Contabilitatea operatiunilor de incasari si plati din venituri proprii

Institutiile publice pot desfasura si activitati finantate integral sau partial din venituri proprii. Asemenea activitati se 424g68e intalnesc la institutiile de spectacole, muzee, cantinele de elevi si studenti, institutiile de cercetari, etc.

Sumele incasate din veniturile proprii se inregistreaza in conturile din grupa 56 „Disponibil al institutiilor publice si activitatilor finantate integral sau partial din venituri proprii”.

Grupa 56 „Disponibil al institutiilor publice si activitatilor finantate integral sau partial din venituri proprii” cuprinde urmatoarele conturi:

560 „Disponibil al institutiilor publice finantate integral din venituri proprii”;

561 „Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii”;

562 „Disponibil al activitatilor finantate din venituri proprii”.

Contul 560 „Disponibil al institutiilor publice finantate integral din venituri proprii” este un cont de activ. Se debiteaza cu sumele incasate din venituri proprii si se crediteaza cu platile efectuate. Soldul este debitor si reprezinta disponibilitatile existente in cont.

Evidenta analitica a incasarilor si platilor se tine pe articole si aliniate in cadrul fiecarui capitol si subcapitol.

Exemplu

1. Institutia publica „X” (de cercetare) valorifica produsele obtinute la pretul de vanzare 1.400 lei si incaseaza suma. In vederea achizitionarii unui program informatic, institutia contracteaza un imprumut pe termen scurt de 500 lei cu o dobanda de 50 lei. Cumpara programul informatic, potrivit facturii, la valoarea de 1600 lei. La scadenta ramburseaza imprumutul si plateste dobanda.

- inregistrarea livrarii produselor:

- incasarea sumei:

- inregistrarea imprumutului pe termen scurt:

- receptionarea programului informatic:

- achitarea datoriei fata de furnizori:

- inregistrarea dobanzii aferente imprumutului primit:

- rambursarea imprumutului pe termen scurt si a dobanzilor:

Nota: Institutia publica inregistreaza si scaderea din gestiune a produselor finite.

2. Reflectarea in contabilitate a sumelor incasate reprezentand amortizarea activelor fixe detinute de serviciile publice de interes local.

- incasarea sumelor:

(in prealabil s-a inregistrat creanta):

- virarea sumelor intr-un cont distinct la unitatile trezoreriei statului:

In anumite situatii, institutiile publice finantate din venituri proprii beneficiaza de subventii in completarea acestora. Astfel, incasarile si platile efectuate de aceste entitati se realizeaza cu ajutorul contului 561 „Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii”. Este un cont de activ care se debiteaza cu incasarile provenite din venituri proprii si subventii, respectiv se crediteaza cu platile efectuate. Soldul debitor reprezinta disponibilitatile banesti existente la un moment dat.

Evidenta analitica a incasarilor si platilor este organizata pe articole si aliniate in cadrul fiecarui capitol si subcapitol.

Contul 561 „Disponibil al institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii” are legaturi de corespondenta ca si contul 560 „Disponibil al institutiilor finantate din venituri proprii”, cu precizarea ca se debiteaza si cu subventiile primite. Formula contabila este de forma:

Contul 562 „Disponibil al activitatilor finantate din venituri proprii” tine evidenta sumelor incasate din venituri proprii, potrivit reglementarilor legale in vigoare. Contabilitatea analitica a incasarilor si platilor se tine pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Contul 562 „Disponibil al activitatilor finantate din venituri proprii” este un cont de activ. In debitul contului se inregistreaza incasarile reprezentand venituri proprii, iar in credit platile efectuate.

Soldul debitor reprezinta disponibilul existent in cont.

Contabilitatea ajustarilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

Inregistrarea constituirii ajustarilor pentru deprecierea obligatiunilor emise si rascumparate reprezinta o cheltuiala financiara, iar anularea sau diminuarea ajustarilor, deja constituite, reprezinta un venit financiar.

Evidenta ajustarilor pentru deprecierea obligatiunilor emise si rascumparate se realizeaza cu ajutorul contului 595 „Ajustari pentru pierderea de valoare a obligatiunilor emise si rascumparate”. Este cont de pasiv, rectificativ al valorii obligatiunilor emise si rascumparate. Contabilitatea analitica se tine pe feluri de obligatiuni emise si rascumparate, supuse ajustarii.

Se crediteaza cu sumele reprezentand constituirea sau majorarea ajustarilor pentru pierderea de valoare aferenta obligatiunilor emise si rascumparate si se debiteaza cu sumele reprezentand diminuarea sau anularea ajustarilor pentru deprecierea acestora. Soldul creditor reflecta ajustarile constituite pentru deprecierile existente la sfarsitul perioadei.

Exemplu

Se constituie ajustari pentru pierderea de valoare la sfarsitul exercitiului financiar pe baza procesului verbal de inventariere, in suma de 50 lei:

In exercitiul financiar N-1 se anuleaza valoarea ajustarii, deoarece a ramas fara obiect:

Contabilitatea cheltuielilor institutiilor publice

Organizarea contabilitatii de angajamente in institutiile publice presupune organizarea si conducerea contabilitatii drepturilor constatate si a veniturilor incasate, precum si a angajamentelor si a platilor efectuate, potrivit bugetului aprobat.

Organizarea si conducerea contabilitatii potrivit contabilitatii de angajamente este obligatorie pentru:

ministere,

celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale,

alte autoritati publice,

institutiile publice autonome si institutiile din subordinea acestora, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credite,

unitatile administrativ-teritoriale,

institutiile si serviciile publice de subordonare locala care au personalitate juridica,

institutiile publice finantate din bugetul asigurarilor sociale de stat, ai caror conducatori au calitatea de ordonatori de credit.

Punerea in aplicare a principiilor contabilitatii de angajamente, precum si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate pentru Sectorul Public impune gruparea cheltuielilor si veniturilor in contabilitate dupa natura activitatii in:

cheltuieli si venituri ordinare (operationale),

cheltuieli si venituri financiare

cheltuieli si venituri extraordinare.

Activitatile ordinare sunt „orice activitati care sunt angajate de o entitate, ca parte a serviciilor sau activitatilor sale comerciale. Activitatile ordinare includ orice activitati conexe in care entitatea se angajeaza in promovarea incidenta sau care deriva din aceste activitati.”[1] (IPSAS 1) definitie

In urma inregistrarii veniturilor si cheltuielilor din activitati ordinare rezulta surplusul sau deficitul din activitati ordinare, care reprezinta „valoarea reziduala ce ramane dupa ce cheltuielile ce deriva din activitatile ordinare au fost deduse din veniturile ce deriva din activitati ordinare.”[2]

Activitatile ordinare sau cum mai sunt cunoscute – activitati de exploatare sau operationale, in contextul situatiilor financiare, se refera la acele activitati pe care entitatea le desfasoara pentru a-si atinge obiectivele fundamentale.

De aceea, trebuie facuta distinctie intre veniturile curente, respectiv cheltuielile generate din activitatile de exploatare, de cele ce apar din detinerea activelor sau de cele legate de finantarea operatiunilor entitatii. Cu toate acestea, cele din urma nu pot fi incluse nici in categoria activitatilor extraordinare.