DELIMITĂRI sI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE
Stocurile si productia în curs de executie reprezinta, dupa caz, bunurile materiale, lucrari si servicii
destinate sa fie consumate la prima lor utilizare, sa fie vândute în situatia în care au starea de marfa sau produse
rezultate din prelucrare, precum si productia 929d38j în curs de executie aflata sub forma productiei neterminate.
În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate în functie de patru criterii:
fizic, destinatia, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzator acestor criterii sunt
individualizate urmatoarele structuri:
a) materiile prime, care participa direct la fabricarea produselor, regasindu-se în componenta lor integral
sau partial, în starea initiala sau transformata
b) materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibilii, materiale pentru
ambalat, piesele de schimb, semintele si materialul de plantat, furajele si alte materiale consumabile care participa
indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul rezultat
c) produsele sub forma semifabricatelor (produse în curs de fabricatie), produselor finite (produse care au
parcurs întregul proces de fabricatie) si produselor reziduale (rebuturi, materiale recuperabile si deseuri)
d) animale care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrasat,
pasarile si coloniile de albine
e) productia în curs de fabricatie reprezinta materiile prime care nu au trecut prin toate stadiile de
fabricatie, produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate în întregime, precum si lucrarile si
serviciile în curs de executie sau neterminate
f) marfurile, respectiv bunurile pe care întreprinderea le cumpara în vederea vânzarii
g) ambalajele (cu exceptia ambalajelor de natura obiectelor de inventar si mijloacelor fixe) de transport
refolosibile care însotesc bunurile în procesul circulatiei lor (recuperabile facturate consemnate distinct care circula
prin restituire sau incluse în pretul marfii si care se pot valorifica sau nu dupa utilizare)
În contabilitatea din tara noastra, în sfera stocurilor se includ si materialele de natura obiectelor de
inventar. Acestea sunt bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace
fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si
bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, îmbracamintea speciala, sculele,
instrumentele, mecanismele, dispozitivele si verificatoarele cu destinatie speciala, modelele, stantele, matritele si alte
obiecte asimilate).
În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupeaza în: stocuri.În
raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupeaza în: stocuri aflate în
depozitele întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau sosite si nereceptionate, stocuri sosite fara
factura, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terti.
Corespunzator criteriilor de clasificare prezentate mai sus sunt individualizate doua structuri informationale
de baza: structura financiara standardizata si structura interna sau de gestiune.
Structura financiara standardizata este proprie gestiunii si contabilitatii financiare a întreprinderii si
opereaza cu doua criterii: destinatia si faza ciclului de exploatare. Interesul informational este cel al finantarii pe
termen scurt, calcularii si analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activitatii de exploatare si gestionarea
activitatii de trezorerie. Din punct de vedere metodologic, o asemenea structura se realizeaza si se identifica prin
conturile grupa sau principale din Planul de conturi general simbolizate cu doua cifre, sinteticele de gradul I sau
divizionare, simbolizate cu trei cifre si sinteticele de gradul II sau subdivizionare, simbolizate cu patru cifre.
Structura interna sau de gestiune, necesara, dar nestandardizata, este opozabila contabilitatii interne de
gestiune. Ea opereaza cu celelalte doua criterii: fizic si locul de creare a gestiunilor si se delimiteaza prin conturile
analitice de stocuri corespunzatoare sortimentelor si gestiunilor (depozitelor create ca entitati gestionare repartizate în
raspunderea unor persoane fizice).
Modelul de contabilitate a stocurilor în România adoptat în cadrul reformei este conceput în conditiile în
care ambele structuri informationale sunt realizate prin contabilitatea financiara. O asemenea optiune are motivatia
nevoii de a asigura, în primul rând, deocamdata în perioada de tranzitie, printr-un sistem standardizat, obligatoriu,
evidenta si controlul integritatii stocurilor.
Solutia realizarii evidentei analitice a stocurilor prin contabilitatea financiara este discutabila. În cele mai
multe tari care au adoptat modelul continental de contabilitate, evidenta analitica a stocurilor pe sortimente si gestiuni
se realizeaza prin contabilitatea interna de gestiune. Mai mult, ea se integreaza într-un sistem mai general de control,
prin costurile de stocare, asupra nivelului stocurilor. De asemenea, în plan teoretic si practic se apreciaza ca evidenta
analitica a stocurilor nu poate fi standardizata. Metodele si tehnicile folosite sunt de detaliu, nefundamentale, si în
consecinta decizia de adoptare trebuie sa corespunda conducerii întreprinderii.
Totusi, la o analiza mai atenta se poate aprecia ca gestiunea analitica a stocurilor nu este numai o problema
interna a întreprinderii. Metodele de evaluare a stocurilor au implicatii financiare, ele antreneaza efecte atât asupra
rentabilitatii cât si asupra fiscalitatii. Inventarierea stocurilor si nivelarea costurilor constituie o problema de
construire a informatiei consolidate în situatiile financiar - contabile de sinteza si raportare care sunt standardizate.
Data fiind aceasta realitate, se poate aprecia ca solutia pentru evidenta analitica a stocurilor reprezinta o problema
care penduleaza între contabilitatea financiara si contabilitatea de gestiune; criteriul de alegere fiind cel al
obiectivelor si intereselor informationale. În masura în care nu exista si nu functioneaza un sistem de control de
gestiune asupra stocurilor, problema evidentei analitice a stocurilor pe sortimente si gestiune poate fi rezolvata prin
contabilitatea financiara.
|
