CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

CONTABILIZAREA IMPOZITULUI PE PROFIT

Tratamentul contabil al impozitului pe profit este prevazut de standardul IAS 12 "Impozitele asupra rezultatului". Acest standard face referire la cheltuielile cu impozitul pe profit si veniturile din impozitul pe profit care se compun din cheltuieli cu impozitul pe profit sau veniturile din impozitul pe profit curent si cheltuielile cu impozitul pe profit amânat sau venitul din impozitul pe profitul amânat.

Rezultatul contabil este profitul net sau pierderea neta a unui an financiar înainte de scaderea cheltuielilor cu impozitul pe profit. Profitul impozabil este determinat în functie de reglementarile fiscale.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru o perioada.

Impozitul amânat reprezinta valoarea impozitului pe profit recuperabila în perioada viitoare, în ceea ce priveste:

a). diferentele temporare deductibile;

b). reportarea pierderilor fiscale nefolosite;

c). reportarea creditelor fiscale nefolosite.

Diferentele temporare sunt acele diferente dintre valoarea contabila a unui activ sau a unei datorii din bilant si baza sa de impozitare. Diferente temporare pot îmbraca forme ca:

diferente temporare impozabile;

diferente temporare deductibile.

Baza de impozitare a unui activ sau a unei datorii e valoarea atribuita acelui activ sau acelei datorii în scopuri fiscale.

Impozitul pe profitul curent, conf 141b12b orm OMF 94/2001, se evidentiaza cu ajutorul contului 4411 "Impozitul pe profit curent". Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta impozitului pe profit calculat în conformitate cu legislatia fiscala privitoare la impozitul pe profit.

Contul 4411 "Impozitul pe profit curent" este bifunctional, în creditul sau se înregistreaza sumele datorate Bugetului Statului, reprezentând impozitul pe profit, în corespondenta cu contul de cheltuieli 691 "Cheltuieli privind impozitul pe profit", iar în debitul contului 4411 "Impozitul pe profit curent" se înregistreaza sumele virate la Bugetul Statului, reprezentând impozitul pe profit în corespondenta cu contul 512 "Conturi curente la banci".

Soldul creditor reprezinta sumele datorate, iar soldul debitor, sumele varsate în plus.

Impozitul pe profit amânat se evidentiaza în contabilitatea româneasca în conformitate cu OMF 94/2001 în contul 4412 "Impozitul pe profit amânat". Cu ajutorul acestui cont se tine evidenta impozitului pe profit amânat care reprezinta valorile impozitului pe profit platibile pentru perioada viitoare rezultate din diferentele temporare.

Contul 4412 "Impozitul pe profit amânat" este un cont bifunctional; în creditul sau se înregistreaza sumele datorate bugetului de stat reprezentând impozitul pe profit amânat în corespondenta cu contul de cheltuieli 6912 "Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat", iar în debitul sau se înregistreaza sumele de recuperat reprezentând impozitul pe profit amânat în corespondenta cu contul 7912 "Venit din impozitul pe profit amânat".

Soldul creditor reprezinta sumele datorate, iar soldul debitor, sumele de recuperat.

Exemplu de determinare a impozitului pe profit amânat:

An 1 An 2 ~ milioane lei~

Valoarea contabila a profitului 800 600

Baza impozabila 700 400

Diferenta temporara 100 200

Impozitul amânat

(diferenta temporara x rata 40 80

impozitului pe profit 40%)

Reflectarea impozitului amânat în bilant se face printr-o datorie. În cazul nostru, datoria cu impozitul amânat este de 40000000 lei în anul 1 si de 80000000 lei în anul 2.

Înregistrarile în contabilitate fiind:

Anul 1:

691.2 = 4412 40000000

Anul 2:

691.2 = 4412 80000000

În cazul diferentei între baza contabila sau profitul contabil si baza fiscala putem sa avem doua situatii:

a). valoarea contabila a profitului net > valoarea impozabila a profitului;

b). valoarea contabila a profitului net < valoarea impozabila a profitului;

Cheltuielile cu impozitul pe profit curent se înregistreaza prin urmatoarea formula contabila:

6911 = 4411

urmând ca debitarea contului 4411 "Impozitul pe profit curent" sa se faca în momentul platii efective a datoriei catre buget.

În cazul impozitului pe profit amânat acesta se înregistreaza:

6912 = 4412

iar debitarea contului 4412 "Impozitul pe profitul amânat" se face printr-un cont de venituri în cazul în care impozitul pe profit amânat se recunoaste ca o creanta pentru întreprindere.

Formula contabila în acest caz este:

4412 = 791

Impozitul pe profit aferent perioadei curente, precum si cel aferent perioadei anterioare, este recunoscut în contabilitate ca datorie fata de Bugetul de Stat în limita sumei neplatite. Daca suma platita la un moment dat este mai mare ca suma datorata, surplusul se recunoaste ca un activ în debitul contului 4411 "Impozitul pe profit curent" (bifunctional).

Cât priveste impozitul pe profit amânat, el se recunoaste în contabilitate pentru toate diferentele temporare impozabile cu exceptia situatiei în care datoria privind impozitul amânat rezulta din:

fondul comercial pentru care amortizarea nu este deductibila în scopuri fiscale;

recunoasterea initiala a unui activ sau a unei datorii într-o tranzactie care în momentul realizarii ei nu afecteaza nici profitul contabil nici profitul impozabil.

Exemplu de situatie care genereaza diferente temporare impozabile poate fi: venitul rezultat din vânzarea bunurilor se înregistreaza în contabilitate (se recunoaste) în momentul transferarii bunurilor respective (când se întocmeste factura). Dupa jurisdictia unor tari se poate însa ca în profitul impozabil, sa se includa numai sumele încasate ceea ce genereaza o diferenta între profitul contabil si profitul impozabil.

S-a pus în mai multe rânduri problema ca si în tara noastra baza impozabila sa fie constituita numai din sumele efectiv încasate si nu din sumele rezultate din livrare.

Parerile au fost pro si contra în legatura cu aceasta chestiune si pâna în prezent legislatia fiscala româneasca este astfel conceputa încât nu se creeaza diferente temporare impozabile din operatiunile prezente mai sus întru-cât veniturile sunt contabilizate în momentul livrarii marfurilor si nu se corecteaza pentru impunere fiscala cu sumele încasate. De aceea în cazul unor întreprinderi românesti poate sa apara paradoxul din faptul ca se înregistreaza profit contabil si întreprinderea poate sa nu dispuna de lichiditati.

De asemenea diferente temporare impozabile pot sa se creeze în cazul combinarilor de întreprinderi când valoarea contabila a unui activ este reevaluata la valoarea justa, iar baza de impozitare ramâne la nivelul la care a fost la proprietarul anterior.

Un activ privind impozitul amânat apare în legatura cu impozitul pe profit ce va fi recuperat în perioadele viitoare atunci când este probabil ca va fi disponibil un profit impozabil, fata de care sa poata fi utilizata diferenta temporara deductibila. În mod similar daca valoarea contabila a unui activ este mai mica decât baza sa de impozitare, diferenta duce la aparitia unui activ privind impozitul amânat în legatura cu impozitul pe profit ce va fi recuperabil în perioadele viitoare.

Ca exemplu în acest sens putem lua o întreprindere care recunoaste o datorie pentru cheltuieli angajate privind garantia unui produs. În scopuri fiscale, costurile privind garantia produsului nu vor fi deduse pâna când întreprinderea nu va onora pretentiile privind garantiile. La stingerea datoriei la nivelul valorii sale contabile, societatea va reduce profitul sau impozabil viitor si în consecinta va reduce platile sale viitoare privind impozitele.

În acest caz, societatea recunoaste un activ privind impozitul amânat cu conditia sa existe probabilitatea ca societatea va obtine suficient profit impozabil în perioada viitoare pentru a putea beneficia de o reducere la plata impozitelor.

Tot în cazul combinarilor de întreprinderi, când o datorie este recunoscuta la momentul achizitiei dar cheltuielile aferente nu sunt deduse la determinarea profitului impozabil decât într-o perioada ulterioara, apare o diferenta temporara deductibila ce are ca efect un activ privind impozitul amânat. Un activ privind impozitul amânat mai apare în valoarea justa a unui activ identificabil mai mica decât baza sa de impozitare.

În ambele cazuri, fondul comercial este afectat de activul cu impozitul amânat. Datoriile sau activele, dupa caz, privind impozitul curent pentru perioada curenta si pentru cele anterioare, trebuie evaluate la valoarea ce se asteapta a fi platita sau recuperata în raport cu autoritatile fiscale, folosind cotele de impozitare care au fost reglementate pâna la data încheierii bilantului.

Cât priveste impozitul pe profit amânat, creantele si datoriile aferente lui, trebuie evaluate cu cotele de impozitare ce se asteapta a se aplica pentru perioada în care activul se va realiza sau datoria se va stinge pe baza cotelor de impozitare care au fost reglementate pâna la data întocmirii bilantului.

Reevaluarea datoriilor si creantelor privind impozitul pe profit amânat sunt influentate de modul prin care societatea anticipeaza la data încheierii bilantului recuperarea sau decontarea valorii contabile a activelor, respectiv a datoriilor sale.

Daca, spre exemplu, un activ într-o societate are o baza de impozitare mai mica decât valoarea contabila, rezulta ca exista o diferenta temporara impozabila. Daca activul s-ar vinde si i s-ar aplica o rata de impozitare, societatea recunoaste o datorie privind impozitul amânat aplicând cota de impozitare asupra diferentei temporare impozabile. Daca societatea anticipeaza vânzarea activului fara însa a-l mai folosi, iar în cazul venitului care-l va realiza i se va aplica o cota de impozitare mai mare ca în primul caz, rezulta o alta datorie privind impozitul amânat.

Cotele de impozitare pe profit, pot fi unice sau progresive, astfel ca ele pot sa difere de la o perioada la alta în functie de valoarea impozitata.

Prezentarea în bilant a activelor si pasivelor rezultate din impozitul pe profit trebuie facuta separat de celelalte active si pasive. De asemenea activele si pasivele de impozit amânat trebuie sa fie prezentate distinct de activele si pasivele de impozitele exigibile.

O întreprindere poate sa compenseze activele si pasivele de impozit exigibile numai daca:

a). are un drept din punct de vedere juridic de a compensa valorile contabilizate;

b). are intentia fie de a deconecta marimea neta, fie de a realiza activul si a deconta pasivul (datoria) în mod simultan.

Când o societate opereaza sub mai multe jurisdictii (în mai multe tari) se face o reconciliere separata, folosind rata interna aplicabila dupa fiecare jurisdictie.

Exemplu:O societate desfasoara activitate si realizeaza profit în doua tari diferite astfel:

În situatiile financiare contabile întocmite cu ocazia încheierii bilantului si prevazute de legislatia româneasca (OMF 94/2001) trebuie sa existe informatii cu privire la impozitul pe profit care vizeaza componentele cheltuielilor si veniturilor privind impozitele cum sunt: cheltuiala sau venitul de impozit exigibil, orice ajustare contabilizata în cursul exercitiului în numele impozitului exigibil al exercitiilor anterioare, marimea cheltuielilor si veniturilor de impozit amânat rezultat din diferentele temporare, marimea cheltuielilor si veniturilor de impozit amânat rezultat din variatiile cotelor de impozit.

Cât priveste contabilitatea internationala, trebuie sa aratam ca Directivele Europene nu trateaza problema contabilizarii impozitelor asupra beneficiilor. În Franta, reglementarile fiscale si contabile nu vizeaza decât situatiile financiare consolidate în cadrul societatilor de grup, si pentru aceste situatii contabilizarea impozitelor amânate este obligatorie.

În conturile individuale ale întreprinderilor, contabilizarea impozitelor amânate este facultativa si de aceea în aceasta tara, în majoritatea întreprinderilor care nu formeaza un grup, impozitul amânat nu se evidentiaza în contabilitate înregistrându-se doar impozitul exigibil. Acest procedeu se aplica în perioada actuala si în România.

În S.U.A., contabilizarea impozitelor asupra beneficiilor se face ca si în cazul normei internationale IAS 12 abordarea fiind bilantiera. Activele si pasivele din impozite pe profit amânate sunt calculate la sfârsitul fiecarei perioade pentru toate diferentele temporare ce exista între valorile contabile si fiscale ale elementelor de activ si pasiv.