LUCRARE PRACTICA LA CONTABILITATE

LUCRARE PRACTICA LA CONTABILITATE

Societatile comerciale,companiile nationale, regiile autonome, societatiile cooperatiste si celelalte personae juridice cu scop lucrative au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitatea proprie, respective contabilitatea financiara, potrivit Legii 82/1991 si contabilitatea de gestiune adaptata la specificul activitatii.

Contabilitatea, ca activitate specializata in masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea si controlul activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, precum si a rezultatelor obtinute din activitatea institutiilor publice,trebuie sa asigure inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea informatiilor cu privire la pozitia financiara,performanta financiara si fluxurile de trezorerie atat pentru cerintele interne ale acestora, cat si pentru utilizatorii externi.

Contabilitatea institutiilor publice asigura informatii ordonatorilor de credite cu privire la executia bugetelor de venituri si cheltuieli, rezultatul executiei bugetare, patrimonial aflat in administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar si informatii necesare pentru intocmirea contului general annual de executie a bugetului de stat, a contului annual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat si   fondurilor speciale.

Potrivit reglementarilor existente in domeniul finantelor publice si a contabilitatii, contabilitatea publica cuprinde:

-a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care sa reflecte incasarea veniturilor si plata cheltuielilor aferente exercitiului bugetar;

-b) contabilitatea trezoreriei statului

-c) contabilitatea generala bazata pe principiul constatarii drepturilor si obligatiilor, care sa reflecte evolutia situatiei financiare si parrimoniale, precum si excedentul sau deficitul patrimonial;

-d) contabilitatea destinata analizarii costurilor programelor aprobate.

Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, se realizeaza cu ajutorul unor conturi speciale, deschise pe structura clasificatiei bugetare in vigoare. Aceste conturi asigura inregistrarea veniturilor incasate si a cheltuielilor platite, potrivit bugetului aprobat si furnizarea informatiile necesare intocmirii contului de executie bugetara si stabilirii rezultatului executiei bugetare.

Conturi generale - pentru reflectarea activelor si pasivelor institutiei, a cheltuielilor si veniturilor aferente exercitiului, indifferent daca veniturile au fost incasate iar cheltuielile platite, pentru determinarea rezultatului patrimonial.

Conturile contabile vor fi conforme cu prezentele norme, corecte si complete si vor prezenta situatia reala si exacta a patrimoniului si a modului de implementare a bugetului.

Cu ajutorul acestor conturi, institutiile publice inregistreaza operatiunile economico - financiare pe baza principiilor contabilitatii de drepturi si obligatii, respective in momentul crearii, transformarii sau disparitiei/anularii unei valori economice, a unei creante sau unei obligatii.

Seful compartimentului fi 16116p1514q nanciar - contabil este persoana care ocupa functia de conducere a compartimentului fi 16116p1514q nanciar contabil si care raspunde si de activitatea de incasare a veniturilor si de plata a cheltuielilor sau dupa caz, una dintre persoanele care indeplinesc aceste atributii in cadrul unei institutii publice care nu are in structura sa un compartiment financiar contabil sau persoan care indeplineste aceste atributii pe baza de contract, in conditiile legii.

Persoanele care raspund de organizarea si conducerea contabilitatii trebuie sa asigure, potrivit legii, conditiile necesare pentru organizarea si conducerea corecta si la zi a contabilitatii, organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de active si de pasiv,precum si valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de intocmire a situatiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele in drept , pastrarea documentelor justificative, a registrelor si situatiilor financiare, organizarea contabilitatii de gestiune adaptate la specificul institutiei publice.

Documentele care stau la baza inregistrarilor in contabilitate pot dobandi calitatea de document justificativ numai in conditiile in care furnizeaza toate informatiile prevazute de normele legale in vigoare.

Documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au inregistrat in contabilitate.

Formele de inregistrae in contabilitate reprezinta sistemul de register, formulare si documente contabile correlate intre ele, care servesc la inregistrarea cronologica si sistematica in contabilitate a operatiunilor economico - financiare effectuate pe parcursul exercitiului bugetar.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registru - jurnal, Registru - inventar si Cartea Mare.

Registru - jurnal este un document contabil obligatoriu de inregistrare cronologica si sistematica a modificarii elementelor de active si de pasiv ale institutiei.

Registru - inventar este un document contabil obligatoriu in care se inregistreaza toate elementele de active si de pasiv grupate in functie de natural or, inventariate potrivit legii.

Registru "CARTEA MARE" este un registru contabil obligatoriu in care se inregistreaza lunar si systematic, prin regruparea conturilor, existenta si miscarea elementelor de active si de pasiv, la un moment dat.

Forma societatii comerciale este SOCIETATE CU RASPUNDERE LIMITATA

-Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociatii raspund numai pana la limita capitalului social subscris.

Obiectul de activitate

a).In actul constitutiv trebuie stabilita activitatea pe care urmeaza sa o desfasoare societatea in vederea obtinerii de profit: productie, comercializare, prestari de servicii, tranzactii, intermedieri, etc.

b).Obiectul de activitate trebuie sa fie bine determinat, cu stabilirea domeniului principal, a activitatii principale si a activitatilor secundare.

c).Obiectul de activitate se stabileste potrivit clasificarii activitatilor din economia nationala - CAEN, aprobat prin Hotararea Guvernului Romaniei nr.656/1997.
d).Obiectul de activitate stabilit, trebuie sa fie posibil licit si moral.

Este subordonat Directorului economic al societatii.
1. - Raspunde de desfasurarea in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare a activitatii financiar-contabile din cadrul societatii .
2. - Elaboreaza in baza analizelor efectuate, proiectui bugetului de venituri si cheltuieli (b.v.c. ) pentru anul care incepe, in vederea aprobani de catre conducerea societatii.
3. - Urmareste realizarea b.v.c. in forma si cu imbunatatirile aprobate de conducerea organizatiei .
4. - Colaboreaza cu subunitatile pentru intocmirea documentelor necesare in vederea decontarii lunare a productiei sau serviciilor realizate de societate .
5. - Asigura legatura intre societate si organele bancare si cele fiscale in vederea efectuarii operatiunilor de incasari si plati, inclusiv a celor in numerar, unnarind si verificind respectarea legalitatii in cadrul operatiunilor respective .
6. - Asigura indeplinirea tuturor obligatiilor financiare ale organizatiei fata de bugetui statului, unitatile bancare si alte persoane juridice sau fizice, potrivit reglementarilor aplicabile .
7. - Intocmeste documentele prevazute de actele normative in vigoare in vederea impozitarii beneficiului realizat de societate .
8. - Intocmeste documentele necesare pentru eliberarea sumelor reprezentind salariile, stimulentele si recompensele acordate personalului din cadrul societatii, in conditiile respectarii legalitatii in acest domeniu .
9. - Intocmeste statele de plata pentru salariile cuvenite angajatilor si colaboratorilor pentru munca depusa, precum si pentru recompensele si stimulentele banesti, acordate acestora. Asigura efectuarea in sistem confidential al platii salariilor si recompenselor catre angajatii si colaboratorii societatii .
10. - Gestioneaza si asigura securitatea mijioacelor banesti preluate in cadrul societatii si raspunde de respectarea plafonului de casa in numerar, potrivit reglementarilor in vigoare; raspunde de efectuarea in deplina legalitate a operatiunilor de casa .
11.- Urmareste si asigura respingerea la plata a produselor livrate de furnizori si depistate ca neconforme .
12. - Contribute la implementarea Sistemului de management al calitatii (SMC) adoptat, colaborind m aceasta directie cu responsabilul AQ .
13. - Urmareste crearea si asigurarea mijioacelor financiare necesare aplicarii SMC m toate activitatile, precum si pentru desfasurarea in conditii optime a activitatilor de AQ si de control tehnic al calitatii (CTC) in cadrul organizatiei .
14. - Raspunde de aplicarea in activitatea de contabilitate desfasurata in cadrul societatii, a sistemului de evidenta contabila prevazut in reglementarile specifice actuale. Asigura efectuarea la termenele stabilite a inregistrarilor contabile in conditii de corectitudine si legalitate deplina .
15. - Organizeaza si asigura intocmirea, circulatia rationala si pastrarea docurnentelor primare care stau la baza inregistrarilor contabile; controleaza completitudinea si corectitudinea datelor inscrise in documentele respective .
16. - Raspunde de evidenta mijioacelor fixe si a obiectelor de inventar aflate in patrimoniul societatii, colaborind in acest sens cu santierele si celelalte functiuni implicate. Urmareste si asigura realizarea programelor stabilite in vederea amortizarii mijioacelor fixe .
17. - Controleaza din punct de vedere al contabilitatii niaterialelor, activitatea gestiunilor de resurse tehnico-materiale organizate in cadrul societatii, in privinta tinerii la zi a evidentei intrarilor si iesirilor, a intocrnirii corecte si la timp a documentelor specifice, precum si a respectarii masurilor stabilite referitor la circulatia documentelor utilizate la efectuarea inregistrarilor contabile .
18. - Participa la organizarea si efectuarea inventarierilor periodice ale tuturor bunurilor din patrimoniul societatii, precum si a celor ocazionale (la predarea-primirea gestiunilor, in cazurile producerii unor pagube determinate de calamitati naturale, incendii, neglijente, sustrageri, etc.) .
19. - Asigura intocmirea in conformitate cu reglementarile aplicabile, a documentatiilor privind casarea mijioacelor fixe si a obiectelor de inventar amortizate si/ sau iesite din uz, colaborind in acest scop cu celelalte compartimente si cu subunitatile din cadrul societatii .
20. - mtocmeste balantele contabile lunare si bilantui anual in vederea analizarii de catre conducerea societatii a rezultatelor economico-financiare obtinute si stabilirii de masuri pentru sporirea eficientei si cresterea rentabilitatii intregii activitati desfasurate de aceasta .
21. - Tine evidenta reglementarilor aplicabile in activitatea financiar-contabila si asigura insusirea si respectarea prevederilor acestora, de catre personalul compartimentului .
22. - Intocmeste la termenele stabilite, informarile, rapoartele si situatiile cerute de conducerea societatii in legatura cu activitatile din domeniul financiar-contabil, precum si darile de seama statistice specifice .
23. - Indeplineste orice alte atributii stabilite in sarcina sa de catre Directorul economic al societatii .

Pentru mult timp, managerii au crezut ca in general un muncitor multumit de remuneratia primita pentru munca sa este si un bun muncitor. Cu alte cuvinte, daca managementul ar mentine toti salariatii fericiti, performantele inalte ar veni imediat. Green sustinea faptul ca daca exista o problema de calitate a muncii este mai bine ca managerul sa-i mareasca salariul angajatului pentru a mari satisfactia acestuia, decat sa discute cu el despre incapacitatea acestuia de a se ridica la standardele cerute.

Inainte de a fi discutata mai in detaliu controversa dintre satisfactie si performanta este necesar a se sublinia faptul ca exista o subtila, dar reala, diferenta intre a fi multumit si a fi fericit. Fericirea rezulta eventual din multumire , din satisfactie, cea din urma fiind de departe mai subtila decat prima.

Pornind de la experienta acumulata in abordarea salariilor preferentiale in mari corporatii, diferiti manageri au incercat sa stabileasca provenienta unor principii de salarizare si sa ofere, totodata, directiile de perfectionare a acestora pentru a fi cat mai adecvate condiitiilor actuale si de perspectiva.

In continuare sunt prezentate principiile de salarizare abordate din perspectiva manageriala:

1)        Salariile de inceput ar trebui sa realizeze un echilibru acceptabil intre realitatea locului de pe piata si platile catre salariati, inclusiv candidatului. (plateste ceea ce considera a fi cinstit)

2)        Valoarea relativa a contributiei unui salariat in organizatie trebuie sa fie reflectata prin nivelul total de recompensare a salariatului. (cu cat faci mai bine, cu atat castigi mai mult)

3)        O performanta buna ar trebui rasplatita printr-o suma semnificativa, raportata clar la performanta respectiva si diferentiata clar de plata normala.

4)        Promovarea si cresterea salariului sa decurga simultan.

5)        Judecatile asupra performantelor individului trebuie sa includa parerile managerului , subordonatilor, clientilor si tertilor.

6)        Discutiile despre perfomanta trebuie tinute inaintea oricarei actiuni salariale si trebuie sa includa , intotdeauna o explicatie despre cum platile sunt corelate cu performanta angajatului.

7)        Nu trebuie neglijate structuri organizationale diferite, cu diferente specifice in relatiile de plata a salariatilor.

8)        Diferentierea in tratamentul salariatilor trebuie sa fie bazata pe necesitatile functionale ale activitatii.

9)        Nu exista o solutie a primelor intr-un sistem de compensatie bine puse la punct.

10)     Plata si beneficiile trebuie administrate ca un sistem unic cu maxima posibilitate de negociere cu salariatii.

In Romania, prin Legea 14/1991 s-a instituit principiul negocierii salariale in cadrul regiilor autonome si a societatilor comerciale ceea ce este desemnat in mod traditional prin conceptual de liberalizarea salarilor. Teoretic, singurul corectiv in aplicarea principiilor negocierii salariului consta in stabilirea salariilor prin lege ori prin alte acte normative pentru personalul din societatile bugetare, precum si a celui din regiile autonome cu specific deosebit. De asemenea prin lege se stabileste nivelul salariului minim pe economie, cu obiectivul de protectie sociala. Cu aceste exceptii, in present, salariile se stabilesc prin negociere colectiva sindicala.

        In Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul ministrului muncii si solidaritatii sociale nr. 340/2001, prin care s-au detaliat elementele ce se cuprind in salariul individual brut, se arata ca acesta cuprinde: salariile de baza brute, sporurile, indemnizatiile, sumele platite din fondul de salarii, sumele acordate cu ocazia iesirii la pensie, premiile anuale, drepturile in natura, alte adaosuri la salarii.

        Salariul de baza este partea principala a salariului total, convenita in cadrul contractului de munca; suma precizata se acorda efectiv salariatului in anumite conditii stabilite (timpul efectiv lucrat si rezultatele obtinute in raport cu standardale de performanta). El se stabileste pentru fiecare salariat in functie de pregatire, experienta, abilitatile si rezultatele persoanelor, pe de o parte, si politica salariala a firmei, formele de salarizare, importanta, complexitatea si raspunderea lucratorilor ce revin postului in care este incadrat salariatul, pe de alta parte.

Adaosurile si sporurile la salariu constituie partea variabila a salariului si se acorda numai pentru: perfomante deosebite ale salariatului, munca prestata in conditii grele, rezultate importante pentru intreprindere, loialitate si stabilitate in munca (vechime).

        Conform legii, salariul de baza adausurile si sporurile sunt confidentiale, nu pot fi comunicate, sub sanctiunea suportarii rigorilor legii, altor persoane fizice sau juridice. Se considera ca un contract de munca are un caracter confidential incercandu-se in acest fel protejarea intreprinderilor in competitie pentru mentinerea salariatilor si evitarea situatiilor conflictuale ce ar rezulta din intelegerea gresita partiala, partiala sau neintelegerea raporturilor contractuale.

FORMELE DE SALARIZARE reprezinta modalitati de evaluare si de determinare a muncii salariatiilor si a rezultatelor acestora precum si a salariului ce li se cuvine.

1)       Salarizarea dupa timpul lucrat, (in regie)

Personalul incadrat in aceasta forma este platit dupa timpul lucrat fara a se tine seama de cantitatea sau calitatea muncii depuse.

Salariul tarifar se stabileste pe ora, iar cel efectiv se obtine inmultind numarul orelor lucrate intr-o luna cu salariul orar. O anumita cantitate si calitate a rezultatelor muncii sunt subintelese pentru ca ele au fost luate in calcul la incadrarea persanalului pe posturi si trepte de salarizare. Este o forma de salarizare simpla de aplicat, potrivita situatiilor in care rezultatele muncii nu pot fi evaluate cu suficienta exactitate (activitati creative, de conducere) sau nu depind de efortul lucratorului. Are dezavantajul ca nu stimuleaza si nu conduce la cresterea productivitatii muncii.

2)       Salarizarea in acord direct (pe bucata)

Salariul efectiv se calculeaza in functie de rezultatele obtinute, inmultind salariul stabilit pentru unitatea de produs cu volumul productiei. In cazul comertului se poate aplica prin stabilirea unui procent din desfacerea realizata, salariul efectiv obtinandu-se inmultind acest procent cu vanzarea efectuata intr-o luna. Aceasta forma are urmatoarele avantaje:

-          genereaza sentimentul de echitate;

-          conduce la cresterea productivitatii muncii;

-          elimina nevoia de control, deci reduce cheltuielile administrative;

-          se aplica foarte bine pentru munca in afara unitatii, la domiciliu.

        Practica a evidentiat si o serie de dezavantaje:

-          lucratorul poate ajunge la surmenaj, in dorinta de a castiga cat mai mult;

-          pot sa apara probleme de calitate;

-          apar situatii conflictuale cu conducerea privind evaluarea si recunoasterea volumului rezultatelo;

-          solicita o activitate laborioasa de stabilire a salariului normat pe unitatea de produs pentru toate produsele sau operatiile si de adaptare continua a normei;

-          nu se garanteaza un salariu minim.

3)       Salarizarea combinata (cu prime) incearca sa combine avantajele formelor anterior prezentate.

Salariul efectiv se compune din doua parti principale:

a) salariul de baza calculat dupa timpul lucrat ca minim garantat;

b) o remunerare variabila a randamentului sau performantelor, si care se adauga salariului de baza (in general se considera ca prima nu poate depasi o treime din salariul total realizat). Cele mai uzuale prime sunt:

        - prime de calitate (pentru identificare defectelor sau evitarea patrunderii componentelor cu probleme de calitate in produsul finit);]

        - prime de vanzare (pentru depasiri ale valorii normate ale vanzarilor);

        - prime pentru munca in conditii speciale;

     - prime de productie pentru sporul de productivitate peste un anumit nivel: in partea inferioara primele trebuie sa stimuleze rezultatele dupa care, peste o limita sa devina neinteresante, pentru a se evita surmenajul.

4) Salarizarea pe colective de lucratori (echipe) este o forma de acord aplicata la volumul total al rezultatelor unei echipe. Se negociaza cu echipa un fond de salarii global pe lucrare sau proiect, in conditiile in care acesta poate fi marit sau diminuat si regula de repartizare pe membrii echipei. Forma stimuleaza cooperarea in munca, reduce conflictele si competitia intre indivizi, elimina efectele negative ale absenteismului. Formula este cunoscuta ca si acordul global.

Participarea salariatilor la rezultatele intreprinderii este o formula suplimentara care stimuleaza intreg personalul, mareste atasamentul fata de intreprindere si preocuparea pentru perfectionarea activitatii. Se poate calcula si aloca un fond pentru suplimentarea salariilor in functie de beneficiul obtinut, de crestere a productivitatii muncii si de crestere a capitalului prin surse proprii. Se pot distribui, de asemenea, un numar de actiuni ale intreprinderii cu titlu gratuit salariatilor.

Suma de bani pe care o dedica lunar salariatul este salariul net. Suma de bani care i se cuvine lunar dupa munca prestata si calculata conform sistemului de salarizare si formelor aplicate este salariul brut , mai mare decat cel net cu valoarea impozitului pe salariu si a altor retineri efectuate conform legii. Intreprinderea, la randul ei, are de achitat o serie de contributii si taxe. Avand in vedere reglementarile actuale din Romania intreprinderea are cheltuieli salariale efective aflate in raport de circa 1 /1 fata de salariul mediu brut. In acest mod, cheltuielile salariale ale intreprinderii devin foarte mari; ea trebuie sa analizeze cu atentie daca este oprtun sa creeze un nou loc de munca. In toate cazurile in care munca unei (sau unor) persoane poate fi inlocuita cu folosirea unei masini se recomanda aceasta solutie.

Intreprinderea aplica si un sistem de premiere a salariatilor  cu ocazii deosebite si pentru rezultate deosebite. Acordarea premiilor are un efect favorabil daca se realizeaza pe baza evaluarii corecte a salariatilor si daca sumele sunt semnificative.

Conceptul de patrimoniu ca obiect de studiu al contabilitatii

In stadiul actual al dezvoltarii contabilitatii, indeosedi a teoriei contabile, s-a juns la acceptiune agenerala ca obiectul de studiu al acestei discipline il constituie patrimoniul apartinand unei persoane fizice sau juridice.

Potrivit normelor legale, elementele esentiale ale persoanei juridice sunt urmatoarele:

· organizare de sine statatoare;

· patrimoniu propriu autonom ( care nu se confunda cu patrimoniul asociatilor si nici cu patrimoniul altei societati)

· scop determinat si licit al activitatii.

Din punct de vedere al contabilitatii patrimoniul reprezinta o entitate economico-juridica formata pe de o parte din totalitatea bunurilor economice (avere, activ) apartinand unei persoane fizice sau juridice iar pe de alta parte din totalitatea drepturilor sI obligatiilor cu valoare economica ce exprima raporturile de proprietate in cadrul carora au fost procurate bunurile economice.

Conceptii privind contabilitatea:

· contabilitatea carta

· contabilitatea ca teorie stiintifica

· contabilitatea ca tehnica de culegere, prelucrare, stocare, transfer si analiza a informatiilor.

In calitatea sa de teorie stiintifica, contabilitatea reprezinta un sistem de principii si reguli care explica si informeaza.

Ca metoda sau tehnica reprezinta un ansamblu concret de instrumente si procedee prin care se observa resursele economice ale societatii, separate ca entitati patrimoniale.

Patrimoniul ca obiect de studiu al contabilitatii.

Pentru ca un patrimoniu sa existe sunt necesare 2 elemente interdependente:

· unul in persoana fizica sau juridica ca subiect de drepturi si obligatii;

· altul in bunurile economice, ca obiecte de drepturi si obligatii.

Intre obiectele de drepturi si obligatii si obligatiile pe de alta parte sta persoana fizica sau juridica in calitatea sa de subiect de drepturi si obligatii.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor de obligatii cu valoare economica apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile la care se refera.

In definirea si analiza patrimoniului ca obiect al contabilitatii literatura de specialitate cunoaste 3 conceptii :

· conceptia juridica

· conceptia economica

· conceptia economico-juridica

In conceptia juridica se apreciaza ca patrimoniul reprezinta toate drepturile si obligatiile cu continut economic ale unui subiect de drept.

Conform conceptiei economice patrimoniul este considerat ca totalitate a bunurilor economice exprimabile in bani, inclusiv rezultatele folosirii lor, ce apartine unei persoane fizice sau juridice.

Prin asocierea celor doua conceptii s-a ajuns la definirea economico-juridica a patrimoniului, conform careia acesta este un complex de drepturi si obligatii, cu respectivele lor obiecte de drepturi si obiecte de obligatii evaluabile in bani.

Bunurile ca obiect de drepturi si obligatii formeaza substanta materiala a patrimoniului. Ele au o determinanta existentiala sI una economica.

Prima determinare evidentiaza faptul ca bunurile au forma concreta identificabila ca structuri, fiind delimitate ca bunuri materiale sau corporale (masini, utilaje,cladiri,marfuri) si bunuri nenaturale sau necorporale ( creante sau valori in curs de decont, brevete)

Determinarea economica a bunurilor se exprima prin utilitatea si valoarea lor.

In sens economic, utilitatea unui bun desemneaza capacitatea acestuia de a satisface o nevoie prin folosirea sa in productie sau in consum.

Calitatea de valori a bunurilor se manifesta prin aceea ca ele intra ca marfa in circuitul economic sau sunt exprimate in bani.

Cea de-a doua componenta a patrimoniului, drepturile si obligatiile evaluabile in bani exprima raporturile de proprietate, in cadrul carora se procura si gestioneaza bunurile.Ele capata forma de drepturi in situatia in care titularul de patrimoniu este propietar si deci nu trebuie sa acorde nici un echivalent valoric pentru bunurile aflate in posesia si folosinta sa In cazul obligatiilor, pentru bunurile componente ale patrimoniului titularul poate sa indeplineasca o anumita prestatie sau sa dea un echivalent valoric.

AMORTIZAREA

I.Dispozitii generale (Legea nr.15/1994)

Art. 1. - Unitatile care desfasoara activitati economice, denumite în continuare agenti economici, si care imobilizeaza capital în active corporale si necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, vor înregistra în contabilitate si vor recupera uzura fizica si morala a acestora, pentru refacerea capitalului angajat.
Aceste operatiuni sunt denumite generic amortizarea capitalului imobilizat.
Persoanele juridice fara scop lucrativ care au dreptul, potrivit legii, sa desfasoare activitati economice vor amortiza capitalul imobilizat numai pentru acele activitati desfasurate în scopul obtinerii de profit si pentru care, potrivit legii, acestea sunt platitoare de impozit pe profit.
Art. 2. - Capitalul imobilizat supus amortizarii este reflectat în patrimoniul agentilor economici prin bunurile si valorile destinate sa deserveasca activitatea pe o perioada mai mare de un an si care se consuma treptat.
Art. 3. - Activele corporale aferente capitalului imobilizat sunt:
a)terenurile,inclusiv investitiile pentru amenajarea acestora;
b)mijloacele fixe.Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si îndeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
a) are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilita prin hotarâre a Guvernului. Aceasta valoare poate fi actualizata anual, în functie de indicele de inflatie;
b) are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.
Art. 4. - Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizarii:
a) investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;
b) capacitatile puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe. Acestea se cuprind în grupele în care urmeaza a se înregistra, la valoarea rezultata prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;
c) investitiile efectuate pentru descoperta, în vederea valorificarii de substante minerale utile, cu carbuni si alte zacaminte ce se exploateaza la suprafata, precum si cele pentru realizarea lucrarilor miniere subterane de deschidere a zacamintelor;
d) investitiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunatatirii parametrilor tehnici initiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.
Art. 5. - Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizarii:
mijloacele fixe aflate în proprietatea publica, lacurile, baltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii, precum si terenurile, inclusiv cele împadurite.
Art.6.Nu sunt considerate mijloace fixe:
a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modifica parametrii tehnici initiali ai mijlocului fix;
b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea si de durata lor de functionare normala;
c) constructiile si instalatiile provizorii;
d) animalele care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrasat, pasarile si coloniile de albine;
e) padurile;
f) investitiile efectuate pentru realizarea lucrarilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum si cele pentru foraj, executate pentru explorari, prospectiuni geologice si geofizice, forajele pentru alimentarea cu apa, care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz - capul unor zacaminte de titei, precum si sondele de cercetare geologica, care au pus în evidenta acumulari de hidrocarburi, dar care, din motive geologico-tehnice si economice obiective, nu pot fi exploatate;
g) prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea productiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercarilor în vederea omologarii la producator;
h) echipamentul de protectie si de lucru, îmbracamintea speciala, precum si accesoriile de pat, indiferent de valoarea si de durata lor de utilizare.
Art. 7. - Activele necorporale aferente capitalului imobilizat cuprind:
a) cheltuielile de constituire: taxele si alte cheltuieli de înscriere si înmatriculare, cheltuielile privind emiterea si vânzarea de actiuni, cheltuielile de prospectare a pietei si de publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura legate de înfiintarea si dezvoltarea activitatii unitatii patrimoniale;
b) cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
c) cheltuielile cu descoperirea rezervelor de substante minerale utile, neconcretizate în mijloace fixe, la zacamintele puse în exploatare;
d) concesiunile, imobilizarile necorporale de natura superficiei si a uzufructului, brevetele si alte drepturi si valori asimilate;
e) alte imobilizari necorporale, inclusiv programe informatice create de agentii economici sau achizitionate de la terti.
Art. 8. - Duratele normale de functionare, precum si clasificatia mijloacelor fixe se aproba prin hotarâre a Guvernului. La determinarea lor se va tine seama de parametrii tehnico-economici stabiliti de proiectanti si de producatori prin cartile sau documentatiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum si de efectele uzurii morale.
Aceste durate vor fi revizuite periodic, dar nu mai târziu de 5 ani.

II.Calcularea Amortizarii

Art. 9. - Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe si se include în cheltuielile de exploatare.
Art. 10. - Prin valoarea de Intrare a mijloacelor fixe se întelege:
a) valoarea de intrare aferenta fiecarui mijloc fix, reevaluata în conformitate cu prevederile legale;
b) cheltuielile de achizitie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
c) costul de productie pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimoniala;
d) valoarea actuala pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimata la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de experti si cu aprobarea consiliului de administratie al agentului economic, a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul institutiilor publice;
e) valoarea de aport acceptata de parti pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau contractelor, determinata prin expertiza.
Art. 11. - Amortizarea mijloacelor fixe se calculeaza începând cu luna urmatoare punerii în functiune, pâna la recuperarea integrala a valorii de intrare, conform duratelor normale de functionare.
Amortizarea mijloacelor fixe concesionate, închiriate sau date în locatie de gestiune se calculeaza de catre agentul economic care le are în proprietate.
Amortizarea investitiilor efectuate la mijloacele fixe concesionate, închiriate sau luate în locatie de gestiune se recupereaza de agentul economic care a efectuat investitia, pe perioada contractului.
Amortizarea cladirilor si a constructiilor speciale ale minelor, salinelor cu extractie în solutie prin sonde, carierelor, exploatarilor la zi, pentru substante minerale solide, a caror durata de folosire este limitata de durata rezervelor si care nu pot primi alte utilizari dupa epuizarea rezervelor, precum si a investitiilor pentru descoperta se calculeaza pe unitate de produs, în functie de rezerva exploatabila de substanta minerala utila.
Amortizarea pe unitatea de produs se recalculeaza:
a) din 5 în 5 ani la mine, cariere, precum si la cheltuielile de investitii pentru descoperta;
b) din 10 în 10 ani la saline.
Recalcularea se face anual în cazul în care intervin schimbari mai importante (de minimum 10%) în volumul rezervelor exploatabile.
Art. 12. - Cheltuielile de constituire, precum si cheltuielile de cercetare-dezvoltare se amortizeaza într-o perioada de cel mult 5 ani.
Art. 13. - Brevetele, licentele, know-how, marcile de fabrica, de comert si de servicii si alte drepturi de proprietate industriala si comerciala similare, subscrise ca aport, achizitionate pe alte cai, se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre agentul economic care le detine.
Imobilizarile necorporale de natura concesiunii, superficiei si a uzufructului se amortizeaza pe durata contractului.
Art. 14. - Programele informatice create de agentul economic sau achizitionate de la terti se amortizeaza în functie de durata probabila de utilizare, care nu poate depasi o perioada de 5 ani.
Art. 15. - Terenurile se înregistreaza în contabilitate la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilita, în functie de clasele de calitate, suprafata, amplasare si/sau alte criterii legale, la costul de achizitie sau la valoarea aportului în natura dupa caz.
Art. 16. - În situatii justificate, agentii economici sunt scutiti de la calculul amortizarii, cu avizul directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat, pentru urmatoarele active corporale:
a) minele trecute în conservare sau scoase definitiv din functiune, precum si sondele de titei si gaze care nu se dau în productie, la propunerea Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale;
b) mijloacele fixe din patrimoniul agentilor economici trecute în conservare pe o durata mai mare de 30 de zile;
c) lucrarile de îmbunatatiri funciare si de gospodarire a apelor, cu caracter general de deservire, destinate apararii împotriva inundatiilor si înlaturarii excesului de umiditate, si anume: diguri si canale principale, de desecare, precum si lucrarile de combatere a eroziunii solului, de regularizare a scurgerii apelor pe versanti si de corectare a torentilor, destinate apararii terenurilor agricole si silvice si obiectivelor social-economice din zona aparata, senalele navigabile, tunelele de metrou, infrastructura caii, ferate, drumurile, podurile, apeductele, precum si celelalte cai de comunicatie.
Art. 17. - În cazul nerecuperarii integrale, pe calea amortizarii, a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din functiune, agentii economici asigura acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificarii acestora. Diferenta ramasa neacoperita se include în cheltuieli exceptionale, nedeductibile fiscal, pe o perioada de maximum 5 ani, sau diminueaza capitalurile proprii, cu respectarea dispozitiilor legale.
Durata recuperarii si anuitatile de acoperire a valorii neamortizate se stabilesc de catre consiliul de administratie al agentului economic, respectiv de responsabilul cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ, definite la art. 1 alin. 3.

III.Regimuri de Amortizare

Art. 18. - Agentii economici amortizeaza mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei legi, utilizând unul dintre urmatoarele regimuri de amortizare:
A. Amortizarea liniara - se realizeaza prin includerea uniforma în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
Amortizarea liniara se calculeaza prin aplicarea cotei anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe.
B. Amortizarea degresiva - consta în multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu unul dintre coeficientii urmatori:
a) 1,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 si 5 ani;
b) 2,0, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 si 10 ani;
c) 2,5, daca durata normala de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
Acesti coeficienti pot fi modificati numai prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finantelor.
C. Amortizarea accelerata - consta în includerea, în primul an de functionare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pâna la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.
Amortizarile anuale pentru exercitiile urmatoare sunt calculate la valoarea ramasa de amortizat, dupa regimul liniar, prin raportare la numarul de ani de utilizare ramasi.
Art. 19. - Competentele de aprobare a utilizarii regimului de amortizare liniara sau degresiva revin consiliului de administratie al agentului economic, respectiv responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ definitive la art. 1 alin. 3.
Utilizarea regimului de amortizare accelerata se aproba de catre directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat, la propunerea consiliului de administratie al agentului economic sau a responsabilului cu gestiunea patrimoniului

IV.Contabilitatea si destinatia amortizarii mijloacelor fixe

Art. 20. - Agentii economici, indiferent de forma de organizare si de tipul de proprietate, precum si persoanele juridice fara scop lucrativ au obligatia sa evidentieze în contabilitate, în conturi distincte, mijloacele fixe si amortizarea acestora.
Institutiile publice au obligatia sa evidentieze în contabilitate, în conturi distincte, mijloacele fixe si sumele rezultate din dezmembrarea si valorificarea prin scoaterea din functiune a acestora.

V.Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe

Art. 21. - Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe se face cu aprobarea consiliului de administratie al agentului economic, respectiv a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fara scop lucrativ definite la art. 1 alin. 3.
La institutiile publice scoaterea mijloacelor fixe din functiune se face cu aprobarea ordonatorului principal de credite bugetare.
Art. 22. - La scoaterea din functiune a mijloacelor fixe care nu au fost integral amortizate agentii economici, precum si persoanele juridice fara scop lucrativ vor proceda în conformitate cu prevederile art. 17 si 21.
Art. 23. - La scoaterea, din functiune a mijloacelor fixe apartinând agentilor economici la care statul detine peste 50% din capitalul social se va urmari valorificarea la maximum a ansamblurilor, subansamblurilor si pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe noi, ca piese de schimb în cadrul unitatii respective sau prin vânzare, pe baza de licitatie publica, organizata potrivit legii.

VI.Dispozitii finale

Art. 24. - Constituie contraventii la normele privind calcularea si înregistrarea amortizarii capitalului imobilizat în active corporale sau necorporale urmatoarele fapte, daca nu sunt savârsite în astfel de conditii încât, potrivit legii penale, sa fie considerate infractiuni:
a) înregistrarea ca mijloace fixe a unor obiecte care, conform prezentei legi, nu se încadreaza în aceasta categorie;
b) calcularea si înregistrarea în contabilitate a amortizarii mijloacelor fixe exceptate conform art. 5;
c) aplicarea unor durate normale de utilizare a mijloacelor fixe altele decât cele stabilite conform prevederilor legale;
d) înregistrarea unor valori de intrare a mijloacelor fixe altele decât cele stabilite conform prevederilor legale;
e) modificarea, pe parcursul duratei normale de functionare a mijlocului fix, a duratei si a regimului de amortizare, stabilite conform art. 8, 18 si 19.

BIBLIOGRAFIE:

Reglementari Contabile pentru Agentii Economici, Ministerul Finantelor Publice 2002

Legea Contabilitatii nr.82/1991

Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale.

Legea 14/1991 privind salarizarea