ALTE DOCUMENTE
|
||||||
CONTABILITATE DE GESTIUNE sI
CALCULAŢIA COSTURILOR
Obiectivele, functiile si rolul contabilitatii de gestiune # 838m1210i 1;i calcularea costurilor.
Definitia si obiectivele contabilitatii de gestiune # 838m1210i 1;i calcularea costurilor.
Obiectul contabilitatii de gestiune îl constituie determinarea costurilor prestabilite, înregistrarea cheltuielilor ocazionate de activitate de productie, executarea de lucrari, prestari servicii, determinarea costului efectiv, stabilirea abaterilor dintre costul prestabilit si costul efectiv, analiza acestora cât si determinarea rezultatelor analitice.
În cadrul contabilitatii de gestiune si calculatie a costurilor sunt evidentiate numai cheltuieli care au o anumita legatura (directe sau indirecte) cu activitatea desfasurata.
Contabilitatii de gestiune # 838m1210i 1;i calcularea costurilor mai este denumita si contabilitate analitica, deoarece da posibilitatea determinarii rezultatelor în mod analitic pe fiecare purtator de cost sau sector de activitate.
Obiectivele
Rezulta din obiectul de studiu si sunt urmatoarele:
determinarea costului prestabilit, standard antecalculat pe purtatori de cost si sectoare de activitate
colectarea cheltuielilor de productie, administrarea si determinarea costului efectiv
determinarea abaterilor dintre costul prestabilit si cel efectiv, analiza acestora cât si determinarea rezultatelor analitice
determinarea costurilor ca baza a formarii preturilor de vânzare
Functiile contabilitatii de gestiune
Functia previzionala, presupune determinarea costurilor standard antecalculate, bugetare. Determinarea acestora se face pe baza normelor de consum si de munca stiintific fundamentate cât si pe baza analizei cheltuielilor înregistrate în ultimele perioade de gestiune (5-10 ani), valorile fiind luate în date comparabile.
Functia de înregistrare analitica curenta, presupune colectarea si înregistrarea tuturor cheltuielilor efectuate pe destinatii în mod analitic si în momentul efectuarii acestora. În acest fel orice cheltuiala efectuata, care priveste productia, va fi înregistrata în momentul efectuarii, pe baza documentelor justificative, care atesta efectuarea operatiunii.
Functia de analiza si control, se realizeaza numai cu conditia îndeplinirii primelor doua functii. Presupune determinarea abaterilor dintre costul prestabilit si costul efectiv, recuperarea eventualelor pagube si luarea de masuri pentru a preîntâmpina în viitor asemenea deficiente.
Rolul contabilitatii de gestiune
Consta în:
determinarea costului unitar si total pe purtator si pe sector, utilizând procedee si metode de calculatie specifice activitatii desfasurate
rolul rezida în posibilitatea compararii în dinamica a costurilor unui anumit produs, întrucât structura de cost se mentine
este instrumentul important în planificarea si prognoza activitatii, în întocmirea bugetului cheltuielilor de productie, ca parte componenta a bugetului de venituri si cheltuieli al unitatii
cunoasterea costurilor da posibilitatea luarii de masuri în modificarea proceselor tehnologice, în scopul reducerii cheltuielilor de productie
cunoscând structura antecalculata (standard) a costurilor pe purtator si pe sectoare pot fi înlaturate în urmarirea curenta a cheltuielilor, acele feluri de cheltuieli, care nu au legatura cu productia
Clasificarea cheltuielilor care formeaza costul productiei
Din punct de vedere al posibilitatii de identificare a cheltuielilor pe purtator si pe sectoare:
cheltuieli directe
cheltuieli indirecte
Cheltuielile directe sunt acele cheltuieli pentru care exista posibilitatea identificarii pe purtator de cost (produs, lucrare, serviciu) înca din momentul efectuarii lor. Se cuprind: cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile (o parte din acestea), salariile personalului direct productiv si contributiile aferenta acestora.
Cheltuielile indirecte sunt acele cheltuieli imposibil de identificat în momentul efectuarii numai pe sectoare de activitate sau locuri de cheltuieli. Se cuprind:
cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor
cheltuieli generale ale sectiei
cheltuieli generale ale întreprinderii
Dupa natura economica:
cheltuieli cu munca vie
cheltuieli cu munca materializata
Cheltuieli cu munca vie (cu personalul) sunt: cheltuieli cu salarii brute, contributii, fond de somaj, etc.
Cheltuielile materializate : cheltuieli cu materii prime si materiale, energie, combustibil, amortizare, cheltuieli de întretinere, reparatii etc.
Din punct de vedere al necesitatilor de planificare si postcalcul:
elemente primare
articole de calculatie
Elemente primare de cheltuieli:
cheltuieli cu materii prime si materiale
cheltuieli cu materii recuperabile (se scad)
cheltuieli cu energia, combustibil, apa
cheltuieli cu amortizarea
cheltuieli cu prestatiile tertilor
alte cheltuieli materiale
contributii si asigurari
alte cheltuieli salariale
Articole de calculatie:
materii prime si materiale directe
materiale recuperabile (care se scad)
alte cheltuieli cu materiale directe
salarii personal muncitor direct productiv
contributii si protectie sociala aferente salariilor directe
TOTAL cheltuieli directe
cheltuieli cu întretinerea si functionarea utilajelor
cheltuieli generale de ale sectiei
II. (6+7) TOTAL cheltuieli indirecte de productie
III. (I+II) cost de productie
cheltuieli generale ale întreprinderii si administratie
cheltuieli de desfacere
IV. (III+8+9) costul complet comercial
Dupa raportul dintre evolutia nivelului cheltuielilor si evolutia productiei:
cheltuieli variabile
cheltuieli fixe
Cheltuieli variabile sau acele cheltuieli care se modifica în acelasi sens cu modificarea nivelului productiei.
Cheltuieli fixe se mai numesc si cheltuieli de structura, de capacitate sau nivelul productiei.
Metodele si procedeele de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor.
Metode de contabilitate de gestiune si calculatie a costurilor: concepte si clasificari.
Metoda de calculatie este calea de urmat prin utilizarea unor procedee specifice de calculatie în scopul realizarii obiectivului primordial al contabilitatii de gestiune, respectiv determinarea costului unitar pe purtator si pe sectoare de activitate.
Clasificarea metodelor de calculatie
Dupa momentul la care se efectueaza calculatia comparativa procesului de productie:
metoda de calculatie de tip prestabilit (antecalculatie)
metoda costurilor standard
metoda de calculatie de tip efectiv
metoda globala, pe faze, pe comenzi
Dupa modul de cuprindere a cheltuielilor în determinarea costului unitar, metode de calculatie se împart în:
metoda de calculatie de tip absorbant, total sau filtoasting
metoda globala, pe faze, pe comenzi, standard cost
metoda de calculatie de tip partial
metoda direct costing
metoda costurilor directe
Dupa evolutia metodelor întâlnite:
metoda de tip clasic: - metode globala
- metoda pe faze
- metoda pe comenzi
metoda evaluate: - metoda standard cost
- metoda direct costing
metoda THM (tarif, ora, masina)
Procedee de calculatie costurilor.
Se utilizeaza urmatoarele categorii de procedee:
procedee de determinare si delimitare a cheltuielilor pe purtator si pe sectoare
procedee de repartizare a cheltuielilor indirecte
procedee de separare a cheltuielilor în variabile si fixe
procedee de determinare a costului productiei de fabricatie interdependenta
procedee de determinare a costului unitar
3.2.1 Procedee de determinare a costului unitar.
În aceasta categorie se cuprind:
procedeul diviziunii simple
procedeul cantitativ
procedeul indicilor de echivalenta
procedeul echivalarii produsului secundar cu produsul principal
procedeul deducerii valorii produsului secundar sau procedeul valorii ramase sau procedeul restului
3.2.1.1 Procedeul echivalarii produsului secundar cu produsul principal.
Se utilizeaza atunci când din procesul de fabricatie se obtine un produs principal si unul sau mai multe secundare.
Transformarea produsului secundar în produs principal (teoretic) se face cu ajutorul unor echivalenti stabiliti pe baza de analiza (cunoscuti în prealabil).
Etapele în aplicarea acestui procedeu sunt:
Etapa I. - transformarea productiei secundare în productie principala, potrivit relatiei:
qs/p = Qs / E
qs/p - cantitatea de produse secundare transformata (conventional) în produs principal
Qs - cantitate de produs secundar
E - echivalentul (care este dat)
Etapa II. - determinarea cantitatii totale teoretice de produs principal potrivit relatiei:
Qt/p = Qp + qs/p
Qt/p - cantitatea teoretica de produs principal
Qp - cantitatea de produs principal
Etapa III. - determinarea costului pe unitate teoretic principala potrivit relatiei:
n
ctu/t = Σ chi / Qt/
i = 1
Etapa IV. - determinarea cheltuielilor totale aferente produsului principal, potrivit relatiei:
Ch productiei secundare = ch totale - ch productiei principala
Etapa V. - determinarea costului unitar al produsului secundar, potrivit relatiei:
ct u(s) = chelt. prod. secundar / Qs
sau
ct u(s) = ctu/t / E
Problema:
O sonda petroliera produce 20.000 tone titei si 900.000 m3 gaze sonda. Productia de gaze de sonda, considerat produs secundar se echivaleaza cu productia de titei considerat produs principal, dupa relatia: 1000 m3 gaze = 1 tona titei. Cunoscând costul pe unitate de produs principal de 400 lei / tona, sa se calculeze cheltuielile ocazionate de obtinerea ambelor produse si costul pe unitatea de produs secundar.
Rezolvare:
1. Transformarea productiei secundara în productie teoretic principala:
qs/p = 900.000 m3 gaze / 1.000 = 900 t titei
2. Cantitatea totala teoretica de produs principal:
20.000 t titei + 900 t titei = 20.900 t titei
3. Cheltuielile aferente produsului principal:
n
Σ chi = ctu/p * Qp = 400 * 20.000 t = 8.000.000 lei
i = 1
4. Cheltuieli aferent produsului principal = 8.000.000 lei = Total chelt. -
Chelt. aferent prod. secundar.
Chelt. aferent prod. secundar =900 t * cost unitar teoretic prod. principal= = 900 t * Total chelt. / 20.900 t.
Deci, 8.000.000 = Total chelt. - 900 t * Total chelt. / 20.900 t.
De unde rezulta : Total chelt. = 8.360.000 lei
Chelt. aferent prod. secundar = 8.360.000 lei - 8.000.000 lei = 360.000 lei
Cost unitar aferent prod. secundar = 360.000 lei / 900.000 lei = 0,4 lei/m3
|