1. Definitii
Activele imobilizate sunt definite de reglementarile contabile din Romania ca fiind acele active ale unei intreprinderi destinate utilizarii pe o perioada indelungata in activitatea acesteia, care nu se consuma si nu se inlocuiesc dupa prima utilizare si deci nu sunt destinate comercializarii.
Potrivit IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare, activele imobilizate sunt definite ca toate acele active care nu sunt clasificate in categoria activelor curente.
In raport de comportamentul lor economic si de structura lor materiala, activele imobilizate se impart in:
imobilizari corporale
imobilizari necorporale
imobilizari financiare.
Imobilizarile corporale. Acestea sunt definite de IAS 16 Imobilizari corporale ca fiind acele active materiale nemonetare care:
sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;
pot fi utilizate de intreprindere pe parcursul mai multor perioade de gestiune.
Imobilizarile necorporale. Acestea sunt definite de IAS 38 Active necorporale fiind acele active identificabile nemonetare, fara suport material si detinute pentru utilizare in procesul de productie sau de furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate altora sau pentru nevoi de administrare.
Activele financiare (investitiile financiare sau de portofoliu) sunt activele detinute de intreprindere in vederea cresterii averii sale prin incasarea unor venituri de tipul dobanzilor, redeventelor, dividendelor si chiriilor, sau prin cresterea valorii capitalizate sau prin obtinerea unor castiguri ca urmare a vanzarii acestor investitii.
2. Recunoastere si evaluare
Potrivit Cadrului general recunoasterea este procesul de incorporare in bilant sau in contul de profit si pierdere a unui element care indeplineste cele doua conditii impuse si anume:
este probabil ca orice beneficiu economic viitor sa intre sau sa iasa din intreprindere;
elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil.
Evaluarea este procesul prin care se determina valoarea la care este recunoscuta in bilant sau in contul de profit si pierdere structura respectiva.
In raport de momentul in care se face evaluarea, vom avea:
a) evaluarea la intrare. La data intrarii in intreprindere, bunurile se evalueaza la valoarea contabila, care se stabileste in functie de caile de intrare si care imbraca forma de: cost de achizitie, cost de productie, valoare de aport, valoare justa, valoare de utilitate.
Costul de achizitie este alcatuit din urmatoarele elemente, potrivit IAS 16 Imobilizari corporale:
pretul de cumparare
+ taxele vamale si alte taxe nerecuperabile
+ toate cheltuielile directe necesare punerii bunului in stare de utilizare:
- costuri de amenajare a amplasamentului
- costuri initiale de livrare si manipulare
- costuri de montaj
- onorariile arhitectilor si inginerilor
- costuri de demontare si mutare a activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului, in masura in care costul este recunoscut ca un provizion, potrivit IAS 37 Provizioane, active si datorii contingente
- reducerile comerciale primite.
Costul de productie are in componenta urmatoarele elemente:
costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumate in mod direct pe obiectul de investitie
+ costurile de prelucrare directe (exemplu manopera directa)
+ costurile indirecte de productie (costurile privind regia de fabricatie) repartizate rational
+ rebuturile in cadrul limitelor normal admise
+ alte costuri delimitate in mod direct.
Valoarea de aport acceptata de parti pentru activele imobilizate intrate in intreprindere in urma asocierii sau fuziunii se stabileste in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestor active.
Valoarea justa reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat obiectiv.
Valoarea de utilitate pentru activele imobilizate dobandite cu titlu gratuit (donatii, subventii) se stabileste in functie de pretul pietei, starea si amplasarea acestor bunuri.
b) evaluarea la iesire. De regula, activele imobilizate sunt evaluate la iesire la valoarea lor contabila de intrare.
c) evaluarea cu ocazia inventarierii. Evaluarea activelor imobilizate se efectueaza cu ocazia inventarierii anuale, iar valoarea este denumita valoare de inventar. Aceasta este stabilita in functie de utilitatea bunului, de starea acestuia si de pretul pietei.
Pentru activele imobilizate amortizabile se tine seama de valoarea neta contabila inregistrata pana la inchiderea exercitiului financiar.
Pentru titlurile imobilizate cotate la bursa valoarea actuala este cea stabilita ca valoare bursiera la 31 decembrie, iar pentru cele necotate ea este valoarea probabila de vanzare.
Conform standardelor contabile internationale, activele nu ar trebui inregistrate la o valoare mai mare decat valoarea lor recuperabila. Valoarea recuperabila a unui activ este valoarea cea mai mare dintre pretul net de vanzare si valoarea sa utilizare.
Pretul net de vanzare este suma ce se poate obtine din vanzarea unui activ minus costurile legate de vanzare.
Valoarea de utilizare este valoarea actuala a fluxurilor viitoare de numerar ce se asteapta sa fie generate de utilizarea continua a unui activ si din vanzarea lui la sfarsitul perioadei sale de viata utila.
In situatia in care valoarea contabila depaseste valoarea recuperabila, trebuie recunoscuta o pierdere din depreciere.
d) evaluarea la bilant (la inchiderea exercitiului). Activele imobilizate se evalueaza la acest moment la valoarea contabila de intrare aflata in corelatie cu valoarea de inventar. Tratamentul de baza prevazut de standardele contabile internationale cere ca imobilizarile sa fie recunoscute in bilant la cost, mai putin orice amortizare cumulata si orice pierderi din depreciere cumulate.
|
