negociata a acestora si 'consolidarea' nivelurilor convenite prin negocieri

Implicite (deduse de doctrina):

reducerea frictiunilor dintre tari si, pe aceasta baza, prevenirea conflictelor armate (Cordell Hull catre Woodrow Wilson: “daca bunurile nu trec frontierele, armatele o vor face”)

extinderea grupului tarilor democratice cu economie de piata (performanta) astfel incat acestea sa ajunga sa reprezinte marea majoritate a statelor si populatiei lumii

reducerea impactului dezechilibrelor de putere la scara internationala (un sistem bazat pe reguli protejeaza statele slabe fata de abuzurile celor puternice)

reducerea impactului dezechilibrelor de putere la scara nationala (ofera mai multa siguranta agentilor economici care se angajeaza in tranzactii comerciale internationale)


Acordul privind infiintarea OMC confirma (in preambulul sau) existenta unor principii de baza, dar acestea nu sunt explicitate nicaieri in textele negociate in cadrul « Rundei Uruguay »


PRINCIPIILE GATT/OMC

combinatie de constrangeri si exceptii.

Patru reguli (constrangeri) fundamentale

nediscriminare

intre partenerii comerciali (clauza natiunii celei mai favorizate)

a importurilor in raport cu productia nationala (regimul tratamentului national)


reciprocitate


transparenta

interdictia aplicarii oricaror restrictii la import in afara taxelor vamale


previzibilitate

consolidarea taxelor vamale


Doua mari categorii de exceptii

universale

i)        derogari

ii)      drepturile de anterioritate

iii)     ~ determinate de considerente neeconomice (Art.XX si XXI) : securitate, ordine publica, sanatate publica, morala, patrimoniu cultural

iv)     clauza de neaplicare (Art.XXXV)


specifice

fata de regula nediscriminarii:

clauza natiunii celei mai favorizate

constituirea de zone de liber schimb sau uniuni vamale intre membrii OMC - Art. XXIV GATT (cu respectarea anumitor conditii)

acordarea de preferinte comerciale tarilor in curs de dezvoltare sau intre tarile in curs de dezvoltare – “Clauza de abilitare” (1979, rezultat al “Rundei Tokyo”)

● acordurile „plurilaterale” (e.g., Acordul privind Achizitiile Publice)

regimul tratamentului national

achizitiile de catre agentii guvernamentale pentru utilizari proprii si nu pentru revanzare sau incorporare in produse destinate comercializarii (Art.III:8:a)

acordarea de subventii exclusiv producatorilor interni (Art.III :8 :b)


fata de regula reciprocitatii:

● statut special acordat tarilor in curs de dezvoltare prin 'clauza de abilitare' (tarile dezvoltate pot acorda unilateral preferinte tarilor in curs de dezvoltare, fara constrangerile prevazute de Art.XXIV)

● « tratamentul special si diferentiat » acordat tarilor in curs de dezvoltare : angajeaza tarile dezvoltate sa nu solicite « reciprocitate deplina » in schimbul propriilor concesii


fata de regula transparentei: masurile de combatere a comertului neloial (Art. VI), restrictii din considerente legate de balanta de plati (Art.XII, XVIII), masurile de salvgardare (Art.XIX)


fata de regula previzibilitatii: restrictii din considerente legate de balanta de plati (Art.XII, XVIII), masurile de salvgardare (Art.XIX), modificarea listelor de concesii (Art.XXVIII)


Exceptiile sunt expresia deferentei fata de suveranitatea membrilor OMC, care este considerata de catre unii autori drept un alt principiu al SCI. Exercitarea lor este subordonata respectarii unui alt principiu dedus de doctrina, cel al proportionalitatii.


PRECIZARI CU PRIVIRE LA EXCEPTIILE “UNIVERSALE”


a. Derogarile (waivers)

- posibilitate prevazuta de Art.XXV:5 pentru « circumstante exceptionale neprevazute de alte stipulatii ale GATT »

- necesita aprobarea cu o majoritate de doua treimi din voturile exprimate

- nici o prevedere referitoare la limitarea in timp


In primii 45 de ani de existenta ai GATT, au fost acordate 113 derogari. 45 mai erau in vigoare la finele Rundei Uruguay.

Dispozitiv renovat (in cadrul Rundei Uruguay)

- derogarile pre-existente au incetat de drept la 31 decembrie 1996

- orice noi derogari necesita aprobarea cu o majoritate de 3/4 (in 1995, membrii OMC au convenit sa nu recurga la vot in cazul solicitarilor de derogari, regula consensului functionand astfel de facto)

- derogari sunt strict limitate in timp si supuse unor reexaminari anuale



b. Drepturile de anterioritate (grandfather rights

Protocolul de Aplicare Provizorie prevedea aplicarea partii a II-a a GATT (care cuprinde majoritatea regulilor de conduita) doar 'in cea mai mare masura posibila fara a contraveni legislatiei existente'. Mai mult, aceste drepturi puteau fi pastrate chiar si in cazul modificarilor ulterioare ale legislatiei care o mentineau in contradictie cu prevederile GATT (desi anterioritatea legislatiei disparea), atata vreme cat - pe ansamblu - gradul de incompatibilitate nu era sporit.

Au disparut odata cu caracterul provizoriu al GATT. Art.XVI:4 al Acordului OMC obliga toti membrii sa “asigure confromitatea legilor, reglementarilor si procedurilor administrative cu obligatiile” care le revin.



c. Exceptii din considerente neeconomice

Invocarea exceptiilor din considerente de securitate (Art.XXI) nu este constransa de conditii speciale, dar sfera sa de actiune este totusi limitata.

Masurile incompatibile cu regulile GATT care sunt justificate in baza Articolului XX se supun principiului proportionalitatii:

trebuie aplicate « de o maniera care sa nu constituie o discriminare arbitrara sau nejustificabila intre tari aflate in conditii similare sau o restrictie mascata in calea comertului ».

trebuie sa fie necesare din perspectiva obiectivului urmarit

Jurisprudenta recenta a OMC sugereaza ca :

circumstantele care justifica exceptiile sunt interpretate in mod limitativ

exceptia este cu atat mai justificabila cu cat se refera la o problema perceputa ca atare cu mai mare de comunitatea internationala



d. Clauza de neaplicare (Art.XXXV)

- a fost considerata contrapartea indispensabila a renuntarii la cerinta acceptarii de noi membri doar cu unanimitate de voturi

- nu poate fi invocata decat la momentul aderarii unui nou membru (Art. XIII al Acordului OMC prevede ca nu poate fi invocata decat intre parti contractante GATT care invocasera Art.XXXV si care nu isi aplicau prevederile GATT la data constituirii OMC)

- spre deosebire de situatia in GATT, a devenit posibila invocarea clauzei chiar daca s-au desfasurat negocieri tarifare cu tara candidata, ceea ce poate intari pozitia de negociere fata de tarile candidate.


ISTORICUL CREARII GATT
Februarie 1946: Prima sesiune a Consilului Economic si Social (ECOSOC) al ONU decide constitirea unui Comitet Pregatitor al Conferintei Natiunilor Unite pentru Comert si Ocupare

Octombrie-Noiembrie 1946: Londra – discutii in cadrul Comitetului pe marginea unui proiect de Carta pregatit de SUA, in consultare cu Marea Britanie si Canada


Aprilie-Octombrie 1947: Geneva – negocieri tarifare destinate sa permita masuri timpurii de liberalizare a comertului, concretizate in semnarea, la 30 octombrie 1947, a Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT), de catre 23 de parti contractante


Noiembrie 1947: Havana – deschiderea Conferintei, in prezenta a 54 de tari participante (din cei 61 membrii ONU din acel moment)


1 Ianuarie 1948: GATT intra in vigoare, pe baza unui Protocol de Aplicatre Provizorie


24 Martie 1948: Havana - ia sfarsit Conferinta; Carta Organizatiei Internationale a Comertului este semnata de 53 participanti


Decembrie 1950: SUA retrage Carta de la Havana din procedura de ratificare, pecetluind esecul definitiv al crearii OIC


ISTORICUL NEGOCIERILOR DESFASURATE SUB EGIDA GATT


Runda

Perioada

Nr. tari

participante

Valoarea comertului vizat (mld.USD)

Reducere medie a taxelor vamale


Nivel mediu al taxelor vamale ulterior

Geneva

1947

23

10

35

n.a.

Annecy

1949

33

n.a.


n.a.

Torquay

1950

34

n.a.


n.a.

Geneva

1956

22

2.5


15

Dillon

1960-61

45

4.9


n.a.

Kennedy

1962-67

48

40

35

8.7

Tokyo

1973-79

99

155

34



4.7

Uruguay

1986-93

117

464

38

2.9

Sursa: Nigel Grimwade, Multilateralism and Regionalism, in International Trade, Routledge, 2001


'TARELE' GATT

caracterul provizoriu


lipsa de forta coercitiva (mecanism de reglementare a diferendelor ambiguu, lent, cu regim 'moale' de sanctiuni)


cuprindere limitata, in termeni de:

categorii de bunuri (cand presiunile politice interne sau cererile grupurilor de interese deveneau covarsitoare, regulile au fost ignorate; e.g., produsele agricole si produsele textile)

state participante (componenta initiala a GATT reprezenta 42% din venitul mondial. In anul 2000, anterior aderarii Chinei, se ajunsese la 77% din venitul mondial, iar daca totate tarile care au facut cerere de aderare vor fi primite, se va ajunge la 98%).

domenii, arii de probleme (ceea ce, in unele opinii, ar conduce la o relatie dezechilibrata din punctul de vedere al posibilitatilor reciproce de acces pe piata)  


caracterul 'a la carte' (free riding): posibilitatea de a fi asumate doar obligatiile considerate convenabile, fara a pierde avantajele decurgand din respectarea altor obligatii de catre alte parti contractante

- mai putin de 1/3 din participantii la Runda Tokyo isi asumasera obligatiile decurgand din Codurile de conduita semnate cu acel prilej (« balcanizarea » comertului international)




ORGANIZATIA MONDIALA A COMERTULUI

Elemente de continuitate

1)    clauza din Carta OMC care mentioneaza importanta precedentelor din perioada GATT (luare decizii, uzante diplomatice, jurisprudenta)


2)    o parte din rezultatele 'Rundei Uruguay' sunt construite pe fundatiile asezate in cadrul 'Rundei Tokyo'


3)    'GATT 1994' este o reproducere fidela a 'GATT 1947'[1]


4)    “grosul” obligatiilor membrilor nu sunt fata de Organizatie ca atare, ci fata de ceilalti membri (obligatiile fata de OMC propriu-zisa sunt limitate: participarea la mecanismul de examinare a politicii comerciale, obligatii administrative – e.g. contributia la bugetul organizatiei)


Elemente de noutate

caracterul definitiv (inlocuieste caracterul provizoriu, implicit si clauzele de anterioritate)


caracterul de angajament unic (toti semnatarii sunt tinuti sa respecte ansamblul regulilor si disciplinelor convenite); o anumita flexibilitate este acordata tarilor in curs de dezvoltare prin intermediul perioadelor de tranzitie


cuprindere mult extinsa , din punctul de vedere al :

sectoarelor acoperite (servicii, textile, agricultura)

problematicii reglementate (drepturi de proprietate intelectuala, investitii)


trasaturi institutionale mai accentuate: e.g., conferinta ministeriala intrunita cel putin o data la 2 ani (ad hoc si cu lungi hiatusuri, anterior); circa 40 de consilii, comitete, sucbcomitete, grupuri de lucru etc (de circa doua ori mai multe decat anterior)


caracter structurat al negocierilor calendarul negocierilor este prestabilit, negocierile se desfasoara cu regularitate la niveluri determinate


caracter automat al mecanismului de reglementare a diferendelor


caracter tot mai 'legalist' (deplasarea accentului obligatiilor asumate de la acordarea de concesii specifice, la reguli de conduita; e.g., acordurile 'TBT', 'SPS' sau 'TRIPs' nu au nimic de-a face cu principiul schimbului de concesii echilibrate intre parti )


Structura tratatului ('Actul Final ')

Clauze (dispozitii institutionale si procedurale)

Anexe

~ 1: 'Acorduri Comerciale Multilaterale' (obligatorii)

Anexa 1 A: GATT 1994 + 12 acorduri :

Agricultura; Textile-imbracaminte; Masuri sanitare si fitosanitare; Obstacole tehnice; Investitii legate de comert ; Inspectie inainte de livrare; Salvgardare; Antidumping ; Subventii si masuri compensatorii;Reguli de origine ; Evaluare vamala; Licente de import

Anexa 1 B: GATS

Anexa 1 C: TRIPs

~2: Intelegerea privind Reglementarea Diferendelor ('DSU')

~3: Mecanismul de Examinare a Politicii Comerciale ('TPRM')

~4: Acordurile plurilaterale (Achizitii publice; Comert cu aeronave civile)

Ierarhia acordurilor

in caz de conflict intre 'clauze' si 'anexe', prevaleaza 'clauzele' (posibilitatea este insa mai degraba teoretica, intrucat 'clauzele' se refera la aspecte procedurale si institutionale)

in caz de conflict intre 'GATT 1994' si oricare din celelalte acorduri incluse in Anexa 1A, prevaleaza cele din urma (existenta de nesincronizari este posibila, multe din aceste acorduri avandu-si originea in « Codurile » negociate in cadrul Rundei Tokyo, care urmau sa opereze independent de GATT 1947)

in caz de conflict intre Anexa 2 si oricare dintre celelalte anexe, prevaleaza prima


ARHITECTURA INSTITUTIONALA

OMC este o 'institutie minimalista, avand prerogative legislative si executive foarte slabe si un sistem foarte puternic si judicializat de reglementare a diferendelor'.[2]

functia executiva (punerea in aplicare a angajamentelor asumate de membri):

bazata in mare masura pe consens;

mari disparitati intre contributiile individuale ale membrilor

Nevoia de leadership: Trei lideri potentiali: SUA, UE, Japonia; nu exista o viziune comuna asupra agendei viitoare la SUA si UE; rezerva fata de o implicare activa la Japonia.

functia legislativa (procesul de negociere, prin care sunt formulate regulile)

functia judecatoreasca (sistemul de reglementare a diferendelor)

Anexele 2 si 3 (DSU si TPRM) sunt singurele instrumente 'orizontale' ale edificiului.



OMC ca organizatie

Caracterul de organizatie nu a fost avut in vedere la lansarea 'Rundei Uruguay'

Declaratia de la Punte del Este nu mentiona, referitor la 'functionarea sistemului GATT' decat obiectivul relativ modest al 'ameliorarii adaptabilitatii GATT, printr-o supraveghere imbunatatita a politicii comerciale a partilor contractante si conferinte ministeriale regulate'.


Structura organizatiei

Conferinta ministeriala

- organul guvernamental plenar al OMC (corespunde Adunarii Generale a Partilor Contractante ale GATT)

- toate statele membre sunt reprezentate

- se intruneste cel putin o data la doi ani

Consiliul General

- Organul suprem intre sesiunile Conferintei Ministeriale (preia functiile exercitate anterior de Consiliul GATT)

- poate exercita majoritatea functiilor Conferintei Ministeriale

- se intruneste aproximativ lunar, iar la lucrarile sale participa in medie circa 70% din membrii OMC

- se constituie si in Organ de Reglementare a Diferendelor si de Examinare a Politicii Comerciale

Asistat de 3 consilii specializate

Consiliul pentru Comertul cu Bunuri - Consiliul pentru Comertul cu Servicii - Consiliul TRIPs

Importanta lor este ilustrata, printre altele, de faptul ca nici Conferinta Ministerala, nici Consiliul General nu pot adopta interpretari ale acordurilor coemrciale multilaterale decat pe baza unei recomandari a Consiliului specializat.

Comitete specializate

~ Comert si dezvoltare

~ Restrictii legate de balanta de plati

~ Buget

~ Comert si Mediu

~ Acorduri comerciale regionale

Secretariatul (condus de un Director General)

- staff de 575 persoane: unul din cele mai restranse secretariate de organizatii internationale (FMI = 2800 ; Banca Mondiala = cca 11000)

- buget de 80 milioane USD: mai mic decat al multor ONG care il critica

- rol limitat: agenda sa de lucru este determinata in cea mai mare masura de membri, prin actiunea lor la nivelul consiliilor si comitetelor

- acorda asistenta delegatiilor tarilor membre

- datorie de impartialitate/neutralitate

- obligatia statelor membre de a nu incerca influentarea membrilor secretariatului (nu exista anterior Rundei Uruguay)

- poate exprima puncte independente de vedere, prin publicatiile editate si luarile de pozitie publice ale Directorului General


LUAREA DECIZIILOR

Carta de la Havana continea stipulatii explicite care dadeau membrilor preconizatei OIC dreptul de a face interpretari cu putere de lege a dispozitiilor Cartei. In cadrul GATT (care era un tratat, nu o organizatie), prevederile corespunzatoare - continute in Articolul XXV : “Joint action” - au fost mult diluate, devenind neoperationale.


Acordul OMC reinstituie prerogative explicite de luare a deciziilor in probleme importante, dar induce mai multe complexitate in mecanismele de luare a deciziilor, ceea ce duce la un paradox : exista mai multa flexibilitate in cadrul “Clubului de 23 de membri” decat, actualmente, pentru o organizatie cu peste 140 de membri.


Metoda principala de luare a deciziilor in cadrul OMC (ca si, anterior, in cadrul GATT) este consensul. Acest procedeu, nementionat explicit (si nedefinit ca atare) in GATT, a capatat o consacrare formala in textul Acordului OMC (Articolul IX :1) : « OMC va continua practica luarii deciziilor prin consens, care a fost urmata in cadrul GATT 1947 ».


Practica consensului reflecta lipsa de 'confort' a partilor contractante in fata modalitatii lacunare de descriere a procesului luarii deciziilor in GATT. Ea s-a impus si ca o recunoastere implicita a nevoii de acord intre tarile cu oarecare influenta si, mai ales, pentru a evita situatia in care principalele puteri comerciale ale lumii ar putea fi invinse la vot [3]


Consensul este definit drept situatia in care nici un membru prezent [cvorum = jumatate plus unu] nu obiecteaza. El nu este, asadar, sinonim cu unanimitatea.


Exista perspective diferite cu privire la adevarata semnificatie a consensului.

Pozitiv

- este un important factor de legitimare a deciziilor luate

- este un mecanism mai flexibil decat regula rigida a unanimitatii

- este avantajos pentru tarile mici, deoarece le sporeste influenta in cadrul consultarilor si negocierilor (tranzactiilor) care preced luarea deciziilor


Negativ

- consacra dominatia de facto a marilor puteri comerciale : numai acestea au intr-adevar capacitatea de a bloca decizii ;

- este tot mai greu de realizat in practica din cauza cresterii numarului de participanti 

- promoveaza o cultura de « informalitate » care incurajeaza lipsa de transparenta si a largirii agendei de negocieri

- este o forma pasiva de luare a deciziilor : tarile mici, care au dificultati in a participa la intruniri, se alatura astfel in mod involuntar consensului

- conduce la o eludare sistematica a votului, ceea ce reduce valoarea principiului « un membru = un vot » aplicat in cadrul OMC


Votul este utilizat cu mare parcimonie. Regula fundamentala este “un membru = un vot”.[4]

Ea confera procesului decizional din OMC un caracter mai democratic decat in cadrul ONU (unde functioneaza un Consiliu de Securitate, care are si membri cu drept de veto) sau al institutiilor financiare internationale (unde functioneaza votul ponderat, in functie de contributia la capitalul institutiilor. Tarile mici sunt avantajate, ceea ce le sporeste capacitatea de negociere : tarile in curs de dezvoltare detin circa ¾ din numarul voturilor in OMC, fata de sub 40% in cadrul FMI si Bancii Mondiale.




Regulile OMC pentru adoptarea deciziilor sunt :

unanimitate: amendamente privind principii esentiale precum CNF sau tratamentul national

majoritate calificata de 3/4 din membri: derogari (in practica, se ramane la consens) sau interpretari obligatorii ale dispozitiilor acordurilor

majoritate calificata de 2/3 din membri

- buget si alte probleme financiare

- primirea de noi membri

- amendamente referitoare la alte principii decat cele generale (Art.I si III GATT 1994 ; Art.2 par.1 GATS ; Art.4 TRIPs) ; un membru poate refuza sa accepte (si, deci, sa se conformeze) unui amendament care ii afecteaza drepturile si obligatiile, dar i se poate cere (cu o majoritate de 3/4) sa se retraga din OMC; amendamentele acceptate nu vor intra in vigoare decat dupa acceptarea lor (prin ratificare) de catre cel putin 2/3 din membri, ceea ce – in practica – reprezinta o procedura mai dificila decat interpretarea, in ciuda cerintei de vot mai putin exigente

majoritate simpla: unde nu se specifica altfel


In majoritatea cazurilor mentionate mai sus (interpretari, amendamente, primirea de noi membri), nu se trece la vot decat dupa ce s-a incercat (si, la capatul unei perioade rezonabile de timp, nu s-a reusit) sa se ajunga la consens.


LEGITIMITATEA SCI

Esentiala, in conditiile in care nu exista forta coercitiva exercitata colectiv, iar respectarea regulilor se bazeaza pe cooperarea si supunerea voluntara a statelor suverane.

Are o importanta in crestere:  

sfera de competente a OMC s-a largit (geografic si ca probelmatica)

in domeniul relatiilor internationale are loc o tranzitie de la sistemul « ierarhiilor compartimentate »[5] la un sistem mai complex si mai fluid


Legitimitatea este de doua feluri : normativa (formala) si sociala

A.    Legitimitatea normativa

deriva din « legitimitatea individuala a fiecarui stat membru »[6]

autoritatile sunt legitimate prin alegeri si reprezinta statul in relatiile internationale, facand astfel posibile :

desfasurarea de negocieri internationale

izolarea procesului de formulare a politicii comerciale fata de grupurile de interese (preponderent, protectioniste).

angajamentele asumate pe plan international sunt acceptate pe plan intern prin procedurile de ratificare a tratatelor


B.     Legitimitatea « sociala »

Presupune acceptare si sprijin public si depinde de:

eficienta rezultatelor obtinute

transparenta proceselor prin care se obtin aceste rezultate

gradul de participare a tuturor actorilor interesati


Critici la adresa legitimitatii SCI

a. Caracterul nedemocratic

Din punct de vedere intern :

asumarea de angajamente internationale limiteaza marja de manevra si optiunile succesorilor la guvernare


guvernele nu reprezinta integral si cu fidelitate toate interesele interne afectate de rezultatele negocierilor : « Arareori alegerile se castiga sau se pierd pe seama unei singure probleme, si cu atat mai rar se intampla ca aceasta problema sa se refere la pozitiile adoptate de autoritati in negocierile comerciale internationale »[7]


caracterul de « club » al negocierilor comerciale internationale determina o contributie inegala a ministrilor la formularea politicii guvernamentale


in multe cazuri, statele membre ale OMC nu satisfac cerintele unor regimuri democratice

aceasta situatie nu este o anomalie, iar incercarea de a « tria » participantii pe asemenea considerente ar duce la mari dispute si ar infange aspiratia de universalitate a sistemului

in plus, democratia nu este un panaceu : cel mai protectionist tarif vamal al SUA (Smoot-Hawley Act, 1929) a fost croit in functie de interesele particulare ale electoratului



Din punct de vedere extern

- statele membre si-au cedat suveranitatea unei structuri supranationale : « o organizatie internationala neelectiva, compusa in principal din reprezentanti ai altor tari, care ia decizii ce afecteaza semnificativ conditiile economice si sociale » [Baldwin (2002)] 

- obligatiile asumate pe plan international au un caracter tot mai intrusiv asupra politicilor interne (extinzandu-se dincolo de limitele rezonabile ale notiunii de comert international), intinderea si continutul exact al lor nu pot fi determinate cu precizie de la bun inceput (existand un proces de « clarificare » prin mecanismele de reglementare a diferendelor), iar nerespectarea obligatiilor comporta costuri mai mari din cauza procedurii intarite de reglementare a diferendelor)

- institutia supranationala nu este supusa unor mecanisme eficace de tragere la raspundere (accountability)


Aceste critici neglijeaza faptul elementar ca ratiunea de existenta a OMC este de a constrange libertatea de miscare a statelor in raporturile comerciale internationale, supunandu-le conduita unor reguli la formularea carora ele au o contributie esentiala. Exista un compromis inerent intre suveranitatea nationala si cooperarea internationala: orice asumare de obligatii pe plan international se traduce printr-o limitare a marjei de manevra a unui stat. Pe de alta parte, exista numeroase « supape de siguranta » care sa permita regulilor interne sa prevaleze atunci cand interese foarte importante sunt in joc.


In plus, OMC are o structura care in nici un caz nu o pune in situatia de a « dicta » conduita membrilor sai si nici macar pe a celor mai slabi dintre acestia): nici Directorul General, nici Secretariatul nu au putere de decizie ; bugetul este limitat ; personalul este restrans.


« Daca OMC ar fi existat in forma actuala de peste 50 de ani, fara posibilitatea membrilor sai de a se retrage, ar fi fost un motiv de mare ingrijorare. Dar, devreme ce toti membrii sai au luat decizia sa adere in ultimii 5 ani, iar regulile nu s-au modificat intre timp, inseamna ca nu exista o adevarata problema ».[8]


b. Lipsa de transparenta

Problema transparentei in sistemul comercial multilateral are doua fatete.

transparenta masurilor adoptate de statele membre

Este o obligatie explicita a partilor contractante, mentionata explicit in textul GATT 1994  (Articolul X) : « legile, reglementarile, sentintele judecatoresti si deciziile administrative cu aplicabilitate generala … vor fi publicate prompt ».

In contrast, OMC nu este supus nici unei obligatii similare.

masura in care alte entitati decat statele membre au acces la informatiile privind activitatea OMC

OMC este considerata institutia cel mai putin deschisa catre public dintre organizatiile economicei internationale cu vocatie universala. Acest « exceptionalism » al OMC este asumat in mod deschis de organizatie. Consiliul General arata in 1996 ca OMC are un caracter special, care decurge din dubla sa calitate de tratat interguvernamental care da nastere la drepturi si obligatii si, respectiv, forum de negociere. Aceasta opacitate atinge uneori dimensiuni nerezonabile : restrictionarea accesului organizatiilor interguvernamentale din domeniul politicilor de mediu la lucrarile Comitetului pentru Comert si Mediu, care au ca obiect tocmai clarificarea problemelor de interes comun.


Argumente pro :

- confidentialitatea este adesea esentiala pentru a permite succesul negocierilor

lipsa de transparenta permite realizarea de acorduri globale (pachet), care sunt dificil de dezagregat pana la nivelul de competenta al altor institutii interne

- in absenta informatiilor, este mai dificil pentru grupurile de interese sa se mobilizeze pentru a incerca sa influenteze continutul intelegerii ; pe de alta parte, transparenta superioara poate sa mobilizeze pe cei dezavantajati, in masura in care acestia ajung sa sesiseze costurile la care sunt supusi


Argumente contra :

- lipsa de transparenta este utilizata de insideri ca un mijloc de intarire a propriilor pozitii

- nu este posibila tragerea la raspundere a negociatorilor pentru tranzactiile incheiate, deci nici decelarea masurii in care au promovat interesele celor pe care ii reprezinta

absenta « memoriei institutionale » care sa permita reconstituirea modului in care a fost tratata o anumita problema, atunci cand apare necesara clarificarea mai buna a intentiilor negociatorilor


c. Bariere in calea participarii « societatii civile »

Articolul V :2 al Acordului OMC prevede posiblitatea Consiliului General de a face aranjamentele necesare pentru cooperarea cu organizatii neguvernamentale (ONG). Aceasta facultate a fost utilizata o singura data.[9] In iulie 1996, Consiliul General a adoptat linii directoare care sa clarifice cadrul relatiilor OMC cu ONG-urile. Pana in prezent, aceste relatii s-au referit la : acreditarea ONG pentru a participa la Conferintele Ministeriale ; organizarea de simpozioane cu participarea ONG pe diverse teme ; informari succinte (briefing-uri) cu privire la activitatea curenta a OMC.


Numarul ONG-urilor cu activitate internationala a explodat in ultimele decenii : de la doar 176 in 1909, la 28900 in 1993. In cadrul Conferintelor Ministeriale, numarul ONG-urilor acreditate a crescut de la 108 (Singapore – 1996), la 966 (Cancun – 2003)! In aceste conditii, este imposibila realizarea exhaustivitatii, iar un sistem bazat pe cooptarea doar a unor ONG nu ar face decat sa genereze noi probleme de legitimitate. De asemenea, ONG-urile sunt extrem de eterogene, atat ca preocupari, cat si ca pozitii sustinute si ideologie. Unii autori[10] disting intre « familia de la Rio » (ONG dispuse sa se angajeze in dialog) si « familia de la Porto Allegre (radicali, anti-institutii).



Pretentia de reprezentativitate a ONG este greu de justificat; ele sunt, prin definitie, purtatoare ale unor interese specifice (care pot fi perfect respectabile). De regula, ele nu reusesc sa obtina nici macar o reprezentare simbolica la nivel parlamentar. Mai mult, sustinerea multor ONG-uri cum ca ar reprezenta interese globale (« cetateni ai lumii ») nu poate fi acceptata, deoarece nu exista o « natiune mondiala », cu purtatori de interese mondiale.


De asemenea, organizarea interna a ONG nu este tinuta sa respecte principii democratice, iar impartialitatea si transparenta lor nu este mai presus de orice indoiala. Exista putine informatii despre sursele lor de finantare (atunci cand acestea nu sunt surse guvernamentale, ceea ce afecteaza serios pretentia ne neutralitate a ONG-urilor respective) si - spre deosebire de alte grupuri de interese constituite (e.g., partidele politice) - obligatiile lor de informare (disclosure) sunt limitate. Tot mai multe ONG se angajeaza in furnizarea de servicii remunerate (adesea, fara parcurgerea unor proceduri competitive) ceea ce le pune sub semnul intrebarii obiectivitatea, ridicand si problema tratamentului echitabil in raport cu alte ONG.


In mod aparent paradoxal, tarile in curs de dezvoltare sunt, pe ansamblu, mult mai putin favorabile decat tarile dezvoltate unei antrenari mai active a ONG-urilor in activitatea OMC, desi acestea din urma tind sa condamne in primul rand activitatea tarilor dezvoltate. Reticenta pronuntata din partea tarilor in curs de dezvoltare este determinata de perceptia acestora ca ONG-urile ar putea reprezenta un « cal troian » al trilor dezvoltate, fapt explicabil prin aceea ca circa jumatate din ONG-urile acreditate la Conferintele Ministeriale sunt americane !


Foarte multe ONG (daca nu chiar majoritatea) nu impartasesc, ba chiar se opun, principiilor Organizatiei.


In atari conditii, participarea ONG-urilor la luarea deciziilor in cadrul OMC risca sa genereze un rezultat si mai putin legitim decat altminteri sau, cel putin, ar complica si intarzia realizarea de acorduri.


d. Excluderea tarilor mici de la luarea deciziilor


Desi OMC este singura organizatie economica internationala cu vocatie universala in care tarile in curs de dezvoltare se afla in majoritate, tousi ele se plang ca ar fi marginalizate. Argumentele au in vedere:



Rolul pre-eminent al « cvadrilateralei » (Quad)

- forum constituit de summit-ul G7 din Okinawa (1981); grupeaza ministrii comertului din S.U.A., Canada, Japonia si U.E. (membrul Comisiei Europene responsabil cu resortul respectiv)

- creditat cu o mare influenta in formularea regulilor si pregatirea pachetelor de solutii negociate; evenimentele recente (e.g., Seattle) au aratat o anumita reducere a ‘controlului’ exercitat de Quad

- luarea deciziilor urmeaza, in mare masura, modelul unor cercuri concentrice : Quad in mijloc; “Friends of the Chair” (alte tari dezvoltate, tari in curs de dezvoltare precum Chile, Africa de Sud, Singapore) pe nivelul urmator; tari in curs de dezvoltare importante care trebuie convinse (India, Brazilia, Malaysia)

- aderarea Chinei schimba intrucatva automatismele dobandite ale acestui mecanism


Practica reuniunilor informale in 'Green room'

T Reuniuni cu un numar mic de participanti, care urmaresc sa isi acordeze punctele de vedere. Eventualele solutii mutual acceptabile identificate sunt prezentate ulterior « plenului » pentru aprobare. 

initial participau membri invitati ad hoc de Directorul General iin jur de 8 in timpul Rundei Tokyo);

in timp, s-a cristalizat un grup auto-selectionat de 20-30 de tari (inclusiv in curs de dezvoltare), dar compunerea variaza in functie de problema in discutie

Cele mai sensibile reuniuni tip «Green Room » sunt cele desfasurate la nivel ministerial (numite si « Miniconferinte Ministeriale »)


T Selectia participantilor nu are o baza obiectiva (de obicei participa tarile cele mai active in procesul de negociere), iar participarea tuturor celor interesati nu este facilitata (iar uneori este chiar descurajata activ)


T Un mecanism ad hoc ajunge sa se substituie de facto regulilor stabilite ; reuniunile au un pronuntat caracter informal, dezbaterile nu sunt consemnate, ceea ce ridica probleme de intelegere de catre neparticipanti a stadiului atins in negociere


T Amplifica asimetria dintre membrii puternici si cei slabi :

pentru ca participarea la « green room » este dezechilibrata

pentru ca este descurajata constituirea formala de coalitii intre tarile in curs de dezvoltare (impediment aparent depasit odata cu constituirea « G20 » in cadrul negocierilor Rundei Doha)




din 1987, cand a fost desfiintat « Grupul Consultativ » (constituit in 1975 si permanentizat in 1979, cu o compunere de 18 tari din care 10 in curs de dezvoltare), GATT/OMC a ramas fara vreun organ de indrumare cu o compunere care sa faciliteze formularea de pozitii general acceptabile

- tarile in curs de dezvoltare se opun constituirii unui asemenea for (« steering group », « executive board »), deoarece considera ca ar consacra un sistem de reprezentare asimetrica, ce ar submina principiul “un membru, un vot”

- in acest mod insa, este facilitat prin omisiune sistemul actual, bazat pe mecanisme informale dominate de cei mai importanti membri


e. Inegalitatea de tratament si de mijloace a membrilor OMC

Tarile in curs de dezvoltare au mai multe motive de nemultumire.

Secretariatul actioneaza partinitor, in detrimentul tarilor in curs de dezvoltare.

asumarea tot mai frecventa a sarcinii ca, in absenta unui document negociat si aprobat de toate partile interesate, Secretariarul sa ia initiative transmiterii celorlalte parti contractante un document “pe propria raspundere”, al carui continut este mai degraba voluntarist si care nu reflecta toate pozitiile (inclusiv cele contradictorii) exprimate de participantii la consultari

publicatiile Secretariatului ajung de regula la concluzii care care coincid cu pozitiile tarilor dezvoltate si exista o auto-cenzura a criticilor la adresa acestora

angajarea activa a Secretariatului in scopul lansarii unei noi runde de negocieri comerciale multilaterale, desi aceasta initiativa era departe de a se bucura de un sprijin larg majoritar intre membrii OMC

circa 80% din personalul cu care este incadrat Secretariatul provine din tarile dezvoltate; mai mult, acesti experti tind sa fie, fara exceptie, economisti neoliberali

Pe de alta parte, personalul Secretariatului nu are dreptul sa faca parte din structurile speciale de negocie


Tarile dezvoltate incearca sa influenteze pozitia tarilor in curs de dezvoltare prin mijloace mai putin ortodoxe :

- presiuni in domenii conexe: acordarea de preferinte comerciale; asistenta oficiala pentru dezvoltare (care, in tarile cele mai sarace, ajunge sa reprezinte pana la 40-50% din bugetul national; preferinte comerciale; acordurile de imprumut cu institutiile financiare internationale (FMI si Banca Mondiala)

- dezavuarea negociatorilor: tarile dezvoltate intervin direct in capitale cand negociatorii de la Geneva ai tarilor in curs de dezvoltare au pozitii considerate obstructioniste


Tarile in curs de dezvoltare duc lipsa de resurse (financiare si uman) corespunzatoare, astefel incat nu pot participa eficient la activitatile desfasurate sub egida OMC :

intre 25 si 30 de tari (cu variatii de la un an la altul), reprezentand un sfert din numarul total al tarilor membre in curs de dezvoltare, nu au o reprezentanta permanenta la sediul OMC din Geneva

- numarul mediu de persoane intr-o misiune a unei tari in curs de dezvoltare este de 3.5, dar cu serioase disparitati : tarile cel mai putin avansate au, de regula, un singur reprezentant, pe cand misiunile unor tari ca Brazilia, India sau Thailanda cuprind 10-15 personace ; media personalului acreditat la misiunile tarilor dezvoltate este de 7.4 in cazul tarilor dezvoltate (in plus, aceste tari recurg frecvent la trimiterea de experti din capitale pentru anumite reuniuni)

numeroase tari in curs de dezvoltare acrediteaza aceleasi persoane pe langa toate organizatiile internationale stationate la Geneva (OMS, OIM etc)

- un mare numar de tari in curs de dezvoltare sunt considerate « inactive » pentru ca nu si-au platit cotizatiile timp de 3 ani consecutivi; in consecinta, ele nu pot fi reprezentate in organele de conducere ale OMC si nici nu pot primi asistenta tehnica

- agenda de lucru este supraincarcata (au loc pana la 40-45 de intalniri saptamanal), iar multe intalniri sunt organizate in pripa, astfel incat nu poate fi planficata corepunzator participarea

- asistenta tehnica acordata tarilor in curs de dezvoltare este insuficienta

Participarea sporadica a tarilor in curs de dezvoltare este un motiv de seriasa preocupare in conditiile in care :

problematica aflata in dezbatere este tot mai sensibila (masuri care actioneaza in interiorul frontierelor)

caracterul de angajament unic nu permite nici unui membru sa evite sa isi asume anumite angajamente

imposibilitatea blocarii mecanismului de reglementare a diferendelor a eliminat si ultima posibilitate de derobare de la indeplinirea obligatiilor


IMBUNATATIREA FUNCTIONARII OMC

Trei categorii de propuneri fac obiectul dezbaterilor academice.


a. Pentru o functionare mai eficienta : instituirea unui Comitetul Director

Presupune ca membrii OMC sa delege o parte din prerogativele lor unui organ reprezentativ alcatuit din 20-30 de membri. Reprezentativitatea acestui organ s-ar asigura in urma selectarii membrilor sai pe baza unei combinatii de criterii (geografic si de importanta a schimburilor comerciale). Unii membri ar fi permanent prezenti in acest organ, pe cand ceilalti ar lua parte prin rotatie. Responsabilitatea principala a Comitetului Director ar fi de a pregati terenul pentru luarea deciziilor de catre ansamblul membrilor (consultari, elaborarea de proiecte de documente etc). O asemenea constructie are marele avantaj (fata de procesul « green room ») de a face participarea membrilor OMC la pregatirea deciziilor previzibila si bazata pe criterii obiective. Principala obiectie este ca un asemenea aranjament ar intari si mai mult influenta celor mai importanti parteneri comerciali, prin locurile permanente pe care le-ar obtine in acest Comitet.


b. Pentru o adancire a caracterului democratic :

revizuirea sistemului de vot

Presupune restrangerea practicii consensului : « Marile puteri comerciale trebuie sa accepte posibilitatea de a fi puse in minoritate, tot astfel cum Franta si Germania accepta ca, din cand in cand, sa fie invinse la vot in Consiliul UE ». [Jacobs (2002)] Metoda « un membru = un vot » are neajunsurile ei, dar alternativele (vot ponderat in functie de importanta economica a fiecarui membru sau numar de voturi bazat pe dimensiunea populatiei) sunt si mai putin practicabile.


O varianta mai putin radicala : dezvoltarea cutumei de a nu bloca consensul atunci camd se degaja o « masa critica » de membri care sunt in favoarea unei anumite decizii.


c. crearea unui corp parlamentar al OMC

Susceptibil a crea un echilibru intre reprezentarea egala a fiecarui membru si disparitatile de populatie intre membri. De asemenea, existenta unui asemenea corp ar ameliora in mod inevitabil transparenta activitatii organizatiei.   



ADERAREA LA O.M.C.

Organizatia Mondiala a Comertului numara, la 28 octombrie 2004, 148 de membri. Alte 25 de tari sunt candidati la obtinerea calitatii de membru. Membrii OMC realizeaza la ora actuala circa 97% din comertul mondial, justificand pretentia de universalitate a organizatiei.


Avantaje care decurg din calitatea de membru:

accesul propriilor exporturi pe pietele altor tari in conditii de certitudine (rezultat al consolidarii taxelor vamale) si ameliorate (nivelurile conventionale sunt, ca regula generala, mai favorabile decat cele autonome).


acces la un mecanism multilateral de reglementare a diferendelor


sporirea sanselor de succes al proceselor interne de reforma economica:

Asumarea de angajamente sub egida OMC reprezinta o 'ancora' impotriva tentatiilor de revenire inapoi si, totodata, un stimulent suplimentar pentru intarirea capacitatii administrative. Procesul de aderare se constituie, de asemenea, intr-o utila 'foaie de parcurs' a reformei economice.


influenta sporita fata de terti 

E.g. : Kirghistanul ia parte la grupul de lucru constituit pentru aderarea Rusiei, putand sa ceara si sa obtina consultari si concesii la care nu ar avea acces daca ar apela la alte acorduri (bilaterale si plurilaterale) intre ea si Rusia.


Procedura aderarii

- notificarea formala, de catre candidate, a dorintei sale de a adera

- constituirea unui grup de lucru (in functie de interesul suscitat, numarul de membri a variat intre 20-70)

- candidatul prezinta un memorandum privind regimul sau de comert exterior

- au loc negocieri cu partile interesate (in mare masura, asupra schemei de concesii tarifare oferite de candidat)

- grupul de lucru pregateste un raport pe care il prezinta insotit de un proiect de Decizie si de Protocol de Aderare

- vot cu majoritate de 2/3 in Consiliul General (Conferinta Ministeriala)


Caz special : aderarea prin succesiune « potrivit termenilor si conditiilor acceptate anterior de metropola ». Mult uzitata in perioada decolonizarii, ea este la originea caracterului vag al celor mai multe angajamente ale tarilor in curs de dezvoltare. Aceasta facultate a fost refuzata uneori din considerente politice (e.g., Alegeria, care nici pana acum nu a devenit membru OMC).


Negocieri de aderare

Desfasurarea de negocieri pentru aderare este o particularitate a GATT/OMC care o singularizeaza fata de alte organizatii internationale cu vocatie universala. Ratiunea acestor negocieri consta in perceptia ca ar fi inechitabil ca o tara admisa in GATT/OMC sa beneficieze de avantajele create de 50 de ani de schimburi negociate de concesii, fara a se angaja sa se supuna la obligatii echivalente.


Negocierile sunt unilaterale, in sensul ca solicitari sunt adresate doar candidatului, nu si vice versa (devreme ce acesta are acces automat, in virtutea CNF, la ansamblul concesiilor acordate anterior de membrii existenti).


Negocierile devin tot mai indelungate (media duratei a depasit 5 ani), iar cererile   adresate candidatilor sunt tot mai exigente si presupun angajamente mai oneroase decat cele asumate de membrii existenti. Exemple :

consolidarea tuturor taxelor vamale si la niveluri sensibil mai mici decat cele tipice pentru tarile in curs de dezvoltare

angajamente in domeniul agricol exprimate in MGS (masura gobala de sprijin), in vreme ce majoritatea tarilor participante la “Runda Uruguay” (si totalitatea tarilor in curs de dezvoltare) avusesera facultatea de a opta pentru angajamente exprimate ca procent din valoarea productiei agricole

obligatiile decurgand din codurile de conduita sunt aplicabile integral imediat, fara perioade de tranzitie

solicitari frecvente de aderare la acordurile plurilaterale (la care participarea este facultativa)

asumarea de angajamente cu privire la masuri care nu cad sub incidenta directa a vreunuia din acordurile aflate sub egida OMC (e.g., eliminarea sau reducerea taxelor vamale de export – in Mongolia, Letonia, Georgia ; renuntarea la unele preturi controlate, in Bulgaria, , Estonia Panama)


Cea mai dura pozitie este adoptata de S.U.A., probabil din dorinta de a semnaliza clar intentiile sale in legatura cu directia in care trebuie sa evolueze OMC si, eventual, chiar de a stabili precedente. Exigenta acestei pozitii permite celorlalti membri « Quad » sa adopte posturi aparent mai moderate. Astfel, UE are o pozitie mai nuantata, mai ales in raport cu tarile cel mai putin dezvoltate, pentru care a formulat, in 1999, propunerea includerii lor intr-un « parcurs rapid » - propunere de 'fast track'.[11]


Cazul special al Chinei

Negocierile au stabilit un record de durata (15 ani) si s-au soldat cu destule rezultate atipice. Pe de-o parte, China a putut obtine perioade de tranzitie, inclusiv in ceea ce priveste masuri incompatibile cu textul de baza al OMC (GATT 1994). Pe de alta parte, China a fost nevoita sa achieseze la mentinerea unor discriminari impotriva sa:

- statut 'non-market economy' in cadrul procedurilor antidumping/antisubventii vreme de 15 ani;

- posibilitatea aplicarii de restrictii cantitative selective la exporturile chinezesti pe terte piete

- posibilitatea aplicarii de restrictii cantitative sub egida ATI (textile) pentru 3 ani suplimentari, ulterior liberalizarii depline de la 1 ianuarie 2005.




[1] Motivul redenumirii este de ordin procedural: o amendare formala a GATT 1947 presupunea indeplinirea unor formalitati care riscau sa amane intrarea in vigoare a Acordului OMC

[2] Sylvia Ostry: The World Trading System In Dire Need of Reform, CEPS Policy Brief No.24, August 2002

[3] In cadrul UNCTAD, s-au intalnit frecvent « infrangeri » zdrobitoare ale tarilor dezvoltate in urma votului, dar fara consecinte palpabile, rezolutiile adoptate nefiind obligatorii. Episoade similare in cadrul GATT, unde angajamentele asumate sunt obligatorii, sunt de neconceput.

[4] Pentru U.E., numarul de voturi este egal cu numarul Statelor Membre.


[5] Resortisantii unui stat nu interactioneaza cu cei ai altui stat decat prin intermediul guvernelor lor. Se formeaza « cluburi » pe arii de probleme.

7 Ernst-Ulrich Petersmann: Challenges to the Legitimacy and Efficiency of the World Trading System: Democratic Governance and Competition Culture in the WTO, Journal of International Economic Law, 7:3, 2004


[7] Kamal Malhotra et al: Reforms to the Global Governance of Trade, in “Making Global Trade Work for People”, UNDP, 2003

[8] Alan V.Deardorff, Robert M.Stern: What the Public Should Know about Globalization and the World Trade Organization, Research Seminar in International Economics, University of Michigan, Discussion Paper No.460, 20 July 2000

[9] In legatura cu Acordul privind Inspectia inainte de livrare, pentru care s-au stabilit contacte sistematice cu Federatia Internationala a Agentiilor de Inspectie si cu Camera Internationala de Comert.

[10] Eddy Fougier: Societe civile et enjeux commerciaux, Colloque IFRI-SUSTRA, Paris, juin 2004

[11] Rezultatele concrete sunt insa nesemnificative, devreme ce doar o singura tara din aceasta categorie (Cambodgia, in octombrie 2004) a aderat la OMC de la constituirea Organizatiei, deci in aproape 10 ani de functionare.





Document Info


Accesari: 87
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )