Contabilitatea, parte componenta a sistemului informațional economic

Contabilitatea, parte componenta a sistemului informațional economic. Locul și rolul ei in activitatea unitaților economice.

Studiind trecutul și evoluția contabilitații, de la primele insemnari contabile pana la contabilitatea actuala, putem consemna ca in toate oranduirile sociale s-a simțit nevoia folosirii contabilitații pentru a evidenția, sistematiza, controla, analiza și interpreta fenomene legat de activitatea economica a societații omenești, devenind indispensabila pentru intreprindere ca tutelara de patrimoniu. Marele poet și ganditor german Goethe aprecia ca „este una dintre cele mai sublime creațiuni ale geniului umanoglinda a trecutului și calauza a viitorului” (Dupa Octavian Bojian, B 444j99e azele contabilitații, Edit. Eficient, Buc., 1997, p.18.), iar Sombart Werner, cercetand rolul contabiltații in progresul omenirii, sublinia ca prin ea se desavarșesc normele de conducere ale intreprinderii, deoarece, „ordinea si claritatea in afaceri, maresc gustul de a economisi, de a castiga; prin ea sistemul economic capitalist si-a putut realiza ideea de castig si de economicitate sau rationalism economic” (Oct. Bojian, op. cit. p.18).

Odata cu automatizarea lucrarilor de contabilitate, tehnica contabila isi depaseste rolul stabilit de secole, acela de a produce documente de inchidere a unei perioade de gestiune, rol cu care a fost identificata mult timp, devenind actualmente, o tehnica larga de culegere si tratare a informatiei care se straduieste, in baza metodelor stiintifice „sa cuprinda evolutia viitoare a activitatii economice” (O.Bojian, ao.cit.p.18).

Riscurile la care este supusa intreprinderea in conditiile mediului concurential al pietei fac indispensabila informatia contabila.

Contabilitatea este si trebue conceputa ca parte esentiala a sistemului informational economic al intreprinderii privita ca sistem ce intra in relatii cu mediul inconjurator in care activeaza, primind informatii din afara pe care le trimite conducerii pentru a interveni si lua deciziile necesare reglarii activitatii acestuia. Astfel, contabilitatea devine mijlocul de informare operativa, dinamica, asupra desfasurarii proceselor economice din intreprindere, instrumentul de analiza, coordonare si control al activitatii economico-financiare, pentru cunoasterea precisa a pulsului economic si luarea deciziilor optime.

Contabilitatea are, prin natura sa, calitatea de stiinta fundamentala si aplicata, teorie si practica in acelasi timp. Ca stiinta ea este permanenta si universala. Este permanenta in sensul ca se bazeaza pe legi proprii care au calauzit-o intodeauna si vor ramane valabile cat timp va exista productia si schimbul de produse. Este universala in sensul ca a aparut si se conduce pe baza acelorasi principii si legi, peste tot oriunde s-ar folosi. Faptul ca se internationalizeaza si universalizeaza continuu o demonstreaza cele peste 31 de standarde contabile internationale elaborate de Comisia Internationala de Standarde Contabile (IASC).

Contabilitatea este totodata o tehnica (adica un instrument) creat de om pentru a raspunde unor nevoi precise – M. Ristea, Corina Graziela Dumitru, Bazele contabilitații, Edit. Universitara, Buc., 2006, p.7).Contabilitatea este o tehnica de informare a intreprinderii ințeleasa ca organism, ca entitate autonoma – obiect al contabiltații ce produce pentru piața bunuri și servicii.

Este o tehnica de informare esențial cantitativa, informațiile furnizate fiind exprimate in unitați monetare, adica valoric, dar și in unitați sau cantitați fizice (efectiv de personal, m³, tone, ha, etc.).

Referindu-se la cele doua teze (contabilitatea este o știința, adica principii de explicare și contabilitatea este o tehnica, adica ansamblul mijloacelor și procedeelor aplicate in vederea unui scop), autorul francez Charles Penglaou remarca faptul ca dezbaterile asupra acestora „au umplut secolele ce ne separa de Luca Paciolo” (Oprea Calin, Mihai Ristea, Bazele contabilitații, Ed. Did. și Ped. R.A., Buc, 2003, p.5-6), cand, de fapt, cele doua concepte nu sunt antitetice; contabilitatea este simultan teorie științifica, adica sistem de principii care explica și informeaza și tehnica, care inregistreaza și clasifica tranzacțiile și evenimentele care marcheaza viața diverselor entitați, in scopul furnizarii de informații necesare luarii deciziilor economice.

1.2.1. Utilizatori ai informațiilor contabile

Informațiile oferite de contabilitate sunt utile pentru urmatoarele categorii de utilizatori:

a)         Cei ce gestioneaza o intreprindere (managementul sau conducerea):

proprietari, parteneri, consiliul de ad-ție, președintele și vicepreședintele societații, manageri, șefi de departamente, auditori, adica grupul de oameni ce poarta responsabiltatea totala privind exploatarea intreprindeii și atingerea obiectivelor sale. Pentru a decide daca rezultatele activitații corespund planurilor inițiale, managerii au nevoie de informații pe baza caora sa raspunda la intrebari ca: nivelul profitului in ultimul trimestru; care sunt cele mai profitabile produse?; care sunt costurile de fabricație ale fiecarui produs?; rezultatele pe produs etc.

In esența, managementul iși concentreaza atenția asupra a doua obiective principale: profitabilitatea (capacitatea intreprinderii de a obține profituri suficiente pentru a atrage și pastra capitalul investit in societate) și lichiditatea (adica masura in care disponibilitațile sunt suficiente pentru achitarea datoriilor scadente).

b)         Cei care au interes financiar direct in societate:

● investitori actuali sau potențiali ce se intereseaza de rezultatele

trecute și profiturile potențiale, pentru a estima beneficiul adus de propriile investiții;

• creditorii actuali sau potențiali (banci, companii financiare, societați de

valori mobiliare, de asigurari. Ei sunt interesați de informații ce le permit sa determine daca entitatea va avea disponibilitațile necesare pentru a achita la scadența imprumuturile și dobanda;

• furnizorii și alți creditori comerciali consuma informații care sa le creeze o

imagine asupra indicatorilor de performanța ai intreprinderii (rentabilitate, lichiditate, solvabilitate, etc.);

• clienții, ca parteneri de afaceri, au nevoie de informații ce vizeaza susținerea

ciclului de fabricație, asigurarea continuitații activitații intreprinderii pentru derularea contractelor de lunga durata;

• angajații, ca principali furnizori ai forței de munca au nevoie de informații despre continuitatea activitații, profitabilitatea ei, despre capacitatea de a le oferi remunerații, pensii, prime, locuri de munca, asigurari de sanatate, etc.

c)          Persoane, organizații, investitori care au un interes financiar

indirect in intreprindere cum ar fi:organe fiscale (interesate de capacitatea intreprinderii de a-și achita impozitele, taxele); organe de control (in scopul protejarii societații in raport cu anumite riscuri (cotațiile la bursa; emisiunile, vanzarile, cumpararile de acțiuni); organe de planificare (pentru elaborarea politicilor economice și programelor economice la nivel național); publicul (care poate fi interesat de intreprindere in calitate de potențial investitor, angajat, furnizor); guvernul și instituțiile sale, care consuma informații privind politicile de alocare centralizata a resurselor bugetare, fiscalitatea, construirea informațiilor macroeconomice (venit național, PIB, etc); alte grupuri (uniuni sindicale, organizații ale consumatorilor, etc), care au nevoie de informații referitoare la finanțarea și profitul societaților, la efectele activitaților asupra șomajului, inflației, mediului inconjurator, problemelor sociale, calitații vieții (inspirat din Mihai Ristea, Corina Grațiela Dumitru, Op. cit., p. 8-10).