Delimitari teoretice privind cheltuielile institutiilor publice
IPSAS 1 „Prezentarea situatiilor financiare” defineste cheltuielile ca fiind „descresteri ale beneficiilor economice sau ale potentialul 434h74e ui de servicii in timpul perioadei de raportare sub forma de iesiri sau de consum de active sau aparitii de datorii care au ca rezultat descresteri in activele nete/capitaluri proprii, altele decat cele legate de distribuirile catre proprietari”.(definitie)
In situatiile financiare cheltuielile trebuie prezentate utilizand una din metodele de mai jos:
metoda clasificarii dupa natura cheltuielilor;
metoda functionala, care clasifica cheltuielile dupa programul sau scopul pentru care sunt facute.
In situatia in care se alege pentru prezentarea performantei financiare cea de-a doua metoda, obligatoriu se vor prezenta informatii suplimentare:
despre natura cheltuielilor,
cheltuielile cu amortizarile si deprecierile,
cu beneficiile angajatilor si
costurile de finantare.
In cazul contabilitatii de angajamente, potrivit principiilor contabile general acceptate prevazute in Sistemul European de Conturi 95, cheltuielile reflecta suma bunurilor si serviciilor consumate de catre institutie in decursul unui exercitiu financiar, chiar daca acestea au fost platite sau nu in perioada respectiva.
Cheltuielile efectuate de institutiile publice mai pot fi numite si cheltuieli bugetare, deoarece efectuarea acestora are la baza un buget ce nu trebuie depasit.
Cheltuielile bugetare sunt definite ca fiind cheltuieli aprobate si efectuate in limita si cu destinatiile prevazute din:
bugetul de stat,
bugetele locale,
bugetele institutiilor publice si a serviciilor publice de interes local,
bugetele activitatilor finantate integral din venituri extrabugetare.
Cheltuielile bugetare sunt grupate conform clasificatiei bugetare stabilite prin lege, clasificatie care determina gruparea intr-o ordine obligatorie si dupa criterii unitare, precis determinate, a cheltuielilor cuprinse in bugete.
Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale (art.14 – Legea 500/2002).
Potrivit Cadrului general elaborat de IASC (Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate), contabilitatea de angajamente se refera la modul cum trebuie intocmite situatiile financiare, pentru ca acestea sa-si indeplineasca obiectivele.
Conform acestui concept, „efectele tranzactiilor si ale altor evenimente sunt recunoscute atunci cand evenimentele si tranzactiile se produc (si nu pe masura ce numerarul sau echivalentul sau este incasat sau platit) si sunt inregistrate in evidentele contabile si raportate in situatiile financiare ale perioadelor aferente.” (contabilitatea de angajamente)
Potrivit contabilitatii de angajamente, cheltuielile se vor recunoaste in contabilitate astfel:
pentru bunurile achizitionate, cheltuielile se vor recunoaste in contabilitate in momentul transferului dreptului de proprietate;
pentru serviciile primite, cheltuielile se vor recunoaste in momentul incheierii prestatiei;
pentru consumul propriu, cheltuiala se recunoaste in momentul in care se desfasoara efectiv productia;
salariile si indemnizatiile brute se recunosc in contabilitate in cursul perioadei pentru care s-a prestat activitatea;
primele si alte plati exceptionale se recunosc drept cheltuieli in momentul in care trebuie platite;
cotizatiile sociale efective din sarcina angajatorilor sunt recunoscute drept cheltuieli in momentul in care sunt recunoscute si salariile angajatilor;
consumul propriu se recunoaste in contabilitate atunci cand productia are loc;
costurile cu dobanzile se recunosc in perioada in care sunt datorate conform contractului si nu in perioada cand sunt platite;
cheltuielile cu transferurile neconsolidabile se recunosc la institutia care transfera fondurile;
costurile de capital - amortizarile se recunosc lunar, pe parcursul duratei de viata utile a activului fix.
|
