Alte abordari privind principiile contabile

Alte abordari privind principiile contabile

Principiile Contabile General Acceptate (US - GAAP)

1. Principiul dualitatii (al partidei duble): in contabilitatea noastra, este unul din principiile fundamentale ale metodei contabile[1]. El este materializat in procedeul metodei contabilitatii denumit cont si reprezinta « inregistrarea fiecarei operatiuni economico-financiare in mod concomitent (simultan) si cu aceeasi suma in doua conturi diferite, denumite conturi corespondente, si anume in debitul unuia si in creditul celuilat », fiind consecinta principiului dublei reprezentari, 414f58e materializat in bilant. Verificarea respectarii acestui principiu se face prin intermediul balantei de verificare a soldurilor conturilor. Partida dubla poate avea doua semnificatii :

1. acelasi fapt economic va comporta o dubla inregistrare, in doua conturi corespondente, dupa cum am aratat mai sus;
2. se iau in considerare doua ansambluri: unul de natura juridica, patrimoniala (bilantul) si altul de natura economica, o expresie a gestiunii (contul de profit si pierdere).

Existenta celor doua ansambluri permite un dublu calcul si o dubla verificare a rezultatului exercitiului: un rezultat explicat cu ajutorul bilantului (avand in vedere functiile sale de generalizare, informare si analiza) si acelasi rezultat explicat cu ajutorul contului de profit si pierdere.

Acest principiu a mai fost tratat in mod complementar si la capitolul 3.2.

2. Principiul inregistrarii cronologice si sistematice (al inregistrarii operatiunilor in momentul constatarii lor): a se vedea in acest sens   capitolul 3.1.

3. Principiul costului istoric: cunoscut si sub apelativul de "principiul costului de origine", principiul costului istoric consta in a conserva, la nivelul structurilor bilantiere, valorile de intrare care sunt valori istorice. Aceste valori sunt corectate, daca este cazul, cu suma amortizarilor sau provizioanelor pentru depreciere. Bazat pe ipoteza unitatii monetare stabile, principiul costurilor istorice consta in respectarea valorii nominale a monedei fara a se tine cont de variatiile puterii sale de cumparare. Desi chiar Cadrul contabil general IASB prevede mai multe baze de evaluare (costul istoric, costul curent, valoarea realizabila/de decontare si valoarea actualizata) si in ciuda polemicilor intense pe tema adoptarii unei alte baze de evaluare, apreciem ca etalonul costului istoric are un mare avantaj fata de toate celelalte baze de evaluare: fiabilitatea sa, simplitatea de calcul si evidenta, faptul ca el este definit si verificabil si ca atare incontestabil.  

A nu se confunda cu principiul nominalismului monetar. In fapt, costurile istorice reprezinta doar o modalitate de aplicare a principiului nominalismului monetar.

4. Principiul continuitatii activitatii: a se vedea capitolul 2.2.

5. Principiul independentei exercitiului: a se vedea capitolul 2.4.

6. Principiul realizarii veniturilor: a se vedea capitolul 2.4.c.

7. Principiul conectarii cheltuielilor cu veniturile: a se vedea capitolul 2.4.d.

Principiile prevazute de Cadrul general al IASB

Cadrul general al IASB formuleaza in mod explicit urmatoarele concepte de baza privind principiile:

contabilitatea de angajament; si:

continuitatea activitatii.

Prin interpretare si asimilare, la acestea se adauga[4] conceptele de:

reprezentare fidela;

prevalenta economicului asupra juridicului;

prudenta;

intangibilitatea;

pragul de semnificatie;

permanenta metodelor;

neutralitatea informatiilor;

natura informatiilor (reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor si nu doar forma lor juridica)

Dintre notiunile de mai sus ne vom concentra putin asupra "neutralitatii informatiilor", fiind singura netratata si in alta parte. Neutralitatea presupune echidistanta, obiectivitate, lipsa partizanatului, a partinirii (Unbiased, nepartinitor) fata de interesele unui Stakeholder sau ale altuia (actionari, manageri, salariati, organele statale, etc.). Neutralitatea reprezinta o componenta de baza a credibilitatii informatiilor contabile.

Intr-o alta interpretare[5], principiile (conventions) contabile sunt considerate si sistematizate astfel:

Continuitatea activitatii (Going concern);

Contabilitatea de angajamente (Accruals or matching);

Prudenta (Prudence);

Permanenta metodelor (Consistency);

Principiul pragului de semnificatie (Materiality);

Prevalenta economicului asupra juridicului (Substance over Form);

Principiul entitatii (Business entity);

Exprimarea tuturor elementelor in echivalent monetar (Money measurement);

Principiul costului istoric (Historical cost convention);

Principiul stabilitatii unitatii monetare (Stable monetary unit);

Neutralitatea informatiei contabile (Objectivity or neutrality);

Veniturile sau profiturile sunt recunoscute cand sunt realizate, cand marfa este vanduta (Realisation);

Principiul partidei duble, al dublei inregistrari: orice tranzactie are doua efecte (Duality);

Principiul independentei sau specializarii exercitiilor (Time interval).

Toate aceste principii au fost explicitate si tratate pe larg in paragrafele anterioare, unde au fost (si) altfel sistematizate.

Aplicarea principiilor contabilitatii financiare in contabilitatea de gestiune

Dupa cum se stie, intre contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune[6] exista asemanari si deosebiri. Deosebirile sunt foarte numeroase, dar in ceea ce priveste tema de fata ne intereseaza mai mult asemanarile, care sunt foarte profunde. Nu intamplator, in alte sisteme contabile, informatiile celor doua tipuri de contabilitate formeaza un singur circuit functional, integrat (monismul contabil in SUA sau sisteme contabile de compromis intre monismul si dualismul contabil).

Asemanarile dintre cele doua ramuri ale contabilitatii se refera la faptul ca:

1. au caracter obligatoriu, prin lege[7];
2. utilizeaza aceleasi date, din aceleasi documente si din aceleasi perioade de timp;[8]
3. au ca obiect comun de cercetare patrimoniul, iar ca obiective principale, gestionarea lui eficienta si maximizarea profitului;
4. utilizeaza conturi din acelasi Plan de Conturi General (PCG);
5. (la alegerea managementului entitatii, in functie de nevoile sale de informatii si de conditiile specifice ale entitatii) contabilitatea de gestiune se poate organiza in una din urmatoarele trei variante:

prin dezvoltarea in analitic a conturilor din contabilitatea financiara (clasele I - VIII din PCG) ;

prin folosirea unor conturi specifice (clasa a IX-a de conturi din PCG);

cu ajutorul evidentei tehnico - operative proprii.

6. informatia contabila trebuie sa aiba aceleasi caracteristici calitative[9], pentru a fi utila:

inteligibilitate (claritate);

relevanta (pertinenta), cu rol si capacitate de confirmare si de previziune: alegerea judicioasa a pragului de semnificatie optim pentru informatia contabila, discernerea intre ceea ce este cu adevarat important si ceea ce nu este important, oportunitatea si raportul subunitar cost-beneficiu au un rol important in a-i asigura acesteia relevanta;

credibilitate: este conferita de influenta conjugata a caracteristicilor de reprezentare fidela, respectarea principiului prevalentei economicului asupra juridicului, neutralitate, prudenta si integralitate (prezentare completa a realitatii economice), de echilibrul optim intre caracteristicile calitative;

comparabilitate: este data de consecventa in masurarea si prezentarea efectului financiar al acelorasi tranzactii si evenimente in cadrul unei intreprinderi si de-a lungul timpului pentru acea intreprindere, precum si pentru diferite intreprinderi.

7. in mod explicit sau implicit, schimband ceea ce este de schimbat, sunt ghidate de aceleasi principii contabile[10].

Astfel, in mod explicit, reglementarile legale prevad urmatoarele principii generale ale contabilitatii de gestiune :

Principiul separarii cheltuielilor care privesc obtinerea bunurilor, lucrarilor, serviciilor de cheltuielile care nu sunt legate de achizitia, productia sau prelucrarea, etc. acestora;

Principiul delimitarii cheltuielilor in timp, care poate fi rescris ca principiul independentei exercitiilor din contabilitatea financiara;

Principiul delimitarii cheltuielilor in spatiu;

Principiul delimitarii cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv;

Delimitarea cheltuielilor privind productia finita de cheltuielile aferente productiei in curs de executie.

In vederea realizarii in practica a acestor principii, in acelasi act normativ (OMFP 1.826/2003) se recomanda folosirea unor procedee rationale, aplicate cu consecventa, ceea ce se poate asimila integral principiului permanentei metodelor din contabilitatea financiara.

De asemenea, apreciem ca se pot aplica si alte principii ale contabilitatii financiare, cum ar fi:

principiul prudentei, principiul continuitatii activitatii, principiul necompensarii, principiul costului istoric, principiile inregistrarii si tinerii contabilitatii, principiile cuantificarii (masurarii si evaluarii), principiile observarii, principiile responsabilitatii, etc.