Reteaua Internet cu aproape 150 milioane de utilizatori, din care trei patrimi din America de Nord, cunoaste o crestere exponentiala, iar mai multe mii de "situri" se creaza īn fiecare saptamīna īn lume. Vocatia comerciala a Internetului care nu a fost prevazuta de la īnceput se confirma, deoarece īn 1997 au fost comercializate marfuri si servicii īn suma de 2.3 miliarde de dolari on-line pe Internet. Este putin, dar cresterea este spectaculoasă 12412w2221m ; (518 milioane īn 1996). Chiar daca numai 15% din utilizatori ai Internetului se conecteaza pentru a procura produse (47% pentru a obtine informatii privitor la produse si servicii), si daca clientela este specifica (mai curīnd masculina, urbana si īn vīrsta), lucrurile se misca foarte repede si platile sīnt acum sigure. Este, deci, un lucru natural ca īntreprinderile sīnt solicitate privitor la modul de a utiliza eficient acest mijloc, pentru a se face cunoscuti si a comercializa īn lumea īntreaga. Acest mijloc complimentar de comercializare sau de promovare dispune de caracteristicele sale proprii: comportamentul clientelei, tipul articolului cumparat, modul de reprezentare si de plata, obligatiile legale si reglementarea, logistica, incidenta asupra altor mijloace de distributie, specificul "sitului", livrari, etc. care trebuie cunoscute.
Acum exista mii de "situri viticole" franceze si straine, mai mult de doua milioane de pagini, care deseori nu sīnt decīt plachete publicitare ameliorate. Dar totusi, se gasesc "situri" pionere prin care vinul se vinde īn direct.
Cerintele utilizatorilor de Internet merg īn trei directii principale:
cautarea informatiei. Īn acest caz promovarea se manifesta prin "situri" vitrine.
cautarea comunicarii, schimbului, gasirea noilor contacte īntr-o maniera simpla si rapida prin posta electronica (E-mail) si foruri de discutii.
practicarea comertului electronic. Este vorba de a transpune pe noi mijloace electronice un demers clasic: de a intra īntr-un magazin si a alege un articol din sectie, sau de a consulta un catalog de articole sau servicii, parcurgīnd referintele apoi de a comanda si plati. Aceasta abordare defineste comertul electronic ca o forma moderna de "vīnzari la distanta", īn comparatie cu Vīnzari prin Corespondenta.
Comertul electronic nu tine numai de procedurile de procurare si plata, dar si de politici de conceptie, de promovare, de vīnzari si de postvīnzari, adica totalitatea retelei comerciale. Sau, daca este adevarat ca nu trece nici o zi fara Internet, ca toate societatile tinere conceptoare de "situri" viticole considera Internetul ca un mijloc de vīnzari si ca potentialul comertului electronic īn materie de vin este important, toate aceste depind de zona de exporturi, deoarece pur si simplu acest tip de comert nu este eliberat de respectarea regulilor de importuri. Pe līnga dezvoltarea rapida a utilizarii Internetului īn scopuri comerciale īn materie de vin, s-a pus ca scop studiul situatiei din Statele Unite. Aceasta tara dispune de doi parametri care pot parea paradoxali, dar care sīnt interesanti de a fi comparati: pe de o parte, este teritoriul cu cel mai mare numar de utilizatori ai Internetului si unde consumatorii sīnt cei mai obisnuiti cu vīnzarile prin corespondenta, iar pe de alta parte, este locul unde reglementarile īn domeniul vinului sīnt din cele mai stricte.
Īntrebarea care poate fi pusa la aceasta etapa este urmatoarea: Un exportator poate comerciliza vin unui american particular care face comanda prin Internet?
Sīntem fortati sa constatam, ca chiar de sīnt astazi exceptii si unele perspective de evolutie, raspunsul este negativ, si īn plus reglamentarile variaza de la un stat la altul.
Sigur, īn practica unele facilitati vad lumina zilei sub presiunea dezvoltarii tehnologiilor si permit o promovare internationala si o comunicare simpla, usoara si interactiva. Īnsa īn Statele Unite aceste facilitati devin repede practici ilegale. Sau, producatorii mici sau mai putin bine structurati din ce īn ce mai greu reusesc implantarea unei retele de distributie pentru a diminua numarul importatorilor-angrosisti din cauza procesului de concentrare din ultimii ani: ei nu au alte mijloace de promovare ale produselor sale decīt prin recurgerea la Vīnzarile prin Corespondenta, īntrīnd īn confruntari cu distribuitorii intermediari ale caror interese se suprapun.
Īn Statele Unite se pune problema arzatoare a vīnzarilor directe. Internetul, ca instrument de promovare mondiala si de comunicare directa īn timp real cu toate pietele din lume, se afla īn inima unor dezbateri care se amplifica, īn special sub presiunea producatorilor americani.
Pe parcursul acestui studiu, noi tinem de a demonstra ca Internetul, departe de a fi un instrument care ar permite evitarea unei reglementari foarte stricte, poate fi, īnainte de toate, un mijloc foarte eficace de schimb de informatii si de promovare, dar īn acelasi timp si un adevarat sprijin la export.
Īn lumea vinului, Internetul este acum o realitate. Se gasesc sute de "situri" viticole care nu mai sīnt simple "situri" institutionale, dar "situri" comerciale, prin care vinul se vinde la direct. Acestea sīnt din ce īn ce mai numeroase. Īn fine, actualmente nu trece nuci o singura zi fara ca Internetul sa nu fie invocat si un lucru e sigur: Internetul este la fel un mijloc de vīnzari si potentialul comertului electronic īn materie de vin este important. Numai ca, īntre temerea de a nu fi la īnaltime sau de a trece pe alaturi de acest mijloc extraordinar, producatorii de vin se simt neconfortabil.
Piata Internetului este la sigur mondiala, īnsa trei patrimi din utilizatori sīnt americani. Reiese ca acest nou mijloc constituie o deschidere incontestabila a exporturilor spre Statele Unite, dar trebuie de stiut ce anume este admisibil si cum de īnceput a-l utiliza. Deci, trebuie sa fiti foarte prudenti īn utilizarea acestui noi mijloc īn functia sa comerciala. Utilizarea sa īn calitate de mijloc de vīnzare se bazeaza pe regulile vīnzarilor prin corespondenta si nu sīnt scutite de aplicarea reglementarilor fiecarei tari. Aceasta este si mai adevarat pentru o asa tara ca Statele Unite, unde reglementarile īn domeniul vinului sīnt foarte stricte.
Daca ne referim la import, la normele fitosanitare, tehnice sau la regulile relative la prelucrarea vinului, pastrarea, etichetarea, ambalarea, legislatia americana trebuie īntotdeauna sa fie respectata. Daca ne referim la reglementarile privitoare la scoaterea vinului pe piata, ele au particularitati specifice fiecarui Stat american care completeaza reglementarile federale. Aceasta complexitate reglementara are incidente asupra organizarii sistemului de distributie: lungimea circuitului, diferite proceduri de acceptare, monopolul statului asupra importurilor si/sau comercializarii, de unde si necesitatea de a efectua o analiza detaliata a acestor particularitati.
Contrar ideii general acceptate, Internetul nu deschide o cale spre o lume libera, fara reguli si legi. Īn fine, ne imaginam greu cum dintr-o data statele ar renunta la suveranitatea lor, deoarece ele nu pot sa se lipseasca de legislatie, de cultura lor juridica din care orice sistem juridic īsi afla sursele, si resursele sale proprii. Acest nou mijloc nu este deci un tarīm fara legi si fiscalitate, fie ca ne referim la vīnzari sau promovare.
Fiscalitatea
Īn materie de fiscalitate, fiscalitatea aplicata produsului nu se schimba: sticlele de vin expediate spre Statele Unite vor trece oricum frontiera, fie au fost ele procurate prin Internet sau nu. Īn Statele Unite orice vin alcoolizat este supus urmatoarelor taxe: Taxa vamala īn USD/litru, o taxa de acciz federala īn USD/galon, o taxa de vīnzari federala si o taxa generala pe vīnzari a statului respectiv. Noi sīntem, cu comertul electronic, īn zorii unei revolutii tehnologice care va intra īn fiecare casa. Pare a fi indispensabil de a conduce aceasta forma noua de comert, care permite īntreprinderilor de talie umana de a sesiza consumatorii īn lumea īntreaga. Parea dificil de a gasi un echilibru īntre, pe de o parte, respectarea principiilor de neutralitate fiscala si a libertatii comertului si, pe de alta parte, necesitatea taxarii si controlului operatiilor efectuate.
Problemele juridice
Dezvoltarea recenta a comertului electronic pare īntotdeauna de a incita unii utilizatori spre a gīndi ca operatiile prin Internet sīnt efectuate īntr-un vid juridic. Dar nu este asa. Internetul este departe de a fi un paradis juridic. Īn realitate, utilizatorul de Internet care vrea sa cumpere si proprietarul "sitului" care vrea sa vīnda se confrunta cu contrariul. Operatia este foarte des dirijata de o multime de legi aplicabile īn acelasi timp sau alternativ. Este un domeniu unde īntr-adevar poti sa te pierzi. Accesul la Internet regrupeaza un ansamblu de etape prin care o persoana poate
sa se conecteze la reteaua Internet. Altfel zis, este vorba de stabilirea unei conexiuni informatice care ar permite clientului accesul de a "surfa" pe World Wide Web. Īn cadrul virtual, contrar lumii reale, īntreprinderea trebuie sa se prezinte pentru a putea fi identificata de viitorii clienti. Ei īi va fi necesar sa obtina echivalentul unei denumiri sociale sau comerciale īn siberspatiu, prezentīnd marca de apel pentru consumatorii sai. Aceasta operatie va fi realizata prin achizitia unui nume de domeniu, ca exemplu, numele domeniului www.virtualvineyard.com este "virtualvineyard.com".
De la crearea "sitului" pīna la vīnzari exista un careva numar de etape care vor fi obiectul unei securitati juridice pentru exportator si pentru client. Utilizarea Internetului ca suport comercial nu trebuie sa fie considerat ca un mijloc de evitare a aplicarii legislatiei īn domeniu. Fie ca se invoca dreptul la concurenta, responsabilitatii faptului ca produsele au dreptul la publicitate, ele sīnt toate aplicabile īn masura īn care rezultatul final al operatiei realizate prin intermediul retelei Internet este identic. Īn fine, fie ca consumatorul a facut comanda prin Internet, prin posta, prin telefon sau fax, vīnzarea are loc si el trebuie sa se gaseasca īn posesia obiectului achizitiei sale.
Este foarte recomandabil exportatorului:
de a-si apara marca;
de a se proteja contra responsabilitatilor legate de produs;
de a proteja vīnzarile;
de a securiza platile.
III. Bariere logistice
Succesul vīnzarilor de vin prin Internet īn lume depinde, īnainte de toate, de facilitatile pe care le va avea producatorul pentru a exporta produsul īntr-o tara anumita. Īn fiecare tara aceste posibilitati logistice sīnt, bineīnteles, conditionate de regulile de import si comercializare. Īn asa fel, īn Statele Unite aspectul logistic constituie principalul obstacol spre dezvoltarea comertului electronic al vinului, si nu numai din cauza costurilor. La ora actuala, este practic imposibil de a livra cantitati mici de vin unei persoane particulare, rezidente a Statelor Unite. Īn fine, nici o societate de transport īn mod expres nu accepta sa livreze bauturile sub licenta particularilor. Acest lucru s-a practicat un timp anumit, dar apoi livrarile de acest tip au luat asa proportii ca companiile de transport au stopat aceasta practica. Pentru toate companiile de transport expres, importul de bauturi alcoolizate īn Statele Unite nu este autorizata decīt pentru īntreprinderi avīnd licenta federala de import si autorizatie de comercializare a acestora, fara limita de valoare sau de cantitate. Livrarile se fac "pīna la usile aeroportului" exclusiv, īn afara de Statul California unde livrarile se pot face "pīna la usa" sub conditia ca destinatarul va putea prezenta autorizatiile si licentele de import cerute. Īn practica, importatorii cer livrarea pīna īn depozitele lor īn cele mai dese cazuri.
Pentru a expedia vin īn Statele Unite, chiar daca e vorba de cantitati mici, trebuie numaidecīt de utilizat serviciile unui transportator. Altfel zis, daca cantitatile expediate nu sīnt mari, costul transportului va fi enorm.
Sursa: CFCE/Agro-alimentaire, aprilie 1999.
|
