DELIMITĂRI PRIVIND LUCRĂRILE DE ÎNCHIDERE A EXERCIŢIULUI FINANCIAR
Exercitiul financiar începe la 1 ianuarie si se încheie la 31 decembrie. În acest scop, pe baza situatiilor
financiare se determina pozitia financiara, performanta si trezoreria întreprinderii.
Relatia de principiu prin care se evalueaza pozitia financiara este de forma: capitalul propriu = activul -
datoriile. Performanta se calculeaza prin relatia, rezultatul contabil = venituri - cheltuieli, iar daca se are în
vedere variatia capitalului, ea devine: rezultatul contabil = capitalul propriu la închiderea exercitiului financiar
aportul proprietarului în cursul exercitiului ( + în cazul rambursarii de capital,- în situatia aportului de capital). În
ceea ce priveste trezoreria întreprinderii, se determina pe baza relatiei: trezoreria neta = fluxurile de încasari -
fluxurile de plati.
Documentele oficiale folosite pentru finalizarea încheierii exercitiului financiar sunt situatiile financiare.
Pe baza acestora se asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare cât si a
rezultatului obtinut.
Situatiile financiare reprezinta documente contabile de sinteza prin care sunt comunicate informatii
comune necesare majoritatii utilizatorilor. Asa cum se arata în Cadrul general IASC, aproape toti utilizatorii consuma
informatii pentru a lua decizii economice pentru:
a) a hotarî când sa cumpere, sa pastreze sau sa vânda o investitie de capital;
b) a evalua raspunderea sau gestiunea manageriala;
c) a evalua capacitatea întreprinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai;
d) a evalua garantiile pentru creditele acordate întreprinderii;
e) a determina politicile de impozitare;
f) a determina profitul si dividendele ce pot fi distribuite;
g) a elabora si utiliza date statistice despre venitul national;
h) a reglementa activitatea întreprinderilor.
Discutate prin prisma procesului de raportare financiara, ca parte componenta a acestuia, situatiile
financiare sunt alcatuite de regula din: bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor pozitiei financiare
(care pot fi prezentate în diverse moduri, de exemplu ca situatie a fluxurilor de trezorerie sau situatie a fluxurilor de
fonduri), note explicative, alte situatii si alte materiale suplimentare care sunt parte integranta a situatiilor
financiare. Nu se includ rapoartele directorilor, declaratiile presedintelui, discutiile si analizele conducerii si
elementele similare care pot fi incluse într-un raport financiar anual.
Situatiile financiare în formatia definita prin Cadrul contabil general IASC se aplica întreprinderilor
comerciale si industriale din sectorul public si cel privat. Conceptual, reprezinta întreprindere raportatoare acea
entitate contabila pentru care exista utilizatori de informatii, iar situatiile financiare constituie principala sursa de
informatii financiare.
Daca se face recurs la IAS 1 "Prezentarea situatiilor financiare", un set complet de situatii financiare
anuale include:
(a) bilantul;
(b) contul de profit si pierdere;
(c) o situatie care sa reflecte, dupa caz:
toate modificarile capitalului propriu; fie
modificarile capitalului propriu, altele decât cele care rezulta din tranzactiile de capital cu
proprietarii si distribuirile catre proprietari;
(d) situatia fluxurilor de trezorerie (numerar);
(e) politicile contabile si notele explicative.
Directiva a IV-a a UE defineste situatiile financiare prin apelatia de conturi anuale care cuprind: bilantul,
contul de profit si pierdere si anexa sau notele la conturile anuale. Aceste documente trebuie sa constituie un tot
unitar.
În Programul de dezvoltare a contabilitatii din România, situatiile financiare anuale cuprind: bilantul,
contul de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, situatia modificarilor capitalului propriu, politicile
contabile si notele explicative.
O rezolvare nuantata este reglementata prin Legea contabilitatii nr. 82/1991 care adopta sintagma de
raportari contabile anuale alcatuite dupa cum urmeaza:
Pentru persoanele juridice care aplica reglementarile contabile armonizate cu Directiva a IV-a a
Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de contabilitate, raportarile contabile anuale,
denumite în contextul prezentei legi "Situatii financiare" , se compun din: bilant, cont de profit si pierdere, situatia
modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, politici contabile si note explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor armonizate
prevazute mai sus întocmesc situatii financiare anuale simplificare, armonizate cu directivele europene, care se
compun din bilant, cont de profit si pierdere, politici contabile si note explicative.
Situatiile financiare anuale, pentru toate celelalte persoane cu exceptia celor mentionate mai sus se
compun din bilant si cont de profit si pierdere.
Societatile comerciale încadrate prin reglementari speciale în categoria microîntreprinderilor aplica reguli
contabile specifice, aprobate prin ordin al ministrului finantelor publice. Situatiile financiare anuale pentru
microîntreprinderi se compun di bilant si cont de profit si pierdere.
Situatiile financiare anuale sunt însotite în toate cazurile, de raportul administratorilor.
Entitatile contabile au obligatia sa întocmeasca raportari contabile anuale, precum si în situatia fuziunii, divizarii sau
încetarii potrivit legii a activitatii acestora.
Întocmirea situatiilor financiare cu întreaga lor formatie de documente de sinteza reprezinta un proces
complex de agregare a datelor în vederea construirii indicatorilor economico - financiari privind situatia patrimoniului
si rezultatele obtinute. Derularea acestui proces se concretizeaza într-o suita de lucrari, dintre care unele cu caracter
preliminar, iar altele referitoare la redactarea sau completarea propriu-zisa a bilantului.
Lucrarile preliminare sunt denumite lucrari de închidere a exercitiului, fiind structurate astfel:
Stabilirea balantei conturilor înainte de inventariere.
Inventarierea generala a patrimoniului.
Contabilitatea operatiilor de regularizare privind:
a) diferentele de inventar;
b) amortizarile;
c) provizioane pentru deprecieri;
d) provizioane pentru riscuri si cheltuieli;
e) diferentele de conversie si diferentele de curs valutar;
f) delimitarea în timp a cheltuielilor si veniturilor.
Stabilirea balantei conturilor dupa inventariere.
Determinarea rezultatului exercitiului si distribuirea profitului sau finantarea
pierderii.
Redactarea bilantului contabil.
|
