INFORMAŢII CONTABILE DE FURNIZAT ÎN ECONOMIILE HIPERINFLAŢIONISTE
Raportarea financiara în economiile hiperinflationiste
Conditiile aplicarii standardului IAS 29
Retratarea contului de profit si pierdere.
Contabilitatea de inflatie în diferite tari.
Raportarea financiara în economiile hiperinflationiste
Puterea de cumparare a banilor scade pe masura ce nivelul general al preturilor bunurilor si serviciilor creste. Într-un mediu inflationist, puterea generala de cumparare a banilor si nivelul general al preturilor sunt independente.
În cele mai multe tari, situatiile financiare neajustate la inflatie sunt întocmite pe baza costurilor istorice, fara ca modificarile nivelului general al preturilor sa fie luat în considerare. Prin urmare, elementele de activ, pasiv, capitalurile proprii, veniturile, cheltuielile, precum si câstigurile si pierderile sunt exprimate în functie de costul de la data la care aceste elemente au aparut. 616d34g Impactul inflatiei este prin urmare ignorat. Situatiile financiare astfel obtinute pot fi considerate relevante doar în masura în care nu se produc modificari ale puterii de cumparare a banilor.
În cazul în care survin modificari semnificative ale puterii de cumparare, situatiile financiare care nu au fost ajustate la inflatie se pot dovedi inadecvate. De la un exercitiu financiar la altul, sumele din situatiile financiare nu sunt comparabile, iar câstigul sau pierderea aferente exercitiului si rezultate din modificarile puterii de cumparare nu sunt luate în considerare. Situatiile financiare neajustate la inflatie nu reflecta corect pozitia financiara a societatii la data bilantului contabil, nici rezultatele din activitatea de baza si nici fluxurile de numerar.
Situatiile financiare ajustate la inflatie reprezinta o extindere si nu o încalcare a principiilor contabile bazate pe metoda costului istoric. IAS 29 încearca sa depaseasca limitele raportarii financiare efectuate pe baza costului istoric, în conditiile unui mediu economic hiperinflationist.
IAS 29 nu ofera o definitie absoluta a hiperinflatiei. Caracteristicile generale identificate în IAS 29 sunt urmatoarele:
populatia prefera sa-si pastreze averea în active nemonetare sau într-o moneda straina stabila;
valorile monetare sunt exprimate în raport cu o moneda straina, relativ stabila. Preturile (de exemplu, chiriile, salariile, imobilizarile) pot fi exprimate în moneda stabila;
vânzarile si cumpararile pe credit se produc la preturi ce compenseaza pierderea asteptata a puterii de cumparare în timpul perioadei de creditare, chiar daca perioada este scurta;
ratele dobânzii, salariile si preturile sunt legate de un indice al preturilor;
rata cumulata a inflatiei pe o perioada de trei ani se apropie sau depaseste 100%.
Situatiile financiare exprimate conform IAS 29 în termenii monedei la data bilantului contabil prezinta mai multe avantaje:
ofera conducerii, actionarilor si altor utilizatori informatii contabile de la o perioada la alta cu privire la rezultatele activitatii, mentinerea capitalului si evolutia performantei financiare;
faciliteaza conducerii luarea deciziilor adecvate cu privire la planurile dezinvestitii, prin faptul ca situatiile financiare au o relevanta sporita;
situatiile financiare sunt mai utile din perspectiva investitorilor internationali si a celorlalti utilizatori ai conturilor prin faptul ca sunt comparabile cu cele ale altor societati din acelasi domeniu de activitate.
Abordarea IAS 29 urmareste retratarea tuturor soldurilor înregistrate în situatiile financiare (inclusiv cifrele comparative) ale exercitiilor precedente cu scopul de a le exprima puterea de cumparare generala a monedei de raportare, valabila la sfârsitul anului. Efectul retratarii situatiilor financiare conform IAS 29 depinde de nivelul inflatiei si de componenta activelor si pasivelor entitatii.
Procesul de retratare presupune exercitarea rationamentului profesional si aplicarea anumitor proceduri. Standardul prevede în mod explicit: "Aplicarea consecventa a acestor proceduri si rationamente de la o perioada la alta este mai mult importanta decât acuratetea absoluta a valorilor rezultate, prezentate în situatiile financiare".
Aplicarea IAS 29 este obligatorie pentru orice entitate care întocmeste situatiile financiare, conform IAS, moneda unei economii hiperinflationiste, mai cu seama în cazul în care o astfel de entitate solicita sa fie cotata la o bursa internationala de valori.
Standardul se aplica situatiilor financiare ale oricarei entitati, de la începutul exercitiului financiar în care se identifica hiperinflatia din tara în care se face raportarea.
Procesul de retratare prevazut de IAS 29 se aplica în mod specific în acele situatii în care o entitate îsi întocmeste situatiile financiare conform IAS în moneda unei economii hiperinflationiste. IAS 29 nu se refera la situatiile în care entitatea care îsi desfasoara activitatea într-o economie hiperinflationista îsi întocmeste situatiile financiare conform IAS într-o moneda stabila (de exemplu, dolarul american - USD).
Daca o entitate raporteaza într-o moneda stabila, trebuie sa se asigure ca situatiile financiare au fost întocmite în moneda locala în conformitate cu IAS 29. Cursul de schimb valabil la sfârsitul anului este utilizat pentru a converti situatiile financiare într-o moneda stabila pentru toate exercitiile prezentate.
În scopul raportarii catre grup, o entitate straina care îsi desfasoara activitatea într-o economie hiperinflationista va trebui sa raporteze grupului într-o moneda stabila, de obicei moneda de raportare a grupului.
IAS 21 prevede ca entitatea straina sa retrateze în conformitate cu IAS 29 situatiile financiare întocmite în moneda locala, înainte de a le converti în moneda de raportare a grupului.
Activitatea din strainatate a unei entitati poate fi integrata în cea a entitatii care raporteaza, în cazul în care majoritatea tranzactiilor semnificative este efectuata în moneda grupului. O entitate straina, care îsi desfasoara activitatea într-o economie hiperinflationista si care raporteaza grupului într-o moneda stabila, trateaza toate tranzactiile derulate în moneda locala ca si cum ar fi tranzactii în moneda straina, conform IAS 21, punctul 9.
Aplicarea IAS 29 impune retratarea situatiilor financiare, inclusiv a situatiilor fluxurilor de numerar, în termenii puterii de cumparare la data bilantului. Acest lucru necesita aplicarea atât a unei proceduri, în diferite etape, cât si a rationamentului profesional. Aplicarea consecventa a procedurilor este mult mai importanta decât acuratetea absoluta a rezultatelor.
Pe scurt, procedurile de retratare constau în:
selectarea unui indice general al preturilor;
separarea elementelor monetare si a celor nemonetare;
retratarea elementelor nemonetare;
retratarea contului de profit si pierdere;
calcularea si verificarea câstigului si pierderii din pozitia monetara;
întocmirea situatiilor fluxurilor de numerar luând în considerare efectele inflatiei;
retratarea sumelor comparative.
Acest capitol prezinta în mare procesul de retratare. Capitolele urmatoare ofera amanunte pentru zonele de retratare mai complexe.
IAS 29 impune utilizarea unui indice general al preturilor care sa reflecte modificarile puteri de cumparare. Majoritatea Guvernelor emit periodic indici ai preturilor pe diverse sectoare.
Standardul nu indica utilizarea unui indice specific. Pe de alta parte, este preferabil ca toate entitatile care raporteaza în moneda aceleiasi economii sa utilizeze acelasi indice.
Indicatorii cei mai relevanti ai modificarii nivelului general al preturilor sunt indicii preturilor de consum si indicii preturilor en gross. În anumite tari, din cauza diferentelor privind aplicabilitatea si a ponderii diferite a elementelor care îi compun, cei doi indici vor indica rate putin diferite ale inflatiei pe termen scurt. Pe termen lung, totusi, cei doi indici vor indica aproximativ aceeasi rata a inflatiei.
Cele mai importante caracteristici ale unui indice general al preturilor sunt:
scara larga de referinta, precum includerea majoritatii bunurilor si serviciilor produse în respectiva economie, cu scopul de a reflecta diversele fluctuatii de pret;
reflectarea cu precizie a modificarilor de pret;
existenta indicilor de pret din anii anteriori precum si a celor aferenti anului curent;
actualizarea regulata, de preferat lunara;
consecventa, uniformitatea si continuitatea.
Dupa selectarea indicelui, trebuie calculati factorii de conversie pe baza modificarii indicelui general al preturilor, în scopul retratarii valorilor exprimate pe baza costului istoric la puterea de cumparare curenta.
Exemplu:
În decembrie
Indicele general Factor
al preturilor de conversie
31 decembrie 2001 54,224 4,114(223,100/54,224)
31 decembrie 2002 223,100 1,000(223,100/223,100)
Standardul impune retratarea tuturor sumelor din bilantul contabil care nu sunt exprimate în termenii unitatii de masura de la data bilantului contabil.
Elementele monetare nu trebuie retratate, având în vedere ca reprezinta sume de încasat sau de plata. De aceea, elementele monetare sunt exprimate deja la puterea de cumparare curenta.
Conditiile aplicarii standardului IAS 29
Pentru a aplica standardul, toate elementele bilantiere trebuie separate în elemente monetare si nemonetare.
Majoritatea elementelor bilantiere sunt simplu clasificabile fie monetare, fie nemonetare. În cazuri mai putin clare, stabilirea caracterului monetar sau nemonetar al unei componente depinde de caracteristicile acesteia. De exemplu, provizionul pentru creante incerte este considerat monetar deoarece creantele reprezinta elemente monetare. Provizionul pentru stocuri uzate moral este însa nemonetar, deoarece stocurile reprezinta elemente nemonetare.
În continuare sunt prezentate o serie de exemple de active si pasive monetare:
Active
Titluri de creanta
Creante comerciale
Bilete la ordin de încasat
Alte creante
Pasive
Datorii comerciale
Cheltuieli preliminate si alte datorii
Impozite pe venit si impozite cu retinere la sursa
Împrumuturi
Bilete la ordin de plata
Activele si pasivele, altele decât elementele monetare sunt denumite elemente nemonetare. Odata varsate sau constituite, toate elementele capitalurilor proprii devin nemonetare.
Mai jos sunt prezentate o serie de exemple de elemente nemonetare:
Active
*Avansuri platite pentru achizitii - Stocuri
Titluri de participare
Participatii în companii asociate
Imobilizari corporale
Imobilizari necorporale
Impozit amânat de încasat
Pasive
*Avansuri încasate din vânzari
Venituri amânate (de exemplu împrumuturi nerambursabile)
Impozit amânat de plata
Capitaluri proprii
*Avansurile platite sau încasate sunt considerate nemonetare daca se refera la achizitii sau vânzari specifice; în caz contrar, ele sunt considerate monetare.
Activele si pasivele nemonetare sunt retratate în termenii unitatii de masura curente la data bilantului contabil, prin aplicarea indicelui general al preturilor de la data tranzactiei în urma careia au aparut, pâna la data bilantului contabil.
Atunci când, prin retratare, valoarea contabila a activelor depaseste valoarea realizabila neta sau daca activele nemonetare sunt înregistrate la valoarea lor justa, apar anumite probleme specifice. În bilantul contabil vor fi prezentate detalii asupra acestor probleme si cu privire la retratarea elementelor nemonetare.
Contul de profit si pierdere întocmit pe baza costurilor istorice prezinta, în general, veniturile si costurile curente la data la care tranzactiile în cauza au avut loc. IAS 29 prevede ca toate elementele din contul de profit si pierdere sa fie exprimate în functie de unitatea de masura curenta la data bilantului contabil. Prin urmare, toate sumele trebuie retratate prin aplicarea modificarii indicelui general al preturilor de la datele la care elementele de venit si cheltuieli au fost înregistrate si pâna la data bilantului contabil.
Contul de profit si pierdere este retratat de regula lunar.
Elementele din contul de profit si pierdere, cum ar fi veniturile si cheltuielile cu dobânzile, precum si diferentele de conversie aferente sumelor investite sau împrumutate, sunt asociate de asemenea pozitiei monetare nete. Aceste elemente sunt ajustate la inflatie si, împreuna cu câstigurile sau pierderile din pozitia monetara, sunt recunoscute în contul de profit si pierdere ca pozitii separate, în sectiunea din contul de profit si pierdere, alta decât cea referitoare la rezultatele din activitatea de baza. Aceste elemente pot fi subtotalizate în cadrul sectiunii ca venituri si cheltuieli de finantare.
Unul dintre cele doua obiective principale ale IAS 29 este de a determina si contabiliza câstigurile sau pierderile financiare care apar din detinerea unor active sau pasive monetare în perioada de raportare (câstigurile sau pierderile din pozitia monetara).
Câstigurile sau pierderile din pozitia monetara sunt calculate pe baza pozitiei monetare a entitatii. Pozitia monetara poate fi derivata din urmatoarea ecuatie de baza:
Toate activele si pasivele monetare (pozitia monetara neta) detinute pe parcursul exercitiului sunt incluse în situatiile financiare fie ca active si pasive nemonetare înregistrate în bilantul contabil, fie ca tranzactii înregistrate în contul de profit si pierdere, daca au fost realizate. Câstigurile sau pierderile din pozitia monetara pot fi calculate prin retratarea elementelor nemonetare (inclusiv a contului de profit si pierdere, care face parte din capitalurile proprii) în termenii puterii de cumparare de la data bilantului si comparând valorile istorice sau, în cazul în care la începutul exercitiului au existat solduri, cu valorile istorice retratate în termenii puterii de cumparare de la începutul exercitiului.
De asemenea, este teoretic posibil sa se calculeze câstigurile sau pierderile din pozitia monetara neta zilnica a entitatii. Efortul implicat de un asemenea calcul ar fi totusi prohibitiv. Se poate obtine o aproximare a câstigurilor si pierderilor din pozitia monetara, pe baza pozitiilor monetare medii aferente perioadei, sub forma unui test de rezonabilitate a câstigurilor si pierderilor din pozitia monetara rezultate din retratarea activelor si pasivelor nemonetare.
IAS 29 prevede ca toate elementele din situatia fluxurilor de numerar sa fie exprimate în unitatea de masura curenta la data bilantului contabil. Prin urmare, toate elementele din situatia fluxurilor de numerar vor fi retratate prin aplicarea factorilor de conversie relevanti la data la care tranzactia a avut loc. IAS 29 nu contine reglementari detaliate cu privire la aceste aspecte complexe. Totusi, urmarind obiectivele IAS 29 si IAS 7 se poate realiza o prezentare adecvata.
Acest lucru presupune prezentari separate ale efectului inflatiei asupra sectiunilor din situatia fluxurilor de numerar aferente activitatii de baza, de investitie si finantare si chiar asupra numerarului si echivalentelor de numerar.
Cifrele comparabile ale anului anterior sunt retratate în puterea de cumparare curenta la sfârsitul celei mai recente perioade de raportare. Daca situatiile financiare ale exercitiului anterior au fost deja întocmite conform IAS 29, factorul de conversie pentru anul curent va fi aplicat situatiilor financiare din exercitiul anterior.
Retratarea contului de profit si pierdere
Toate elementele contului de profit si pierdere trebuie retratate prin aplicarea modificarii indicelui general al preturilor de la datele înregistrarii initiale a elementelor de venituri si cheltuieli si pâna la data bilantului.
În cazul în care variatia inflatiei este relativ liniara pe parcursul exercitiului financiar, majoritatea societatilor vor retrata elementele din contul de profit si pierdere pe baza mediei lunare, presupunând ca toate tranzactiile au loc uniform pe parcursul perioadei. În acest capitol sunt descrise procedurile detaliate de retratare a contului de profit si pierdere.
Venituri
se obtine analiza lunara a veniturilor;
se retrateaza fiecare luna pe baza modificarii indicilor din luna respectiva pâna la data bilantului contabil.
Costul productiei vândute
se obtine analiza lunara a elementelor incluse în costurile de productie lunare;
se retrateaza toate componentele costurilor de productie, cu exceptia amortizarii si a materiilor prime, de la luna înregistrarii costurilor pâna la data bilantului.
se calculeaza valoarea materiilor prime folosite în procesul de productie prin reconcilierea valorii retratate a materiilor prime de deschidere cu soldurile de materii prime de închidere.
se calculeaza amortizarea aferenta costurilor de productie pe baza valorii retratate a imobilizarilor, dupa cum s-a explicat în sectiunea referitoare la bilantul contabil, si se înlocuieste amortizarea istorica cu aceasta amortizare retratata.
se retrateaza valoarea de deschidere si de închidere a produselor finite si semifabricate dupa cum s-a explicat în sectiunea referitoare la bilantul contabil.
costul retratat al productiei vândute este obtinut prin adaugarea la achizitii si la alte costuri de productie retratate de la data înregistrarii costului, a soldului retratat de produse finite si semifabricate de deschidere si scaderea soldului retratat de produse finite si semifabricate de închidere. Soldul retratat de produse finite si semifabricate de deschidere se obtine prin:
retratarea sumelor în functie de puterea de cumparare de la data bilantului contabil anterior si
ajustarea la inflatie a costului retratat al sumelor de deschidere pe baza calculului mai sus mentionat si folosind factorul de conversie corespunzator întregului an.
Amortizarea imobilizarilor corporale si a imobilizarilor necorporale si recunoasterea în contul de profit si pierdere a cheltuielilor înregistrate în avans si a veniturilor înregistrate în avans se calculeaza pe baza valorii retratate a soldului de active si/sau pasive.
Prin aplicarea normei IAS 29, trebuie sa se mentioneze urmatoarele aspecte:
situatiile financiare si valorile corespondente perioadelor precedente au fost retratate pentru a reflecta evolutia puterii generale de cumparare a monedei;
conventia de baza utilizata pentru întocmirea conturilor (costul istoric sau costul actual);
indicele preturilor utilizat, valoarea sa la data bilantului si evolutia sa în cursul ultimei perioade si al perioadei precedente.
Informatiile solicitate prin aplicarea prezentei norme sunt necesare pentru a descrie, în mod clar, pe ce baza este efectuata prelucrarea efectelor inflatiei în situatiile financiare. De asemenea, aceste informatii au ca obiect sa genereze alte informatii necesare întelegerii bazei de prelucrare si valorile ce rezulta din aplicarea ei.
Contabilitatea de inflatie în diferite tari.
În Statele Unite, problemele puse de o moneda afectata de inflatie nu sunt abordate decât în contextul conversiunii documentelor, întocmite pe baza unei astfel de monede. Se considera ca o moneda afectata de inflatie nu poate sa fie considerata ca o deviza functionala. Ca atare, situatiile financiare întocmite în moneda unei economii hiperinflationiste trebuie sa fie convertite, mai întâi în moneda functionala, dupa care moneda functionala este convertita în moneda de consolidare, pe baza metodei cursului de închidere. Prin utilizarea acestui procedeu se ajunge, în fapt, la o reevaluare a situatiilor financiare în cauza.
Cât priveste directivele europene, acestea nu contin nici o dispozitie care sa implice prelucrarea situatiilor financiare întocmite pe baza unei monede afectate de inflatie.
În cazul Frantei, Planul contabil general ofera doua posibilitati, pentru conversiunea situatiilor financiare ale întreprinderilor situate în tarile cu o inflatie mare:
fie conversiunea directa a acestor conturi, pe baza metodei temporale;
fie corectarea conturilor, mai întâi pe baza unui indice care sa reflecte variatiile generale ale preturilor, dupa care conversiunea acestora, pe baza cursului de închidere.
Conversiunea situatiilor financiare ale filialelor situate în tarile hiperinflationiste nu vizeaza toate întreprinderile. Ca atare, informarea furnizata variaza în mod considerabil de la o societate la alta.
Prelucrarea cel mai des practicata este reevaluarea activelor nemonetare.
Nu putini sunt utilizatorii de situatii financiare care pledeaza pentru adoptarea unei contabilitati în costuri de înlocuire sau bazate pe o putere constanta de cumparare. O atare prelucrare ar constitui calea pentru obtinerea unui rezultat real, tinând cont de toate schimbarile necesare mentinerii capitalului economic.
Abandonarea principiului costurilor istorice nu este un fapt usor de digerat. Este si motivul pentru care alti utilizatori se opun retratarilor evocate anterior, deoarece acestea conduc la o pierdere a credibilitatii informatiilor contabile. IASC nu este departe de acest al doilea punct de vedere, deoarece, dupa cum am vazut constatarea efectelor inflatiei nu este solicitata decât atunci când aceasta a atins cote foarte ridicate. Desi, sa nu uitam, cadrul conceptual international lasa posibilitatea de a se tine o contabilitate în valori actuale.
Cum notiunea de hiperinflatie nu este definita printr-o rata unica, ea facând apel la o suita de factori caracteristici, rezulta ca întreprinderile dispun de o marja de manevra privind alegerea filialelor ale caror conturi vor fi retratate.
Este de la sine înteles ca întreprinderile vor avea tendinta sa reevalueze documentele financiare ale societatilor a caror situatie monetara neta este favorabila, lasând societatile pentru care reevaluarea ar conduce la constatarea unei pierderi a puterii de cumparare sa-si evalueze conturile în costuri istorice.
Oricum, recursul la retratarea conturilor în conditii hiperinflationiste procura avantaje care depasesc, în principiu, inconvenientele generate, probabil, de costurile uneori mari ale prelucrarilor suplimentare.
BIBLIOGRAFIE
Niculae Feleaga |
|
Niculae Feleaga |
|
Niculae Feleaga |
|
Bernard Raffournier |
|
Ion Ionascu |
|
Liliana Malciu |
|
Ioan Morosanu |
|
Gheorghe Neamtiu |
|
Ministerul Finantelor |
|
Lgislatie |
pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate |
|