Definitia si rolul bilantului contabil in cadrul contabilitatii
Normele contabile elaborate in concordanta cu legislatia tarii noastre precum si cu prevederile Directiei a IV- a a Comunitatii Europene si Standardelor de contabilitate internationale au statutat o arhitectura generala a conturilor anuale sub denumirea de 'bilant contabil' care se 'compune din : bilant, contul de profit si pierdere, respectiv contul de executie in cazul institutiilor publice, anexe si raportul de gestiune'.
Notiunea de bilant se utilizeaza intr-un sens larg, generalizat semnificand 'un rezultat sintetic al activitatii desfasurate intr-o pe 212e41c rioada data'. In literatura contabila occidentala in special din Franta, Germania si Anglia, bilantul contabil compus din : bilant, cont de profit si pierdere si anexa, denumite alternativ si documente de sinteza contabila anuala sau dare de seama contabila 'este o asociere de informatii ordonate intr-o anumita forma, obligatorii si regulate prin care persoanele neinitiate sunt informate in legatura cu rezultatele administrarii intreprinderii'.
Din punct de vedere istoric in practica si doctrina contabila s-au confruntat si se confrunta inca multe teorii ale bilantului contabil, unele bazate pe scopul atribuit acestuia (teorii moniste, dualiste, multiple), altele bazate pe continutul economic si ordonarea datelor in bilant (pentru calculul averii, pentru calculul rezultatului intreprinderii, pentru calculul lichiditatii activelor si exigibilitatii pasivului, pentru furnizarea informatiei necesare fundamentarii deciziei, etc.), iar altele bazate pe metode de evaluare (cu un singur pret de evaluare sau cu mai multe preturi de evaluare).
Bilantul contabil a patruns in lumea teoriei si practicii economice ca un model de sintetizare in expresie baneasca, la un moment dat, a relatiilor de echilibru dintre activele si pasivele patrimoniale. Privit in totalitatea si structuralitatea sa bilantul este denumit generic bilantul patrimoniului sau contul general al patrimoniului. Reflectarea echilibrului dintre activele patrimoniale si pasivele patrimoniale este functia patrimoniala a bilantului chiar daca in decursul timpului s-au conturat diverse functii ale acestuia si s-au conceput diverse variante de modele bilantiere care s-au cristalizat in diverse teorii ale bilantului contabil unele dintre ele ridicate la rangul de teorii ale contabilitatii. Ca instrument de lucru bilantul este un document de sinteza cu ajutorul caruia pot fi prezentate sistematizat, intr-o structura dorita sau impusa de reglementarile contabile, activele si pasivele patrimoniale.
Echilibrul valoric intre utilizari (afectarea concreta a resurselor) denumite active patrimoniale si resurse denumite pasive patrimoniale se reflecta sub forma unei egalitati.
ACTIV = PASIV
Cauza egalitatii dintre activul patrimonial sau bilantier si pasivul patrimonial sau bilantier este explicata sub diverse forme, aspect ce da si interpretari diferite bilantului contabil.
Intr-o abordare economica, activul si pasivul sunt considerate doua marimi valorice ale aceleiasi realitati economice, respectiv ale capitalurilor de care dispune o entitate patrimoniala. Prin bilant capitalurile sunt atat sub aspectul originii lor, respectiv resursele (aporturi de capital, rezerve, datorii, beneficii) cat si al modului lor de utilizare concreta (bunuri economice, creante, pierderi). Aceasta interpretare genereaza ecuatia economica a bilantului, respectiv egalitatea dintre utilizari si resurse.
Iterpretarea juridica a bilantului pleaca de la acceptia juridica a patrimoniului considerat ca ansamblul drepturilor si obligatiilor pe care le are titularul unui patrimoniu, astfel ca activul bilantier reflecta elementele patrimoniale ce apartin proprietarului, iar pasivul bilantier corespunde datoriilor fata de terti si capitalurilor subscrise, partial sau total varsate de asociati, adica:
Bilant la data 'N'
Activ Pasiv
|
Ceea ce posed (bunuri si ceante) |
Ceea ce datorez actionarilor (capitaluri) Ceea ce datorez tertilor (datorii) |
Aceasta abordare sta la baza ecuatiei juridice a bilantului. Relatia de baza ce decurge dintr-o asemenea interpretareeste urmatoarea:
unde: S= situatia neta
A= activul
D= datorii fata de terti.
Situatia neta reprezinta tocmai estimarea contabila a valorii drepturilor ce le poseda proprietarii asupra unei entitati patrimoniale.
Din punct de vedere financiar, bilantul este analizat ca o descriere a resurselor investite (pasiv) si alocarea acestor resurse (activ) permitand astfel un inceput de interpretare a situatiei financiare a unei intreprinderi. Interpretarea financiara permite punerea in evidenta a finantarilor de care a beneficiat un titular de patrimoniu (aporturi de capital, imprumuturi bancare, etc.) cat si nevoile de finantare. Pentru aceasta se procedeaza la compararea urmatoarelor elemente:
resursele stabile (numite si permanente sau pe termen lung) cu utilizarile stabile (active investite pe termen lung sau active imobilizate) obtinandu-se marimea fondului de rulment net (FRN);
resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt (numite si active circulante) in afara trezoreriei obtinandu-se dimensiunea valorica a nevoii (necesarului) de fond de rulment (NFR).
Prin compararea acestor doi indicatori se obtine trezoreria (T) indicator ce poate fi ca marime valorica, fie pozitiv, fie negativ indicand un excedent sau deficit de trezorerie.
Abordarea financiara a bilantului genereaza ecuatia financiara a bilantului:
Relatia de echilibru general proprie bilantului contabil poate fi analizata in mod global sau structural.
Echilibrul global are un caracter dimensional si el vizeaza relatia bilantiera dintre totalul activului si totalul pasivului. Formalizata matematic o asemenea relatie poate fi redata astfel:
A(t) = P(t)
unde: A(t) = reprezinta total activ
P(t) = reprezinta total pasiv
A(t) = SAi(t); i= 1,2,.n
P(t) = SPj(t) ; j= 1,2,.n.
Relatia generala A = P devine si o relatie de eficienta daca se evidentiaza distinct rezultatul net - profitul sau pierderea dupa caz - generat de procesul de reproductie a patrimoniului. Ca urmare relatia de echilibru global capata forma:
In conditiile in care se au in vedere cele doua structuri de pasiv, capitalurile proprii si datoriile, ecuatia generala a bilantului devine:
a) sub forma de diferenta
A(t) - D(t) = P(t)
b) sub forma de sectiuni separate
A(t) = P(t) + D(t) in care D reprezinta datoriile.
P reprezinta capitalurile proprii sau situatia neta a patrimoniului.
Daca se are in vedere rezultatul net (R) relatiile capata urmatoarea forma:
A(t) = P(t)+ D(t)
Ecuatiile de mai sus denumite ecuatii fundamentale ale contabilitatii sau bilantului contabil permit compararea capitalurilor proprii cu datoriile titularului de patrimoniu, ceea ce literatura de specialitate defineste 'gradul de asigurare a autonomiei sau independentei financiare a subiectului de drept'.
|
