INVENTARIEREA GENERALĂ A PATRIMONIULUI
Reprezinta lucrarea preliminara prin care se stabileste situatia reala a patrimoniului. Determinatorul real se
refera atât la constatarea marimii faptice a elementelor patrimoniale cât si la evaluarea lor la nivelul valorii actuale.
Nu se poate concepe un bilant, adica nu se pot determina patrimoniul, situatia financiara si rezultatele unei
întreprinderi la un anumit moment si pe o anumita perioada de timp, fara sa s 444i83e e alcatuiasca în prealabil inventarul.
Numai printr-un bilant alcatuit pe baze reale, întreprinzatorul se poate orienta si mentine într-o economie însotita de
variatia preturilor si puterii de cumparare a banului.
Relatia proprie inventarului prin care se determina situatia reala a patrimoniului la un moment dat este de
forma:
Patrimoniul net (Capitalul propriu) = Activul inventariat - Datoriile inventariate
Constatarea existentei elementelor inventariate se face prin observarea directa (prin numarare, cântarire,
masurare, cubare si calcule tehnice dupa caz) pentru bunurile corporale (materiale), pe baza de registre sau
documente (extrase de cont confirmate de terti), pentru bunurile necorporale (nemateriale), creante si datorii. În ceea
ce priveste evaluarea elementelor patrimoniale inventariate, aceasta se face la nivelul valorii actuale, denumita
valoare de inventar.
Valoarea de inventar ca expresie a valorii actuale este estimata în functie de pretul pietei, utilitatea
bunului pentru economia întreprinderii, starea si amplasarea bunurilor. De acea, în mai multe lucrari de specialitate se
apreciaza ca valoarea de inventar este egala cu valoarea de întrebuintare.
Evaluare bilantiera
conform IAS - urilor
Evaluare conform
OMFP 94/2001
Evaluare la inventar
conform normelor de
inventariere
Imobilizari
necorporale
IAS 38
Tratamentul de baza:
Cost ajustat cu valoarea
amortizarilor cumulate
si a oricaror pierderi
cumulate din depreciere
Tratamentul alternativ:
Valoarea reevaluata
stabilita pe baza valorii
juste la momentul
reevaluarii mai putin
amortizarea cumulata si
pierderile din
depreciere.
Imobilizari corporale
IAS 16
Tratamentul de baza:
Cost ajustat cu valoarea
amortizarilor cumulate
si a oricaror pierderi
cumulate din depreciere
Tratamentul
alternativ: Valoarea
reevaluata stabilita pe
baza valorii juste la
momentul reevaluarii
mai putin amortizarea
cumulata si pierderile
din depreciere.
Cu exceptia cazurilor în
care s-a înregistrat un
provizion pentru
depreciere sau o
reducere a valori
valoarea ce urmeaza sa
fie înscrisa în bilant
pentru fiecare element
al imobilizarilor este
reprezentata de costul
de achizitie sau de
costul de productie.
Evaluarea
imobilizarilor se
efectueaza la valoarea
lor ramasa
neamortizata, cu
exceptia celor
constatate ca fiind
depreciate, care se vor
evalua la valoarea lor
actuala.
În cazul mijloacelor
fixe, corectarea valorii
contabile a acestora si
aducerea lor la nivelul
valorii de inventar
înscrise în listele de
inventariere se face fie
prin înregistrarea unei
amortizari exceptionale,
în cazul în care se
constata o depreciere
ireversibila, fie prin
constituirea unor
provizioane în cazul în
care se constata o
depreciere relativa a
acestora ca urmare a
unor cauze cum sunt:
aparitia unei uzuri
morale de care nu s-a
tinut seama cu ocazia
amortizarii;
supraeveluarea
mijloacelor fixe, prin
aplicarea unor
coeficienti neadecvati
cu ocazia reevaluarii
lor: lipsa de utilitate a
acestora în momentul
inventarierii; alte cauze
care determina o
valoare actuala mai
scazuta a mijloacelor
fixe decât valoarea cu
care acestea figureaza
în contabilitate.
Evaluare bilantiera
conform IAS - urilor
Evaluare conform
OMFP 94/2001
Evaluare la
inventar conform
normelor de
inventariere
Investitii financiare
pe termen lung
Sunt înregistrate în
bilant la una dintre
valorile de mai jos:
a) cost;
b) valoare reevaluata
c) în cazul actiunilor
tranzactionabile la
minimul dintre cost si
valoarea de piata
determinate pentru
întreg portofoliul
(alternativa disponibila
numai pentru titlurile
tranzactionabile pe
piata).
În cazul diminuarii valorii
unei imobilizari financiare
ce a fost înregistrata se va
constitui un provizion
pentru depreciere
corespunzator acestei
diminuari, stabilit ca
diferenta între costul de
achizitie si valoarea
realizabila neta. Valoarea
înscrisa trebuie sa fie cea
diminuata, iar
provizioanele astfel
constituite trebuie sa fie
prezentate separat în
notele explicative.
Este obligatorie
constituirea de
provizioane pentru
depreciere pentru fiecare
activ imobilizat a carui
valoare s-a diminuat,
indiferent de durata de
utilizare a acelei
imobilizari. Valoarea care
trebuie înscrisa în
situatiile financiare va fi
diminuata corespunzator,
iar provizioanele; astfel
constituite se vor prezenta
separat în notele
explicative.
Daca motivele care au dus
la constituii provizionului
pentru depreciere, au
încetat sa mai existe într-o
anumita masura, atunci
acel provizion se va relua
corespunzator la venituri.
Aceste reluari se vor
prezenta separat în notele
explicative. În situatia în
care deprecierea este
superioara provizionului
constituit, se constituie un
provizion suplimentar.
Titlurile (titlurile de
participare, titlurile
imobilizate ale
activitatii de
portofoliu, titlurile de
plasament, alte
titluri) se evalueaza
în cazul celor cotate
la bursa la valoarea
lor de cotare din ziua
de 31 decembrie, iar
a celor necotate, la
valoarea lor
probabila de
vânzare.În cazul în
care valoarea lor de
inventar este mai
mica decât valoarea
cu care acestea
figureaza în
contabilitate, se va
proceda la
constituirea de
provizioane pentru
deprecierea acestor
titluri. În situata în
care se apreciaza ca
valoarea de vânzare
este superiora valorii
contabile, în listele
de inventariere se va
înscrie valoarea
contabila.
Evaluare bilantiera
conform IAS - urilor
Evaluare conform
OMFP 94/2001
Evaluare la
inventar conform
normelor de
inventariere
Stocuri IAS 2
În bilant stocurile sunt
evaluate la cea mai
mica valoare dintre cost
si valoarea realizabila
neta
Valoarea activelor
circulante înregistrate în
contabilitate va fi egala cu
costul de achizitie sau cu
costul de productie al
acestor elemente
Daca valoarea realizabila
neta a unui activ circulant
este mai mica decât costul
de achizitie sau costul de
productie, atunci acea
valoare realizabila neta
corespunzatoare activului
circulant este cea care
trebuie prezentata în
situatiile financiare,
respectiv valoarea
activului, mai putin
provizionul constituit.
Valoarea care trebuie
înscrisa în bilant pentru
activele din categoria
stocurilor si a activelor
fungibile, inclusiv activele
financiare, poate fi
determinata prin utilizarea
oricarei dintre metodele:
(a) metoda FIFO;
(b)metoda LIFO;
(c)metoda costului mediu
ponderat (d)alta metoda
similara, recunoscuta de
reglementarile legale în
vigoare.
Stocurile trebuie
evaluate cu
respectarea
principiului
permanentei
metodelor, potrivit
caruia metodele si
regulile de evaluare
trebuie mentinute.
Valorile materiale se
vor evalua la
valoarea lor actuala
care se va înscrie în
coloana
corespunzatoare din
lista de inventariere
centralizatoare numai
în cazul constatarii
deprecierilor.
Investitii financiare
pe termen scurt
clasificate ca active
curente
Înregistrarea în bilant se
face la una dintre
valorile:
a) valoarea de piata
b) minimul dintre cost
si valoarera de piata. În
acest caz valoarea
contabila se calculeaza
global pentru întreg
portofoliul, fie ca un
total general sau ca un
total al fiecarui tip de
investitie.
Evaluare bilantiera
conform IAS - urilor
Evaluare conform
OMFP 94/2001
Evaluare la inventar
conform normelor de
inventariere
Creantse si datorii Potrivit IAS 39 costul
amortizat pentru toate
creantele si datoriile
netranzactionate si la
valoarea justa în cazul
celor tranzactionate
Valoarea se stabileste în
functie de valoarea lor
probabila de încasat,
respectiv de plata;
Evaluarea creantelor si
datoriilor se face de
regula la valoarea lkor
probabila de încasare
sau de
plata,constituindu-se,
dupa caz, provizioane
pentru deprecierea
crean'elor, pentru
cresterea datoriilor
precum ai pentru sumele
aflate în litigiu.
Evaluarea creantelor si
datoriilor exprimate în
devize se face la cursul
de referinta la BNR din
ziua de 31 decembrie.
Eventualele diferente
reprezentând pierderi
sau câstiguri latente fata
de acest curs se reflecta
în contabilitate cu
ajutorul conturilor de
cheltuieli sau venituri
dupa caz.
Dezvoltari. Costul amortizat al unui activ sau datorie financiara reprezinta valoarea la care activul
financiar sau datoria financiara a fost evaluat (a) la momentul recunoasterii initiale, minus rambursarile de capital,
plus sau minus amortizarea cumulata a oricarei diferente dintre valoarea initiala si valoarea la scadenta si minus orice
trecere pe cheltuieli (directa sau prin utilizarea unui cont de compensare) a scaderii sau imposibilitatii de încasare.
Exemplu. Daca întreprinderea MARTINA S.A. a emis10 obligatiuni, cu o valoare nominala de 30.000
lei/obligatiuni, pret de emisiune 28.000 lei/obligatiuni, si o perioada de scadenta de 5 ani, la sfârsitul celui de al
doilea an al împrumutului, valoarea în bilant a datoriei financiare va fi de:
288.000 lei= 300.000 lei - (20.000 lei - 20.000 × 2 ani / 5 ani)
unde 20.000 lei= 10 obligatiuni × (30.000 lei/obligatiune - 28.000 lei/obligatiune) reprezinta prima de
rascumparare a obligatiunilor, care va fi amortizata liniar pe toata durata împrumutului
Daca presupunem ca la sfârsitul celui de al treilea an sunt rascumparate 5 obligatiuni prin tragere la sorti
(5 obligatiuni × 30.000 lei/obligatiuni), atunci valoarea în bilant a împrumutului obligatar va fi de:
300.000 lei - (20.000 lei - 20.000 × 3 ani / 5 ani) - 150.000 lei = 142.000 lei
Toate bunurile care se inventariaza se înscriu în listele de inventariere, care pot fi distincte sau reprezinta
prima parte a registrului de inventar, diferentiate în raport de felul si natura activelor si pasivelor constatate efectivpe
teren (active imobilizate, stocuri, productie în curs de executie, etc).
Rezultatele inventarierii si modul lor de regularizare se consemneaza într-un proces - verbal de
inventariere, în care se înscriu, în principal: perioada de gestiune inventariata; persoanele care au facut inventarierea;
plusurile si minusurile constatate; compensarile efectuate; bunurile depreciate; creantele si datoriile incerte si în
litigii; creantele, datoriile si lichiditatile în devize; constituirea si regularizarea provizioanelor; regularizarea
amortizarilor; alte elemente specifice inventarierii.
Remarca. Asa cum s-a anticipat, listele de inventariere pot fi tratate ca si documente distincte de registrul -
inventar, urmând ca prin continutul sau acesta sa fie circumscris numai la recapitulatia elementelor inventariate.
Registrul - inventar reprezinta o recapitulatie a elementelor inventariate grupate în functie de natura lor,
conform postului din bilantul contabil.
Exemplificativ, registrul - inventar este prezentat mai jos:
Recapitulatia inventarului
Denumirea structurilor
inventariate
Valoarea contabila Valoarea de inventar Diferente de înregistrat
1. Active imobilizate 4.000.000 3.750.000 250.000
2. Stocuri 680.000 670.000 10.000
2.1. Materiale 80.000 80.000 -
2.2. Produse finite 400.000 400.000 -
2.3. Marfuri 200.000 190.000 10.000*
3. Creante 100.000 95.000 5.000
3.1. Clienti 100.000 95.000 5.000
*) Diferenta este calculata în listele de inventariere la nivel de sortimente depreciate. Daca valoarea de
inventar este mai mare decât valoarea contabila, în cazul activelor, în listele de inventariere este recunoscuta ca
valoare de inventar nu valoarea actuala ci valoarea contabila.
|
