Reteaua Internet cu aproape 150 milioane de utilizatori, din care trei patrimi din America de Nord, cunoaste o crestere exponentiala, iar mai multe mii de "situri" se creaza în fiecare saptamîna în lume. Vocatia comerciala a Internetului care nu a fost prevazuta de la început se confirma, deoarece în 1997 au fost comercializate marfuri si servicii în suma de 2.3 miliarde de dolari on-line pe Internet. Este putin, dar cresterea este spectaculoasă 12412w2221m ; (518 milioane în 1996). Chiar daca numai 15% din utilizatori ai Internetului se conecteaza pentru a procura produse (47% pentru a obtine informatii privitor la produse si servicii), si daca clientela este specifica (mai curînd masculina, urbana si în vîrsta), lucrurile se misca foarte repede si platile sînt acum sigure. Este, deci, un lucru natural ca întreprinderile sînt solicitate privitor la modul de a utiliza eficient acest mijloc, pentru a se face cunoscuti si a comercializa în lumea întreaga. Acest mijloc complimentar de comercializare sau de promovare dispune de caracteristicele sale proprii: comportamentul clientelei, tipul articolului cumparat, modul de reprezentare si de plata, obligatiile legale si reglementarea, logistica, incidenta asupra altor mijloace de distributie, specificul "sitului", livrari, etc. care trebuie cunoscute.
Acum exista mii de "situri viticole" franceze si straine, mai mult de doua milioane de pagini, care deseori nu sînt decît plachete publicitare ameliorate. Dar totusi, se gasesc "situri" pionere prin care vinul se vinde în direct.
Cerintele utilizatorilor de Internet merg în trei directii principale:
cautarea informatiei. În acest caz promovarea se manifesta prin "situri" vitrine.
cautarea comunicarii, schimbului, gasirea noilor contacte într-o maniera simpla si rapida prin posta electronica (E-mail) si foruri de discutii.
practicarea comertului electronic. Este vorba de a transpune pe noi mijloace electronice un demers clasic: de a intra într-un magazin si a alege un articol din sectie, sau de a consulta un catalog de articole sau servicii, parcurgînd referintele apoi de a comanda si plati. Aceasta abordare defineste comertul electronic ca o forma moderna de "vînzari la distanta", în comparatie cu Vînzari prin Corespondenta.
Comertul electronic nu tine numai de procedurile de procurare si plata, dar si de politici de conceptie, de promovare, de vînzari si de postvînzari, adica totalitatea retelei comerciale. Sau, daca este adevarat ca nu trece nici o zi fara Internet, ca toate societatile tinere conceptoare de "situri" viticole considera Internetul ca un mijloc de vînzari si ca potentialul comertului electronic în materie de vin este important, toate aceste depind de zona de exporturi, deoarece pur si simplu acest tip de comert nu este eliberat de respectarea regulilor de importuri. Pe lînga dezvoltarea rapida a utilizarii Internetului în scopuri comerciale în materie de vin, s-a pus ca scop studiul situatiei din Statele Unite. Aceasta tara dispune de doi parametri care pot parea paradoxali, dar care sînt interesanti de a fi comparati: pe de o parte, este teritoriul cu cel mai mare numar de utilizatori ai Internetului si unde consumatorii sînt cei mai obisnuiti cu vînzarile prin corespondenta, iar pe de alta parte, este locul unde reglementarile în domeniul vinului sînt din cele mai stricte.
Întrebarea care poate fi pusa la aceasta etapa este urmatoarea: Un exportator poate comerciliza vin unui american particular care face comanda prin Internet?
Sîntem fortati sa constatam, ca chiar de sînt astazi exceptii si unele perspective de evolutie, raspunsul este negativ, si în plus reglamentarile variaza de la un stat la altul.
Sigur, în practica unele facilitati vad lumina zilei sub presiunea dezvoltarii tehnologiilor si permit o promovare internationala si o comunicare simpla, usoara si interactiva. Însa în Statele Unite aceste facilitati devin repede practici ilegale. Sau, producatorii mici sau mai putin bine structurati din ce în ce mai greu reusesc implantarea unei retele de distributie pentru a diminua numarul importatorilor-angrosisti din cauza procesului de concentrare din ultimii ani: ei nu au alte mijloace de promovare ale produselor sale decît prin recurgerea la Vînzarile prin Corespondenta, întrînd în confruntari cu distribuitorii intermediari ale caror interese se suprapun.
În Statele Unite se pune problema arzatoare a vînzarilor directe. Internetul, ca instrument de promovare mondiala si de comunicare directa în timp real cu toate pietele din lume, se afla în inima unor dezbateri care se amplifica, în special sub presiunea producatorilor americani.
Pe parcursul acestui studiu, noi tinem de a demonstra ca Internetul, departe de a fi un instrument care ar permite evitarea unei reglementari foarte stricte, poate fi, înainte de toate, un mijloc foarte eficace de schimb de informatii si de promovare, dar în acelasi timp si un adevarat sprijin la export.
În lumea vinului, Internetul este acum o realitate. Se gasesc sute de "situri" viticole care nu mai sînt simple "situri" institutionale, dar "situri" comerciale, prin care vinul se vinde la direct. Acestea sînt din ce în ce mai numeroase. În fine, actualmente nu trece nuci o singura zi fara ca Internetul sa nu fie invocat si un lucru e sigur: Internetul este la fel un mijloc de vînzari si potentialul comertului electronic în materie de vin este important. Numai ca, între temerea de a nu fi la înaltime sau de a trece pe alaturi de acest mijloc extraordinar, producatorii de vin se simt neconfortabil.
Piata Internetului este la sigur mondiala, însa trei patrimi din utilizatori sînt americani. Reiese ca acest nou mijloc constituie o deschidere incontestabila a exporturilor spre Statele Unite, dar trebuie de stiut ce anume este admisibil si cum de început a-l utiliza. Deci, trebuie sa fiti foarte prudenti în utilizarea acestui noi mijloc în functia sa comerciala. Utilizarea sa în calitate de mijloc de vînzare se bazeaza pe regulile vînzarilor prin corespondenta si nu sînt scutite de aplicarea reglementarilor fiecarei tari. Aceasta este si mai adevarat pentru o asa tara ca Statele Unite, unde reglementarile în domeniul vinului sînt foarte stricte.
Daca ne referim la import, la normele fitosanitare, tehnice sau la regulile relative la prelucrarea vinului, pastrarea, etichetarea, ambalarea, legislatia americana trebuie întotdeauna sa fie respectata. Daca ne referim la reglementarile privitoare la scoaterea vinului pe piata, ele au particularitati specifice fiecarui Stat american care completeaza reglementarile federale. Aceasta complexitate reglementara are incidente asupra organizarii sistemului de distributie: lungimea circuitului, diferite proceduri de acceptare, monopolul statului asupra importurilor si/sau comercializarii, de unde si necesitatea de a efectua o analiza detaliata a acestor particularitati.
Contrar ideii general acceptate, Internetul nu deschide o cale spre o lume libera, fara reguli si legi. În fine, ne imaginam greu cum dintr-o data statele ar renunta la suveranitatea lor, deoarece ele nu pot sa se lipseasca de legislatie, de cultura lor juridica din care orice sistem juridic îsi afla sursele, si resursele sale proprii. Acest nou mijloc nu este deci un tarîm fara legi si fiscalitate, fie ca ne referim la vînzari sau promovare.
Fiscalitatea
În materie de fiscalitate, fiscalitatea aplicata produsului nu se schimba: sticlele de vin expediate spre Statele Unite vor trece oricum frontiera, fie au fost ele procurate prin Internet sau nu. În Statele Unite orice vin alcoolizat este supus urmatoarelor taxe: Taxa vamala în USD/litru, o taxa de acciz federala în USD/galon, o taxa de vînzari federala si o taxa generala pe vînzari a statului respectiv. Noi sîntem, cu comertul electronic, în zorii unei revolutii tehnologice care va intra în fiecare casa. Pare a fi indispensabil de a conduce aceasta forma noua de comert, care permite întreprinderilor de talie umana de a sesiza consumatorii în lumea întreaga. Parea dificil de a gasi un echilibru între, pe de o parte, respectarea principiilor de neutralitate fiscala si a libertatii comertului si, pe de alta parte, necesitatea taxarii si controlului operatiilor efectuate.
Problemele juridice
Dezvoltarea recenta a comertului electronic pare întotdeauna de a incita unii utilizatori spre a gîndi ca operatiile prin Internet sînt efectuate într-un vid juridic. Dar nu este asa. Internetul este departe de a fi un paradis juridic. În realitate, utilizatorul de Internet care vrea sa cumpere si proprietarul "sitului" care vrea sa vînda se confrunta cu contrariul. Operatia este foarte des dirijata de o multime de legi aplicabile în acelasi timp sau alternativ. Este un domeniu unde într-adevar poti sa te pierzi. Accesul la Internet regrupeaza un ansamblu de etape prin care o persoana poate
sa se conecteze la reteaua Internet. Altfel zis, este vorba de stabilirea unei conexiuni informatice care ar permite clientului accesul de a "surfa" pe World Wide Web. În cadrul virtual, contrar lumii reale, întreprinderea trebuie sa se prezinte pentru a putea fi identificata de viitorii clienti. Ei îi va fi necesar sa obtina echivalentul unei denumiri sociale sau comerciale în siberspatiu, prezentînd marca de apel pentru consumatorii sai. Aceasta operatie va fi realizata prin achizitia unui nume de domeniu, ca exemplu, numele domeniului www.virtualvineyard.com este "virtualvineyard.com".
De la crearea "sitului" pîna la vînzari exista un careva numar de etape care vor fi obiectul unei securitati juridice pentru exportator si pentru client. Utilizarea Internetului ca suport comercial nu trebuie sa fie considerat ca un mijloc de evitare a aplicarii legislatiei în domeniu. Fie ca se invoca dreptul la concurenta, responsabilitatii faptului ca produsele au dreptul la publicitate, ele sînt toate aplicabile în masura în care rezultatul final al operatiei realizate prin intermediul retelei Internet este identic. În fine, fie ca consumatorul a facut comanda prin Internet, prin posta, prin telefon sau fax, vînzarea are loc si el trebuie sa se gaseasca în posesia obiectului achizitiei sale.
Este foarte recomandabil exportatorului:
de a-si apara marca;
de a se proteja contra responsabilitatilor legate de produs;
de a proteja vînzarile;
de a securiza platile.
III. Bariere logistice
Succesul vînzarilor de vin prin Internet în lume depinde, înainte de toate, de facilitatile pe care le va avea producatorul pentru a exporta produsul într-o tara anumita. În fiecare tara aceste posibilitati logistice sînt, bineînteles, conditionate de regulile de import si comercializare. În asa fel, în Statele Unite aspectul logistic constituie principalul obstacol spre dezvoltarea comertului electronic al vinului, si nu numai din cauza costurilor. La ora actuala, este practic imposibil de a livra cantitati mici de vin unei persoane particulare, rezidente a Statelor Unite. În fine, nici o societate de transport în mod expres nu accepta sa livreze bauturile sub licenta particularilor. Acest lucru s-a practicat un timp anumit, dar apoi livrarile de acest tip au luat asa proportii ca companiile de transport au stopat aceasta practica. Pentru toate companiile de transport expres, importul de bauturi alcoolizate în Statele Unite nu este autorizata decît pentru întreprinderi avînd licenta federala de import si autorizatie de comercializare a acestora, fara limita de valoare sau de cantitate. Livrarile se fac "pîna la usile aeroportului" exclusiv, în afara de Statul California unde livrarile se pot face "pîna la usa" sub conditia ca destinatarul va putea prezenta autorizatiile si licentele de import cerute. În practica, importatorii cer livrarea pîna în depozitele lor în cele mai dese cazuri.
Pentru a expedia vin în Statele Unite, chiar daca e vorba de cantitati mici, trebuie numaidecît de utilizat serviciile unui transportator. Altfel zis, daca cantitatile expediate nu sînt mari, costul transportului va fi enorm.
Sursa: CFCE/Agro-alimentaire, aprilie 1999.
|
