CUPRINS:
ARGUMENT
CAPITOLUL 1: Contabilitatea productiei imobilizate
1.1.Notiunea de productie in economie,tehnologie si contabilitate
1.2.Productia imobilizarilor corporale si necorporale
1.3.Productia imobilizarilor financiare
1.4.Productia imobilizarilor in curs de executie
CAPITOLUL 2:Contabilitatea productiei stocate si in curs de executie
2.1.Evaluarea productiei stocurilor
2.2.Evaluarea productiei destinata pietei
2.3.Evaluarea destinata consumului propriu
2.4.Evaluarea productiei in curs de executie
CAPITOLUL 3:Costul de productie conform IASC
3.1.Tipuri de preturi referitoare la active
3.2.Tipuri de costuri ale activelor
3.3.Modalitati de inventariere a productiei de active
APLICATII
BIBLIOGRAFIE
ARGUMENT
j
Evolutia contabilitatii este strans legata de evolutia economica,preocuparile pentru a retine si ordona datele si informatiile cu privire la gestiunea averii personale sau acelei publice ,nascandu-se atunci cand existenta si miscarea bunurilor nu mai putea fi memorata decat in scris.
Arheologia a furnizat numeroase dovezi din care rezulta ca popoarele lumii antice au folosit anumite tehnici contabile din codul regelui caldeean Hammurabi,rezulta ca asiro-caldeenii utilizau documente justificative,aplicau tehnica calcularii dobanzilor si foloseau conturile.
Rolul contabilitatii este precizat prin lege ca fiind "instrument principal de cunoastere,gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute".
Desi tehnica de calcul si informatica au adus numeroase inlesniri celor chemati sa finalizeze informatia contabila,calculatoarele nu au schimbat obiectivele si principiille contabilitatii,ci dimpotriva,si-au adoptat programele,avand in vedere finalitatea lucrarilor contabile.
Obiectivul contabilitatii este sa ofer 626j910g e o imagine fidela,clara si completa cu privire la patrimoniu,rezultate si situatia financiara.
Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturior si obligatiilor care au o estimare baneasca.Existenta patrimonilui este legata de existenta unei persoane:fizice sau juridice,ca subiectde patrimoniu,care sa aibe poseia si gestiunea binuriolor materiale,drepturilor si obligatiilor,cu conditia de a exercita liber acte de dispozitie si administratie aspra sa.
Activele imobilizate sunt acele active pe termen lung,care se caracterizeaza prin faptul ca perioada de utlizare si lichiditate este mai mare de un an,participa la desfasurarea mai multor circuite economice,sunt folosite la realizarea procesului de productie.
Productia reprezinta procesul crearii bunurilor necesare existentei si dezvoltarii societatii,in cursul caruia oamenii transforma sau modifica obiectele din natura potrivit trbuintelor lor.
Productie de marfuri este o forma de organizare,in care produsele muncii sunt create de diferiti producatori independenti,autonomi,fiecare dintre ei specializandu-se in confectionarea unui produs oarecare,astfel incat pentru satisfacerea nevoilor sale este necesara vanzarea-cumpararea de produse pe piata.
Bunul material rezultat dintr-un proces de munca, se numeste produs.
Dintre active,la baza productiei se afla imobilizarile corporale si stocurile. Conturile sunt tratate si de Standardele Internationale.
Imobilizarile se inregistreaza pe conturile din clasa 2,iar in Standardele Internationale sunt reprezentate de norma 16.Aceasta norma internationala grupeaza regulile de contabilizare si de evaluare referitoare la imobilizari.Ea trateaza,in mod special,calculul costurilor acestor active,amortizarea lor si posibilitatea de a practica reevaluarea.
In anumite cazuri,normele contabile internationale autorizeaza ca valoarea contabila a imobilizarilor sa fie initial constatata conform unei abordari diferite de cea care este prescrisa in norma 16.De exemplu,in virtutea"celeilalte metode autorizate" pentru diferenta negativa din achizitie",norma IAS22"Gruparile de intreprinderi"prevede ca imobilizarile achizitionate in cadrul unei grupari de intreprinderi sa fie evaluate initial la valoarea justa,chiar si atunci cand aceasta este mai mare.
Identificarea elementelor ce raspund definitiei imobilizarilor este uneori delicata,cu predilectie atunci cand este vorba despre active complexe.IASC citeaza,in acest sens,avioanele,pentru care motoarele au,in general,o durata de utilizare mai scurta decat carlinga.Intr-un astfel de caz,fiecare element trebuie contabilizat in mod separat.
O imobilizare corporala care este contabilizata printre active trebuie initial sa fie evaluata la costul sau de achizitie sau,daca este fabricata de intreprindere insasi,la costul de productie.
Capitolul I : Contabilitatea productiei imobilizate
1.1.Notiunea de productie in tehnologie, economie si contabilitate
Productia in tehnologie se refera la activele patrimonilale
care pot fi grupate si clasificate dupa criterii diferite:
-natura activelor patrimoniale
-lichiditatea activelor
Precum si in alte domenii, in economie,pentru a se asigura obiectul consumului trebuie sa existe productie.Aceasta se realizeaza de catre producator.Bunurile economice obtinute din activitatile organizate de acesta:(hrana,imbracaminte,mobila,locuinte,automobile e.t.c.)si serviciile(transport,invatamant,emisiuni Tv,radio,servicii sanitare e.t.c.)sunt oferite consumatorului.
Producatorul isi desfasoara activitatea intr-un cadru organizat,creandu-si conditiile necesare,isi procura unelte,instalatii,materii prime,materiale e.t.c. angajeaza lucratori.Relevam astfel ca activitatea de creare de bunuri are loc intr-o firma sa intreprindere.
Totalitatea elementelor de care firmele au nevoie pentru a produce bunuri economice poarta numele de factori de productie.
Astfel un producator pentru a procura imbracaminte are nevoie de stofa,ata,masina de cusut(hala in care se lucreaza),suprafata de pamant pe care se afla construita hala,lucratori specializati in executarea de confectii,energie si combustibil pentru productie,e.t.c.
Dupa cotinutul si natura lor factorii de productie se clasifica in trei categorii:munca,natura si capital.
Munca reprezinta o activitate specific umana,constienta si cu o finalitate(scop)precisa.
Natura ca factor de productie subsumeaza pamantul,apa,resursele minerale si cosmice(lumina caldura)la care omul face apel pentru a produce si pe care le influeteaza prin munca.
Capitalul ca factor de productie reprezintra ansamblul bunurilor produse prin munca si utilizate pentru obtinerea altor bunuri si/servicii economice destinate vanzarii.
Combinarea factorilor de productie este operatia tehnico-economica de unire a factorilor de productie in care cantitatea si calitatea fiecaruia sunt in functie de bunurile ce urmeaza a fi produse,de cantitatea acestora si de alti parametrii,astfel incat eficienta lor sa fie maxima.
In contabilitate, rezultatul material al activitatilor economice cu caracter productiv se concretizeaza in 3 categorii:
-produse finite(cont 345)care au parcurs toate fazele procesului tehnologic,urmand a fi vandute;
-semifabricate(cont 34)care au parcurs partial fazele procesului tehnologic,dar pot fi vandute in aceasta stare;
-produse reziduale(cont 346)care au rezultat necorespunzatoare calitativ,neputand fi vandute(rebuturi).
Pentru evidenta acestor stocuri si miscarii lor se folosesc conturile: 341"Semifabricate", 345 "Produse finite", 346 "Produse reziduale", precum si contul rectificativ 348 "Diferente de pret la produse".
Contul 345"Produse finite" evidentiaza stocurile de produse finite aflate in patrimoniul unitatii si miscarea lor.
Intrucat,din necesitati practice,produsele se pot evalua si inregistra in conturile corespunzatoare la alte preturi decat costurile lor efective,se impune folosirea unui cont anume
care sa evidenteze diferenrele stabilite intre preturile de inregistare si costurile efective de productie,folosindu-se contul 348 "Diferente de pret le produse".
La sfarsitul perioadei de gestiune,o parte din productie se poate afla in curs de executie si,de aceea, apare necesitatea interventiei conturilor 331"Produse in curs de executie" si 322"Lucrari si servicii in curs de executie".
Reflectarea in contabilitate a operatiunilor privind produsele finite este dependenta de inventar adoptat pentru evidenta acestora:inventarul permanent si inventarul intermitent.
In contabilitate se reflecta notiunea de Activ si Pasiv,care fac parte din Planul General de Elemente al acesteia.
Activul reprezinta bunurile economice ca elemente ale patrimoniului cu valoare pozitiva pentru intreprindere.
1.2 Productia imobilizarilor necorporale si corporale
Masa elementelor de activ,este impartita pe subdiviziuni,in raport de natura,modul de utilizare al bunurilor si lichiditatea acestora.Structurile care raspund la o asemenea cerinta sunt cele de active imobilizate si circulante.
Activele imobilizate cuprind valori economice de investitie ale agentilor eonomici,a caror perioada de utilitate are un termen mai lung si nu se consuma la prima intrebuintare,fiind exploatabile pe o perioada mai mare de un an.Deoarece pastreaza starea initiala,sunt considerate active stabile sau fixe.
In concordanta cu Planul de Conturi General,activele imobilizate sunt diferentiate astfel:
-imobilizari necorporale;
-imobilizari corporale;
-imobilizari financiare.
Imobilizarile necorporale sunt variate si sunt reprezentate prin bunuri concrete.Ele sunt valori intangibile,reprezentate printr-un document juridic sa comercial.Varietatea lor multipla a facut necesara introducerea mai multor conturi specifice de evidenta,care cuprind urmatoarele elemente patrimoniale:cheltuieli de constituire(contul "201"),cheltuielile de cecetare si dezvoltare(contul"203")cocesiuni,brevete si alte drepturi si valori similare(contul"205");fond comercial(contul "207");alte imobilizari necorporale(contul"208").
In economia unitatilor patrimoniale,mijloace de productie,de natura imobilizarilor corporale sau a capitalului permanent,ocupa un loc important,fiind acea componenta a patrimoniului care defineste capacitatea tehnica de productie sau potentialul de a crea venituri,in concordanta cu obiectul de activitate.Grupa imobilizarilor corporale cuprinde doua categorii distincte:terenuri(contul "211")si mijloace fixe("212").
Reevaluarea imobilizarilor corporale
Norma 16 face din evaluarea la costuri istorice(costul de achizitie sau de productie diminuat)prelucrarea sa de refrinte.Totusi reevaluarea imobilizarilor corporale este autorizata.
Reevaluarea consta in inlocuirea valorii nete contabile a bunului cu valoarea sa justa,altfel spus cu valoarea sa reala.
Similar imobilizarilor corporale,un activ necorporal nu poate sa fie reevaluat,fara sa aplice aceeasi prelucrare tuturor elementelor din aceeasi categorie.Exceptie face cand valoarea justa este mai mare.
1.3. Productia imobilizarilor financiare
Imobilzarile financiare reprezinta o forma de plasare a capitalului social disponibil sau al unor actiuni si drepturi de creanta ale unei societati in capitalul altei societati,cu scopul de a realiza venituri sub diferite forme.In aceasta categorie,legiuitorul include:
-"Titlurile de participare",simbolizate cu 261
-"Creante legate de participatii" 2671
-"Imprumuturi acordate pe termen lung" 2672
-"Alte creante imobilizate" 2677
-"Dobanzi aferente creantelor imobilizate" 2678
Imobilizarile financiare, cu exceptia garantiilor, sunt aducatoare de dividende sau dobanda sau chiar obtinerea unor facilitati sau prioritati in lantul cooperarii productive sau comerciale.
Pentru a-si realiza activitatea, o intreprindere investeste in imobilizari corporale si necorporale. Totusi, aceste investitii productive nu constituie singura cale de dezvoltare, la indemana conducatorilor ei. Acestia pot sa recurga si la investitiile financiare, ceea ce este sinonim cu o strategie de dezvoltare externa.
Investitiile financiare sunt reprezentate, in principal, de titlurile emise de alte intreprinderi, cumparate si detinute o perioada mai mare de un an. In aceasta categorie de investitii sunt cuprinse si creantele imobilizate generate de acordarea de imprumuturi.
Activele imobilizate sunt delimitate pe obiecte de evidenta. In cazul imobilizarilor financiare constituie obiecte de evidenta fiecare categorie de titluri si creante imobilizate strict delimitate dupa valoarea de intrare in patrimoniu, data achizitiei, emitentul titlurilor.
1.4.Productia imobilizarilor in curs de executie
In legatura cu organizarea evidentei imobilizarilor apare si categoria imobilizariloor necorporale si corporale in curs,inregistrate prin conturile 230 si respectiv 231.
Imobilizarile necorporale in curs reprezinta costul de productie,respectiv de achizitie,privind imobilizarile necorporale,neterminate pana la finele exercitiului.
Imobilizarile corporale in curs reprezinta,printre altele,investitiile neterminate,efectuate in regie sau antepriza,care se evalueaza la costul de productie,respectiv la costul de achizitie,reprezentand pretul de deviz investitiei.Imobiloizarile in curs corporale se trec in categoria mijloacelor fixe,dupa efectuarea receptiei,darea in folosinta sau punerea in functiune a acestora,dupa caz.Investitiile efectuate la mijloacele fixe concesionate,luate in locatie de gestiune se inregistreaza in contabilitatea unitatii patrimoniale care le-a efectuat.
De fapt imobilizarile in curs sunt investitii care reprezinta totlitatea cheltuielilor ocazionate de crearea de noi mijloace fixe,in scopul modernizarii celor existente sau crearea de noi capacitati.
Din motive partial intemeiate analiza normei IAS11,este atasata ciclului de investire.Daca avem in vedere anvergura si finalitatea lucrarilor de constructii,optiunea noastra este intemeiata.Pe de alta parte,contabilizarea imobilizarilor in curs,ridica problema justei imputari a veniturilor si cheltuielilor,precum si a momentului in care trebuie sa se determine nerezultatul acestei lucrari.
Obiectivul normei 11 este de a prescrie o prelucrare contabila a veniturilor si costurilor referitoare la aceste imobilizari.
Tinand cont de natura activitatii intreprinderii referitoare la imobilizarile in curs,data demararii operatiilor si data terminarii se situeaza,in general,in doua exercitii contabile diferite .Ca atare,principala problema ce vizeaza contabilizarea imobilizarilor in curs este afectarea veniturilor si costurilor la exercitiile contabile in cursul carora lucrarile de constructii sunt executate.Aceasta problema are o importanta cu totul aparte in sectoarele de activitate al caror ciclu de productie este foarte lung:constructii,lucrari publice,echipamente grele,domeniul aeronautic si aerospatial e.t.c.,dar ea vizeaza,de asemenea,orice intreprindere angajata intr-un contract neterminat la inchiderea exercitiului.
Norma11 utilizeaza criteriile de constatare retinute de cadrul contabil conceptual pentru a detrmina cand veniturile si costurile referitoare la imobilizarile in curs trebuie sa fie considerate venituri si cheltuieli in contul de profit si pierdere, rezultate din procesul de productie.
Capitolul II Contabilitatea stocurilor
2.1.Evaluarea productiei stocurilor
Productia este evaluata la pret de baza,care reprezinta pretul pietei in optica producatorului.Pentru evaluare nu este suficienta cifra de afaceri,adica suma vanzarilor anuale;o parte din productie poate ramane in stocurile producatorului si poate fi vanduta in anul urmator si invers,vanzarile anului pot include produse fabricate in anul anterior.Intre cifra de afaceri si productia din acelasi an exista,deci,urmatoare relatie:
Cifra de afaceri(fara TVA) +
Valoare produselor intrate in stocurile producatorului - Valoarea produselor iesite din stocurile producatorului =PRODUCTIE
Relatia de mai sus se poate rezuma astfel:
Productia = C.A. + producatorului
Intrarile destinate consumului intermediar sunt evaluate la valoarea de intrare in procesul de productie,iar iesirile sub forma productiei,sunt evaluate la valoarea de iesire(costul de uzina)din procesul de productie.In aceasta valoare nu se include TVA-ul.
Pentru simplificare,productia de bunuri si servicii in Sistemul Conturilor Nationale se considera terminata,adica trecuta prin toate fazele procesului de fabricatie.Pentru produsele cu ciclu lung de fabricatie,(bunuri durabile,cladiri etc.),acestea se considera terminate dupa ce s-a incheiat procesul de fabricatie si aici sunt incluse in indicatorul de productie.Ele sunt luate in considerare ca productie neterminata.
2.2.Evaluarea productiei
destinata pietei
Productia destinata pietei este productia "ce se schimba sau este succeptibila a se schimba pe piata",la un pret de piata ce presupune a acoperi costul de productie.Pretul productiei destinate schimbului pe piata poate imbraca diferite forme:pret de cesiune,redeventa,cotizatie voluntara e.t.c.
Evaluarea productiei destinate pietei se rerfera la mai multe etape:
a)Evidenta vanzarilor
Vanzarile trebuie evidentiate in momentul livrarii produselor sau in momentul incasarii contravalorii acestora,atunci caned aceste douamomente coincid.Produsele destinate pietei sunt evaluate la pretul de bazacare nu este flexibil.Valoarea vanzarilor este determinata de suma acceptata ca plata in momentul livrarii,care nu coincide cu valoarea actuala,acica valoare de la data intocmirii situatiilor financiare.Cand plata se face in avans sau mai tarziu,in valoarea vanzarilor nu se includ schimbarile de valoarae intervenite intre momentul vanzarii(livrarii)sau valoarea din cotract si momentul incasarii.
b)Evidenta barterului
Barterul este operatia economica prin care bunurile si serviciile sunt scimbate cu alte bunuri,servicii sau alte active.Si bunurile si serviciile ce fac obiectul barterului sunt evaluate la pretul de baza la care acestea ar fivandute,insa valoarea acestora trebuie inregistrata cand bunurile sunt transferate cau serviciile sunt efectuate.
Trebuie spus ca in tara noastra acest sistem nu este foarte extins,operatiile in barter efectuandu-se in cele mai multe cazuri in colaborare dcu societati straine,iar in etapa actuala se intalnesc mai ales in industria usoara.
c)Evaluarea compensatiilor in natura si a altor plati in natura
Bunurile si serviciile ce fac obiectul compensatiilor in natura sau altor plati in natura trebuie inregistrate atunci cand are loc transferul acestor bunuri si servicii.Acestea trebuie la pretul de baza care ar fi obtinut daca bunurile si serviciile ar fi vandute.
d)Variatia stocurilor de produse finite
Variatia stocurilor de produse finite este tratata ca si productia neterminata.Principiul de baza dupa care este masurata variatia stocurilor este acela ca aceste iesiri trbuie inregistrate in stoc si cazul in care urmeaza a fi vandute ulterior,se vor inregistra la pretul de baza.
In Romania,dupa actuala contabilitate,obtinerea de produse finite se inregistreaza ca un venit din productia stocata,la valoarea costulului de productie si,de asemenea,se inregistreaza si venitul din vanzare,in momentul livrarii produselor si serviciilor pe baza de documente ce atesta efectuarea tranzactiei.Livrarea se inregistreaza la pretul de vanzare(fara taxe),care coincide cu pretul de baza din sistemul conturilor nationale elaborat de organismele internationale.
Conform Stantardelor Internationale de Contabilitate,productia obtinuta se inregistreaza la costul de productie ca o crestere a stocurilor de produse finite,concomitent co o scadere de stocuri consumabile si o crestere de datorii salariale.
Veniturile de productie se vor inregistra la pretul de vanzare in momentul in care acesta este aproape sigur de realizat,adica in momentul livrarii produselor.Pretul de vanzare la care este inregistrata roductia vanduta,devine in timp cost istoric,ca de altfel si valoarea produselor stocate.
In concluzie,principiile generale de evaluare ale productiei destinata pietei sunt:
-Bunurile obtinute din procesul de productie si sunt evaluate la pretul de productie, pret ce cuprinde totalitatea cheltuielilor de exploatatre ce au concurat la obtinerea productiei;aceste stocuri nu sunt incluse in indicatorul "Productie",ele luandu-se in considerare la determinarea indicatorului"Variatia stocurilor"
-Bunurile vandute se iau in considerare la determinarea indicatorului "productie" si sunt evaluate la pretul de baza din perioada efectuarii livrarii acestora.Trebuie spus ca contabilitatea stocurilor,aceste sunt evaluate in momentul iesirii din gestiune la valoarea de intarea,insa contabilitatea de flux,adica in conturile de venituri,din care de fapt este preluata valoarea iesirilor pentru conturile nationale,apare pretul de vanzare(pretul de baza)la "poarta uzinei".
2.3. Evaluarea productiei destinate consumului propriu
Bunurile si serviciile produse pentru cosumul propriu al intreprinderii sunt incluse in indicatorul "Productie",cu exceptia bunurilor si serviciilor produse de membrii gospodariilor populatiei.
Bunurile si serviciile produse pentru consumul propriu trebuie inregistrate in momentul in care acestea se obtin si trebuie evaluate la pretul de baza la care produsele ar putea fi vandute pe piata.Cand pretul de piata nu poate fi obtinut,pentru evaluarea acestora se poate utiliza costul productiei.
Bunurile si serviciile destinate consumului propriu nu sunt inregistrate separat,fiecare,ca iesiri sau drept consumuri intermediare,deoarece sunt relizate de departamente sau compartimente ce apartin unitatii producatoare.
Aici este vorba de sectiie de transport,reparatii e.t.c.,ce in contabilitatea romaneasca sunt incluse in categoria activitatilor auxiliare si se regasesc de fapt ca valoare in costul produsului finit,al lucrarii sa al serviciului efectuat de unitate ca obiect de baza al activitatii sale
2.4 Evaluarea productiei stocurilor in curs de executie
In majoritatea intreprinderilor costurile de productie sunt legate atat de productia finita, cat si de cea neterminata. Pentru a determina costul productiei finite se pune problema separarii din totalul cheltuielilor de productie, a cheltuielilor aferente productiei neterminate. Costul aferent productiei neterminate se poate determina in doua etape:
a)metoda directa(a inventarierii)
b)metoda indirecta(contabila)
Metoda directa presupune obligatoriu determinarea productiei neterminate prin inventarierea care se desfasoara in raport cu particularitatile tehnologiei de fabricatie si anume:
- pe stadii succesive de transformare a materiei prime si semifabricatelor in produse finite;
-pe piese si operatii.
Inventarierea productiei neterminate presupune o pregatire prealabila, constand din:
-receptia tuturor reperelor, subansamblelor, semifabricatelor terminate pana in momentul inventarierii si depunerea lor in locurile corespunzatoare;
-aranjarea pe loturi omogene a diferitelor repere, subansamble, parti din care este compusa productia neterminata;
-etichetarea loturilor de productie neterminata.
In acelasi timp are loc indepartarea materiei prime si semifabricatelor care nu au primit nici un fel de prelucrare si deci care nu se vor constitui in productie neterminata, precum si eventualele rebuturi si deseuri.Urmeaza apoi constatarea calitativa a productiei neterminate.
Pe langa procedeele mentionate mai exista:
-evaluarea stocurilor de productie neterminata in raport cu gradul de finisare tehnica pe piese si operatiuni
-evaluare in raport de costul mediu al unei om-ore normate.
Cheltuielile aferente productiei neterminate in cazul productiei de masa se determina prin stabilirea soldului contului "Cheltuielile activitatii de baza", scazand din totalul debitului ce cuprinde totalul cheltulielilor, totalul creditului ce reprezinta costul planificat al produselor finite.
Pentru productia unicat si cea de serie, folosirea datelor contabilitatii in acest sens are loc astfel: dupa ce au fost inregistrate in analiticele contului "Cheltuielile activitatii de baza" toate cheltuielile directe si indirecte privind productia, se grupeaza separat comenzile terminate de cele neterminate.
Se centralizeaza comenzile terminate si se obtine costul efectiv al productiei finite, care se trece in creditul contului "Cheltuielile activitatii de baza".
Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si productiei in curs de executie se realizeaza prin conturile ce formeaza continutul clasei a 3-a din Planul de Conturi procurate din afara si costul de productie(de prelucrare)pentru bunurile obtinute din productia proprie.
Conturile aferente productiei neterminate raman deschise pana la finisarea comenzilor, iar in fisele lor de postcalcul apar cheltuielile aferente productiei neterminate.
Capitolul III Costul de productie al activelor conform IASC
Tipuri de preturi ale productiei activelor
Sistemul de contabilitate bazat pe Standardele Internationale de Contabilitate cuprinde noile modificari ale contabilitatii si este un sistem de contabilitate modernizat.
Astfel, conform IAS 18 pentru iesirile din gestiune, se utilizeaza doua tipuri de preturi:
-pretul de baza
-pretul producatorului
Pretul de baza este pretul stabilit de producator pentru bunurile si serviciile de fabricatie si vandute,care sunt considerate iesiri.
Pretul producatorului este pretul stabilit de producator pentru bunurile si serviciile fabricate si vandute considerate iesiri,din care se scad TVA-ul si alte taxe similare deductibile.
Costul de productie este propriu stocurilor fabricate:produse finite,semifabricate,produs in curs de executie si altor stocuri produse de unitatatea patrimoniala.Costul de productie cuprinde costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor,celelalte cheltuieli directe de productie(transformare),precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate in mod rational ca fiind legate de fabricatia bunurilor.De asemenea, in costul de productie,precum si in costul dce achizitie al bunurilor pot fi incluse si costurile indatoririi,respectiv dobanzile si diferentele de curs aferente dobanzilor privind imprumuturile,care sunt direct atribuite achizitiei sau productiei unui bun pe termen lung.
Cheltuielile generale de administratie,cheltuielile de desfacere si cele financiare,de regula,nu se includ in costurile de productie.
Referitor la cheltuielile indirecte de productie,trebuie prevazute de IAS-2:
-cheltuielile indirecte cuprind regia de productie,fixa si variabila.Regia fixa de productie include costurile indirecte care raman relativ constante.indiferent de volumul productiei,cum sunt:amortizarea intretinerea sectiilor si utilajelor s.a.Regia variabila include costurile indirecte de productie care variaza direct proportional cu volumul productie,cum sunt:costurile indirecte cu materialele si forta de munca.
-alocarea regiei fixe asupra costului de productie se face pe baza capacitatii normale de productie,In cazul unei productii scazute sub capacitatatea normala valoarea regiei fixe pe unitate de produs nu se majoreaza.Regia nealocata este contabilizata ca o cheltuiala a perioadei.In schimb,in cazul unei productii peste capacitatea normala,valoarea regiei fixe pe unitatea de produs este diminuata.
-alocarea regiei variabile asupra costului de productie se face pe baza folosirii reale acapacitatii de productie.
Conturile de stocuri si de productie in curs de executie sunt conturi de bilant sau de inventar.Ele furnizeaza informatii de reflectare si control gestionar privind situatia si miscarea stocurilor si productiei in curs de executie.Soldul lor debitor este preluat in activul bilantului.
Costul de achizitie pentru bunuri este egal cu pretul de inregistrare din conturi,corespunzator valorii contabile de intrare al stocurilor. Ele sunt active:
-detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii .
-in curs de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus
-sub forma de materii prime,materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie. Costul stocurilor reprezinta suma tuturor costurilor aferente achizitiei si prelucrarii,precum si alte costuri suportatae de intreprindere pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care sunt necesare intreprinderii.
Rezulta ca nivelul costului de productie creste pe masura ce
scade volumul productiei sub capacitatea normala de productie.
3.1. Tipuri de costuri ale productiei activelor
Produsele intra in gestiune pe baza de Raport de fabricatie si ies din gestiune prin vanzare cu factura catre clieenti,Fiind stocuri fabricate ,ele sunt evaluate la cost de productie.Este un cost al carui formula este definita la nivelul contabilitatii financiare,fiind utilizat in evaluarea si decontarea imobilizarilor si stocurilor intrate din productia proprie.
Costul de productie se utilizeaza pentru bunurile rezultate din productie proprie.
Costul de productie cuprinde costul de achizitie al materiilor prime si consumabilelor,celelalte cheltuieli directe de productie (transformare)precum si in costul de achizitie al bunurilor pot fi incluse si costuril indatorarii,respectiv dobanzile si diferentele de curs aferente dobanzilor privind imptumuturile,care sunt direct atribuite achizitiei sau productiei unui bun pe termen lung.
Prin definitia sa, costul de productie poate fi cunoscut abia la sfarsitul lunii,cand se cumuleaza toate cheltuielile efectuate.Pentru a inregistra productia realizata cronologic,in timpul lunii,apare necesitatea evaluarii acesteia la un pret prestabilit(fix)numit pret standard .
Astfel, atat intrarile cat si iesirile din gestiune se inregistreaza la pretul standard, la sfarsitul lunii cand se determina costul de productie, se calculeaza si se inregistreaza diferentele de pret.
Acestea pot fi:
-favorabile,daca pretul standard este mai mare decat costul de productie si se inregistreaza in rosu,diminuand valoarea la pret standard:
-nefavorabile,daca pretul standard este mai mic decat costul de productie si se inregistreaza in negru,majorand valoarea pret standard.
Se inregistreaza pe contul 348"Diferente de pret la produse"-activ.
Costul produsului cuprinde toate cheltuielile asociate si decontate unui obiect de calculatie identificat printr-un produs,lucrare/serviciu.Pe aceasta cale cheltuieile angajate pot fi imobilizate,stocate s-au repartizate pe mai multe exercitii.
Costul unui produs sau unei activitati poate fi mai mult sau mai putin complet ,variabil sau direct.In mod corespunzator se diferentiaza urmatoarele feluri de costuri:costul complet comercial,costul de productie,costul variabil,costul rational si costul direct.
La intrarea in patrimoniu,stocurile sunt evaluate in functie de modalitatea lor de dobandire,astfel:
a)pentru stocurile din cumparari(materii prime,materiale consumabile,marfuri,ambalaje si alte bunuri procurate cu titlu oneros),evaluarea se face la cost de achizitie.
Conform normei contabile IAS 2 "Stocuri",costul de achizitie cuprinde pretul de cumparare,taxele vamale si alte taxe nerecuperabile,cheltuielile de transport-aprovizionare si alte cheltuieli direct imputabile achizitiei de stocuri.
b)pentru stocurile din productie proprie (produsele finite,semifabricate,ambalaje,productia in curs de executie si alte stocuri produse de unitatea patrimoniala),evaluarea se face la cost de productie.
Evaluarea activelor fabricate de intreprindere pentru sine respecta aceleasi principii ca celelalte active.Daca bunul in cauza este unul dintre cele pe care intreprinderea le fabrica si pentru clientii sai, costul sau corespunde costului de productie al produselor destinate vanzarii.In mod evident,acest cost exclude orice profit intern.Costul nu include nici cheltuielile ocazionate de utilizarea neoptimala a resurselor intreprinderii(risipa de materiale,ore de muca neproductive e.t.c)
Costul de productie include,conform definitiei date de IASC,cheltuielile directe de productie si o cota parte de cheltuieli indirecte de productie,fixe si variabile ocazionate de transformarea materiilor prime in produse finite.Obligatia includerii unei cote din cheltuielile indirecte de productie in costul de productie interzice,in principiu evaluarea numai la costurile directe sau variabile.De aceea intreprinderile care utilizeaza in contabilitatea de gestiune costurile partiale nu pot utiliza aceste valori pentru evaluarea stocurilor in bilantul contabil.
In optica IAS,incorporarea cheltuielilor fixe indirecte in costul de productie trebuie bazata pe capacitatea normala de productie a intreprinderii.
IAS defineste capacitatea normala de productie ca fiind productia ce se poate obtine, in medie,pe mai multe perioade(exercitii)si in circumstante normale,tinand cont de pierderile ocazionate de lucrarile de mentinere(reparatii si revizii)prevazute.
Exemplu:Pentru fabricatia a 40buc. produs:"A",in cursul exercitiului N s-au efectuat urmatoarele cheltuieli:
-cheltuieli directe 80.000 u.m.
-cheltuieli indirecte
de productie,din care: 50.000 u.m.
-cheltuieli variabile 20.000 u.m.
cheltuieli fixe 30.000 u.m. Capacitatea normala de productie este de 100buc.
Cost de productie total :
-cheltuieli directe(cheltuieli variabile) 80.000 u.m.
-cheltuieli indirecte variabile 20.000 u.m.
-cheltuieli indirecte fixe:30.000 x40/100 12.000 u.m.
112.000u.m
Costul de productie este dependent de nivelul de activitate realizat.Deci,cu cat nivelul de activitate este mai ridicat,cu atat costul unitar este mai redus deoarece cheltuielile fixe de productie sunt repartizate asupra unui numar mai mare de unitati fabricate(sau asupra unui volum mai mare de activitate desfasurata).
In contabilitate se inregistreaza intrarea stocurilor de produse finite,la cost de productie:
345"Produse finite"=711"Venituri din productia stocata"112.000
Includerea cheltuielilor fixe in costul de productie in functie de utilizarea capacitatii normale de productie are drept scop evalarea unui cost de productie unitar independent de nivelul de activitate.Astfel,in cazul nostru,daca toate cheltuielile fixe de productie erau in costul se obtinea un cost unitar 3.250u.m.(130.000/40buc),informatie irelevanta,deoarece acest cost de productie include si elemente care nu sunt legate de productie si,in consecinta,altereaza deciziile de gestiune,Insa,in cazurile unor perioade de supraactivitate(otinerea de productii peste capacitatea normala de activitate),stocurile trebuie evaluate la costul de productie real,nefiind permisa evaluarea la o suma superioara costului lor.
In doctrina IAS sunt incluse in costul activelor numai cheltuielile suportate de intreprindere pentru aducerea acestora in locul si starea in care se afla,fiind excluse din valoarea activelor cheltuielile excesive generate de ineficienta productiei cat si cheltuielile posterioare constituirii activelor,cum sunt:
-consumurile anormale de materii prime,manopera si alte cheltuieli de productie;
-consumurile de stocaj,altele decat cele care separa doua etape ale procesului de productie;
-cheltuielile generale,care nu contribuie la aducerea stocurilor in ,locul si in starea in care se afla;
-costurile de distributie.
Remarcam faptul ca,potrivit IAS,in anumite cazuri dobanzile la imprumuturi pot sa fie incluse un valoarea stocurilor (atunci cand durata de fabricatie sau de maturatie a stocurilor este lunga,cum sunt bauturile spirtoase).
Norma contabila IAS 2 autorizeaza evaluarea stocurilor si dupa metoda costurilor standard,cu conditia ca acestea sa fie bazate pe ipoteze normale privind consumul de materii prime si materiale ,cheltuielile cu manopera cat si eficacitatea si utilizarea capacitatii de productie.Costurile standard trebuie sa fie periodic reexaminate si,daca este necesar,modificate pentru a tine cont de conditiile care prevaleaza in momentul evaluarii.
3.2. Modalitati de inventariere ale activelor
Reglementarile contabile romanesti mentioneaza ca activele din cumparari si/sau din productia proprie pot fi evaluate si la preturi standard(prestabilite),stabilite pe baza preturilor medii ale bunurilor respective,denumite preturi de inregistrare,cu conditia inregistrarii distincte a abaterilor fata de costul standard de achizitie al materialelor si materiilor priame obtonute din productie sau la costul de productie,dupa caz.
Unitatile patrimoniale au posibilitatea gestiunii activelor dupa doua sisteme:
A. Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecarei intrari de active,cantitativ si valoric,la cost istoric(care poate fi cost de achizitie sau cost de productie,dupa caz)
B.Metoda inventarului intermitent se poate aplica in intreprinderile mici si mijlocii.Conform acestei metode ,evaluarea si contabilizarea iesirilor de active se fac pe baza unei inventarieri fizice a activelor,la finele perioadei.Astfel iesirile de active se determina prin calculul extracontabil,ca diferenta intre valoarea stocurilor initiale plus valoarea stocurilor finale,stabilite prin inventariere fizica.
3.3. Inventar permanent pentru stocurile din productie proprie
Stocurile rezultate din productia proprie a intreprinderii,sub forma de baracamente,semifabricate,produse finite,produse reziduale si animale,genereaza pentru intreprindere un venit potential.De aceea,in conditiile aplicarii inventarului,obtinerea de stocuri din productie,se contabilizeaza prin debitarea conturilor de stocuri corespunzatoare si creditatrea contului 711"Variatia stocurilor".Iesirile de stocuri provenite din productia proprie se contabilizeaza invers,prin creditarea conturilor de stocuri aferente si debitarea contului 711"Variatia stocurilor"
La sfarsitul exercitiului,soldurile conturilor de stocuri din productie proprie se compara cu datele furnizate de la inventarul fizic al existentelor,eventualele diferente (plusuri sau minusuri)fiind regularizate,pentru asigurarea concordantei intre marimea reala a stocurilor si soldurile conturilor aferente.Astfel,minusurile de stocuri din productie proprie,constatate la inventar,sunt contabilizate ca o intrare in stoc,prin intermediul contului 711"Variatia stocurilor".
Dupa efectuarea regularizarilor impuse de inventarul fizic,soldul creditor sau debitor 711"Variatia stocurilor"se transfera la sfarsitul perioadei,asupra contului 121"Profit si pierdere".
3.4.Inventar intermitent pentru stocurile din
productie proprie
Aplicarea inventarului intermitent pentru stocurile din productia proprie presupune constatarea variatiei stocurilor din productie proprie(produse,animale,baracamente,animale si productia in curs de executie),la inchiderea exercitiului,prin anularea stocului initial si constatarea stocului final,prin intermediul contului 711"Variatia stocurilor".
Productia in curs de executie,sub forma de produse, lucrari si servicii in curs de executie,se contabilizeaza numai prin metoda inventarului intermitent.
Stocurile finale sunt determinate prin inventariere fizica.Conform normelor contabile romanesti,productia in curs de executie se determina prin"inventarierea productiei neterminate la finele perioadei,prin metode tehnice de constatare a stadiului sau gradului de efectuare a operatiilor tehnologice si evaluarea acesteia la costurile de productie".
Productia activelor reprezinta, in concluzie, obiectivul si totodata scopul final al fiecarui producator. De buna organizare a activitatii de productie depinde calitatea produselor fabricate sau prestatiilor furnizate, renumele produselor sau serviciilor, capacitatea intreprinderii de a creste calitatea produselor sau serviciilor furnizate, preturi concurentiale practicate pentru produse si servicii, piata detinuta. Prin cresterea tuturor acestor elemente, se urmareste maximizarea profiturilor degajate de intreprindere in trecut, prezent si viitor(goodwill).
APLICATII
1. O intrepreprindere mijlocie incheie un contract cu o firma specializata pentru executarea unor lucrari de desecare a unui teren.Lucrarile de amenajare sunt facturate la suma de 60.000.000.+T.V.A,in prima luna.I a oua luna lucrarile de amenajare sunt realizate in regie proprie,costul lucrarilor fiind de 21.000.000.reprezentand consum de materiale auxiliare- 13.000.000. si 8.000.000.salarii.Se face apoi receptia finala a lucrarii.Investitia se amortizeaza liniar intr-o perioada de 5 ani dupa care se scoate din evidenta.
Rezolvare :
a) Inregistrarea lucrarilor de desecare executate de un tert
% = 401 71.400.000
60.000.000
11.400.000
b)Plata furnizorului
401=512.1 71.400.000
c)Inregistrarea lucrarilor de desecare realizarii in regie proprie
-consum de materii auxiliare
601=301 13.000.000
-cheltuieli salariale
8.000.000
-receptia lucrarii
211.2= % 81.000.000
60.000.000
722 21.000.000
Calculul si inregistrarea amortizarii liniare:
A=V.I./D=81.000.000/5ani=16.200.000lei/an
An1.......An5 : 681=281.1 16.200.000lei/an
d)Scoaterea din gestiune a amenajarii amortizate
281.1=211.2 81.000.000
2. O intreprindere prezinta urmatoarele informatii privind stocul de produse finite, pentru exercitiul 2004:
-stoc initial de produse finite 20.000lei
-produse finite obtinute in cursul
exercitiului(intrari in stoc) 2.500.000
-vanzari de produse finite,la prêt de vanzare,
T.V.A. 22%
-costul de productie al produselor finite vandute
(iesirea din stoc a produselor finite) 1.800.000 lei
-stoc final de produse finite, determinat
la inventarul fizic 850.000 lei
1) Contabilizarea produselor finite obtinute in cursul exercitiului (la cost de productie) :
345 'Produse finite' = 711'Variatia stocurilor' 2.500.000
2) Inregistrarea vanzarii de produse finite :
-prêt de vanzare..........2.000.000 lei
-TVA (2.000.000X22%)........ 440.000 lei
411'Clienti' = % 2.440.000
701'Venituri din vanzarea
produselor finite' 2.000.000
4427'TVA colectata' 440.000
3)Iesirea din gestiune a produselor finite vandute :
711 "Venituri din =345 "Produse finite" 1.800.000
productia stocata"
4)La sfarsitul exercitului se contabilizeaza rezultatul inventarului:
- stoc scriptic (soldul contului 345)........900.000
- stoc faptic, conform inventarului fizic...... 850.000
minus la inventarul fizic( minus in gestiune)......50.000
711 'Variatia stocurilor' = 345 'Produse finite' 50.000
Situatia din conturi se prezinta astfel :
345'Produse finite' 711 'Variatia stocurilor '
Si 200.000 (3) 1.800.000 (3) 1.800.000 (1)2.500.000
(1) 2.500.000 (4) 50.000
-------- ----- ------ ----
SD 900.000 SFC 650.000
(4) 50.000
SFD 850.000
La sfarsitul exercitiului, soldul final al contului 345 reflecta marimea reala a stocului de produse finite, evaluat la cost de productie, iar soldul final creditor al contului 711 indica fenomenul de stocaj de produse finite, care majoreaza indicatorul 'productia exercitiului'.
3. Se prezinta urmatoarele informatii privind stocurile de produse finite si produse in curs de executie, astfel :
-stoc initial de produse finite 200.000 lei
-stoc initial de produse in curs de executie 400.000 lei
-stoc final de produse finite 260.000 lei
-stoc final de produse in curs de executie 370.000 lei
Inregistrarile contabile care se fac, la sfarsitul exercitiului, sunt :
1) Constatarea variatiei stocului de produse finite, prin :
a)anularea stocului initial de produse finite :
711'Variataia stocurilor '=345'Produse finite' 200.000lei
b)crearea stocului final de produse finite:
345'Produse finite' = 711"Variatia stocurilor' 260.000
2) Constatarea variatiei stocurilor de produse in curs de executie:
a) anularea stocului initial de produse in curs de excuie:
711'Variatia stocurilor' = 331'Produse in curs 400.000
de executie'
b) crearea stocului final de produse in curs de executie:
331'Produse in curs = 711'Variatia stocurilor' 370.000
de executie'
In urma acestor inregistrari, situatia din conturi se prezinta astfel:
331'Productia in curs de executie' 345'Produse finite'
Si 400.000 (2a) 400.000 Si 200.000 (1a) 200.000
(2b) 370.000 (1b) 260.000
-------- ----- ------ ------
SFD 370.000 SFD 260.000
711'Variatia stocurilor' 711'Variatia stocurilor'
-produse in curs de executie -produse finite
(2a) 400.000 (2b) 370.000 (3) 200.000 (1) 260.000
-------- ----- ------ --------- -------- ----- ------ -----
SFD 30.000 SFC 60.000
Astfel, soldurile conturilor de stoc reflecta stocurile constatate la inventarierea fizica. Soldul debitor al contului 711-produse in curs de executie reflecta fenomenul de destocaj, iar soldul creditor al contului 711-produse finite reflecta fenomenul de stocaj, ambelesolduri corectand indicatorii "productia exercitiului" si respectiv « rezultatul exercitiului ».
Bibliografie
1. Mihai Ristea;Corina Cucu;Corina Lazareescu
"Contabilitatea Intreprinderii"(volumul I)
Editura Margaritar,Bucuresti 2000
2.Violeta Isai
"Contabilitate;manual pentru clasa a-11- a"
Editura All Educational,Bucuresti 2000
3.Toni Ratiu
"Cartea Contabilului Autodidact"
Editura Gestiune
4.Niculae Feleaga,Ion Ionascu
"Tratat de contabilitate financiara"(volumul II)
Editura Economica,Bucuresti 2003
5.Vasile Darie;Emilian Drehuta;Constantin Gorbanescu
"Manualul expertului contabil si al contabilului autorizat"
Editura Agora,Bacau 2001
6. Ilie Gavrila;Paul Tanase Ghita;Dan Nitescu;
Constantin Popescu
"Eonomie",manual pentru clasa a-XI-a
Editura Economica,Bucuresti 2000
7.Eugen Savulescu
"Tehnologie materialelor IPG"
Editura Class
|
