Conform Legii contabilitatii, obligatia de a organiza si conduce contabilitatea proprie revine regiilor autonome, societatilor comerciale, organizatiilor cooperatiste, societatilor bancare, institutiilor publice de subordonare centrala sau locala fundatiilor, sindicatelor, altor organizatii obstesti, precum si persoanelor fizice care presteaza activitati independente sau efectueaza acte de comert si sunt înmatriculate la Registrul Comertului. Acestea sunt entitati patrimoniale denumite unitati patrimoniale
În functie de specificul activitatii desfasurate, contabilitatea este organizata pentru urmatoarele categorii de unitati patrimoniale:
a. unitati economice sunt persoane juridice care dispun de patrimoniu propriu, adecvat profilului de activitate, având drept obiect producerea de bunuri, circulatia marfurilor, banilor si titlurilor de valoare, servicii bancare, lucrari executate, prestari de servicii de transport si asigurare. Specific acestor unitati patrimoniale este faptul ca se conduc dupa principiul gestiunii economice, respectiv îsi acopera cheltuielile din veniturile proprii si realizeaza profit.
Dupa forma juridica de constituire si functionare, unitatile economice se prezinta astfel:
regii autonome sau societati nationale se înfiinteaza pentru domenii strategice ale economiei nationale si anume producerea de energie electrica, industria de armament, transporturi feroviare, exploatarea resurselor subsolului;
societati comerciale pe actiuni sunt unitati economice la care capitalul social este împartit în actiuni, iar proprietarii acestora, persoane fizice sau juridice, poarta numele de actionari; obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul, iar actionarii raspund în limita capitalului subscris. Actiunile sunt titluri negociabile, adica pot fi transmise liber altor persoane, fara a fi necesar acordul celorlalti actionari.
societati comerciale cu raspundere limitata sunt unitati economice la care capitalul social este divizat în parti sociale, iar proprietarii acestora, persoane fizice sau juridice, poarta numele de asociati; obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul, iar asociatii raspund numai în limita participarii lor la capitalul social. În principiu, partile sociale sunt transmisibile altor persoane doar cu acordul celorlalti asociati si nu reprezinta titluri negociabile.
societati cooperatiste sunt unitati economice care reunesc p 929d33j ersoane ce administreaza bunurile comune si muncesc împreuna, dupa reguli de administrare si repartizare a rezultatelor stabilite conform statutului de functionare.
Dupa forma de proprietate, unitatile economice pot fi:
- de stat sau publice;
- private sau particulare;
- cu capital mixt, de stat si privat, autohton sau strain.
b. institutii publice (bugetare) sunt institutii de stat înfiintate pentru desfasurarea unor activitati neproductive, cu caracter social-cultural si pot fi:
- în administratia publica: guvern, prefecturi, primarii;
- în învatamânt: universitati, licee, scoli generale;
- în sanatate: policlinici, spitale, dispensare;
- în cultura: teatre, muzee, filarmonici, biblioteci, camine culturale;
- în armata: unitati militare, inspectorate de politie si jandarmerie.
c. organizatii obstesti sunt constituite pe principiul asocierii sau participarii libere si reprezentate de partide politice, sindicate, culte, fundatii, asociatii profesionale. Organizatiile obstesti îsi acopera cheltuielile de functionare prin contributia membrilor, sponsorizari, venituri proprii din unele activitati economice.
Domeniul principal de aplicare a contabilitatii îl reprezinta unitatile economice. Pentru realizarea obiectivelor contabilitatii este necesara cunoasterea structurii organizatorice a unitatilor economice.
Organizarea interna a fiecarei unitati economice se delimiteaza pe doua structuri importante, si anume:
structura de productie, legata de obiectul de activitate, alcatuita din ateliere sau sectii de productie, montaj, service, proiectare, laboratoare de control si cercetare, fabrici, uzine, alte unitati economice fara personalitate juridica
structura functionala constituita din compartimente de munca, birouri sau servicii, denumite diviziuni organizatorice.
Aceste doua structuri se delimiteaza si particularizeaza de catre fiecare agent economic în functie de volumul, complexitatea, importanta si specificul activitatii pe care o desfasoara
În functie de importanta si specificul activitatilor desfasurate, sectiile de productie se pot clasifica astfel:
sectii de baza sau principale;
sectii auxiliare sau ajutatoare;
sectii anexe.
Sectiile de baza reprezinta componentele cele mai importante din structura de productie; ele asigura fabricarea produselor, executarea lucrarilor sau prestarea serviciilor pentru care a fost înfiintata unitatea economica în cauza. În cadrul acestor sectii se utilizeaza cea mai mare parte a mijloacelor de productie (utilaje, forta de munca, materii prime, bani) iar rezultatele economice obtinute de sectiile principale influenteaza rezultatele de ansamblu ale agentului economic.
Sectiile de baza au denumiri si profiluri diferite de la un agent economic la altul si de la o ramura economica la alta. Astfel:
. în industrie sectiile de baza, în functie de ramura industriala, pot avea urmatoarele denumiri: sectia prelucrari mecanice, sectia montaj general, sectia cutii de viteza, sectia vopsitorie, sectia confectii pentru copii, sectia conserve din fructe, sectia pasta de tomate, sectia tricotaje din lâna
. în agricultura sectiile de baza se numesc ferme: pentru productia vegetala, cresterea animalelor, prelucrarea produselor agricole;
. în transporturi sectiile de baza sunt depouri, autobaze, aerogari, porturi;
. în constructii sectiile de baza sunt santiere, brigazi, puncte de lucru;
. în comert sectiile baza sunt magazine, depozite, restaurante.
Sectiile auxiliare se organizeaza în mod distinct si sunt de mai mica importanta, însa activitatea pe care o desfasoara este necesara si conditioneaza în buna masura activitatea din sectiile de baza. În sectiile auxiliare se obtin produse si se executa lucrari prin care sunt deservite sectiile de baza: sectia întretinere si reparatii, centrala termica, sectia scularie, sectia transporturi, centrala electrica
În anumite situatii, o parte din productia sectiilor auxiliare este valorificata prin vânzarea catre alti agenti economici.
Sectiile anexe asigura realizarea unor activitati cu caracter social. Din aceasta categorie fac parte cantine, camine de nefamilisti, gradinite, crese, camine culturale, baze sportive. Uneori se înfiinteaza sectii anexe pentru recuperarea si valorificarea deseurilor rezultate din sectiile de baza si auxiliare.
Structura functionala este alcatuita din compartimente functionale care se constituie la fiecare agent economic pe grupe omogene de lucrari, în raport de volumul si complexitatea fiecarui grup de probleme. Atunci când volumul lucrarilor este mai mare, se constituie birouri sau servicii. De exemplu, serviciul financiar-contabilitate, biroul de marketing, biroul administrativ, serviciul resurse umane, biroul de registratura, serviciul comercial.
Existenta si dezvoltarea societatii omenesti se bazeaza pe procesul de producere a bunurilor materiale (activitati productive). Progresul societatii impune însa si desfasurarea unor activitati social-culturale, educative, administrative (activitati neproductive).
Pentru a asigura conditii de viata din ce în ce mai bune, este necesara cresterea productiei materiale, respectiv accesul la produse si servicii diversificate si de calitate, în volumul optim individului sau comunitatii. Cresterea productiei se bazeaza în primul rând pe cercetarea stiintifica din domeniul tehnic respectiv prin aparitia de noi produse, metode, tehnologii. Un domeniu care contribuie substantial la cresterea productiei îl reprezinta organizarea si conducerea stiintifica a productiei
În condiââtiile unei activitati economice complexe, caracterizate prin aparitia unor unitati economice mari si foarte mari, din necesitati practice s-a diferentiat procesul de executie de procesul de conducere a activitatii. Pe plan teoretic, aceasta s-a concretizat în aparitia ,,managementului" sau ,,stiintei conducerii".
Daca procesul de executie, folosind tehnologii specifice obiectului de activitatea a unitatii economice, are drept scop fabricarea de bunuri, executia de lucrari sau prestarea de servicii, procesul de conducere are drept scop reglarea desfasurarii procesului economic, controlul comportarii sistemului economic, tinând seama de perturbatiile care îl afecteaza, urmarindu-se mentinerea sau schimbarea unei anumite stari.
Procesul de conducere coordoneaza elementele constitutive ale procesului economic, integrându-le într-un efort comun si unitar în vederea realizarii obiectivelor organismului economic. Pentru dirijarea procesului economic sunt necesare informatii care, folosind mijloace tehnice adecvate, trebuie culese, prelucrate si transmise, ansamblu care alcatuieste un sistem informational economic
S-a trecut astfel de la conducerea intuitiva, bazata pe informatii disparate, la conducerea stiintifica, respectiv la elaborarea deciziilor numai în urma studierii analitice a proceselor tehnice, economice si organizatorice, lucru posibil numai în conditiile unui sistem informational economic care sa asigure furnizarea tuturor informatiilor necesare.
Studierea organismelor economice din punct de vedere informational este realizata de cibernetica economica. O particularitate a organismelor economice o constituie faptul ca deciziile de reglare a proceselor economice sunt luate deliberat pe baza informatiilor.
Informatia reprezinta o comunicare, o stire despre un eveniment, obiect, proces, o persoana etc. capabila sa aduca elemente noi pentru utilizatori.
Sistemul informational economic poate fi definit ca un ansamblu de oameni (analisti programatori, operatori, contabili, statisticieni), de mijloace (calculatoare, echipamente multimedia, sateliti) si procedee (programe, scheme logice, algoritmi, organigrame) folosit pentru culegerea, pastrarea, prelucrarea, transmiterea, analiza si valorificarea informatiilor economice.
Sistemul informational economic, din punct de vedere functional, poate fi structurat în trei componente:
evidenta economica care furnizeaza informatii privind operatiile si procesele economice efectuate într-un anumit loc si timp;
planificarea si prognoza economica care furnizeaza informatii privind dinamica si proportiile fenomenelor economice într-o perioada viitoare;
legislatia economica pe baza careia se organizeaza evidenta economica si se elaboreaza prognozele.
Evidenta economica reprezinta componenta cea mai importanta a sistemului informational economic, întrucât furnizeaza cea mai mare parte a informatiilor care se prelucreaza si vehiculeaza în cadrul sistemului informational economic.
Pentru realizarea obiectivelor specifice în furnizarea informatiilor, evidenta economica se foloseste de etaloane de evidenta
Etalonul de evidenta reprezinta o modalitate de masurare, evaluarea si exprimare, cantitativa si valorica a bunurilor, proceselor, fenomenelor economice.
Dupa natura unitatilor de masura folosite pentru exprimarea si masurarea elementelor patrimoniale, etaloanele de evidenta se pot clasifica astfel:
- etalonul natural (cantitativ);
- etalonul munca
- etalonul valoric (banesc).
Etalonul natural permite exprimarea si masurarea cantitativa, folosind unitati de masura adecvate proprietatilor fizice ale obiectelor si anume: metrul cub pentru volum, metrul patrat pentru suprafata, metrul liniar pentru lungime, kilogramul pentru greutate, litrul pentru capacitate, bucata pentru a exprima o unitate a unui obiect etc.
Pentru a avea sens exprimarea în etalonul natural, trebuie sa se mentioneze si felul obiectului masurat - de exemplu 5 kg. capsuni, 20 l. alcool, 20 kg. tabla, 6 buc. masti de sudura. De aici rezulta concluzia ca prin etalonul natural nu pot fi grupate decât bunuri omogene, adica de acelasi fel.
Etalonul natural are un rol deosebit de important privind controlul cantitativ al consumurilor de materiale, obtinerea produselor finite, vânzarea marfurilor în unitatile comerciale, situatia stocurilor din depozite etc.
O varianta a etalonului natural este etalonul natural-conventional care se bazeaza pe coeficienti de echivalenta si permite exprimarea întregii productii de un anumit fel prin echivalenta cu un produs principal luat ca baza de echivalare. De exemplu, apartamentul conventional este apartamentul cu doua camere, tractorul conventional este cel de 15 c.p., hantrul înseamna hectar de aratura normala respectiv executarea araturii cu tractorul pe un hectar, la o adâncime de 18-20 cm. si pe un sol cu rezistenta medie.
Etalonul munca permite exprimarea cantitatii de munca folosita pentru producerea unor bunuri sau desfasurarea unei activitati, folosind unitati de timp adecvate si anume ore-munca, zile-munca, om-ore etc. Acest etalon este utilizat la masurarea timpului de munca prestat de lucratori în procesul de productie si pentru determinarea exacta a drepturilor banesti cuvenite, adica a salariilor. Împreuna cu etalonul natural, etalonul munca este utilizat pentru stabilirea normelor de productie precum si pentru determinarea productivitatii muncii.
Etalonul valoric sau banesc permite exprimarea si masurarea obiectelor si fenomenelor în unitati monetare (în lei). Etalonul valoric este cel mai utilizat, fiind folosit în toate formele de evidenta economica. Importanta acestui etalon provine din faptul ca el da posibilitatea gruparii unor bunuri neomogene. Cu ajutorul acestui etalon se stabilesc preturile si tarifele bunurilor, lucrarilor, serviciilor, se calculeaza salariile, se urmaresc veniturile, cheltuielile si se determina rezultatele, se centralizeaza informatiile economice în profil teritorial sau pe ramuri ale economiei nationale, se calculeaza indicatori macroeconomici. Pentru contabilitate etalonul valoric este obligatoriu.
Evidenta economica asigura înregistrarea si urmarirea continua si sistematica a obiectelor, fenomenelor si proceselor economice care exista si se produc într-un anumit loc si într-un anumit moment (timp).
Evidenta economica reflecta si controleaza întreaga activitate economico-financiara desfasurata de agentii economici, de exemplu, aprovizionarea cu materii prime, obtinerea produselor finite din procesul de productie, expedierea produselor si încasarea pretului de vânzare, determinarea rezultatelor financiare finale (profitul sau pierderea).
În raport cu sfera de cuprindere, volumul de informatii transmise si modalitatile de înregistrare si prezentare a informatiilor, s-au conturat urmatoarele forme ale evidentei economice:
- evidenta operativa sau tehnico-operativa
- evidenta statistica
- evidenta contabila
Cele trei forme ale evidentei economice, desi se deosebesc între ele sub aspectul obiectivelor si al instrumentelor, metodelor si tehnicilor de prelucrare a datelor, sunt strâns legate între ele, se completeaza reciproc în cadrul sistemului informational economic.
Evidenta operativa se organizeaza la nivelul agentilor economici si institutiilor publice precum si a subunitatilor acestora, adica sectii sau ateliere. Evidenta operativa înregistreaza fenomenele si procesele economice în mod operativ, adica în cel mai scurt timp de la producerea lor si la locul aparitiei acestora.
Evidenta operativa este folosita îndeosebi pentru a urmari consumul de materiale, prezenta la lucru a salariatilor, folosirea timpului de lucru, derularea contractelor cu furnizorii si beneficiarii, circulatia numerarului, consumul de energie etc.
Evidenta operativa foloseste un sistem propriu de instrumente care sunt adaptate scopului urmarit:
registre de comenzi si contracte;
registre de corespondenta intrata si iesita
condici de prezenta la lucru a personalului;
fise de magazie care ofera informatii în legatura cu existenta si miscarile stocurilor în depozite;
situatii, tabele, grafice;
aparate si instalatii de masurare si înregistrare automata a proceselor economice: contoare de apa, energie electrica, gaze naturale, ceasuri de pontaj etc.
Desi furnizeaza informatii diverse si utile necesare conducerii, evidenta operativa are un caracter limitat, în sensul ca nu urmareste întreaga activitate a unei organizatii, ci doar anumite aspecte selectate dupa criterii subiective.
Un alt neajuns al acestei forme de evidenta îl reprezinta faptul ca nu dispune de o metodologie unitara de înregistrare si prelucrare a informatiilor; evidenta operativa are un caracter neunitar, în sensul ca fiecare agent economic înfiinteaza evidenta operativa dupa cum crede de cuviinta, fara a exista reglementari unice si obligatorii, asumate si respectate. Aceasta înseamna ca la diferiti agenti economici, aceleasi fenomene si procese economice sunt înregistrate în evidenta operativa în mod specific, particular. În consecinta, nu este posibila gruparea si raportarea informatiilor furnizate de evidenta operativa
În literatura economica, evidenta operativa este denumita si evidenta tehnico-operativa întrucât utilizeaza mijloace tehnice de masurare si înregistrare automata si urmareste procese si operatii cu caracter tehnic.
Evidenta statistica are ca obiect studierea fenomenelor social-economice de masa, în interdependenta lor, carora le determina marimea, structura, gradul de raspândire, factorii de influenta, ritmul de dezvoltare. Comparativ cu celelalte forme de evidenta economica, statistica studiaza fenomene diverse: economice, naturale, demografice, culturale, sportive.
Sub aspectul datelor pe care le foloseste, statistica este dependenta de celelalte doua forme ale evidentei economice, dar un anumit volum din datele necesare statisticii sunt obtinute prin metode proprii: recensaminte, observari selective, anchete, sondaje, chestionare si bugete de familie.
Informatiile prelucrate prin metode statistice sunt prezentate prin tabele, grafice, scheme, situatii comparative.
Informatiile care se obtin prin intermediul statisticii sunt utile în procesul conducerii dar, la nivel microeconomic, au un rol redus comparativ cu cele furnizate de contabilitate. Statistica prezinta de asemenea, neajunsul cunoasterii partiale a activitatilor desfasurate de un agent economic, respectiv cu ajutorul statisticii pot fi urmarite doar anumite aspecte, deci si statistica are un caracter limitat, informatiile furnizate fiind insuficiente pentru fundamentarea deciziilor.
Pentru coordonarea si normarea statisticii, la nivel national exista o organizatie numita Comisia Nationala de Statistica care are reprezentante teritoriale si are drept obiective elaborarea de norme statistice, metode de calcul pentru diferiti indicatori, colaborarea cu alte organisme centrale de sinteza pentru perfectionarea evidentei economice, publicarea principalilor indicatori statistici, elaborarea anuarelor statistice.
Evidenta contabila este o forma a evidentei economice careia, pe plan teoretic, îi corespunde stiinta contabilitatii. Contabilitatea reprezinta componenta cea mai importanta a evidentei economice si totodata a sistemului informational economic. Locul evidentei contabile în cadrul sistemului informational economic este determinat de volumul foarte mare de informatii pe care le furnizeaza, aproximativ 2/3 din total, precum si de calitatea acestora.
Principalele caracteristici ale contabilitatii sunt:
. are un caracter global în sensul ca urmareste toate operatiunile, fenomenele si procesele determinate de activitatea unui agent economic sau unei institutii publice;
. are un caracter unitar în sensul ca se organizeaza dupa reguli unice elaborate de Ministerul Finantelor, obligatorii pentru toti agentii economici si institutiile publice;
. foloseste obligatoriu etalonul valoric sau banesc si numai în completare foloseste etalonul natural sau cantitativ;
. în contabilitate se pot înregistra numai operatiunile economice efectuate pentru care s-au întocmit documentele justificative corespunzatoare;
. se bazeaza pe un principiu fundamental, si anume principiul dublei reprezentari a patrimoniului, ceea ce determina specificul obiectului si metodei contabilitatii.
Pentru realizarea obiectivelor sale, contabilitatea îndeplineste urmatoarele functii:
a. Functia de înregistrare si prelucrare a datelor consta în consemnarea, potrivit unor principii si reguli proprii, a proceselor si fenomenelor economice ce apar în cadrul unitatilor patrimoniale si se pot exprima valoric.
b. Functia de informare consta în furnizarea de informatii privind structura si dinamica patrimoniului, a situatiei financiare si rezultatelor obtinute în scopul fundamentarii deciziilor. Contabilitatea are o functie de informare interna (pentru conducerea unitatii) si o functie de informare externa (a tertilor).
Contabilitatea furnizeaza informatii privitoare la gospodarirea resurselor materiale, financiare si de munca, dinamica productiei obtinute, costurile de productie, veniturile realizate, etc. Prin reflectarea tuturor activitatilor desfasurate, datele contabilitatii permit stabilirea eficientei economice.
c. Functia de control gestionar consta în verificarea cu ajutorul informatiilor contabile a modului de pastrare si utilizare a valorilor materiale si banesti, de gospodarire a resurselor, controlul respectarii disciplinei financiare etc.
d. Functia juridica - datele furnizate de contabilitate si documentele de evidenta servesc ca mijloc de proba în justitie, pentru a dovedi realitatea unor operatii economice si a stabili raspunderea patrimoniala pentru pagubele produse.
e. Functia previzionala - informatiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea tendintelor viitoare ale fenomenelor si proceselor economice, la fundamentarea programelor, la elaborarea bugetelor unitatii patrimoniale.
Pentru a da o imagine fidela patrimoniului si rezultatelor financiare, reglementarile si legislatia contabila prevad ca organizarea contabilitatii sa se realizeze pe baza urmatoarelor principii:
principiul continuitatii activitatii presupune ca unitatea patrimoniala sa si continue în mod normal functionarea într-un mod previzibil, neexistând nici un eveniment care ar împiedica activitatea în viitor, deci care ar impune restrângerea substantiala a activitatii.
. principiul permanentei metodelor impune continuitatea în tot cursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul, în aplicarea normelor si regulilor utilizate la evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor prin documentele de sinteza, în vederea asigurarii comparabilitatii informatiilor. În cazuri justificate se admite schimbarea metodelor de evaluare, facându-se mentiuni în notele explicative anexate bilantului privind influenta asupra situatiei patrimoniale si financiare si a rezultatului exercitiului.
. principiul prudentei este legat de evaluarea patrimoniului si urmareste ca patrimoniul si rezultatele exercitiilor viitoare sa nu fie influentate de deprecierile, riscurile sau pierderile probabile din activitatea exercitiului curent sau anterior. Ca urmare, nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea cheltuielilor si a elementelor de pasiv.
Daca faptele se justifica, se înregistreaza în contabilitate cheltuieli si pierderi previzibile, sub forma provizioanelor, considerate ca având caracterul unor rezerve, decontabile în viitorul mai mult sau mai putin îndepartat.
principiul independentei exercitiului (perioadei de gestiune) presupune delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera, fara a se tine seama de data încasarii sumelor sau a efectuarii platilor.
. principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv - în vederea stabilirii sumei totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat suma sau valoarea corespunzatoare fiecarui element individual de activ sau pasiv.
. principiul intangibilitatii bilantului la deschiderea unui exercitiu financiar impune ca bilantul de deschidere a unui exercitiu sa corespunda bilantului de închidere a exercitiului precedent, fiind interzisa modificarea elementelor patrimoniale de la sfârsitul anului care trebuie reportate la începutul anului viitor.
. principiul necompensarii potrivit caruia se impune înregistrarea distincta în bilant a elementelor de activ si a celor de pasiv si în contul de profit si pierdere a veniturilor si a cheltuielilor, nefiind admisa vreo compensare între ele, cu exceptia unor situatii prevazute prin lege.
. principiul prevalentei economicului asupra juridicului - informatiile prezentate în situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica
principiul pragului de semnificatie - orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat separat în cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau functii similare vor fi însumate, nefiind necesara prezentarea lor separata. Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate în baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii, judecate în împrejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite.
Conform legii, fiecare unitate patrimoniala trebuie sa si organizeze contabilitatea. Numarul si complexitatea lucrarilor contabile depind de marimea unitatii patrimoniale si de domeniul în care îsi desfasoara activitatea. Lucrarile contabile sunt efectuate în cadrul unor compartimente specializate numite servicii sau birouri de contabilitate.
Din punct de vedere al momentului, locului si modului de realizare, contabilitatea este de doua feluri:
a. Contabilitatea curenta înregistreaza zilnic operatiile economice, pe baza documentelor justificative privind existenta si miscarea elementelor patrimoniale.
Contabilitatea curenta se poate realiza în trei variante:
centralizat - toate lucrarile contabilitatii se efectueaza într-un singur loc, mai precis într-un compartiment central de contabilitate al unitatii patrimoniale. Aceasta varianta permite coordonarea si controlul, însa data fiind distanta fata de locul producerii fenomenelor economice, da posibilitatea transmiterii unor informatii eronate;
. descentralizat - lucrarile contabile sunt efectuate la nivelul subunitatilor din structura de productie si anume sectii, sectoare, ateliere. Aceasta varianta este operativa în sensul înregistrarii exacte în contabilitate a operatiilor economice în cel mai scurt timp de la producerea lor, dar prezinta dificultati în privinta coordonarii si controlului;
. mixt - unele lucrari de contabilitate curenta se executa la nivelul subunitatilor (sectii sau ateliere), iar alte lucrari contabile sunt efectuate de un compartiment specializat de contabilitate, la nivel central.
b. Contabilitatea periodica se refera la lucrari contabile efectuate la încheierea exercitiului financiar, moment în care se întocmesc lucrari de sinteza, centralizatoare, cum sunt bilantul contabil, situatia patrimoniului, contul de profit si pierdere. Lucrarile de sinteza se întocmesc la anumite termene, pe baza datelor din contabilitatea curenta care sunt prelucrate conform instructiunilor elaborate de Ministerul Finantelor.
Lucrarile contabile periodice (de sinteza) satisfac nevoile de informare ale agentului economic sau institutiei publice si reprezinta totodata raportari catre Directiile Judetene ale Finantelor Publice sau conducerea departamentelor si ministerelor. Pe baza lucrarilor contabile periodice, sunt efectuate analize complexe si se elaboreaza decizii importante atât la nivel microeconomic cât si la nivel macroeconomic.
Din punct de vedere al nivelului organismelor pentru care se înfiinteaza, contabilitatea poate fi de trei feluri:
a. Contabilitatea întreprinderii (firmei) se organizeaza la nivelul întreprinderilor care produc bunuri, executa lucrari, presteaza servicii. Contabilitatea firmei (întreprinderii) este organizata în România în dublu circuit, si anume:
contabilitatea financiara are un caracter unitar pentru toti agentii economici, se organizeaza pe baza unor norme elaborate de Ministerul Finantelor. Contabilitatea financiara are drept obiect urmarirea, controlul si prezentarea fidela a patrimoniului, în ansamblu si pe structura, a situatiei financiare si rezultatului exercitiului, prin intermediul documentelor de sinteza, în scopul furnizarii informatiilor necesare elaborarii deciziilor economice. Contabilitatea financiara furnizeaza informatii atât pentru managerii unitatii patrimoniale cât si pentru asociati, actionari, furnizori, clienti, banci, bugetul statului, salariati.
contabilitatea interna de gestiune are ca scop gestiunea interna a unitatii, calcularea costurilor de productie, stabilirea rentabilitatii pe produse, lucrari, servicii, întocmirea bugetelor pe feluri de activitati, furnizarea de informatii necesare în procesul decizional.
b. Contabilitatea publica este organizata la nivelul institutiilor publice din administratie, învatamânt, sanatate, aparare, cultura si arta etc. si urmareste executia de casa a bugetului statului, bugetelor locale, bugetului asigurarilor sociale de stat, gestiunea datoriilor publice si alte operatii financiare specifice sectorului neproductiv.
c. Contabilitatea nationala este organizata la nivelul economiei nationale si prezinta sintetic activitatea economica a unei natiuni urmarind evolutia Produsului Intern Brut, modificarile în structura de ramura si teritoriala a economiei, marimea si structura avutiei nationale, relatiile financiare si fluxurile monetare.
Din punct de vedere al conturilor utilizate, în raport de sfera de cuprindere a acestora:
a. Contabilitatea sintetica - foloseste conturile sintetice de gradul I si II;
b. Contabilitatea analitica - foloseste conturi analitice.
În fiecare unitate patrimoniala functioneaza în paralel si în strânsa legatura contabilitatea sintetica si contabilitatea analitica. Orice operatie economica înregistrata în contabilitatea analitica este necesar sa fie reflectata si în contabilitatea sintetica
|
