Conceptul de distributie se refera , mai intai , la ' traseul ' pe care il parcurg marfurile pe piata,pana ajung la consumatori ; producatorul, intermediarii si consumatorul - participantii la deplasarea succesiva a marfurilor de-a lungul acestui traseu - alcatuiesc ceea ce in teorie se numeste canal de distributie.

Conceptul analizat se refera apoi la ansamblul operatiunilor prin care se realizeaza transferul drepturilor de proprietate asupra marfurilor de la un agent de piata la altul, pana la intrarea lor definitiva in sfera consumului.

Distributia se refera, in esenta , la circuitul fizic si economic al marfurilor ,la sistemul de relatii ce intervin intre agentii de piata , la activitatile unei mase largi si eterogene de unitati, apartinand mai multor profiluri economice.

Distributia reprezinta circulatia marfurilor de la cel care le produce la cel care le consuma.

Distributia acopera o mare diversitate de activitati si operatiuni. Poate fi definita ca alegereasi gestionarea modurilor de optimizare a disponibilitatii unui produs sau serviciu pentru un numar maxim de consumatori relevanti la un cost minim.

Termenul de distributie desemneaza ansamblul mijloacelor si al operatiunilor care asigura punerea la dispozitia utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor si serviciilor realizate de catre intreprinderea producatoare.

Este procesul prin care bunurile si serviciile sunt puse la dispozitia consumatorilor ( intermediari / finali) asigurandu-li-se aceste facilitati de loc, timp, marime , etc , potrivit cerintelor pe care le manifesta in cadrul pietei.

2.CANALELE DE DISTRIBUTIE

Una din functiile esentiale ale distributiei o constituie realizarea actelor de vanzare-cumparare, prin intermediul carora, odata cu miscarea efectiva a marfurilor, are loc schimbarea proprietatii asupra lor, respectiv transferarea succesiva a dreptului de proprietate de la producator pana la consumator.Este vorba de un itinerar in circuitul economic al marfurilor, denumit canal de distributie.

Canalele de distributie gestioneaza seria de schimb prin care trece un bun sau un serviciu in drumul sau de la producator la consumator.Canalele pot fi constituite din mai multi intermediari sau nici unul, cum este in cazul vanzarii directe .Intermediarii implicati pot fi , fie indivizi, fie organizatii, care pot fi sau nu titularii acelui produs.Afi titularul a ceva inseamna a fi proprietar nemijlocit.Acest lucru implica in mod evident mai multe riscuri decat pentru cel care acizitioneaza doar in numele altcuiva.Insa ofera titularului mai mult spatiu de manevra si sansa unui profit mai mare. Cum se intampla in afaceri, cu cat este mai mare riscul, cu atat mai mare este potentialul de castig.

Pentru multi consumatori ,ideea de intermediar este inconfortabila.Exista imaginea uneisinecuri pentru toti cei insirati pe marginea drumului intre producator si consumator, taindu-si fiecare o particica din profit pe spinsrea utilizatorului final.Insa intermediarii isi justifica existenta prin serviciile oferite.Exista patru motive pentru care o organizatie poate apela la ei.

SPECIALIZAREA

Amestecul de experienta si pregatire care scoate in fata un producator de succes nu sunt neaparat compatibile cu gestionarea eficenta a operatiunilor de distributie.Utilizarea intermediarilor permite interprinderii sa se concentreza doar asupra productiei, functia ei esentiala Sistemele de distributie implica deseori investitii mari si costuri pe masura, astfel ca este mult mai logic uneori sa contractezi aceste servicii. Chiar si concernele mamut care au propriile lor flote de mijloace de transport incep sa utilizeze distribuitori externi.

COMODITATEA PENTRU CONSUMATOR

In mod normal, consumatorul are nevoie ca un numar de articole diferite sa fie disponibile impreuna, intr-un singur loc, la un moment dat. Acest lucru fie pentru comparare, fie din cauza timpului scurt afectat cumparaturilor. Acest tip de diversitate nu poate fi oferita de o companie care vinde direct. Contactul cu consumatorul este treaba detailistului.

COMPLEXITATEA

Cresterea in marime si in complexitate a industriei producatoare necesita un sistem la fel de complex pentru schimbul de bunuri si servicii intre companii, si pentru apropierea acestora de utilizatirul final. Ganditiva doar la cate materiale, ingrediente si procese contribuie la alcatuirea a ceva atat de comun cum ar fi o cutie instant. Adunarea tuturor acestor ingrediente in prudusul finit necesita o retea complexa de distributie.

DISTANTA

Din ce in ce mai mult , distanta geografica intre producator si utilizator devine mai mare o data cu globalizarea comertului . In mod traditional , producatorii au cea mai puternica piata in apropierea lor. Inca se mai pot vedea concentrari de anumite industrii in anumite zone geografice, insa acest lucru din ce in ce mai rar, pe masura ce tehnologiile se dezvolta. Cresterea dispersiei geografice a consumatorilor inseamna ca distributia devine din ce in ce mai importanta ca parte a strategiei de marketing.

Japonia este cu adevarat o natiune de comercianti. LANturile lor de distributie sunt faimoase pentru lungimea sicomplexitatea lor, de multe ori un produs trecand pe la peste o duzina de intermediari inainte de a ajunge la utilizatorul final. Motivul acestui fapt este in mare masura istoric, datorindu-se traditiei intemeiate in secolele optsprezece si nouasprezece. Insa reflecta si pasiunea japonezilor pentru cumparaturi. Vizitele frecvente facute la magazine, de unde se cumpara bunuri in cantitati mici, preferinta spre produse specializate( mai ales in sectorul alimentar)au condus la dezvoltarea unui model complicat de distributie. Misterele distributiei japoneze sunt deseori citate ca fiid una din principalele bariere in patrunderea companiilor occdentale pe aceasta piata.

3.TIPURI DE CANALE DE DISTRIBUTIE

Modalitati de trecere ale unui produs sin sfera productiei in sfera procesului de consum formeaza canalul de distributie al acestuia.

Studiul circuitelor de distributie comprta analiza intermediarilor si a diverselor organizme interesate in miscarea marfurilor spre utilizatori, precum si a problemelor referitoare la orietarea fluxului acestei miscari. In aceste conditii, circuitul de distributie nu trebuie avut in vedere doar ca un itinerariu al deplasarii materiale a produselor intre diferite verigi componente ale lantului de distributie.

Definitia circuitului de distributie are, de asemenea in vedere ca acestea reprezinta un organism complex ce are dimensiuni legate de lungime, latime si adancime.

Lungimea circuitului de distributie este data de numarul verigilor intermediare, care participa succesiv la realizarea fluxului de produse de la producator la comsumator. Tinand seama de acest criteriu, practica comerciala a impus atentiei urmatoarea structura a circuitului de distributie :

circuite foarte scurte, in cadrullor nu intervine nici unintermediar, vanzarea fiind realizata direct de catre firma producatoare sau de reprezentantii proprii ai acestei la cumparatorii finali ; exemplu vanzarea la poarta fabricii, in magazinele propii de desfacere sau vanzarea prin corespondenta sau vanzarea la distanta realizata prin doau modalitati , vanzare prin posta sau telemarketing, printelefon videotextsau televanzarea

circuite scurte, care nu comporta intre producator si clientul final decat un intermediar care in mod fregvent este un detailist. In cadrul acestui tip de circuit comercial, cea mai mare parte a muncii de comercilizare cade in seama producatorilor

circuite medii, unde producatorul vinde produsele sale unei centrale de cumparare , care le distribuie apoi in propiile sale puncte de vanzare

circuite lungi, care cuprind mai multi intermediari.

De mentionat faptul ca un producator poate urma diverse circuite pentru a ajunge la destinatarul sau. Sunt insa situatii in care datorita naturii , in special cand e vorba de cele agricole, circuitul comercial trebuie sa capete o mare complexitate, antrenand numerosi intermediari si multiple mutatii de produse in cadrul fluxului producator-consumator.

Latimea (amploarea) canalelor de distributie este data de numarul unitatilor prin care se asigura circuitul unui produs in cadrul aceleiasi etape din structura circuitului. Un asemenea aspect nu apare in cazul circuitului scurt, unde au loc livrarile directe ale produselor de la intreprinderea producatoare la consumatori. In schimb, in toate celelalte cazuri, fenomenul apare materializat in numarul de grosisti , centrale de cumparare, curtieri si agenti comercianli, detailisti, etc.

Adancimea circuitului de distributie, sau gradul de apropiere a circuitului respectiv depunctele in care procesele, are in vedere masura in care procesul de distributie asigura o proximitate de loc cat mai adecvate , din punct de vedere al consumatorului . In acest context , poate fi apreciata ca deosebit de util circuitul foaret scurt, care asigura livrarea directa a produselor, consumatorulintrand astfel in posesia produselor solicitate direct la locul de consum. De asemenea in cadrul circuitelor scurte, comertul prin corespondenta asigura un grad de apropiere ridicat. De mentionat insa faptul ca si celelalte tipuri de circuite pot asigura un grad de propiere ridicat, prin folosirea unor forme de comert cat mai adecvate, cum ar fi comertul mobil, sau apeland la diferite metode de vanzare la domiciliul consumatorului.