Evaluarea patrimoniului la inchiderea exercitiului reflectata in bilantul contabil
Evaluarea bilantiera are un caracter mai complex si ea sta la baza inchiderii conturilor, stabilirii situatiei financiare a patrimoniului si 727c26h calcularii rezultatelor. Este o lucrare contabila la inchiderea exercitiului financiar.
Pentru evaluarea bilantiera s-a adoptat valoarea neta contabila. In acest scop se compara valoarea contabila si cea de inventar si se retine cea mai mica. Discutata din punct de vedere teoretic valoarea neta contabila da expresia celor trei principii fundamentale ale evaluarii situatiei patrimoniului si rezultatelor, principiul stabilitatii unitatii monetare, principiul costului istoric si principiul productiei.
Adoptarea valorii nete contabile in evaluarea bilantiera impune delimitarea si inregistrarea diferentelor intre costul istoric si valoarea de inventar mai mica a activelor, intrecostul istoric si valoarea de inventar mai mare a datoriilor. In cazul activelor, diferentele ireversibile privind activele imobilizate sunt incluse in categoria amortizarilor, diferentele care sunt reversibile intra sub incidenta provizioanelor pentru reduceri de valoare. Pentru datoriile a caror crestere de valoare este ireversibila, diferenta respectiva reprezinta un element al datoriei contabilizate ca atare. Daca aceasta crestere de valoare este reversibila, ea se regularizeaza sub forma provizioanelor pentru cresterea valorii datoriilor. Totusi, in prezent nu s-a adoptat varianta evaluarii si decontarii bilantiere a datoriilor la valoarea actuala. In bilantul contabil ele sunt evaluate si decontate la valoarea nominala bazata pe contul istoric. Cele trei principii opozabile evaluarii bilantiere sunt discutabile. Astfel, asa cum arata Hendriksen, principiul prudentei 'este cel mai bine o metoda foarte mediocra pentru a trata existenta incertitudinii in evaluarea activelor si rezultatelor. Este deosebit de periculor prin efectele sale capricioase. Prin urmare cifrele contabile stabilite cu prudenta nu permit o interpretare corecta'.
In ceea ce priveste costul istoric se apreciaza ca el nu are decat o 'valoare istorica'. Costul istoric reflecta valoarea reala a elementelor patrimoniale la data intrarii lor in intreprindere. Ulterior orice schmbare semnificativa in valoarea bunurilor tinde sa faca costul istoric inselator in scopul luarii deciziei. Totusi in analiza critica efectuata se pierde din vedere calitatea fundamentala a acestui cost, aceea ca este singurul cost care se intemeiaza pe documente justificative si are un caracter verificabil.
Pentru a depasii limitele celor doua principii prezentate mai sus in literatura de specialitate este prezentata si ideea adoptarii principiului valorii actuale. El tine seama de efectele variatilor de pret si ale puterii de cumparare a banului in raport de elementele patrimoniale inregistrate la valoarea lor initiala.
Si principiul valorii actuale este criticat data fiind natura indefinita a estimarii costului curent, lipsa de aplicabilitate generala a cotei inflatiei asupra resurselor specifice si lipsa de acord asupra iutilizarii divulgarii integrale a informatiilor privind variatile de pret si putere de cumparare. Totusi o asemenea valoare da expresia unei realitati, legatura nemijlocita intre intreprindere si piata, intre intreprindere si celelalte unitati patrimoniale ale economiei generale.
Deci, calculul situatiei financiare si a rezultatului trebuie sa se faca in cadrul economiei generale. Legatura cu piata este determinata.
Ca urmare estimarea la bilant trebuie facuta la valoarea actuala. Numai astfel se mentine intacta substanta patrimoniului, inregistrandu-se ca rezultat numai ceea ce s-a realizat efectiv. Deci, rezultatul nu se mareste sau micsoreaza pe seama consumului de substanta.
O alta consecinta este ca amortizarile se socotesc nu la costul istoric al activelor fixe, ci la valoarea zilei. Prin aceasta fiecare etapa de productie suporta ceea ce se consuma., prin uzura din valoarea reala.
Daca este adoptat principiul valorii actoale (nete) in evaluarea bilantiera diferentele dintre costul istoric si valoarea actuala se inregistreaza in contul rectificativ denumit 'Diferente de evaluare'.
|
