CONTROL FINANCIAR FISCAL

1. CONTROLUL FINANCIAR FISCAL

Controlul, privit ca atribut principal al managementului, se manifesta sub forme diferite, reflectand realitatea atat sub aspect general cat si sub aspect particular, contribuin 313b15d d astfel la realizarea functiei sale de reglare a situatiei patrimoniale.

In acest context, raportat numai la sfera de cuprindere, controlul activitatii economico-sociale este cunoscut sub urmatoarele forme: control economic, control juridic, control financiar, control tehnic, control contabil etc.
Principalele forme de control prezentate, se deosebesc intre ele atat prin functiile lor sociale, dar si prin continutul lor, avand un rol deosebit in orientarea activitatii agentilor economici, in dezvoltarea acestor activitati, dar si in protejarea patrimoniului si a cresterii profitului.
Formele de control nu trebuie privite izolat ca actionand fiecare intr-un sistem inchis, ci in interactiunea lor, in conditionarea si completarea lor reciproca, alcatuind impreuna un sistem complex si integrat care actioneaza ca un tot unitar asupra tuturor domeniilor de activitate economico-sociala.
Numai in acest mod controlul poate asigura realizarea de catre agentii economici a unor rezultate financiare superioare, iar activitatea acestora sa fie eficienta si cu influente sociale pozitive.
Controlul financiar cuprinde in sfera sa:
- fenomenele economico-financiare, interactiunile intre acestea pe de o parte si in relatiile cu oamenii (salariatii) pe de alta parte;
- administrarea si intrebuintarea patrimoniului;
- rezultatele economico-financiare ale activitatii.
Scopul principal al controlului este acela de a:
- preveni abaterile cu caracter financiar si faptele cauzatoare de prejudicii;
- asigura integritatea patrimoniului;
- asigura respectarea legalitatii si a disciplinei financiare;
- stabileste raspunderea pentru prejudiciile provocate;
- contribuie la cresterea eficacitatii si eficientei economice.
Controlul financiar este un control complex, urmarind modul in care se gestioneaza patrimoniul, in care sunt utilizate resursele materiale, financiare si umane, de a preveni efectuarea de cheltuieli fara justificare fundamentata si legala, precum si imobilizarea de mijloace si asigurarea unui profit cat mai semnificativ.
In literatura de specialitate se abordeaza in mai multe moduri controlul financiar. Vom prezenta insa numai tipurile de control financiar pe care le consideram a fi cele mai semnificative

Formele controlului financiar

a) Dupa momentul in care se exercita controlul, atat din punct de vedere al datei de desfasurare, cat si din punct de vedere al operatiunilor supuse controlului, acesta se manifesta sub trei forme:
- control preventiv;
- control operativ-curent;
- control ulterior.

Separarea celor trei forme de control asigura o delimitare stricta a persoanelor care pot efectua controlul, a obiectivelor de control, a posibilitatilor de valorificare a constatarilor si a scopului fiecarei forme de control.
Fiecare forma de control insa asigura prevenirea, constatarea si inlaturarea aspectelor negative in activitatea economica desfasurata, cat si a neregulilor financiare, creand posibilitatea atingerii obiectivelor programate.
In practica, aceste forme de control se conditioneaza si se influenteaza reciproc, un control preventiv bine realizat, usureaza munca controlului operativ-curent si poate inlatura chiar controlul ulterior, acesta ramanand fara obiect.
Controlul preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienta a mijloacelor materiale si disponibilitatilor banesti, la intarirea ordinii si cresterii raspunderii in angajarea si efectuarea cheltuielilor, la respectarea stricta a legislatiei de gestiune, la preintampinarea oricarei forme de risipa si a eventualelor deficiente inainte de a se produce efecte negative.
Controlul financiar preventiv presupune implicarea atat a personalului cu functii economice dar si a personalului cu functii tehnice, datorita vizelor de compartiment privind necesitatea desfasurarii operatiunii economice pe care acest control le presupune.
Prin implicarea in activitatea economica si a activitatilor tehnologice si tehnice, face ca aceasta forma de control sa devina mai eficienta, rezultatele financiare fiind in definitiv si consecinta masurilor tehnico-tehnologice.
Convergenta eforturilor tehnic-tehnologice si economice in actiunea de crestere a eficientei economice a rezultatelor financiare se asigura incepand din faza de conceptie, cu proiectarea, incheierea contractelor economice si pana la inregistrarea rezultatelor activitatilor controlate.
De aceea, controlul financiar preventiv trebuie sa actioneze in vederea perfectionarii activitatii tehnic-tehnologice ca factor esential al cresterii rezultatelor financiare.
Controlul operativ-curent se desfasoara in totalitate in acelasi timp cu activitatea economica a agentului economic.Prin acest control se urmareste atat modul in care se gestioneaza patrimoniul agentului economic cat si modul in care sunt indeplinite sarcinile curente. Desfasurandu-se zi de zi, aceasta forma de control ofera posibilitatea surprinderii fenomenelor economice negative, corectarea operativa ale acestora si prevenirea pe viitor a unor asemenea fenomene care au consecinte uneori dezastruoase.
Sfera de cuprindere a acestui control este foarte larga, analizandu-se toata activitatea si operatiunile cu consecinte financiare. Controlul financiar ulterior se exercita dupa desfasurarea activitatilor sau operatiunilor economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului si are ca principale obiective:
- existenta patrimoniului;
- respectarea legislatiei si a disciplinei financiare;
- stabilirea si realizarea veniturilor;
- efectuarea cheltuielilor;
- analiza rezultatelor economico-financiare.
Prin realizarea obiectivelor sale, controlul financiar ulterior asigura informatii conducerii operative, care sa-i permita luarea unor masuri eficiente in domeniul economic, intareste ordinea si disciplina financiara.
Intre controlul financiar preventiv si cel ulterior exista relatii de conditionare, influentare si completare, astfel:
- controlul financiar preventiv previne abaterile cu caracter financiar, iar controlul ulterior constata prejudiciile produse, stabileste cauzele si persoanele raspunzatoare si propune masuri pentru prevenirea in viitor a unor abateri similare;
- controlul financiar preventiv blocheaza, in faza de angajare sau de efectuare operatiunile pentru care nu sunt indeplinite conditiile legale, dar nu stabileste rezultatele operatiunilor respective si nu descopera operatiunile nereale, intrucat acestea nu s-au produs inca.
Controlul financiar ulterior analizeaza modul in care sunt respectate prevederile legale, cum sunt respectate dispozitiile conducerii, cauzele care au influentat rezultatele financiare, avand o sfera de cuprindere mult mai cuprinzatoare, incluzand si modul in care s-a exercitat controlul financiar preventiv, stabilind abateri si nereguli dupa ce acestea au avut loc;
- controlul financiar preventiv proiecteaza desfasurarea operatiunilor in conditii de legalitate, iar controlul financiar ulterior constata daca aceste conditii au fost respectate intocmai cu ocazia producerii efective a operatiunilor;
- controlul financiar ulterior, pe langa functia de constatare a faptelor cauzatoare de prejudicii si abaterilor cu caracter financiar, prin masurile pe care le impune conducerii in vederea remedierii deficientelor constatate, prezinta si un caracter preventiv pentru operatiunile economico-financiare care urmeaza a se desfasura in viitor. b) Dupa modul de organizare controlul poate fi:
- control financiar preventiv;
- control financiar propriu.

- Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului propriu, opreste in faza de angajare si de plata operatiunile prin care se incalca dispozitiile legale in vigoare, in scopul prevenirii producerii de pagube.
Refuzul de viza se acorda si se exercita asupra documentelor in care se consemneaza operatiuni ce se refera la drepturi si obligatii patrimoniale ale unitatii.
Astfel, se supun controlului financiar preventiv operatiuni cum sunt:
- incheierea contractelor cu parteneri interni si externi;
- incasarile si platile in lei si in valuta, de orice natura, efectuate in numerar si prin operatiunile bancare, cu persoane juridice sau fizice;
- trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a capitalului social;
- gajarea, inchirierea sau concesionarea bunurilor subunitatilor sau unitatilor componente.
Operatiunile, documentele supuse controlului financiar preventiv pot fi completate prin dispozitiile conducerii agentului economic in functie de specificul activitatii si structurii ei organizatorice.

- Controlul financiar propriu, este o forma a controlului financiar ulterior care urmareste respectarea dispozitiilor legale cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor materiale si banesti pe baza documentelor inregistrate in evidenta tehnic-operativa si in contabilitate.
In functie de specificul activitatii, controlul financiar propriu are ca obiective principale respectarea normelor legale cu privire la:
- existenta, integritatea, pastrarea si paza bunurilor si valorilor de orice fel si detinute sub orice titlu;
- utilizarea valorilor materiale si banesti, declasarile si casarile de bunuri;
- efectuarea, in numerar sau prin cont, a incasarilor si platilor, in lei si in valuta, de orice natura, inclusiv a salariilor si a retinerilor din acestea si a altor obligatii fata de salariati.
Acest control se efectueaza ori de cate ori se apreciaza ca este necesar fiind in totalitate sau prin sondaj in raport cu volumul, valoarea si natura bunurilor, tentatiile si posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare si gestionare, precum si frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzandu-se un numar reprezentativ de repere si documente care sa permita stabilirea unor concluzii temeinice asupra respectarii actelor normative din domeniul financiar, contabil si gestionar.
In cazul constatarii de pagube, controlul se extinde asupra intregii perioade in care, legal, pot fi luate masuri de recuperare a acestora si de tragere la raspundere a persoanelor vinovate.

c) Dupa organele care il realizeaza controlul poate fi:
- control exercitat de Ministerul Finantelor Publice;
- control exercitat de Autoritatea Nationala de Control;
- control exercitat de Curtea de Conturi.

Controlul exercitat de Ministerul Finantelor Publice are ca obiective:
- administrarea si folosirea fondurilor acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si bugetele fondurilor speciale pentru acoperirea cheltuielilor de functionare si intretinere a organelor centrale si locale ale administratiei de stat si a unitatilor finantate de la bugete;
- administrarea si utilizarea fondurilor acordate pentru realizarea de investitii de interes general;
- constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor pentru subventionarea unor activitati sau produse si pentru alte destinatii prevazute de lege;
- folosirea mijloacelor si a fondurilor proprii in respectarea reglementarilor financiar-contabile din activitatea regiilor si companiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital de stat sau majoritar de stat;
- exactitatea si realitatea bilanturilor contabile si a conturilor de profit si pierderi si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de stat.

Controlul exercitat de Autoritatea Nationala de Control are ca obiective principale: verificare respectarii prevederilor legale in ministere, institutii publice centrale si locale si la alte organe de specialitate precum si coordonarea activitatii corpurilor de control din cadrul ministerelor si autoritatilor publice centrale.
Prin activitatea sa de control, Autoritatea Nationala de Control urmareste:
- verificarea respectarii legislatiei privind reforma economica si administrativa, procesul de privatizare si postprivatizare, aplicarea mecanismelor economiei de piata;
- controlul modului de constituire si de administrare a stocurilor rezerva de stat, inclusiv a resurselor alocate acesteia;
- controlul modului de utilizare a creditelor guvernamentale, a celor garantate de Guvern, precum si a celor acordate institutiilor din subordinea Guvernului de catre organismele financiare internationale;
- verificarea utilizarii alocatiilor si subventiilor bugetare;
- controlul realizarii investitiilor finantate integral sau partial de la bugetul de stat;
- verificarea modului de administrare a patrimoniului institutiilor publice;
- verificarea aplicarii dispozitiilor legale privind stabilirea si reconstituirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si forestiere, precum si a celor referitoare la restituirea imobilelor preluate in mod abuziv de stat;
- verificarea utilizarii fondurilor publice in relatiile dintre autoritatile locale si centrale si societati comerciale;
- verificarea si constatarea oricaror alte disfunctionalitati in activitatea curenta a institutiilor publice executive.

Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi urmareste indeosebi:
- formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, precum si miscarea fondurilor intre aceste bugete;
- constituirea, utilizarea si gestionarea fondurilor speciale si fondurilor de tezaur;
- formarea si gestionarea datoriei publice si situatiei garantiilor guvernamentale pentru credite interne si externe;
- utilizarea alocatiilor bugetare pentru investitii, a subventiilor si transferurilor si a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;
- constituirea, administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile administrative autonome si de catre institutiile publice infiintate prin lege, precum si de organismele autonome de asigurari sociale ale statului;
- situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale de catre institutiile publice, regiile autonome, companiile si societatile nationale, precum si concesionarea sau inchirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publica;
- constituirea, utilizarea si gestionarea resurselor financiare privind protectia mediului, imbunatatirea calitatii conditiilor de viata si de munca.

d) Dupa natura controlului acesta se prezinta sub doua forme
. Control de conformitate;
. Control de performanta.
. Controlul de conformitate vizeaza verificarea modului in care au fost respectate actele normative care reglementeaza domeniul economico-financiar de catre agentii economici si institutiile publice, respectiv daca:
- conturile supuse controlului sunt exacte si conforme cu realitatea si daca inventarierea patrimoniului public a fost facuta la termenele si in conditiile stabilite de lege;
- veniturile institutiilor publice finantate integral sau partial din mijloace extrabugetare au fost constituite legal si incasate la termenele prevazute de lege;
- cheltuielile au fost angajate, lichidate, ordonantate, platite si inregistrate conform reglementarilor legale si in concordanta cu prevederile legii bugetare;
- subventiile si alocatiile pentru investitii s-au acordat de la buget sau din fonduri speciale, in conditiile legii si s-au utilizat conform destinatiilor stabilite;
- contractarea imprumuturilor de stat, rambursarea ratelor scadente ale acestora si plata dobanzilor aferente s-au facut in conditiile legii;
- creantele si obligatiile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale sunt indreptatite sau garantate, iar activele sunt protejate;
- concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica s-a facut conform legii;

- bilanturile contabile si conturile de profit si pierderi sunt exacte si reale.

. Controlul de performanta se refera la economicitate, eficacitate si eficienta si acopera:
- controlul economicitatii activitatilor administrative in concordanta cu principiile si practicile administrative sanatoase si politicile de management;
- controlul eficientei utilizarii resurselor umane, financiare si a altor resurse, incluzand examinarea sistemelor informationale, indicatorilor de performanta si al procedurilor urmate de entitatile controlate pentru remedierea deficientelor identificate;
- controlul eficacitatii indeplinirii atributiilor in atingerea obiectivelor entitatii controlate.

2. PROCEDURI SI TEHNICI DE CONTROL FINANCIAR
2.1. Procedee clasice de control financiar
Multitudinea activitatilor din economie, interconditionarea acestora impune folosirea mai multor procedee de control financiar. Stabilirea procedeului de control este indeosebi determinata in functie de natura si volumul activitatii ce urmeaza a fi controlate.Dintre procedeele de control financiar folosite in practica, mentionam: studiul documentar, controlul contabil, controlul faptic, controlul total sau prin sondaj, analiza economico-financiara etc.
Studiul documentar are ca scop cunoasterea elementelor esentiale si specifice ale activitatii ce urmeaza a fi controlate. Documentarea poate fi de ansamblu sau de detaliu cuprinzand structura interna, trepte ierarhice, competente acte normative care reglementeaza domeniul, instructiuni, norme metodologice, ordine; Pe baza studiului documentar se stabilesc obiectivele de control ce urmeaza a fi cuprinse in tematica de control, urmarindu-se:
- inlaturarea neregulilor si abaterilor financiare;
- solutionarea operativa a unor disfunctionalitati care creeaza probleme in utilizarea fondurilor in cresterea rentabilitatii si eficientei economice;
- solutionarea unor nereguli privind perfectionarea activitatilor economice.
Ca procedee de control financiar, studiul documentelor are ca principale obiective:
- modul de constituire, organizare interna, competente si raspunderi;
- modul de organizare si conducere a evidentei contabile si tehnico-operative;
- rezultatele activitatii consemnate in darile de seama contabile si factorii care au avut influenta negativa asupra acestora;
- incalcarile de lege constatate de organele care au efectuat anterior controlul, mentionate in actele de control incheiate si masurile luate pentru inlaturarea lor;
- sarcinile rezultate din normele interne cat si din actele normative in vigoare care reglementeaza domeniile de activitate, a caror cunoastere asigura orientarea organelor de control in stabilirea aspectelor care trebuie verificate.

Controlul contabil este procedura de control cel mai des utilizat in practica de organele de control, intrucat aprecierea fenomenelor economice nu se poate realiza decat pornind de la analiza documentelor justificative care au stat la baza inregistrarilor in contabilitate sau in evidenta tehnico-operativa. Controlul contabil presupune verificarea atat a documentelor de dispozitie care reflecta declansarea operatiunilor economice cat si a documentelor de executie care fac dovada procedurii efective a operatiunii economice. Prin acest procedeu de control se stabileste realitatea, legalitatea, oportunitatea si necesitatea operatiunilor economice precum si eficienta acestor operatiuni.
Controlul contabil poate avea un caracter preventiv atunci cand se verifica documentele care se primesc la contabilitate pentru inregistrare, caracter concomitent cand se verifica lucrarile premergatoare intocmirii bilantului contabil sau ulterior cand se verifica bilanturile contabile sau darile de seama contabile.

Controlul faptic este un procedeu de control utilizat pentru a stabili exactitatea si existenta mijloacelor materiale si banesti necesare desfasurarii activitatii. Principalele tehnici si instrumente de control faptic sunt: inventarierea, expertiza tehnica si analiza de laborator, observarea directa si inspectia tehnica etc..

Inventarierea constituie modalitatea prin care se stabileste la un moment dat existenta stocurilor si realitatea soldurilor conturilor contabile.
Inventarierea ca tehnica de control este diferita sau cel mult coincide partial cu activitatea de inventariere a intregului patrimoniu care se efectueaza cel putin o data p e an si constituie o etapa premergatoare intocmirii bilanturilor contabile. Inventarierea de control presupune compararea soldurilor scriptice si faptice pentru operatiunile care sunt considerate sau exista suspiciuni ca au fost realizate cu incalcarea normelor legale .
Expertiza tehnica si analiza de laborator sunt modalitati de control utilizate in controlul financiar pentru studierea unui fenomen economic pentru care organul de control nu are pregatirea necesara, aparatura necesara sau nu are competenta legala de a efectua asemenea operatiuni.
Rezultatele expertizei tehnice si analizei de control sunt utilizate ca probe in instrumentarea controalelor organelor de control.
Observarea directa este o modalitate de control utilizata pentru urmarirea la fata locului a modului de organizare si desfasurarea a muncii din diferite sectoare de activitate.Inspectia fizica este modalitatea de a constata existenta sau inexistenta unui post de activ, a imobilizarilor sau a actelor justificative inregistrate in evidenta.

Controlul total sau prin sondaj
In practica controlul poate fi exercitat total sau prin sondaj. Controlul total se efectueaza in cazul unitatilor mici si presupune verificarea tuturor operatiunilor economice pe o perioada determinata, de regula un an.
Controlul total ofera o imagine completa si clara asupra intregii activitati si da posibilitatea luarii unor masuri care sa duca la eficentizarea acesteia.
Controlul prin sondaj, presupune verificarea unor anumite documente si operatiuni care permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmarit. Eficienta controlului prin sondaj depinde de nivelul de pregatire profesionala a controlorului, de experienta acestuia in a alege perioada supusa controlului, operatiunile si documentele ce se controleaza si care dau posibilitatea generalizarii concluziilor si luarea celor mai bune masuri pentru inlaturarea fenomenelor negative.
De multe ori controlul prin sondaj se transforma in control total atunci cand pentru a stabili intinderea si amploarea termenului se impune efectuarea unui control complex si atotcuprinzator.
Tehnicile si modalitatile de control se intrepatrund in forme multiple si variate cum ar fi:
- controlul simultan este acel control care se efectueaza la mai multe obiective similare;
- controlul direct este si un control simultan si se efectueaza in timpul executiei activitatilor respective;

- controlul propriu este in acelasi timp si simultan si se exercita in timpul executiei lucrarilor cat si pe masura finalizarii lor;
- controlul periodic este cel organizat la intervale regulate si cuprinde totalitatea obiectivelor sau a faptelor de controlat care au drept caracteristici principala repetabilitate (controlul balantelor lunare, controlul anual al stocurilor etc.).
Controlul periodic include si controlul exceptional, sporadic, ocazional, indicat in cazul cand intervine un risc sau exista amenintarea unui pericol;

Analiza economico-financiara
Analiza economico-financiara este atat un procedeu de control dar si un instrument metodologic, utilizat de controlul financiar prin care activitatea economica controlata este descompusa pe elemente constitutive si studiaza raporturile existente intre acestea.
Tehnica generala de analiza economico-financiara presupune determinarea elementelor structurale a factorilor care influenteaza direct sau indirect fenomenul economic, corelatia dintre acesti factori si fenomen, dintre cauza si efect.
Analiza economico-financiara presupune cercetarea activitatii atat aspect calitativ respectiv depistarea legaturilor cauzale intre fenomene, dar si cantitativ prin cuantificarea influentelor asupra fenomenului economico-financiar.Tehnicile utilizate in analiza economico-financiara sunt multiple, printre cele mai des intalnite enumeram:
- divizare;
- gruparea;
- corelatia;
- calculul matricial;
- cercetarea operationala.
Utilizarea unor anumite modalitati, tehnici de control cu analiza economico-financiara a activitatii este in functie de natura surselor de date, de modul lor de culegeri, inregistrare, prelucrare si pastrare.Intre analiza economico-financiara si controlul contabil exista o stransa corelatie si interdependenta desi acestea pot fi separate atat din punct de vedere teoretic cat si practic. Analiza presupune utilizarea controlului contabil pentru a se asigura ca informatiile folosite sunt exacte si reale, iar controlul contabil foloseste rezultatele analizei in scopul orientarii generale a activitatii si descoperirii laturii negative ale acesteia. Analiza utilizeaza date sintetice, centralizate, dari de seama contabile pentru a scoate in relief legaturi cauzale dintre diverse fenomene, controlul contabil si cel faptic utilizand date din evidenta analitica si tehnico-operativa.
Un rol deosebit in analiza economico-financiara il are instrumentul matematic.
Utilizarea instrumentelor matematice de calcul si analiza in efectuarea controlului financiar este dependenta de folosirea lor in munca de organizare si desfasurare a activitatii economice.