Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinder 11111s1816l ea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:
- valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite genericVENITURI;
- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie
Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
-sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)
-sub forma de lista(schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de inteprindere in cursul exercitiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul exercitiului.
Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe scheme de cont de profit si pierdere.
SCHEMELE DE CONT DE REZULTATE PROPUSE DE DIRECTIVA a IV-a
SE POT REPREZENTA ASTFEL:
|
STRUCTURA DETALIATA A CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE FORMAT "LISTA" CU PREZENTAREA CHELTUIELILOR DUPA NATURA LOR |
|
|
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. . . 16. 17. 18. 19. 20. 21. |
Marimea reala acifrei de afaceri. Variati stocurilor de produse finite si lucrari in curs de executie. Lucrari efectuate de intreprindere pentru sine si inregistrate in activ. Alte venituri de exploatare. a) Cheltuieli cu materii prime si materiale consumabile. b) Alte cheltuieli externe. Cheltuieli de personal. a) Corectarile de valoare privind cheltuielile de constituire, imobilizarile corporale si necorporale. b) Corectarile de valoare privind elementele activului circulant, in masura in care ele depasesc corectarile normale de valoare in cadrul intreprinderii. Alte cheltuieli de exploatare. Venituri ce provin din participatii, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile legate. Venituri care provin din alte valori mobiliare si din alte creante ale activului imobilizat, cu mentionare separata a celor ce provin de la intreprinderile legate. Alte dobanzi si venituri asimilate, cu mentionarea separata a celor ce provin de la intreprinderile legate. Corectarile de valoare privind imobilizarile financiare si valorile mobiliare apartinand activului circulant. Dobanzi si cheltuieli asimilate cu mentionarea separata a celor ce vizeaza intreprinderile legate. Impozitul asupra rezultatului care provine din activitatile ordinare. Rezultatul care provine din activitatile ordinare dupa impozitare. Venituri extraordinare. Cheltuieli extraordinare. Rezultate extraordinare. Impozitul asupra rezultatelor extraordinare. Alte impozite care nu figureaza in posturile anterioare. Rezultatul exercitiului |
STRUCTURA CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE IN NORMALIZAREA CONTABILA INTERNATIONALA
Organismul international de normalizare contabila (IASC considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.
In "Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare" denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:
veniturile
cheltuielile
Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.
In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)
Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge:
cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc.
pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe
naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.
Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.
|
