Lucrare de licenta - Contabilitatea si gestiunea stocurilor, recunoastere, evaluare si tratament contabil

UNIVERSITATEA BABEs BOLYAI

FACULTATEA DE sTIINŢE ECONIMICE sI GESTIUNEA AFACERILOR

SPECIALIZAREA FINANŢE BĂNCI

CLUJ NAPOCA

Lucrare de licenta

Coordonator stiintific: 

Student

UNIVERSITATEA BABEs BOLYAI

FACULTATEA DE sTIINŢE ECONIMICE sI GESTIUNEA AFACERILOR

SPECIALIZAREA FINANŢE BĂNCI

CLUJ NAPOCA

Lucrare de licenta

Titlul lucrarii: Contabilitatea si gestiunea stocurilor, recunoastere, evaluare si tratament contabil

Coordonator stiintific: 

Student

CUPRINS

Capitolul 1.Prezentarea unitatii SC MOBISAL SA.......... ..... ...... .....................5

Scurt istoric.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...................5

Profilul societatii.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........6

Structura organizatorica.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 6

Indicatori de analiza.......... ..... ...... .......... ..... ...... .....................................8

Organizarea contabilitatii.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........................10

Capitolul 2.Reglementari privind stocurile în contextul reglementarilor internationale .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......................20

Definirea si clasificarea stocurilor .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............20

Principii si reguli privind recunoasterea stocurilor.......... ..... ...... ......................22

Politici contabile adoptate la evaluarea stocurilor.......... ..... ...... .......................26

Informatii de prezentat în situatiile financiare.......... ..... ...... .............................33

Sistemul documentelor utilizat in evidenta operativa a stocurilor..............................35

Capitolul 3.Contabilitatea operatiunilor privind stocurile, produsele fabricate si deprecierea stocurilor.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .........39

Contabilitatea operatiunilor privind stocurile.......... ..... ...... ..............................39

Contabilitatea si gestiunea materiilor prime si materialelor.............................39

Contabilitatea si gestiunea marfurilor si ambalajelor.......... ..... ...... .......45

Monografie contabila privind stocurile.......... ..... ...... ............................49

Contabilitatea operatiilor privind produsele fabricate.......... ..... ...... ................58

Contabilitatea si gestiunea produselor.......... ..... ...... .............................58

Contabilitatea si gestiunea produselor în curs de executie.............................61

Monografie contabila privind produsele.......... ..... ...... .........................62

Deprecierea stocurilor.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..66

Deprecierea - caracterizare în viziunea normelor internationale...................66

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si a productiei în curs de executie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................................................68

Monografie contabila privind deprecierea stocurilor.......... ..... ...... ......69

Capitolul 4.Concluzii si propuneri.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..................72

Bibliografie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 78

CAPITOLUL I. PREZENTAREA UNITĂŢII S.C. "MOBILSAL" S.A.

1.1. SCURT ISTORIC

Prelucrarea lemnului are o traditie seculara în orasul Salonta, astfel în secolul XIX si în prima jumatate a secolului XX, tâmplarii îsi cautau asigurarea existentei lor si a familiilor în capitalele Europei ca Bucuresti, Budapesta, Viena sau Berlin. In aceasta perioada activitatile productive se desfasurau în ateliere de productie formate din 3 pâna la 24 tâmplari si calfe.

Societatea se înfiinteaza la 1 octombrie 1949 în Salonta, pe str. Republicii nr. 53, ca filiala a Cooperativei de Productie "LEMNUL" Oradea, cuprinzând un numar de 50 de membri.

La 1 aprilie 1951 filiala din Salonta devine Cooperativa Mestesugareasca "MOBILA" Salonta cu sediul pe str. Republicii nr. 46, cuprinzând 3 ateliere cu profilul de productia si desfacerea mobilierului din lemn: mese de birouri, dulapuri, scaune cu finisaj luciu, rame oglinzi, produse destinate pietei interne.

Organul tutelar UNIUNEA REGIONARĂ A COOPERATIVELOR MEsTEsUGĂREsTI Oradea, de comun acord cu Sfatul Popular al Regiunii Crisana si cu consimtamântul membrilor Cooperatori la adunarea generala din 1 noiembrie 1959 transforma cooperativa în întreprindere de Stat de interes Rainal de Industrie Locala "MOBILA" Salonta, cu acelasi sediu, str. Republicii nr. 46, comasând si o sectie de pe strada Piata Democratiei nr. 6, ajungând la 270 de angajati. Prin reorganizare se formeaza 2 sectii de baza pentru productia în serie, o sectie de tapiterie si o sectie de prestari de servicii pentru populatia orasului.

Se trece la productia de serii de dormitoare si sufragerii, promovând tehnologie de finisare cu lacuri nitrocelulozice, carbamidice si poliesterice.

În 1963 mobilierul realizat se promoveaza la export, iar începând din anul 1968 se lucreaza în exclusivitate pentru export în tari ca fosta U.R.S.S., Cehoslovacia, Germania, Marea Britanie, S.U.A., Olanda si Suedia.

În aprilie 1973 în cadrul industriei locale are loc o reorganizare si întreprinderea se transforma în sectia întreprinderii de industrie locala "METALUL" Salonta, iar ulterior, printr-o noua reorganizare este preluata de Combinatul de Prelucrare a Lemnului Oradea, începând din 1 septembrie 1977, a carei sectie ramâne pâna la 23 noiembrie 1990. în aceasta perioada se realizeaza produse de uz casnic cu furnire exotice: nuc American, mahon, Mutenye cu finisaj luciu, mobilier rustic din stejar.

Pe baza legii nr. 15 si 31 din 1990 începând din 23 noiembrie 1990, sectia Mobila a fostei C.P.L. Oradea se transforma în S.C. "MOBILSAL" S.A. Salonta, redobândind personalitatea juridica si având un capital integral de stat si un numar total de 340 salariati, pentru ca în anul 1992 sa devina societate cu capital integral privat cu un numar de 314 angajati, având sediul social pe str. Piata Democratiei nr.6.

1.2. PROFILUL SOCIETĂŢII

Profilul societatii este de productie si desfacere de mobila corp si tapitate, productia realizata fiind compusa din programul "stil rustic scandinav" cu elemente de sculptura (mobilier pentru dormitoare, sufragerii, camere de zi) si din mobilier cu finisaje speciale (mobilier pentru sufragerii, camere de zi, cu finisaj mat în natur si în diferite culori). Productia este realizata în marea majoritate pentru export, pe baza contractelor si a comenzilor clientilor externi din Olanda, Germania, Marea Britanie.

1.3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Societatea este organizata pe o platforma cu trei ateliere de productie, un atelier mecano-energetic, un grup de uscare, o centrala termica, parcul pentru utilajele de transport intern si depozitele de cherestea, prefabricate si produse.

Firma are un capital social subscris si varsat în suma de 50.000 lei, divizat într-un numar de 10.000 actiuni cu o valoare nominala de 5 lei/actiune, detinute de personalul angajat al unitatii.

Activitatea desfasurata de societate se realizeaza cu un numar de 314 angajati, majoritatea fiind muncitori calificati, personal cu studii superioare si personal cu diferite specializari pe categorii de activitati specifice prelucrarii lemnului

Situatia creantelor societatii la 31.12.2004 se ridica la valoarea totala de 12441 lei reprezentata prin clienti în suma de 7076 lei si TVA de încasat în suma de 5364 lei.

În ceea ce priveste datoriile societatii, acestea sunt în valoare totala de
249.378 lei fiind reprezentate prin împrumuturi bancare pe termen scurt în suma de
173.587 lei si furnizori în suma de 75,790 1ei. Datoriile societatii catre bugetul de
stat si bugetul local sunt în valoare totala de 12.379 lei, din care 6.682 lei-impozit
pe salarii iar 5.697 lei-fonduri speciale.

Firma SC "MOBILSAL" S.A. produce exclusiv pentru export. Datorita calitatii exceptionale si datorita imaginii firmei, mobila produsa la firma salontana SC "MOBILSAL" S.A. are o larga piata de desfacere si pentru Rusia si SUA.Produsele realizate sunt de o calitate superioara, satisfacând toate cerintele si nevoile partenerilor, unde sunt exportate aceste mobiliere.Totodata modelele pe care le fabrica aceasta firma sunt renumite si datorita design-ului deosebit.

Unii clienti care importa marfurile produse de aceasta firma prefera produse de uz casnic cu furnire exotice cum ar fi: nuc American, mahon Mutenye, cu intarzii si finisaj, luciu si mobilier rustic din stejar.Alti clienti importa mobilier realizat din rasinoase, prin mongolez, brad, molid acestea fiind produse indigene, realizate în exclusivitate pentru piete de devize convertibile.Ţarile vestice importa programele stil rustic, scandinav cu elemente de sculptura compus din : dormitoare, sufragerii, camere de zi cu finisaje speciale, sufragerii, camera de zi cu finisaj mat în natura si în diferite culori.

Firma include contracte ferme cu clienti, acestea fiind respectate întocmai. Poate si din aceasta cauza firma si-a format o imagine buna peste granitele tarii.

Unele programe au un anumit termen de garantie. Produsele realizate detin certificate de calitate, prin care se atesta calitatea produselor.

Datorita realizarilor, firma a investit numeroase sume în modernizarea si echiparea fabricii cu o tehnologie si utilaje performante. Totodata firma a creat numeroase locuri de munca, asigurând astfel traiul mai multor familii.

Pentru lansarea unor noi programe mobiliere, firma salontana efectueaza o testare a produselor în legatura directa cu cerintele pieteii, si participând la diverse târguri internationale de profil.

Firma dispune de un birou de marketing, care în functie de rezultatele testarii actioneaza asupra proiectului trimitându-1 spre fabricare, iar daca rezultatele nu au efectul dorit, biroul executa cercetari, tinând cont de cerintele pietei, dupa care o noua testare.

1.4. INDICATORI DE ANALIZĂ

Principalul indicator de analiza a stocurilor care sta si la baza analizei datelor din situatiile financiare ale firmei S.C. "MOBILSAL" S.A., este

Cifra de afaceri

Viteza de rotatie =

Stoc mediu

Graficul 1. Evolutia vitezei de rotatie

Graficul 2. Evolutia duratei în zile a unei rotatii

Tabelul 1.

Se constatata ca în anul fata de anul creste ponderea stocurilor si în acelasi timp creste si viteza de rotatie ceea ce înseamna ca nu se lucreaza benefic având în vedere ca la cresterea stocului de la o perioada la alta ar trebui ca viteza de rotatie sa scada. Faptul ca firma nu lucreaza eficient ne arata si numarul de zile care scade în anul fata de anul

În anul firma lucreaza mai eficient având în 636h73g vedere perioada anterioara, acest lucru fiind aratat de faptul ca odata cu cresterea stocurilor viteza de rotatie scade ceea ce înseamna ca s-a lucrat eficient cu acelasi volum de activitate. Eficienta firmei este data si de scaderea numarului de rotatii de la o perioada la alta.

Unele dintre masurile care ar trebui luate pentru accelerarea vitezei de rotatie a stocurilor ar fi:

în faza de aprovizionare si depozitare se urmareste aprovizionarea ritmica resurselor materiale si dimensionarea optima a stocurilor prin: selectia furnizorilor si stabilirea retelei de aprovizionare, asigurarea unei aprovizionarii ritmice cu materii prime si materiale prin încheierea de contracte cu furnizorii în care sa fie prevazute clauze ferme cu privire la termenele de livrare, asigurarea unui stoc permanent de materii prime si materiale, aprovizionarea sa se realizeze de la sursele cele mai apropiate cu cheltuieli de transport cât mai mici, reducerea cheltuielilor de depozitare, pastrare manipulare si receptia cantitativa si calitativa a materialelor.

în faza de productie se urmareste reducerea costurilor de fabricatie si a ciclului de fabricatie care se realizeaza prin: perfectionarea, modernizarea si înnoirea tehnologiilor de fabricatie, reproiectarea, modernizarea si înnoirea produselor, folosirea integrala a timpului de munca, ridicarea calificarii personalului, încadrarea în normele de consum.

în faza de desfacere accelerarea vitezei de rotatie presupune reducerea stocurilor de produse finite printr-o buna corelare a ritmului de productie cu cel de livrare care se poate realiza primanticiparea comenzilor cu o acoperire mai buna a programului de fabricatie, asigurarea desfacerii rpin respectarea clauzelor contractuale, optimizarea relatiilor cu beneficiarii si unitatile de transport, organizarea compartimentului de livrari, evitarea unor produse fara desfacere asigurata.

1.5 ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE sI ANALITICE A STOCURILOR

Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si productiei în curs de executie se realizeaza prin conturile ce formeaza continutul clasei a-3-a din Planul de conturi general, denumita "Conturi de stocuri si productie în curs de executie".

Acestea sunt conturi de bilant sau de inventar, care furnizeaza informatia de reflectare si control gestionar privind situatia si miscarea stocurilor si productiei în curs de executie. Soldul lor debitor se preia în activul bilantului. Aceste conturi asigura:

Conditii pentru organizarea contabilitatii activelor circulante de natura materiala, pe structura, categorii de stocuri prevazute de regulamentul pentru aplicarea legii contabilitatii.

Realizarea normelor specifice de gestiune a stocurilor pentru:

o       Stocurile din depozitele proprii;

o       Stocurile aflate la terti;

o       Decalajele între aprovizionarea si receptia bunurilor; Decalajele între vânzarea si livrarea bunurilor;

o       Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate

Aplicarea regulilor contabile la evaluarea si înregistrarea stocurilor;

Promovarea principiului prudentei la inventarierea si evaluarea prin bilant a activelor circulante

La organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor poate fi adoptata una din cele doua metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilitatii.

Metoda inventarului permanent

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.

Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii inventarului permanent, unitatile patrimoniale îsi pot organiza contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii.

În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se debiteaza cu intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Daca exista diferente în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.

În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul istoric dat de costul efectiv de productie, în cazul stocurilor provenite din productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea iesirilor din stoc se poate face dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.

Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor patrimoniale, de a continua practica contabila anterioara de a evalua atât intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard sau prestabilite, denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea continuarii acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de diferente de pret care sa reflecte distinct:

La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de înregistrare;

La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul coeficientului K.

(Si+Rc) cont de diferente de pret

K=__________ ______ ____ _________

(Si+Rd) cont de stoc la pret de inregistrare

Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la pret de înregistrare.

Metoda inventarului permanent este utilizata de unitatile mari si mijlocii, si consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina si urmari în permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie de intrare si de iesire, astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:

stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedenta si care nu poate fi decât debitor,

intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor înregistra în debitul contului,

iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor forma rulajul creditor al contului,

în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri - se va stabili în permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,

folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,

conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica.

Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de munca, dar asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice moment a marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.

Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.

Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. In acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar putea fi urmatoarea:

E = Si I -Sf

În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si , respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit, dupa caz. La sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii urmatoare.

Metoda inventarului intermitent consta în:

înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,

regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de inventare faptice prin:

destocarea stocului initial reprezentat de soldul contului de stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului financiar,

restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.

În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta marimea reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si mijlocii, si consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza numai la finele perioadelor de gestiune când se debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Miscarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.

Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din afara unitatii fata de cele provenite din productia proprie si anume:

a) pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la început;

achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza direct asupra conturilor de cheltuieli;

la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile consumate în timpul perioadei, calculate dupa relatia:

Iesiri = Stoc initial + Intrari - Stoc final

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

b) pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;

bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la locurile de depozitare;

pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;

la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedenta, dar nevânduta, si se înregistreaza asupra conturilor de venituri din productia stocata.

Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflecta bunurile produse în unitate, calculate dupa relatia:

Intrari = Stoc initial +Vânzari - Stoc final

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

c) pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la sfârsitul perioadei prin metode diferite si se înregistreaza în contabilitate ca stocuri la costurile corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare operatia respectiva se storneaza în "rosu".

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului

de achizitie pentru bunurile achizitionate din afara unitatii si respectiv a preturilor de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;

nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente stocurilor;

nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a stocurilor.

Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar. Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii si al asigurarii integritatii lor.

Organizarea contabilitatii analitice a stocurilor, se realizeaza la întreprinderile mari si mijlocii, care folosesc metoda inventarului permanent pentru contabilitatea sintetica a stocurilor. Contabilitatea analitica a stocurilor trebuie astfel organizata încât sa permita cunoasterea acestora cantitativ si valoric pe fiecare loc de depozitare în parte si pe feluri de materiale, produse marfuri

Contabilitatea analitica este o evidenta completa, întrucât se foloseste atât etalonul valoric cât si etalonul cantitativ, spre deosebire de evidenta operativa a depozitelor, care utilizeaza numai etalonul cantitativ.

Contabilitatea analitica se poate tine în functie de specificul activitatii si necesitatile proprii ale întreprinderii, dupa una din urmatoarele metode:

Cantitativ-valorica;

Operativ-cantitativa;

Global valorica.

Indiferent de metoda de lucru adoptata, contabilitatea analitica trebuie sa asigure o concordanta deplina cu contabilitatea sintetica.

Metoda cantitativ valorica (pe fise de conturi analitice)

În cazul utilizarii acestei metode la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa pe categorii de bunuri, iar în contabilitatea generala se tine o evidenta cantitativ valorica, care prezinta urmatoarele caracteristici:

Documentele de intrare si iesire se înregistreaza mai întâi cantitativ în fisele de magazie, care se tin la locurile de depozitare;

Aceleasi documente, grupate pe operatii de intrare si iesire, se înbordereaza separat si împreuna cu acesta se predau la biroul contabilitatii stocurilor si materialelor;

La biroul contabilitatii materialelor aceste documente se prelucreaza conform necesitatilor, sunt evaluate cantitatile la pretul de înregistrare si se stabilesc conturile în care urmeaza sa se înscrie operatiile respective;

Dupa prelucrarea datelor din documente, materialele se înregistreaza cantitativ si valoric în fisele de conturi analitice, deschise pe feluri de materiale si pe locuri de depozitare;

O data cu consemnarea în fisele contabile a intrarilor si iesirilor se obtine si centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrari si lunar pentru iesiri.

Verificarea concordantei dintre datele înregistrate în conturile sintetice si cele analitice de materii si materiale se realizeaza la sfârsitul lunii prin compararea datelor înregistrate în fisele de magazie cu cele din fisele de cont analitic din contabilitate si întocmirea balantelor de verificare a conturilor analitice.

Metoda operativ-cantitativa (pe solduri)

În cazul utilizarii acestei metode, la locul de depozitare se, tine evidenta cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generala se tine evidenta valorica pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe si subgrupe de bunuri. Verificarea exactitatii si concordantei înregistrarilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitatea generala se face lunar prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie în registrul stocurilor.

Tehnica de lucru este urmatoarea:

Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele de magazie, stabilind stocul dupa fiecare operatie;

Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de magazie si preia documentele respective, împreuna cu borderourile întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe grupe de materiale si pe conturi corespondente

Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita separat pentru intrari si pentru iesiri.

La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua categorii de totaluri, pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la intrari cât si la iesiri, iar stocurile din fisele de magazie se înscriu în Registrul stocurilor si se înmultesc cu pretul lor. Existentele fizice înscrise în acest registru trebuie sa concorde cu stocul stabilit prin fisele de magazie, iar soldurile pe grupe si gestiuni cu valorile din Situatia de miscari lunara, care trebuie sa concorde cu contabilitatea sintetica.

Metoda global-valorica

În cazul utilizarii acestei metode, evidenta se tine numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât si în contabilitate, iar periodic se face controlul concordantei înregistrarilor din evidenta lor.

Potrivit acestei metode, fisele de magazie sunt înlocuite cu Registru de gestiune, în care zilnic sunt înregistrate valoric intrarile si iesirile, pe baza documentelor justificative si se stabileste soldul la sfârsitul zilei. Raportul de gestiune se întocmeste zilnic, iar, împreuna cu documentele justificative, sunt transmise la compartimentul de contabilitate.

La serviciul de contabilitate se verifica legalitatea si realitatea documentelor înscris în raportul de gestiune, preturile, precum si evaluarea împreuna cu celelalte calcule, astfel ca dupa ce se constata corecta si legala lor alcatuire le vizeaza si le înregistreaza în fisa contabila analitica tinuta pentru fiecare gestiune în parte.

Controlul concordantei înregistrarilor din evidenta gestiunii, cu cea din contabilitate se face periodic, prin confruntarea soldurilor din raportul de gestiune eu soldurile din fisa contabila analitica.

CAPITOLUL 2. DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE ÎN CONTEXTUL REGLEMENTĂRILOR INTERNAŢIONALE

DEFINIREA sI CLASIFICAREA STOCURILOR

În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de exploatare si locul de creare a gestiunilor.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari.

Stocurile sunt active detinute pentru a fi vândute în cursul normal al activitatii; în curs de productie, pentru o astfel de vânzare; sub forma de materii prime sau furnituri care trebuie sa fie consumate în procesul de prestare de servicii.

Aceasta definitie nu tine cont de natura elementului considerat, ci de destinatia acestuia, care este puternic influentata de activitatea întreprinderii care detine bunurile. De exemplu terenurile si constructiile constituie imobilizari în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri imobiliare.

De asemenea, stocurile pot sa aiba o natura necorporala. Astfel, în întreprinderile prestatoare de servicii, lucrarile realizate si nefacturate, la închiderea exercitiului constituie stocuri.

Dupa natura lor, de obicei, sunt delimitate patru categorii de stocuri:

marfurile cumparate si revândute fara nici o transformare;

materiale si furnituri, care intra în productia de bunuri fabricate;

produsele finite, obiecte fabricate de întreprindere;

lucrarile în curs de executie, produse sau servicii care au atins un stadiu intermediar de fabricatie.

Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obtinute în scopul revânzarii pentru desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenurile si alte mijloace fixe. Un activ achizitionat în alte scopuri decât vânzarea în desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia.¹

În principiu stocurile sunt clasificate în bilant conform naturii si destinatiei lor sau a ordinii cronologice în care apar, în cadrul ciclului de exploatare.

O buna gestiune a stocurilor solicita ca: natura bunurilor sa fie indicata cu precizie; intrarea în stoc sa fie înregistrata în momentul transferului de proprietate; evaluarea intrarilor si iesirilor de bunuri în si din stoc sa fie definita cu exactitate si sa ramâna invariabila.

Natura bunurilor stocate este definita printr-o nomenclatura interna întreprinderii si trebuie sa fie armonizata cu o nomenclatura macroeconomica a produselor si activitatilor.

În modelul bilantier din tara noastra, sunt individualizate urmatoarele categorii de

bunuri:

materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor intiala, fie transformata

materiale consumabile (materiale consumabile, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile) participa sau ajuta la desfasurarea procesului de productie sau, în general, de exploatare, fara a se regasi, de regula, în produsul finit.

materiale de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevazuta de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, îmbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control, matritele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte similare). In tarile cu sisteme contabile evoluate, categoria de obiecte de inventar nu este contabilizata si prezentata în categoria stocurilor. Criteriile precise de delimitare între imobilzarii, stocuri si cheltuieli fac ca bunurile de natura obiectelor de inventar, deci bunuri de valoare mica si al caror consum este destul de rapid sa fie considerat ca integral consumate în exercitiul lor în serviciu.

stocuri aflate la terti reperezinta diferitele materiale de natura stucurilor aflate în curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare la terti, aflate în custodie sau consignatie la terti. In fapt ele sunt stocuri de materii si materiale, de obiecte de inventar, de produse, de animale, de marfuri si de ambalaje, care patrimonial apartin întreprinderii, dar fizic se gasesc la terti sau sunt în curs de aprovizionare.

productia în curs de executie este productia care nu a parcurs toate fazele de prelucare, prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate în întregime. De asemenea ea include si lucrarile, serviciile, precum si studiile în curs de executie sau neterminate.

semifabricatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat pentru o faza de fabricatie si care vor continua procesul de fabricatie în alte sectii, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vândute tertilor.

produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricatie si au fost depozitate, în vederea vânzarii, sau au fost livrate direct clientilor.

produsele reziduale sunt elementele secundare rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.

animalele: post care se refera la animalele nascute sau cele tinere de orice fel, cele crescute si folosite pentru reprodutie, cele puse la îngrasat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru productia de lâna, lapte si blana, precum si coloniile de albine.

marfurile sunt acele bunuri care au fost achizitionate pentru a fi revândute în aceeasi stare sau dupa ce au suportat o foarte usoara transformare.

ambalajele sunt bunurile necesare pentru protectia materialelor si marfurilor pe timpul transportului si depozitarii sau pentru o cât mai buna prezentare comerciala a acestora. Este vorba de ambalaje re folosibile achizitionate goale sau o data cu materialele si marfurile aprovizionate, ambalajele confectionate de unitate si cele restituite de clienti, în conformitate cu contractele încheiate cu acestia. Ambalajele si materialele de ambalat fabricate în sectiile de productie ale întreprinderii pentru a fi vândute ca atare, fac parte din categoria stocurilor de produse finite. Materialele de ambalat care nu pot fi gestionate ca ambalaje sunt incluse în categoria materialelor consumabile.

PRINCIPII sI REGULI PRIVIND RECUNOAsTEREA STOCURILOR

Recunosterea, masurarea si evaluarea stocurilor este determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute în bilant si vor influenta contul de profit si pierdere, oferind o altenativa acelor tratamente contabile care, prin cresterea si descresterea valorii stocului, determinate de acestea, ajusteaza profiturile în concordanta cu ceea ce este avantajos pentru conducere.

IAS 2 trateaza evaluarea si contabilizarea stocurilor, respectiv determinarea valorii la care stocurile se înregistreaza la categoria activelor, ca active curente, recunoscute în situatiile financiare, valoare ce va fi raportata pâna în momentul realizarii acestora ca venit din vânzarii. Ca atare, Standardul vizeaza evaluarea stocurilor în bilant, precizând care sunt cheltuielile ce vor fi luate în considerare pentru calculul costului acestora, fixând astfel reguli de evaluare la închiderea exercitiului.

Recunosterea structurilor în situatiile financiare este procesul încorporarii în bilant sau în contul de profit si pierdere a unui element care îndeplineste criteriile de recunoastere.

Un element care corespunde definitiei unei structuri a situatiilor financiare trebuie recunoscut în cazul în care:

este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa în sau din întreprindere

elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluata în mod credibil.

Conceptul de probabilitate se refera la gradul de certitudine sau de incertitudine în realizarea unor beneficii viitoare asociate unui element. In acest context, evaluarea acestui grad se face în functie de informatiile disponibile, în momentul întocmirii situatiilor financiare.

Un element de activ, respectiv de stoc, nu se recunoaste în bilant daca este imposibil ca acesta sa genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.Recunoasterea unui activ, respectiv a unui element de stoc în bilant sau în contul de profit si piedere este legata de existenta unui cost sau a unei valori ce trebuie determinata credibil. Recunoasterea presupune, în aceste conditii, estimarea unui cost sau a unei valori. Daca aceste estimari sunt rationale, adica rezonabile, atunci ele nu influenteaza credibilitatea informatiilor contabile si a situatiilor financiare.

Stocurile sunt recunoscute ca si active, deoarece acestea au încorporate beneficii economice viitoare.

Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul stocurilor de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar si echivalentele în numerar catre întreprindere. Acest potential poate fi unul productiv, fiind parte a activitatii de exploatare a întreprinderii.

Stocurile reprezinta active, respectiv active de natura activelor curente.

Un activ este un activ curent când se asteapta ca, în perioada urmatoare, acesta sa fie realizat, adica urmeaza sa fie vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare.

Sintetizând, recunoasterea unui activ, respectiv a unui activ curent de natura stocurilor este procesul includerii în bilant a elementelor de stoc, în conditiile în care se respecta simultan prevederile de utilitate, ceea ce reda capacitatea acestora de a genera sau diminua beneficii economice viitoare si de cuantificare monetara, adica li se pot atasa valori ce pot fi estimate în mod credibil.

În acest context, obiectivul fundamental enuntat, cuantificarea costului stocurilor în momentul recunoasterii activului, determina o serie de probleme ce fac subiectul abordarilor în standard.

Recunoasterea stocului ca activ, conform definitiei date anterior, presupune capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare, ca urmare a potentialului lor productiv, dar si posibilitatea stabilirii, pentru acestea, a unor valori sau costuri credibile.³

In cazul stocurilor, beneficiile economice viitoare încorporate pot intra în întreprindere prin utilizarea separata sau împreuna cu alte active pentru prestarea de servicii sau realizarea productiei de bunuri destinate vânzarii, schimbul cu alte active sau utilizarii pentru stingerea unor datorii.

Prezentarea conceptelor, conventiilor, principiilor si metodelor de evaluare. Standardul se bazeaza pe conceptele, conventiile si principiile privind recunoasterea initiala, ulterioara si prezentarea stocurilor la nivelul situatiilor financiare. Totodata precizeaza metodele de evaluare agregate si recomandate de Standard, grupându-le în tratamente de baza si alternative.

Principiile contabile sunt o modalitate de concretizare a obiectivului contabilitatii, adica furnizeaza informatii utile pentru fundamentarea deciziilor economice si asigura reprezentarea unei imagini fidele. Realizarea imaginii fidele are la baza o serie de principii: independenta exercitiilor, consecventa prezentarii, pragul de semnificatie si cumulare, compensarea, prudenta, continuitatea activitatii. Acestea au drept scop reprezentarea fidela a tranzactiilor si evenimentelor desfasurate la nivelul unei întreprinderi.

Independenta exercitiilor implica înregistrarea în contabilitate a operatiilor în momentul în care ele au loc, fara a se tine cont de data decontarii, aceasta în conditiile decuparii activitatii la nivelul exercitiului contabil.

Asigurarea independentei exercitiilor contabile, respectiv delimitarea exercitiului curent de exercitiile anterioare si urmatoare presupune recunoasterea elementelor de stocuri în bilant, recunoasterea veniturilor si cheltuielilor generate de stocuri ca elemente ale contului de profit si pierdere, corectarea cheltuielior cu veniturile si luarea în considerare a evenimentelor ulterioare închiderii exercitiului.

Consecventa prezentarii se refera la aceeasi clasificare si prezentare a elementelor în situatiile financiare de la un exercitiu la altul, pe considerente de comparabilitate a informatiilor prezentate, implicit a celor legate de stocuri.

Consecventa prezentarii presupune asigurarea continuitatii în ceea ce priveste aplicarea regulilor si procedeelor contabile, evaluarea activelor, implicit a stocurilor, dar si a conectarii cheltuielilor si veniturilor generate de acestea, prezentarea situatiei patrimoniale a rezultatelor si a notelor în aceeasi structura.

Pragul de semnificatie si cumulare presupune ca orice element semnificativ trebuie prezentat separat în situatiile financiare, în timp ce valorile nesemnificative trebuie cumulate cu valorile generate de aceeasi natura si functie.

Compensarea implicit necompensarea. S-a impus aceasta asociere deoarece în contextul IAS 2 nu se regasesc situatii de compensare, ele facând obiectul tranzactiilor cu active imobilizate, inclusiv investitii financiare.

Potrivit principiului necompensarii, nu se pot compensa active cu datorii si cheltuieli cu venituri decât în cazurile mentionate expres de IAS 1. Respectarea acestui principiu se impune în tranzactiile cu stocuri, deoarece realizarea compensarii fie la nivelul contului de profit si pierdere, fie în bilant micsoreaza capacitatea utilizatorilor de informatii de a întelege tranzactiile realizate si de a evalua viitoarele fluxuri de numerar ale întreprinderii.

Prudenta înseamna includerea unui grad de precautie, în exercitarea rationamentelor, pentru a face estimarile cerute în conditiile de incertitudine, astfel încât activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa fie subevaluate. In esenta prudenta consta în contabilizarea oricaror deprecieri, riscuri si pierderi probabile si în necontabilizarea profiturilor, chiar daca acestea sunt foarte probabile.

Continuitatea sau discontinuitatea activitatii întreprinderii determina, la nivelul situatiilor financiare, abordari diferite, generate de modificari ale metodelor de evaluare utilizate pentru prezentarea conturilor.

Continuitatea activitatii este o stare de fapt care conduce la evaluarea bunurilor, si implicit a stocurilor, în functie de utilitatea lor, presupunând ca dimensiunea activitatii întreprinderii se va mentine în aceeasi limite, fara o reducere semnificativa într-un viitor previzibil.

In conditii de continuitate se impune evaluarea elementelor de stocuri, cu ocazia inventarierii si închiderii exercitiului, la valori actuale sau de utilitate. In cazul noncontinuitatii se renunta la aplicarea principiului prudentei, independentei exercitiilor si consecventei prezentarii informatiilor ceea ce presupune evaluarea elementelor de stoc la valori lichidative.

Determinarea marimii costului stocului, conform metodelor de determinare si precizarea cheltuielilor ce sunt luate în calcul, dar si cele ce nu sunt imputabile costului, pentru care se prezinta modul lor de tratare.

Determinarea marimii costului unui element de stoc se realizeaza prin evaluare. Evalurea este procesul prin care se determina valorile la care stocurile vor fi recunoscute în situatiile financiare, în momentul aprovizionarii sau în productie. In ceea ce priveste evaluarea la iesire, în conditiile elementelor de stoc neindentificabile, pentru care sunt prezentate tratamente speciale.

Recunoasterea ulterioara a acestor stocuri drept cheltuieli si asocierea cheltuielilor cu veniturile aferente în conformitate cu aplicarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri.

Recunoasterea ulterioara a oricarei reduceri a valorii stocului pâna la valoarea realizabila neta si conditiile utilizarii acestei valori.

Conservarea costului determinat la recunoasterea initiala si prezentarea regulilor de evaluare a stocului la sfârsitul exercitiului.

POLITICI CONTABILE ADOPTATE LA EVALUAREA STOCURILOR

Stocurile trebuie evaluate la cea mai mica valoarea dintre cost si valoarea neta de

realizare.

a) Costul stocurilor se refera la costurile de achizitie, costurile de transformare si alte costuri angajate pentru a aduce bunurile în locul si în starea în care ele se gasesc.

Costurile de achizitie cuprind:

pretul de cumparare

taxele vamale si alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprindere de la administratia fiscala)

cheltuielile de transport, de manipulare si alte costuri direct imputabile achizitiei de marfuri, materiale si servicii

Cum taxa pe valoarea adaugata este în mod normal recuperabila, cea mai mare parte dintre stocuri sunt evaluate în afara taxelor. Stocurile întreprinderii pentru care taxa nu este deductibila sunt evaluate incluzând în cost TVA.

Reducerile comerciale, rabaturi comerciale, remize si alte elemente similare sunt deduse din costul de achizitie. Pentru reducerile financiare, în general motivate de o plata anticipata (sconturile de decontare si o alta solutie de încadrare), solutia retinuta trebuie sa fie coerenta cu cea adoptata pentru contabilizarea cumpararilor .

Costul de achizitie poate sa includa diferente de curs direct atribuibile achizitiei stocurilor. Marimea lor este limitata prin prevederile normei IAS 21 "Efectele variatiilor cursurilor straine". Aceste diferente de curs sunt limiate la cele care provin dintr-o devalorizare sau o depreciere puternica a monedei, împotriva careia nu exista nici un mijloc practic de asigurare, care afecteaza datoriile care nu pot fi decontate si care survin cu ocazia achizitionarii recente a stocurilor.

Costurile de transformare cuprind:

cheltuielile directe legate de unitatile produse, precum manopera directa

o cota parte din cheltuielile indirecte de productie, fixe si variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite.

IASC insista asupra distinctiei între cheltuielile fixe si cheltuielile variabile. Primele ramân relativ constante, indiferent care este volumul productiei, este vorba, în mod esential de amortizari si de cheltuieli de mentinere a cladirilor si instalatiilor de productie. Celelalte variaza în functie de volumul productiei, ca de exemplu consumurile directe de materiale si de manopera.

Obligatia de a include o cota parte din cheltuielile indirecte de productie interzice, în principiu, limitarea valorii stocurilor numai la costurile directe sau variabile. Ca atare, întreprinderile a caror contabilitate de gestiune se bazeaza pe calculul costurilor partiale nu pot, în mod normal, sa utilizeze aceste costuri pentru evaluarea stocurilor în bilant.

Afectarea cheltuielior generale fixe de productie costurilor de transformare este bazata pe capacitatea normala a instalatiilor de productie. Capacitatea normala este productia medie ce se asteapta sa se realizeze pe un anumit numar de exercitii sau de sezoane, în circumstante normale, tinând cont de pierderea de capacitate ce rezulta din întretinerea planificata. Este posibil sa se retina nivelul real de productie, daca acesta este mai apropiat de capacitatea normala de productie. Marimea cheltuielior generale fixe afectate fiecarei unitatii produse nu este majorata ca urmare a unei scaderi de productie sau a unui utilaj de productie neutilizat. Cheltuielile generale neafectate sunt contabilizate.

în perioada de productie anormal de ridicata, marimea cheltuielior generale fixe afectate fiecarei unitati produse este astfel diminuata încât stocurile sa nu fie evaluate la o marime superioara costului lor. Cheltuielile generale variabile de productie sunt afectate fiecarei unitati produse, pe baza utilizarii efective, a instalatiilor de productie.

Alte costuri

Celelalte costuri nu sunt incluse în costul stocurilor decât în masura în care ele sunt angajate pentru a aduce stocurile la locul si în starea în care ele se gasesc. De exemplu, poate sa fie adecvat sa se includa în costul stocurilor alte cheltuieli generale decât cele de productie sau costurile de conceptie aferente unor produse destinate unor clienti speciali.

Norma IAS 2 ofera exemple de costuri excluse din costul stocurilor si contabilizate la cheltuielile exercitiului în cursul careia acestea sunt angajate:

marimile anormale de deseuri de fabricatie, de manopera sau de alte costuri de productie;

costurile de stocaj, exceptând situatia când aceste costuri sunt necesare procesului de productie, în mod prealabil, la o noua etapa a productiei;

cheltuielile generale administrative care nu contribuie la aducerea stocurilor în locul si în starea în care ele se gasesc;

cheltuielile de comercializare

În circumstante limitate, costurile împrumuturilor sunt incluse în costurile stocurilor. Aceste circumstante sunt identificate în cealalta metoda autorizata a normei IAS 23.

a) evaluarea produselor legate si a subproduselor

Unele procese de productie conduc la fabricarea simultana a mai multor produse sau la un produs principal si unul sau mai multe subproduse.

Atunci când aceste produse nu sunt identificabile separat, costurile de transformare trebuie sa fie repartizate între aceste produse în functie de o regula logica si permanenta, bazata, de exemplu, pe valoarea comerciala a fiecaruia dintre ele

b)costul stocurilor unui prestator de servicii

Costul stocurilor unui prestator de servicii se compune, în principal, din manopera si alte cheltuieli de personal, direct angajate pentru furnizarea serviciului, inclusiv personalul de supervizare si cheltuielile generale atribuibile. Manopera si celelalte costuri, relative si la personalul administrativ general nu sunt incluse, dar sunt contabilizate la cheltuielile exercitiului în cursul caruia ele au fost angajate.

Tehnicile de evaluare a costului stocurilor, precum metoda costului standard sau metoda pretului de vânzare cu amanuntul pot fi utilizate, din ratiuni practice, daca aceste metode conduc la rezultate apropiate de cost. Costurile standard tin de nivelurile normale de utilizare a materiilor prime si furniturilor, a manoperei, de eficienta si de capacitate. Ele sunt în mod regulat reexaminate si, daca este cazul, revizuite, tinând cont de conditiile actuale.

Metoda pretului de vânzare este utilizata, adesea, în activitatea de distributie cu amanuntul, pentru evaluarea stocurilor formate din cantitati mari de articole cu o rotatie rapida, care au marje similare si pentru care nu este posibil sa se utilizeze alte metode privind evaluarea costurilor. Costul stocurilor este determinat prin deducerea din valoarea de vânzare a stocurilor a procentajului adecvat de marja bruta. Procentajul utilizat tine cont de stocurile care au fost marcate sub pretul lor initial de vânzare. Adesea, este aplicat un procentaj mediu pentru fiecare raion.

Metodele de determinare a costului

Costul stocurilor de elemente care nu sunt în mod obisnuit confundabile si al bunurilor sau serviciilor produse si afectate proiectelor specifice trebuie sa fie determinat printr-o identificare distincta a costurilor lor individuale.

Evaluarea stocurilor de bunuri perfect identificabile, adica ale caror costuri specifice pot fi imputate în mod individual, trebuie sa se faca pe baza costurilor individuale.

Identificarea distincta a costului presupune ca astfel de costuri distincte sunt atribuite elementelor identificabile ale stocurilor. Acesta este un tratament adecvat pentru elementele care sunt afectate unui proiect specific, indiferent ca ele au fost cumparate sau produse. Totusi, identificarea distincta a costurilor nu este adecvata, atunci când exista un numar mare de elemente ale stocurilor care sunt în principiu confundabile. în astfel de circumstante, modul de selectare a elementelor care ramân în stocuri ar putea fi utilizat pentru obtinerea unor efecte predeterminate privind rezultatul net al exercitiului.

Tratamentul contabil de baza⁵ agregat de standard recomanda, pentru evaluarea stocurilor care nu se pot distinge în mod substantial unele de altele metoda "primul - intrat primul-iesit" (FIFO) si metoda "costului mediu ponderat".

Stocurile care au carcteristici similare în ceea ce priveste natura si utilzarea lor trbuie evaluate utilizând aceeasi metoda de determinare a costului. Standardele nu prevad aplicarea obligatorie a unei metode , ce posibilitatea utilizarii metodei celei mai adegvate în functie de caracteristicile diferite ale stocurilor.

In cazul utilizarii la iesire a uneia sau mai multor metode trebuie specificate în situatiile financiare.

Tratamentul contabil alternativ este acel tratament permis a se utiliza, dar mai putin agreat, în contextul aplicarii standardelor. Utilizarea sa persupune obligativitatea comunicarii la nivelul situatiilor financiare a unor informatii suplimentare si chiar comparative în raport cu tratamentul de baza.

Evaluarea stocurilor de bunuri confundabile, adica a bunurilor cumparate si vândute în cantitati mari si care nu permit o identificare a costurilor specifice pentru articolul vândut, se face prin recursul la diverse metode autorizate. Aceste metode sunt legate de fluxul factorilor costurilor; de exmplu: metoda "primului intrat- primului iesit" (FIFO), metoda costului mediu ponderat, metoda "ultimului intrat - primului iesit" (LIFO).

Metoda FIFO considera ca elementele ies din stoc în ordinea intrari lor, în consecinta, stocul de la sfârsitul perioadei este constituit din elementele cele mai recente.

Metoda costului mediu ponderat tine cont de toate intrarile si de toate iesirile exercitiului. El poate sa fie calculat periodic sau cu ocazia receptiei fiecarei noi livrari, în functie de situatia particulara a întreprinderi

Metoda LIFO presupune ca elementele stocului care au fost achizitionate sau fabricate ultimele sunt vândute primele si, ca atare, elementele care ramân în stoc la sfârsitul exercitiului sunt primele cumparate sau primele fabricate. Este metoda preferata de întreprinderi în perioadele de crestere a preturilor, deoarece aceasta modalitate de evaluare conduce la cresterea valorii consumurilor, iesirilor si la micsorarea valorii stocurilor finale.

Atunci când costul stocurilor este determinat cu ajutorul metodei LIFO, ca tratament alternativ, situatiile financiare trebuie sa contina informatii suplimentare, care sa prezinte diferenta dintre valoarea stocurilor specificata în bilant si una dintre urmatoarele valori: valoarea cea mai mica dintre valoarea determinata folosind metoda LIFO si valoarea realizabila neta; valoarea cea mai mica dintre costul curent la data bilantului si valoarea realizabila neta.

Textele nu precizeaza conditiile de utilizare a cestor dieferite metode autorizate. Ele indica numai faptul ca metoda de retinut este cea care permite sa se reflecte cel mai bine venitul perioadei.

Totusi, la acest nivel, consideratiile de ordin fiscal nu sunt neutre. Astfel pentru administratia fiscala americana, daca o întreprindere recurge, în contabilitate, la metoda LIFO, ea este obligata sa o utilizeze si din punct de vedere fiscal. într-o perioada de crestere a preturilor si de stocuri care nu se micsoreaza, se va obtine un rezultat mai mic, ceea ce conduce la o reducere a impozitului.

Totodata se poate mentiona ca numeroase întreprinderi ce aplica metoda LIFO furnizeaza în raportul anual o informare privind diferentele rezultate ca urmare a folosiri metodelor FIFO si LIFO, ceea ce permite analistilor, daca este cazul, sa retrateze rezultatul.

Practicile în diferite tari dezvoltate ale lumii sunt diverse si cu justificari variate. Astfel, întreprinderile britanice prefera utilizarea metodei FIFO, deoarece ea corespunde cel mai bine fluxurilor reale de epuizare a stocurilor. întreprinderile americane prefera metoda LIFO, deorece aceasta masoara fluxurile costurilor cât mai aproape de realitate, acesta metoda fiind admisa de administratia fiscala americana. Organismul international de normalizare, în contextul proiectului sau de reducere a optiunilor, vizase interzicerea metodei LIFO deoarece ea nu este cu adevarat compatibila cu principiul costurilor istorice. Totusi, pentru a se asigura comparabilitatea între cele doua referentiale international recunoscute (international si american), s-a renuntat la eliminarea metodei LIFO. în Franta, metoda LIFO nu poate fi utilizata, din motive fiscale, pentru întocmirea situatiilor financiare individuale, dar, în mod logic, utilizarea ei este permisa în cazul situatiilor financiare consolidate. Se cunoaste ca Directiva a IV -a prevede cele trei metode, fara sa exprime vreo preferinta privind utilizarea unei metode sau alta.

b) Valoarea neta de realizare

La închiderea exercitiului, stocurile trebuie sa fie evaluate la costul lor sau la valoarea lor realizabila neta, daca aceasta din urma este mai mica.

Estimarea valorii realizabile nete trebuie sa tina cont de destinatia elementului considerat. Astfel, elementele care fac parte din clauzele unui contract de vânzare sau de prestare de servicii deja încheiat, trebuie sa fie evaluate în functie de pretul stipulat în contract.

Pe de alta parte, materialele sau furniturile nu trebuie sa se deprecieze, atâta timp cât produsele, pentru care ele vor fi vândute la un pret mai mare sau egal decât cu costul lor.

Totusi daca o scadere a preturilor arata ca marimea costului produselor finite va fi mai mare decât valoarea neta de realizare, materiile prime vor fi aduse la valoarea neta de realizare. într-un astfel de caz, costul de înlocuire al materiilor prime poate sa fie cea mai buna masura disponbila a valorii nete de realizare.

În mod normal, valoarea neta de realizare trebuie sa fie determinata separat pentru fiecare articol. Totusi, pot fi realizate regrupari de elemente asemanatoare sau care au legatura între ele. Este cazul elementelor care apartin aceleiasi linii de produse, ce au scopuri sau utilizari asemanatoare, fabricate si comercializate în aceeasi zona geografica si care nu pot fi evaluate separat de celelate elemente ale aceleasi linii de produse.

În unele circumstante, se întâlneste situatia în care costul stocurilor sa nu fie recuperabil, daca aceste elemente au fost deteriorate, daca ele au devenit complet sau partial demodate sau daca pretul lor de vânzare a suportat o reducere. De asemenea, costul stocurilor poate sa nu fie recuperabil, în conditiile în care costurile estimate, necesare pentru a realiza vânzarea au crescut.

Practica de depreciere a stocurilor sub nivelul costului, pentru a le aduce la valoarea lor neta de realizare, este adaptata principiului conform caruia activele nu trebuie sa figureze la o valoare mai mare decât cea care se asteapta sa fie obtinuta din vânzarea lor sau din utilizarea lor.

Estimarile valorii nete de realizare sunt fundamentate pe elementele probante cele mai fiabile, disponibile la data la care sunt efectuate respectivele operatii. Aceste estimari tin cont de fluctuatiile de preturi sau de costuri direct legate de evenimentele care survin dupa închiderea exercitiului, în masura în care astfel de evenimente confirma conditiile existente la sfârsitul exercitiului.

Estimarile valorii nete de realizare iau în considerare scopul pentru care stocurile sunt detinute. De exemplu, valoarea neta de realizare a cantitatilor detinute în stocuri, pentru realizarea contractelor ferme de vânzare sau de servicii, este bazata pe pretul specificat în contract. în situatia în care cantitatile specificate în contract sunt mai mici decât cantitatile detinute în stoc, valoarea neta de realizare a cantitatilor excedentare este bazata pe preturile generale de vânzare. Pierderile eventuale din contracte de vânzare ferme care depasesc cantitatile detinute în stoc, cât si pierderile eventuale din contracte de cumparare ferme sunt tratate în conformitate cu norma IAS 10 "Eventualitati si evenimente ce survin dupa închiderea exercitiului".

Cu ocazia fiecarui exercitiu urmator, este efectuata o evaluare noua a valorii nete de realizare. Atunci când circumstantele care justifica evaluarea stocurilor sub nivelul costului nu mai exista, valoarea deprecierii trebuie sa fie reluata, astfel încât noua valoare contabila sa fie cea mai mica valoare dintre cost si valoarea neta de realizare revizuita. Acesta este cazul atunci când un element al stocurilor care este contabilizat la valoarea neta de realizare, deoarece pretul sau de vânzare a scazut, este înca disponibil cu ocazia unui exercitiu ulterior si pretul sau de vânzare a crescut.

2.4. INFORMAŢII DE PREZENTAT ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE

Situatiile financiare trebuie sa prezinte informatii relevante, credibile, inteligibile si comparabile cu privire la evolutia stocurilor în decursul perioadei contabile. Aceste informatii vor avea în vedere:

politici contabile de evaluare a stocurilor

metode de determinare a costului

valoarea contabila a stocurilor pe total si pe categorii

valoarea stocurilor evaluate la valoarea realizabila neta

valoarea stornarilor si diminuarilor de valoare, inclusiv cauzele acestora

valoarea stocurilor gajate în contul datoriilor.

Prezentarea în notele explicative a unor informatii suplimentare referitoare la stocuri este necesara utilizatorilor. întrucât în celelalte componente ale situatiilor financiare care fac referire la stocuri sau sunt influentate de fluxul stocurilor (bilant, cont de profit si piedere, situatia fluxurilor de trezorerie), informatiile sunt prezentate doar valoric, fara a se face o prezentare cantitativa si de multe ori grupat, acestea sunt insuficiente pentru a obtine o imagine cât mai completa referitor la activitatea unei întreprinderi, drept pentru care trebuie prezentate informatii detaliate în notele explicative.

Rationamentul dupa care se stabileste daca o informatie trebuie sau nu sa fie prezenta în situatiile financiare se bazeaza pe caracterul semnificativ al stocurilor, pe functia si importanta pe care o au stocurile în cadrul întreprinderi.

Informatiile ce vizeaza valorile contabile ale diferitelor categorii de stocuri, cât si marimea variatiilor acestor active sunt utile destinatarilor situatiilor financiare. Clasificarile obisnuite ale stocurilor sunt: marfurile, furniturile de productie, materiile prime, lucrarile în curs si produsele finite. Stocurile unei prestari de servicii pot sa fie desemnate, pur si simplu, prin termenul lucrarii în curs.

În cazul în care costul stocurilor este determinat cu ajutorul metodei LIFO, întreprinderea trebuie sa indice si diferenta între valoarea stocurilor ce figureaza în bilant si:

fie valoarea ce rezulta din aplicarea valorii minimale, dintre costul mediu ponderat, metoda FIFO si valorea realizabila neta;

fie cea mai mica valoare dintre costul actual la data închiderii si valoarea neta de realizare.

În contul de profit si pierdere trebuie sa figureze:

fie consumurile de stocuri ale perioadei;

fie cheltuielile de exploatare aplicabile veniturilor exercitiului, clasificate dupa natura.

Costul stocurilor contabilizat la cheltuielile exercitiului se compune din costurile anterior cuprinse în evaluarea elementelor de stocuri vândute si a cheltuielior generale de productie neafectate si din costurile de productie ale stocurilor de o marime anormala.

Particularitatile fiecarei întreprinderi pot sa justifice, de asemenea, includerea altor stocuri precum costurile de distribuire.

Unele întreprinderi adopta un format diferit pentru contul de profit si pierdere care conduce la prezentarea altor valori decât costul stocurilor contabilizat la cheltuieli în cursul exercitiului. In functie de acest format diferit, o întreprindere mentioneaza marimea costurilor de explotare, aplicabile veniturilor, clasificate dupa natura. In acest caz, întreprinderea mentioaneaza costurile contabilizate la cheltuieli, referitoare la materii prime si materiale consumabile, manopera si alte costuri de exploatare cât si marimea variatiei nete a stocurilor, la nivelul exercitiului în cauza.

O depreciere a valorii nete de realizare poate sa fie de o semnificatie, de o incidenta sau de o natura astfel încât aceasta sa impuna furnizarea de informatii conform normei IAS 8.

2.5 SISTEMUL DOCUMENTELOR UTILIZAT ÎN EVIDENŢA OPERATIVĂ A STOCURILOR

n cadrul întreprinderii, stocurile ocazioneaza numeroase operatii care pot fi grupate dupa continutul lor în operatii de aprovizionare si conservare, operatii de eliberare din depozite, inventariere.

Aceste operatiuni sunt consemnate în diferite documente si evidente operative specifice.

Tabel 2 : Sistemul documentelor privind evidenta operativa a stocurilor

Factura

Formular cu regim special, serveste ca: document pe baza caruia se întocmeste instrumentul de decontare a produselor si marfurilor livrate, a lucrarilor executate sau a serviciilor prestate; document de însotire a marfii pe timpul transportului; document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului si a cumparatorului.

Se întocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, în momentul livrarii bunurilor, constituind, pe lânga functia de intrare-iesire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontarea (încasarea-plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.

Avizul de însotire

Formular cu regim special, serveste ca document de însotire a marfii pe timpul transportului; document ce sta la baza întocmirii facturii; dispozitie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, la aceleasi unitatii; document de primire în gestiunea cumparatorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleasi unitatii.

Se întocmeste în trei exemplare de catre unitatile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrarii produselor, marfurilor si altor valori materiale, datorita unor conditii obiective si cu totul exceptionale, facându-se obtiunea urmeaza factura.

Se emite, pe masura livrarii, de catre compartimentul desfacere, care semneaza pentru întocmire.

Pe avizul de însotire a marfii, pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terti sau pentru vânzare în regim de consignatie, se face mentiunea "pentru prelucare la terti" sau "pentru vânzare în regim de consignatie", dupa caz.

In celelalte situatii decât cele prevazute mai sus se face mentiunea cauzei pentru care s-a întocmit avizul de însotire a marfii si nu factura.

Bon de predare transfer restituire folosit pentru predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc) obtinute prin productie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleasi unitati. Nu serveste ca document pe timpul transportului.

Serveste ca document de predare la magazie a produselor finite, a materialelor refolosibile, a semifabricatelor rezultate din productie; document justifiactiv pentru încarcarea în gestiune; document justificativ de înregistrare în evidenta magaziei si în contabilitate; sursa de date pentru urmarirea realizarii productiei; sursa de date pentru calculul si plata salariilor; dispozitie de transfer a valorilor materiale; dispozitie de restituire la magazie a valorilor materiale ne folosite; document justificativ pentru scaderea din gestiunea predatorului si de încarcare în gestiuneea primitorului. Se întocmeste în doua exemplare pe masura predarii la magazie a produselor, a materialelor refolosibile, a semifabricatelor de catre sectii, ateliere; pe masura ce se efectueaza transferuri, de catre organul care dispune transferul; pe masura restituiri la magazie a valorilor materiale.

Bon de comanda- chitanta formular cu regim special de tiparire, înseriere si numerotare.

Serveste ca document pentru: contractarea serviciilor, confirmarea primirii si evaluarea obiectului de executat sau de reparat, dupa caz, încasarea sumei de la client, determinarea volumului serviciilor prestate si a materialelor consumate. Se întocmeste în trei exemplare de catre unitatea prestatoare.

Circula la compartimentul financiar-contabil exemplarul 1 , exemplarul 2 se preda clientului, exemplarul 3 ramâne în carnet.

Fisa de magazie a formularelor cu regim special de tiparire, înseriere si numerotare.

Serveste ca document de evidenta la locul de depozitare a intrarilor, iesirilor si stocurilor de valori materiale; document de contabilitate analitica în cadrul metodei oparative-contabile; sursa de informatii pentru controlul operativ curent si contabil al stocurilor de valori materiale. Se întocmeste într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material si se completeaza de catre compatimentul financiar contabil pentru deschiderea fisei si la verificarea înregistrarilor; gestionar sau persoana desemnata.

Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terti sau în custodie se întocmesc fise distincte care se tin separat de cele ale valorilor materiale proprii.

In scopul tinerii corecte a evidentei la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifica inopinant, cel putin o data pe luna, modul cum se fac îmegistrarile în fisele de magazie.

Fisa de evidenta a obiectelor de inventar în folosinta

Serveste ca document de evidenta a obiectelor de inventar de mica valoare sau scurta durata, a echipamentului si materialelor de protectie date în folosinta personalului, pâna la scoaterea lor din uz.

Se întocmeste într-un exemplar, pe masura darii în folosinta a bunurilor pe fiecare persoana, de gestionarul care elibereaza obiectele respective sau de persoana desemnata sa tina evidenta acestora.

Declaratia vamala utilizata pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în tariful vamal, cu ocazia efectuarii unor operatiuni de import sau de export si care dovedeste efectuarea propriu-zisa a operatiunii de import sau de export, dupa caz, în conditii egale.

CAPITOLUL 3. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND STOCURILE , PRODUSELE FABRICATE sI DEPRECIEREA STOCURILOR

3.1 CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND STOCURILE CUMPARATE

Contabilitatea si gestiunea materiilor prime si materialelor

Materiile prime sunt reprezentate prin bunuri , care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, în stare initiala sau transformata.

Materialele consumabile cuprind doua structuri:

materiale consumabile (furniturile) reprezinta bunurile care participa sau ajuta indirect procesul de exploatare fara a se regasi de regula în produsul rezultat sub forma de materiale auxiliare, combustibili, piese de schimb, seminte, furaje, etc.

materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri de mica valoare sau de scurta durata destinate utilizarii repetate în mai multe cicluri de fabricatie

Înregistrarea în contabilitate a mijloacelor materiale se face la valoarea de achizitie, de productie sau la valoarea de piata, dupa caz. Aceasta înseamna ca în conditiile liberalizarii si negocierii preturilor, un rol important revine si modului de reflectare în contabilitate a valorii elementelor natural - cantitative de mijloace circulante.

Cantitatile de materiale intrate în urma proceselor de aprovizionare sunt evaluate la pretul de cumparare sau de facturare. Daca ele se procura din import atunci pretul de facturare se suplimenteaza cu o serie de taxe. Dar pentru acest proces se mai efectueaza o serie de cheltuieli specifice de transport - aprovizionare (taxe vamale, comisioane, perisabilitati pe timpul transportului) care trebuie si ele calculate si urmarite separat pentru ca împreuna pretul de cumparare sa permita ajungerea la pretul de aprovizionare (pretul total efectiv).

În cazul materialelor obtinute evaluarea se va face la nivelul costului efectiv în doua etape, si anume: în timpul lunii costul prestabilit prin norme care se recorecteaza si la sfârsitul lunii ca diferenta dintre totalul costurilor efective si cele antecalculate. O problema este evaluarea iesirilor care pot proveni dintr-o multitudine de intrari cu preturi diferite. Astfel evaluarea consumurilor trebuie sa se faca la un anume pret, sau într-o forma care sa permita stabilirea contravalorii stocului final cât mai corect, si diversele influente conjuncturale de consumuri si de preturi sa fie transferate integral asupra perioadei de gestiune care se încheie. Este deci posibil sa folosim un pret mediu de aprovizionare sau un pret mediu de consum care trebuie recorectate cu o cota din cheltuielile de transport -aprovizionare pe baza principiului directiei proportionalitatii sau aceste cheltuieli pot fi imputate direct costurilor de exploatare. Dar mergând din medie în medie, în conditiile unei variatii sensibile a preturilor de facturare de la o perioada la alta în cazul cheltuielilor de transport - aprovizionare se poate sa ne îndepartam de valoarea reala a stocurilor. De aceea, cel putin la finele perioadei de bilant, este necesara inventarierea si evaluarea mijloacelor circulante materiale aflate în stoc. Evaluarea în conditiile liberalizarii si a fluctuatiilor preturilor, are scopul de a aduce valoarea activelor cât mai aproape de valoarea lor reala, iar a pasivelor în stare sa contina si coeficientii asiguratori necesari preîntâmpinarii riscului.

Pentru contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de materii prime si materiale se folosesc conturile din grupa 30 "Stocuri de materii prime si materiale", respectiv conturile sintetice de gradul I: 301 "Materii prime"; 302 "Materiale cfonsumabile" si 308 " Diferente de pret la materii prime si materiale". Continutul si functiunea acestor conturi sunt influentate de metodele de contabilitate a stocurilor folosite - metoda "inventarului permanent" sau cea a "inventarului intermitent" - ca si de pretul de înregistrare folosit.

Contul de materii prime evidentiaza existenta si miscarea stocurilor de materii prime care participa în procesul de fabricatie sau exploatare fara a se regasi, de regula, în produsul finit, integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata, precum si cele necesare procesului de circulatie aflate în patrimoniul întreprinderii.

În sfera acestor active circulante materiale se înscrie o gama larga de elemente care se diferentiaza în anumite limite prin caracteristicile comportamentale cum sunt: materiale auxiliare, combustibil, piese de schimb, seminte, materiale de plantat, furaje, materiale de ambalat si altele.

Contul 301 " Materiale consumabile" functioneaza în mod similar cu contul 300 " Materii prime".

In cazul aplicarii inventarului intermitent, în contul de materii prime si materiale se înregistreaza valoarea la pret de înregistrare a materiilor prime si materiale intrate în gestiunea unitatii (achizitionate de la furnizori, aduse ca aport în natura la capital, constatate plusuri la inventar etc) precum ti pretul de inregistrare a materiilor prime si materiale iesite din gestiune (incluse pe cheltuielile exercitiului, retragerea aportului de capital, lipsuri de inventar si perisabilitati, date spre prelucrare la terti etc).

Contul 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale", tine evidenta diferentelor dintre pretul standard si pretul efectiv de cumparare sau pentru evidentierea celorlalte componente ale costului de achizitie(taxe vamale, transport, manipulare, comisioane si alte taxe nedeductibile).

Materiile prime au o importanta deosebita în procesul tehnologic de obtinere al unui produs. De calitatea, structura si proprietatile lor depind in mod hotarâtor atributele pe care si le vor insusi produsele a caror fabricare este mijlocita de acestea.

Materiile prime reprezinta punctul de plecare al oricarei industrii, fundamentul pe care se dezvolta orice ramura industriala. Marea problema cu care se confrunta însa industria, în acest sens este raritatea, caracterul limitat al majoritatilor materii prime.

In desfasurarea procesului de aprovizionare a întreprinderii pot intervenii situatii în care materiile prime si materialele receptionate de catre cumparator la sediul furnizorului sa ramâna, datorita lipsei de spatii de depozitare sau a mijloacelor de transport, temporar în depozitele furnizorului pâna când se creaza conditii pentru expediere.

Bunurile achizitionate fiind receptionate devin proprietate a cumparatorului si trebuie achitate furnizorului astfel ca se creaza obligatia de plata fara ca bunurile sa fie în depozitele întreprinderii.

Anumite materiale, prin structura si compozitia lor, cer, prin normele de receptie calitativa, sa se faca analize de laborator care dureaza mai multe zile astfel ca loturile sosite în ultimele zile ale exercitiului (lunii) nu se pot receptiona si preda depozitelor la sfârsitul perioadei.

In unele situatii anumite materiale sunt eliberate din depozite în afara întreprinderii, fara a fi vândute ele continuând sa ramâna în patrimoniul întreprinderii care le retine, astfel:

materialele trimise la alte unitati cu scopul de a fi prelucrate dupa cerintele productiei când întreprinderea care le detine nu dispune de utilajele necesare sau organizarea prelucrarii nu este economica, dat fiind volumul mai redus si întâmplator al acestora (carton, etichete, documente, otel, fonta, bronz expediate pentru confectionarea unor piese de schimb la întreprinderi specializate sau care dispun de utilaje necesare acestor prelucrari).

materialele aflate în custodie pentru prezentarea în standuri, la expozitii sau vânzare la o anumita data.

Materiile prime si materialele sunt achizitionate în vederea prelucrarii si încorporarii în produse finite sau pentru consumul lor în alte activitati. Exista situatii în care unele cantitati de materii prime si materiale devin disponibile si ele se valorifica prin vânzare catre terti, fara a fi prelucrate. Prin decizia de vânzare se schimba destinatia data initiala acelor bunuri. Este necesar sa se delimiteze, prin redistribuire, trecerea lor în categoria marfurilor, categorie definita prin bunuri achizitionate în scopul revânzarii în aceiasi stare. Ca urmare contabilitatea va înregistra iesirea acestor valori din gestiunea si contabilitatea materiilor prime si materialelor si trecerea în gestiunea marfurilor.

Obiectele de inventar sunt bunuri materiale asimilate activelor circulante, cu o valoare mai mica decât limita legala stabilita pentru a putea fi considerate mijloace fixe, indiferent de valoarea lor de serviciu sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie, echipamentul de lucru, îmbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control, matritele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte similare). Clasificarea obiectelor de inventar:

Obiecte de inventar de uz general, care se folosesc la mai multe produse, lucrari, servicii a caror valoare se include în cheltuieli, fie integral la darea lor în folosinta, fie într-o perioada de cel putin trei ani.

Obiecte de inventar cu destinatie speciala din care fac parte: scule, dispozitive si verificatoare cu destinatie speciala(SDV-uri), aparate de masura si control(AMC-uri) ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie sau în masa, fie la fabricarea anumitor comenzi individuale. Valoarea lor se includ pe cheltuieli pe toata durata participarii la fabricarea produselor în cauza, prin intermediul unor cote de uzura stabilite pe unitatea de produs fabricat.

Echipamentul de protectie care se utilizeaza pentru protejarea sanatatii corporale a personalului din unitate. Valoarea lui se include pe cheltuieli fie integral, la darea în folosinta, fie esalonat în intervalul duratei normale de serviciu, dar care nu trebuie sa depaseasca trei ani.

Echipamentul de lucru, numit si echipamentul de uzura, care cuprinde acel echipament care se distribuie muncitorilor de la locurile de munca unde se impune utilizarea unui anumit fel de echipament sau unde îmbracamintea proprie ar fi expusa unei uzuri premature.

Materii prime si auxiliare folosite sunt:

cherestea rasinoase (brad)

cherestes foioase (fag)

PAL (placi din aschii de lemn)

placaj plop furnir brad

aracet (pentru ornamente)

urelit rece (adeziv pentru diverse imbunatatiri)

urelit cald (adeziv pentru furnire)

hârtie de slefuit (slefuit suprafete plane) pânza de slefuit (slefuit profile, canturi)

feronerii: balamale pentru usi, sild pentru chei, chei, broasca aplicata, zavor pentru inchidere

bait (pentru colorarea materialelor lemnoase)

lac incolor (pentru finisarea suprafetelor)

suruburi (diferite dimensiuni pentru fixarea feroneriilor)

diluant (pentru diluarea lacului daca este necesar)

Cei mai importanti furnizori ai societatii sunt reprezentati prin:

S.C. "FORTIUS" S.R.L. Rogojel, jud. Cluj - cherestea.

S.C. "KOBER" S.R.L. Turturesti, jud. Neamt - lacuri, bait.

S.C. "AMUR SYSTEM" S.R.L. Oradea, jud. Bihor - carton.

S.C. "FERONERIA PROD" SA. Arad, jud. Arad - feronerie pentru mobilier.

S.C. "STRATUS MOB" SA. Blaj, jud. Cluj - pal, furnir,placaj.

Aprovizionarea firmei cu materii prime si materiale se efectueaza in cele mai bune

conditii, tinandu-se mare cont de calitatea lor.

Materiile prime cu care se aprovizioneaza firma însumeaza mari cantitati.

Stocurile de materii prime si materiale se asigura în general prin aprovizionarea de la furnizori din tara si de peste hotare, prin productie proprie si prin aport.

Exista situatii când unele dintre aceste materiale pot fi vândute, fiind excedentare, trecând în categoria marfurilor, unele sunt trimise spre prelucrare la terti, altele sunt în custodie, situatia normala fiind cea a consumului, când materiile prime si materialele se scot din gestiunea stocurilor, incluzându-se în cheltuielile productiei de baza directe sau indirecte.

Materia prima de baza o reprezinta cheresteaua, astfel SC Mobilsal SA se aprovizioneaza cu cherestea de la firma SC FORTIUS SRL Rogojel, din judetul Cluj.

Fiind un client fidel al acestei firme, si cumparând o cantitate mare de cherestea , firma salontana beneficiaza de o reducere de 5 %, la o cantitate de 100 m³ cumparata.

SC Koker SRL din Turturesti, jud Neamt, e o alta firma cu care colaboreaza firma salontana.

Aceasta firma aprovizioneaza S.C. "MOBILSAL" SA. cu lacuri si baituri.

Firma SC Amur System SRL furnizeaza firmei de mobila carton.

De la SC Feroneria Prod SA Arad se aprovizioneaza cu feronerie pentru mobilier.

SC Status Mol SA , din Blaj, jud Cluj asigura firmei cantitati mari de pal , furnir si

placaj.

S.C. "MOBILSAL" SA. a incheiat cu toate aceste firme contracte, prin care sunt specificate felufcalitatea modelului si modalitatea de plata a materiilor prime si materialelor.

Acesti furnizori au fost alesi prin ofertele dispuse de acestia la sediul firmei, iar apoi o comisie de specialitate a analizat ofertele tinând cont de cantitate, calitate si pret.

Aprovizionarea se face cu resurse însemnate de materii prime. Materialele si materiile prime sunt transportate de furnizorii la sediul firmei, unde are loc receptia calitativa si cantitativa, dupa care se stivuiesc în stive pe categorii de grosime si lungime.

Materiile prime si materialele sunt însotite de Avize de însotire a Marfii, dupa receptia acestora are loc facturarea materiei prime si a materialelor.

3.1.2 Contabilitatea si gestiunea marfurilor si ambalajelor

Marfurile reprezinta ansamblul bunurilor economice cumparate de unitatile patrimoniale în vederea desfacerii lor catre consumatorii finali, precum si produsele finite obtinute, vândute prin magazinele proprii de desfacere cu amanuntul.

Dupa destinatia si locul de gestionare marfurile se împart în urmatoarele categorii:

marfuri aflate în magazine de prezentare si desfacere ale unitatii producatoare

marfuri aflate în depozite cu ridicata destinate vânzarii catre potentalii beneficiari in loturi mari

marfuri aflate în unitatile cu amanuntul destinate desfacerii în cantitati mici catre consumatorii individuali

Dupa sursa de provenienta marfurile pot proveni de la furnizor sau din diverse stocuri ale unitatii (materii prime, materiale, obiecte de inventar, produse finite) destinate vânzarii cu amanuntul. Evidenta marfurilor se tine la cost de achizitie, iar unele unitati pot tine evidenta la pret standard.

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata de mai multi factori. Un prim factor îl reprezinta forma circulatiei: cu ridicata (en gross) sau cu amanuntul (en detail). în cazul circulatiei marfurilor en-gross, vânzarea se face pe baza de documente, încasarea urmând a se realiza ulterior, prin virament. în cazul circulatiei en detail, vânzarea se face, de regula, cu plata imediata, în numerar.

Un alt factor de influenta îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosita: inventarul permanent sau inventarul intermitent. în cazul inventarului permanent, contul de marfuri este folosit pe masura ce au loc operatiuni cu marfuri, evidentiind toate intrarile si iesirile, astfel încât, în orice moment, acest cont indica valoarea marfurilor în stoc, permitând controlul gestionar, daca în acest scop se efectueaza si invenatrierea faptica a stocurilor. în cazul inventarului intermitent contul de marfuri intevine numai la sfârsitul lunii, când pe baza inventarului faptic se determina valoarea marfurilor în stoc, diminuându-se cheltuielile cu marfuri, înregistrate la un cont anume, destinat acestui scop, cu ocazia intrarilor de marfuri. La începutul exercitiului urmator intervine din nou contul de marfuri în care se inregistreaza valoarea stocului initial fiind preluata din nou de contul de cheltuieli privind marfurile.

Metoda de contabilitate analitica a stocurilor de marfuri - evidenta cantativ-valorica pe feluri de marfuri sau evidenta global valorica la nivel de gestiune - influenteaza de asemenea, organizarea contabilitatii sintetice a marfurilor, prin preturile diferite utilizate ca preturi de înregistrare a marfurilor. Astefl în cazul în care evidenta analitica se tine cantitativ- valoric, se poate utiliza ca pret de înregistrare pretul de cumparare a marfurilor sau costul de achizitie, în schimb în cazul care evidenta analitica se tine global-valoric, la nivelul gestiunii (asa cum se procedeaza în comertul cu amanuntul), pentru înregistrare se utilizeaza pretul cu amanuntul, inclusiv TVA.

Potrivit regulamentului de aplicare a legii contabilitatii, marfurile la fel ca si celelalte categorii de bunuri materiale, la intrarea în patrimoniu, în speta, în depozitele en-gross trebuie sa se evalueze si sa se înregistreze în contabilitate la costul de achizitie format din pretul de cumparare si cheltuielile accesorii de aprovizionare (cheltuieli de transport, de încarcare-descarcare, prime de asigurare, comisioane, TVA si alte taxe nerecuperabile, etc).

În cazul inventarului permanent modalitatile de înregistrare a starii si miscarii marfurilor sunt: la cost de achizitie, la pret de vânzare si la pret de vânzare cu TVA.

Potrivit metodei evaluarii si înregistrarii marfurilor la cost de achizitie evaluarea stocurilor si miscarii marfurilor se face la cost de achizitie fluctuant pentru aceleasi marfuri, motiv pentru care se calculeaza costul de achizitie al marfurilor vândute potrivit metodei cost mediu ponderat sau FIFO.

În contul de marfuri potrivit acestei metode se înregistreaza intrarile de marfuri la pret de înregistrare prin cumparare, aport în natura, aduse de la terti, plus de inventar, primite cu titlu gratuit, la care se adauga adaosul comercial si TVA neexigibila daca înregistrarea se face la pret cu amanuntul. Iesirile din gestiune a marfurilor se face prin vânzare, minus la inventar, retrageri de aport.

Potrivit metodei evaluarii si înregistrarii marfurilor la pret de vânzare evaluarea stocurilor, intrarilor si iesirilor de marfuri se face la pret de vânzare care este format din cost de achizitie la care se adauga marja bruta. Marfurile intrate în gestiune se înregistreaza la pretul de vânzare al lor, iar iesirile din patrimoniu al marfurilor se înregistreaza la pret de vânzare.

Diferentele de pret aparute la marfuri sunt înregistrate în contul 378 "Diferente de pret la marfuri" care reflecta marja aferenta marfurilor.

Daca întreprinderea practica un coeficient de adaos, denumit marja bruta aferenta iesirilor, se calculeaza la fiecare iesire aplicând coeficientul redus, determinat prin procedeul sutei majorate, la pretul de vânzare al marfii iesite.

% marja bruta*100

Rabat comercial = _________________

100+ % marja bruta

Daca întreprinderea practica coeficienti pe feluri de marfa, marja aferenta iesirilor se caculeaza la sfârsitul perioadei pe baza coeficientului de repartizare K.

(Si+Rc) cont de diferente de pret

K=__________ ______ ____ _________

(Si+Rd) cont de stoc la pret de inregistrare

Potrivit metodei evaluarii si înregistrarii marfurilor la pret de vânzare inclusiv TVA în cazul în care evidenta analitica se tine dupa metoda cantitativ-valorica, se poate utiliza ca pret de înregistrare pretul de cumparare al marfurilor, în schimb, în cazul în care evidenta analitica a marfurilor se tine global- valoric, la nivelul gestiunii, pentru înregistrare se utilizeaza pretul cu amanuntul (pret de vânzare inclusiv TVA).

Pretul cu amanuntul cu TVA = Cost de achizitie + Adaos comercial + TVA neexigibila

Adaos comercial = Costul de achizitie x Cota de adaos comercial (%)

TVA neexigibila = (Costul de achizitie + Adaos comercial) x 19%

Deoarece în practica sunt mai multe cote de adaos comercial, în practica este dificil de a urmari vânzarile pe fiecare cota procentuala.

Din acest motiv, teoria contabila vine în sprijinul societatilor de distributie, prin calculul unui adaos comercial mediu aferent stocurilor de marfuri intrate în patrimoniul unitatii, cu ajutorul unui coeficient de repartizare a diferentelor de pret, determinat astfel :

(Si+Rc) cont de diferente de pret

K=__________ ______ ____

(Si+Rd) cont de marfuri - (Si+Rc) cont de diferente de pret

Printre cei mai reprezentativi clienti ai firmei se numara:

KASTEL MEUBEL OLANDA.

SPRANKEL MEUBEL OLANDA.

TIMGRO IM-EXPORT OLANDA

FORTUNA MOBEL LUANDEL GERMANIA.

FAVORIT SERVICE GERMANIA

Stocurile de ambalaje sunt bunuri de natura activelor circulante ce îndeplinesc functia de ambalaje destinate protectiei marfurilor pe timpul prezentarii, vânzarii, transportului si depozitarii. Ele sunt bunuri fungibile, neidentificabile unitate cu unitate, rezultate din productie proprie sau achizitionate de la terti.

Clasificarea ambalajelor dupa modul de participare la circuitul economic cuprinde urmatoarele categorii:

a)      ambalaje recuperabile pe care furnizorul se angajeaza sa le recupereze de la terti (sticle, borcane, navete plastic, lazi, butoaie etc)

b)      ambalaje nerecuperabile vândute clientilor odata cu marfa si incluse în pretul marfurilor (hârtie de ambalat, pungii, cutii carton, sfoara etc.)

c)      ambalaje mixte care în anumite conditii pot fi recuperabile, iar în altele nerecuperabile.

Normele contabile din tara noastra prevad atunci când anumite bunuri îndeplinesc functia de ambalaje sa fie contabilizate nu ca ambalaje ci ca o forma particulara de stocuri, astfel:

ambalaje de tipul materialelor de natura obiectelor de inventar folosite în interiorul unitatii patrimoniale sunt înregistrate ca materiale de natura obiectelor de inventar

ambalaje si materiale de ambalat obtinute din productie proprie spre a fi vândute sunt înregistrate ca produse finite

materiale de ambalat care nu se pot gestiona ca ambalaje se înregistreaza ca alte materiale consumabile

Contabilitatea sintetica a ambalajelor se tine cu ajutorul contului 381 "Ambalaje". Ambalajele intrate in gestiune prin achizitionare de la furnizori, avansuri de trezorerie, aport în natura, aduse de la terti, nerestituite furnizorilor, plusuri la inventar, obtinute din productie proprie sau cu titlu gratuit sunt înregistrate la pret de imtegistrare. In cazul ambalajelor iesite din gestiune prin retragerea aportului în natura, vândute, lipsuri de inventar, trimise la clienti, pierderi din calamitati sunt înregistrate la pretul de înregistrare în momentul iesirilor.

Daca înregistrarea ambalajelor se face la pretul standard , atunci se utilizeaza si contul 308 "Diferente de pret la ambalaje", în care se înregistreaza diferenta între pretul prestabilit si costul de achizitie.

În cazul în care ambalajele recuperabile nu sunt vândute propriu-zis o data cu marfa, sunt restituite furnizorului dupa un anumit timp. Pretul ambalajului este trecut în factura de vânzare în mod distinct, fara TVA daca ambalajele sunt deteriorate sau clientul doreste sa le cumpere, aceasta prefacturare se transforma într-o operatie de vânzare de ambalaje pentru care se întocmeste o factura complementara în care este inclus si TVA.

Fiscal, ambalajele în regim de restituire se factureaza si se supun TVA la livrare urmând ca la restituire suma impozabila sa fie redusa corespunzator.

Materiale folosite la ambalaj:

aracet (pentru închiderea cutiilor de carton)

carton 5 rânduri (3 rânduri)

banda adeziva (scoth)

banda polipropilena (strânge cutia de carton pentru a nu se deschide)

folie nylon (pentru infasurarea elementelor de mobilier din interiorul cutiei de carton)

sârma poligrafica (pentru capsarea cutiei de carton)

3.1.3 Monografie contabila privind stocurile

l.În data de 06.03.2008 societatea se aprovizioneaza de la SC Fortius SRL Rogojel

cu 57mc de cherestea de rasinoase la cost de achizitie de 0,33 lei/mc, cheltuieli de transport 480 lei, T.V.A. 19%.

1.1. La data de 07.02.2008 pe baza bonului de consum se elibereaza din gestiune, pentru consum, 21 mc de cherestea din rasinoase.

Si+Vi  111.040 + 18.810

CMP = ______ = ________________ = 321

qs+qi  347+57

K= 321* 21=6741

1.2. Determinarea diferentelor de pret aferente materiilor prime iesite din gestiune.

(Si+Rd) Ct 308 1.701,43+480

K = _______________  = ___________________ = 0,012812

(Si+Rd) Ct 301 151.450,73+18.810

K * Val materiilor prime iesite in consum = 0,012812*6741 = 863,65

2. La data de 02.03.2007- societatea are în stoc 24mc panouri din rasinoase (materie prima) la cost de achizitie 15.01lei/mc.

2.1.În data de 08.03.200 societatea se aprovizioneaza de la SC Robei SA Bucuresti cu 12mc de panouri din rasinoase la cost de achizitie de 1.525 lei/mc, cheltuieli de transport 1120 lei, T.V.A. 19%.

La data de 13.02.2008 pe baza bonului de consum se elibereaza din gestiune, pentru consum, 7mc de panouri din rasinoase.

Si+Vi  36.024+18.300

CMP = ______ = ________________ = 1.509

qs+qi  24+12

K= 1.509*7=10.563

2.3. Determinarea diferentelor de pret aferente materiilor prime iesite din

gestiune:

(Si+Rd) Ct 308 1.701,43+1.120

K = _______________  = ___________________ = 0,016621

(Si+Rd) Ct 301 151.450,73+18.300

K * Val materiilor prime iesite in consum = 0,016621*10.563=175,56

3.Pe baza extrasului de cont primit de la banca si a dispozitiei de plata, se înregistreaza plata sumei catre furnizorul de materii prime, SC Fortius SRL Rogojel, emitându-se fila CEC seria AB

În data de 26.03.2008 societatea trimite spre prelucrare la terti 9mc cherestea brad (din cauza unor defectiuni survenite în sala de masini a societatii): 9mc x 321=2.889 lei

4.1 în data de 27.03.2008-se aduce materia prima prelucrata de la terti.

Conform facturii primite se înregistreaza costul prelucrarii materiei prime în valoare de 1.74 lei, TVA 19%.

5. În data de 25.03.200 societatea achita din contul de disponibil la banca în lei, contravaloarea furnizorului de panouri din rasinoase SC Robei SA Bucuresti, cu ordin de plata

6. În data de 13.03.2008 casieria societatii acorda soferului unitatii un avans spre decontare în suma de 1.500 lei în vederea deplasarii la Timisoara pentru achizitionarea unor rulmenti necesari masinilor de frezat din cadrul societatii

6.1 În data de 02.03.2008 stocul la piese de schimb era de 12bucati rulmenti 6210, la cost de achizitie de 216 lei/buc.

La data de 13.03.2008 se cumpara 4bucati rulmenti 6210 (pentru masinile de frezat), la pret de achizitie de 231lei/buc, TVA 19%.

6.2 Se achita contravaloarea facturii emise de furnizor din avansul de trezorerie.

6.3 La întoarcerea soferului din deplasare, în 14.02.2008 se restituie casieriei suma necheltuita în valoare de 398,42 lei.

6.4 În data de 15.02.2008 se elibereaza în consum pe baza bonului de consum 11 bucati rulmenti 6210.

Si+Vi  2.592+924

CMP = ______ = ________________ = 220

qs+qi  12+4

K= 220*11=2.420

7. În data de 02.03.2007 stocul de materiale auxiliare al societatii era de 117kg vopsea grund, cost de achizitie de 11 .60 lei/kg.

7.1.În data de 14.03.2008 societatea achizitioneaza pe baza de factura fiscala, de la SC Dragustin SRL Salonta, 27kg vopsea grund la pret de achizitie de 11,60 lei/kg, TVA 19%.

7.2. In data de 15.02.2008 se elibereaza din gestiune pe baza de bon de consum 22kg vopsea grund necesare fluxului de productie

Si+Vi  1.356,03+313,74

CMP = ______ = ________________ = 11,60

qs+qi  117+27

K= 11,60*22=255,20

În data de 02.03.2008 societatea avea în stoc 2151itri combustibil lichid (motorina), cost de achizitie 3,95 lei/litru

8.1 În data de 20.03.2008 societatea cumpara de la SNP Petrom SA Salonta 241itri motorina la pret de achizitie de 3,98 lei/litru, TVA 19%.

9. În baza contractului de sponsorizare încheiat între SC Mobilsal SA si Asociatia Sportiva Shotokan Salonta, societatea sponsorizeaza clubul sportiv cu 2mc de cherestea din rasinoase (pentru reamenajarea salii de antrenamente): 2mc x 321lei/mc = 642 lei.

10 . În data de 03.03.2008 societatea înregistreaza vânzace de produse, în valoare de 2 lei prin magazin propriu:

11. În data de 03.03.2008 se înregistreaza obtinerea de ambalaje, pentru protectia marfurilor din productie proprie de forma cutiilor de scanduri:

12. În data de 10.03.2007 societatea vinde 72 buc de dulapuri pentru dormitoare:

13. În data de 16.03.2007 se încaseaza contravaloarea dulapurilor vandute prin contul de disponibil din banca:

14. În data de 17.03.2007 se înregistreaza consumul de ambalaje necesar pentru ambalarea produselor, pe baza bonului de consum

15.În data de 22.03.2008 societatea vinde marfuri unui client caruia îi acorda un rabat pentru defecte de calitate de 6%, remiza pentru fidelitatea clientului 0% si scont de decontare pentru plata înainte de scadenta de 2 %.

Societatea SC Mobilsal SA în data de 16.03.2008 efectueaza un export de mobila pentru camere de zi în comision, facturând marfurile clientului extern la pret de livrare de 18000 euro. Comisionul societatii este de 8% din valoarea externa. Cursul de schimb valutar fiind de 3.75 lei

în data de 17.03.2008 se înregistreaza încasarea clientului extern, prin disponibilul din banca în valuta

18. Se înregistreaza scaderea din gestiune a marfurilor vândute

Si378+Rc378  87.856+0

Kr = _______________  = ___________________ = 0,212406

Si371+Rd371  158.965+254.657

S378 =Rc371+Kr378= 105257*0.212406=22.357,21

3.2 CONTABILITATEA OPERAŢIILOR PRIVIND PRODUSELE FABRICATE

Contabilitatea si gestiunea produselor

Activitatea desfasurata de unitatile patrimoniale cu caracter productiv se concretizeaza în obtinerea de produse, de natura semifabricatelor, produselor finite si a produselor reziduale.

Semifabricatele reprezinta bunuri al caror proces de productie s-a încheiat (terminat) într-o sectie sau faza de fabricatie si care urmeaza sa-si continue procesul tehnologic în alte sectii sau faze de fabricatie, sau urmeaza sa fie livrate tertilor.

Produsele finite reprezinta bunurile care au parcurs în întregime fazele procesului de productie urmând a fi depozitate în vederea livrarii lor catre clienti.

Produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile sau deseuri, care urmeaza a fi valorificate, în aceasta stare, catre terti.

Potrivit Planului de conturi general, contabilitatea stocurilor de produse fabricate se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi din grupa 34"Produse":

341"Semifabricate".

345"Produse finite".

346"Produse reziduale".

348"Diferente de pret la produse".

Dupa ce au fost obtinute si stocate, produsele fabricate sunt vândute catre terte persoane (clienti), veniturile obtinute încadrându-se în categoria veniturilor generatede activitatea de baza, fiind legate în mod direct de profilul principal de activitate al agentilor economici. Sunt considerate deci venituri din activitatea de exploatare, reprezentând cea mai mare pondere în totalul acestora.

Produsele fabricate sunt destinate vânzarii, ceea ce presupune un flux material al acestora, prezentat în figura urmatoare:

PRODUCTIE STOCARI VANZARI

Înregistrarea în contabilitate a operatiunilor de obtinere, stocare si vânzare a produselor se poate realiza în functie de tipul de inventar utilizat si anume, inventar permanent sau inventar intermitent.

În cazul utilizarii inventarului permanent, toate operatiile privind intrarea de produse finite se înregistreaza la costuri de productie efective sau la preturi prestabilite (standard), în contul 345"Produse finite".

a. înregistrarea în contabilitate a produselor finite în cazul utilizarii costurilor de
productie efective.

Aceasta varianta este utilizata mai rar, deoarece presupune cunoasterea costurilor de productie efective a produselor în timpul lunii, în momentul obtinerii lor.

b. înregistrarea în contabilitate a produselor finite în cazul utilizarii preturilor
prestabilite (standard).

De regula, costurile de productie efective se determina la sfârsitul perioadei de gestiune (cu ajutorul contabilitatii de gestiune), deci pentru produsele finite obtinute în cursul perioadei de gestiune, nu se cunoaste costul de productie efectiv în momentul obtinerii lor din procesul de productie, fiind necesara înregistrarea lor la preturi prestabilite (standard). La sfârsitul perioadei se vor calcula diferentele dintre costurile de productie efective si preturile prestabilite, care se vor înregistra în conturile de diferente.

În cazul utilizarii inventarului intermitent, se schimba functia conturilor de stocuri, acestea functionând doar la începutul si sfârsitul perioadei de gestiune. Daca conturile de produse prezinta sold la începutul exercitiului financiar, se considera ca aceste produse existente în stoc sunt destinate vânzarii în perioada de gestiune si se înregistreaza destocarea sau iesirea din gestiune prin contul 711 "Variatia stocurilor"

În timpul perioadei de gestiune, obtinerea de produse nu se înregistreaza în conturile de produse, considerându-se ca acestea sunt destinate vânzarii în aceeasi perioada si nu stocarii. La sfârsitul perioadei de gestiune se stabileste prin inventariere stocul de produse finite existente în depozit, care se va înregistra în contul 711 "Variatia stocurilor"

Înregistrarea în contabilitate a operatiunilor de obtinere, stocare si vânzare a produselor se poate realiza în functie de tipul de inventar utilizat si anume, inventar permanent sau inventar intermitent.

Montarea în produse se face în flux continuu, în linii de montare, în care se folosesc repere din lemn masiv, panouri si rame, rezultate din procesul de fabricatie, precum si alte repere si subansambluri, procurate prin cooperarea în productie (sertare, accesorii si feronerii, materiale pentru tapiterie etc.)

Într-un proces de fabricatie modern, sectiile de prelucrari mecanice ale reperelor din lemn masiv lipsesc, acestea procurându-se prin cooperarea de la unitati de productie specializate. La fel se procedeaza si cu panourile din PAL, PFL, placaj, furnire, componente de sertare etc.

Se poate organiza astfel o productie diversificata de mobila, pentru mobilarea camerelor de zi, camerelor de dormit, tineret etc.

Ca urmare a practicarii pe scara larga a cooperarii si specializarii în productie, procesul de fabricatie la o mobila corp cuprinde urmatoarele tehnologii (procese tehnologice): calibrarea panourilor la grosime, furniruirea, prelucrarea mecanica a panourilor, pregatirea pentru finisare si finisarea, asamblarea, receptia si ambalarea. Tehnologia de prelucrare se desfasoara în flux continuu, folosind liniile de prelucrare semiautomate si automate.

Procesul de productie pentru reperele si subansamblele produsului "Dulap cu 3 usi Hacienda" cuprinde urmatoarele faze.

Croit masive: se ia materia prima din uscatorie si se croieste dupa dimensiunile stabilite în fisa de croire, iar aceste repere croite la dimensiuni brute trec la rindeluire pe cele patru fete. De aici urmeaza croirea (dimensionarea) la dimensiunile nete. Reperele din care se executa tabliile dulapurilor se trec la masinile de frezat panouri, iar apoi la calibrarea grosimii. Toate aceste repere urmeaza fluxul tehnologic din sectorul II -prelucrari macanice- unde se executa profilarea, gaurirea si montarea de proba.

Urmatoarea faza prin care trec aceste repere este slefuirea cu o granulatie dura, umectarea (se sterg reperele cu fase umede pentru a ridica fibra lemnului,iar la urmatoarea slefuire aceasta se taie) si în final slefuirea cu o granulatie fina.

Se trece la urmatoarea faza si anume la asamblarea subansamblelor si a corpurilor (faza executata în sectorul IV.a), tot aici având loc si pregatirea pentru finisaj (se iau muchiile canturilor, se slefuiesc profilele si se executa mici reparatii, daca sunt necesare).

Urmatoarea faza prin care trec produsele se executa în sectorul montaj-finisaj (sectorul V.a), unde se aplica baituirea si lacuirea precum si feroneria aferenta fiecarui reper.

Montarea finala si retusul dupa lacuire se executa în sectorul V.b si reprezinta una dintre ultimele si cele mai importante faze de fabricatie.

-În ultima faza a procesului de productie se executa ambalarea produselor în vederea livrarii acestora catre clienti

3.2.2Contabilitatea si gestiunea productiei în curs de executie

Stocurile de productie în curs de executie reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de fabricatie prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necomplete în întregime. în cadrul productiei în curs de executie se cuprind, de asemenea, lucrarile si serviciile precum si studiile în curs de executie sau neterminate.

Determinarea productiei neterminate se face prin inventariere la sfârsitul perioadei de gestiune (lunii), iar evaluarea si înregistrarea se face la cost de productie.

În practica contabila româneasca normele recomanda determinarea valorii productiei în curs de executie fie prin inventarierea productiei neterminate la finele perioadei, prin metode tehnice de constare a stadiului sau gradului de efectuare a operatiilor tehnologice, fie prin metoda contabila, valoarea productiei în curs de executie fiind egala cu dieferenta între totalul cheltuielilor de productie obtinute, în cel de-al doilea caz fiind obligatorie inventarierea productiei în curs la finele exercitiului.

Stocurile de productie în curs de executie nu sunt înscrise direct în contul de rezultate ci doar diferenta între stocul final si stocul initial aferente acestor stocuri.

În fapt, productia în curs de executie se caracterizeaza, din punct de vedere contabil în cheltuieli. Cu ocazia întocmirii bilantului contabil se impune "stocarea" cheltuielilor aferente productiei neterminate, în vederea oglindirii acestora în contul de bilant patrimonial. în consecinta conturile de stocuri de productie în curs de executie au o existenta efemera, ele utilizându-se numai pentru a "stoca" cheltuielile aferente productiei neterminate în ultima zi a exercitiului financiar expirabil, urmând ca ele sa se închida prin articole contabile inverse în prima zi a exercitiului financiar urmator.

Potrivit Planului de conturi general, contabilitatea stocurilor de productie în curs de executie se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi din grupa 33"Productia în curs de executie".

331 "Produse în curs de executie".

332 "Lucrari si servicii în curs de executie".

Cu ajutorul contului 331"Produse în curs de executie" se tine evidenta stocurilor de produse în curs de executie existente la sfârsitul perioadei, dupa continutul economic fiind un cont de active circulante, care nu a parcurs toate stadiile de prelucrare, nefiind terminate la finele perioadei de gestiune.

Produsele în curs de executie obtinute, la sfârsitul peroadei stabilite pe baza de inventar sunt înregistrate la cost de productie ele vor iesi din gestiune la începutul perioadei urmatoare.

În concordanta cu principiul independentei exercitiilor financiare, fluxurile contabile privind destocarea restocarea intermitenta a productie în curs de executie genereaza urmatoarele fluxuri contabile:

destocarea la începutul perioadei aŁ referinta, de regula la începutul exercitiul financiar, a stocurilor de productie în curs de executie provenite din perioada precedenta.

stocarea la sfârsitul perioadei de referinta, de regula la sfârsitul excercitiului expirabil, a productiei în curs de executie determinata pe baza de inventare fizice.

3.2.3.Monografie contabila privind produsele

1. Se înregistreaza în contabilitate operatiile aferente obtinerii din productie proprie a 100 bucati dulapuri "Dulap cu 3 usi Hacienda", pe baza comenzii din 03.03.2005, cu scopul livrarii acestor produse catre firma TIMGRO din Olanda

1.1 În data de 24.03.2008 se obtin din productie proprie 100 bucati dulapuri, la pretul de productie standard (prestabilit) de 1.254 lei/bucata. Pretul standard total al produselor fabricate este în valoare de 125.400 lei (100 bucati x 1.254 lei/bucata).

Pretul de productie standard a fost determinat pe baza antecalculatiei de pret, efectuate de societate în momentul lansarii comenzii (celor 100 bucati dulapuri) în productie

Antecalculul de pret a fost realizat asupra unei bucati din comanda respectiva, prin aceasta urmarindu-se încorporarea tuturor cheltuielilor necesare obtinerii productiei celor 100 bucati dulapuri.

În data de 25.31.2007 pe baza bonului de predare se înregistreaza intrarea produselor finite (100 bucati dulapuri "Dulap cu 3 usi Hacienda") obtinute din productie proprie, în gestiunea unitatii, la pretul de înregistrare de 1.254 lei.

Ţinând cont de faptul ca produsele obtinute sunt destinate exportului, vom lua în considerare cursul de schimb al valutei cu care se opereaza produsele pe piata externa (cursul de schimb al monedei EURO din data în care a fost înregistrata intrarea produselor în gestiunea unitatii si în contabilitate), stabilindu-se astfel pretul unitar în valuta al produselor.

-Curs de schimb al monedei EURO la 25.01.2008 : 3.48 lei/EURO.
- Pret prestabilit al produselor : 1254

- Pret in valuta al unui produs: 1254/3.48 = 360,34 EURO

1.2 La data de 28.03.2007 în cadrul compartimentului pregatire-programare-lansare din cadrul societatii, se determina costul efectiv de productie al unui produs, în valoare totala de 1174 lei/bucata, prin însumarea tuturor cheltuielilor efectuate în decursul lunii, aferente obtinerii produselor (cheltuieli materiale, salariale, cheltuieli comune ale sectiei, de desfacere).

Vom determina în continuare diferenta de pret dintre pretul prestabilit (standard) si costul efectiv de productie.

-Valoarea la pret standard 1000 buc*1254=125.400 lei
- valoarea la cost de productie 1000 buc*1174=117.400 lei

- Diferenta de pret aferenta intrarilor in gestiune 8000 lei

Diferenta de pret aferenta intrarilor în gestiune este favorabila deoarece pretul prestabilit (standard) este mai mare decât costul efectiv de productie si va fi înregistrata în contabilitate astfel:

1.3. în data de 29.03.2008 societatea vinde produsele obtinute din productie proprie, pe baza comenzii lansate de firma TIMGRO din Olanda, la pretul de vânzare de 124.690

-cantitate livrata 100 buc

- pretul produs în valuta 360,34 EURO/ buc

- curs de schimb euro la 29.01.2008 3,35 lei/EURO

- valoarea totala a produselor în valuta 36.034 EURO

valoarea totala a produselor în lei 120.713,90 lei

Înregistrarea în contabilitate a livrarii produselor catre clientul extern se va realiza

astfel:

Cheltuielile de transport precum si asigurarea bunurilor pe timpul transportului sunt suportate în totalitate de beneficiar, societatea fiind raspunzatoare de integritatea produselor pâna în momentul încarcarii acestora în mijloacele de transport si a efectuarii controlului vamal din punctul vamal teritorial Salonta.

1.4 Societatea descarca gestiunea pentru produsele finite vândute, astfel:

100 bucati dulapuri x 1254lei/buc. = 125.400 lei

Concomitent se determina diferenta de pret aferenta iesirilor din gestiune cu ajutorul coeficientului de repartizare (K), care se determina prin formula:

Dif. Pret initiale (Sid 348)-Dif.pret pentru intrari (Rd348)

K = __________ ______ ____ __________ ______ ____ ___ 

Val.stoc initial la pret standard (Sid 345)+ Val. Intrari la pret standard (Rd 345)

Pentru aceasta vom trece la preluarea soldurilor initiale ale conturilor 345"Produse finite" si 348"Diferente de pret la produse" din balanta de verificare.

-Sold initial debitor cont 348 145,56

-Sold initial debitor cont 345 174.609,93

Rulaj debitor cont 348 8000

Rulaj debitor cont 345 125.400

K = ___________________

În continuare aplicam coeficientul de repartizare K asupra descarcarii de gestiune la pretul standard (prestabilit), astfel: 0.027150*125.400=3.404,61

Aceasta suma reprezinta diferenta de pret aferenta iesirilor de produse din gestiunea societatii, diferenta care în aceasta situatie este favorabila si care va fi înregistrata în contabilitate astfel:

2. În data de 30.03.200 societatea MOBILSAL încaseaza contravaloarea facturii din 29.01.2008, în valoare totala de 36.034 EURO, prin contul de disponibil la banca în valuta, la cursul de schimb de 3,60 lei/EURO.

- curs de schimb la livrare 3,35 lei/ EURO  1.207,90 lei

- curs de schimb la incasare 3,60 lei/EURO 129722,40 lei

- diferente curs favorabile 3,48 EURO*(3.60-3.35)=  9008,5

valoarea totala a produselor în lei 120.713,90 lei

3.3 DEPRECIEREA STOCURILOR

3.3.1 Deprecierea - caracterizare în viziunea normelor internationale

Un provizion ar trebui recunoscut numai când întreprinderea are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior este probabil; ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva si poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei

Conditiile de risc si incertitudine în care sunt gestionate stocurile de bunuri impun ca masura de prevenire crearea unor provizii la dispozitia întreprinderii, pentru acoperirea eventualelor pierderi prin depreciere. Aceste provizii se constituie la sfârsitul fiecarui an, urmând a fi utilizate în anul urmator la constatarea deprecierii.

Provizioanele sunt obligatii reale, însa se refera la sume sau momente incerte, ceea ce le confera si semnificatia de obligatii estimate.

La închiderea exercitiului valoarea de intrare a stocurilor si productiei în curs de executie se compara cu valoarea actuala fiind retinuta pentru înregistrarea în contabilitate numai situatia în care valoarea de intrare este superioara valorii actuale, diferenta impunând constituirea unui provizion pentru deprecierea stocurilor si productiei în curs de executie. ⁶

Determinarea valorii bilantiere se face în mod separat penrtu fiecare categorie de stocuri si productie în curs de executie, constituindu-se daca este cazul, provizioane distincte pentru deprecierea materiilor prime, materialelor consumabile, obiectelor de inventar, productiei în curs de executie, produselor, stocurile aflate la terti, animalelor, marfurilor.

Natura economica si tehnica contabila a acestor provizioane este similara cu cea a celorlalte provizioane pentru deprecierea bunurilor.

Constituirea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor se face pe calea autofinantarii, adica prin includerea unor cote parti în cheltuielile de exploatare.

In principiu la închiderea exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, valoarea de intrare în gestiune a stocurilor si productiei în curs de executie se compara cu valoarea de inventar a acestora. Valoarea de inventar este data de pretul pietei si de utilitatea bunurilor respective.

Daca valoarea de intrare este mai mare decât valoarea de inventar, aceasta se înregistreaza în contabilitate, iar pentru diferenta dintre valoarea contabila de intrare si valoarea de inventar firma poate constitui un provizion.

În afara provizioanelor pentru deprecierea stocurilor se pot constitui si provizioane reglementate în baza unor dispozitii legale exprese, deocamdata neexistente în tara noastra. Legislatia si practica contabila franceza opereaza cu doua tipuri de asemenea provizioane si anume: provizioane pentru cresterea de pret si provizioane pentru fluctuatii de curs, fiind interzis cumulul acestor doua provizioane.

Tehnica de înregistrare contabila este asemanatoare cu a celorlalte provizioane reglementate.

Provizionaele pentru majorarea preturilor au fost instituite pentru a permite întreprinderilor sa deduca din bazele de impozitare o fractiune din beneficiile afectate pentru reconstituirea stocurilor, în caz de crestere importanta de preturi.

Textele legale franceze prevad ca atunci când pentru un material sau pentru un produs dat se constata, pe parcursul unei perioade care nu poate depasi doua exercitii succesive, o crestere de preturi superioara procentului de 10%, întreprinderea este îndreptatita sa constituie un provizion corespunzator fractiunii care depaseste limita de 10%.

Provizioanele pentru fluctuatii de cursuri. Legislatia franceza admite, ca în cazul materialelor achizitionate pe teritoriul national si pentru care preturile sunt strîns legate de variatia preturilor internationale sau în cazul în care întreprinderea executa prima transformare a materialelor achizitionate pe pietele internationale, sa se constituie provizioane pentru fluctuatii de cursuri.

Marimea cheltuielior anuale cu aceste provizioane este limitata de marimea beneficiului exercitiului considerat.

Asa cum se subliniaza în literatura de specialitate, notiunea de provizioane pentru deprecierea stocurilor comporta o dubla interpretare.

interpretare economica, potrivit careia aceste provizioane reprezinta o cheltuiala la constituire sau majorare, respectiv un venit la diminuare sau anulare.

interpretare contabila, pe baza careia provizioanele pentru deprecierea stocurilor constituie o modalitate de rectificare a valorii acestor elemente patrimoniale de valoarea lor bruta la valoarea neta.

Ca tehnici practica franceza utilizeaza doua metode: metoda generala si metoda crearii si anularii globale a provizioanelor.

Metoda generala consta în crearea si cresterea provizoanelor înregistrându-se totodata o crestere a cheltuielilor, si diminuarea sau anularea lor, prin virarea partiala sau totala a acestora la venituri din provizioane; metoda poate fi aplicata pe categorii de stocuri sau pe ansamblu.

Normalizatorii contabili români recomanda delimitarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si productiei în curs de executie pe feluri de provizioane.

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si a productiei în curs de executie

Provizioanele pentru fluctuatii de cursuri, ca si cele pentru cresterea preturilor sunt constituite în legatura cu reînoirea stocurilor deja existente si au caracter de provizioane reglementate. Provizioanele pentru fluctuatii de curs valutar se deosebesc de provizioanele constituite pentru pierderi din schimb valutar, care sunt provizioane pentru riscuri si cheltuieli create ca urmare a constatarii unor pierderi latente rezultate din conversia unor elemente patrimoniale respectiv creante si datorii evaluate în devize.

Pentru deprecierea stocurilor de marfuri, materii prime si materiale, materiale de natura obiectelor de inventar, produse si alte bunuri materiale, precum si a productiei în curs de executie, de regula, la finele exercitiului financiar, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.

În perioada urmatoare la finele fiecarui exercitiu financiar sau la iesirea din patrimoniu a bunurilor respective, provizioanele constituite se suplimenteaza, se diminueaza sau se anuleaza astfel:

în situatia în care deprecierea este superioara provizionului constituit se constituie un provizion suplimentar

în cazul în care deprecierea constatata este superioara provizionului constituit, diferenta se deduce din provizionul constituit si se înregistreaza la venituri

cu ocazia anularii unui provizion, la iesirea din patrimoniu a stocurilor, provizioanele constituite se înregistreaza la venituri

Metoda anularii si crearii globale a provizioanelor: provizioanele aferente stocurilor initiale sunt anulate prin virarea lor la venituri iar provizioanele corespunzatoare stocurilor finale sunt create prin majorarea concomitenta a cheltuielilor.

Cheltuielile ocazionate de constituirea si suplimentarea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si productiei în curs de executie sunt înregistrate în contul 6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea activelor circulante"

Diminuarile si anularile de provizioane aferente stocurilor si productiei în curs de executie constau în virarea acestora, partiala sau totala, la venituri si sunt îregistrate an contul 7814 "Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante".

3.3.3 Monografie contabila privind deprecierea stocurilor

1. La sfarsitul lunii, o data cu ocazia inventarierii, comisia pentru inventariere constata stocuri de materii prime care au suferit o depreciere reversibila. Pentru deprecierea stocurilor de materii prime s-au constituit provizioane de 10.000 lei, pe seama cheltuielilor de exploatare.

10.000

2. Aceste provizioane nu s-au folosit pana la sfarsitul anului, deci se anuleaza, constituind realizarea unor venituri.

10.000

3. Cu ocazia inventarierii se constata deprecieri la marfuri in valoare de 20.000 si se constituie provizion.

20.000

4. La sfarsitul anului se constata ca provizionul constituit nu a fost stabilit corespunzator , putandu-se utiliza urmatoarele situatii:

a) se diminueaza provizionul constituit la începutul anului cu suma de 5.000 lei

b) se anuleaza provizionul constituit si se constituie un nou provizion

anulare

constituire

5. Se constituie un provizion pentru deprecierea produselor în suma de 8.000 lei

6. Se suplimenteaza provizionul constituit cu suma de 1.000

CAPITOLUL 4 CONCLUZII sI PROPUNERI

Pe baza legii nr. 15 si 31 din 1990 începând din 23 noiembrie 1990, sectia Mobila
a fostei C.P.L. Oradea se transforma în S.C. "MOBILSAL" S.A. Salonta, redobândind
personalitatea juridica si având un capital integral de stat si un numar total de 340 salariati,
pentru ca în anul 1992 sa devina societate cu capital integral privat cu un numar de 314
angajati, având sediul social pe str. Piata Democratiei nr.6.

Profilul societatii este de productie si desfacere de mobila corp si tapitate, productia realizata fiind compusa din programul "stil rustic scandinav" cu elemente de sculptura (mobilier pentru dormitoare, sufragerii, camere de zi) si din mobilier cu finisaje speciale (mobilier pentru sufragerii, camere de zi, cu finisaj mat în natur si în diferite culori). Productia este realizata în marea majoritate pentru export, pe baza contractelor si a comenzilor clientilor externi din Olanda, Germania, Marea Britanie.

Firma SC "MOBILSAL" S.A. produce exclusiv pentru export. Datorita calitatii exceptionale si datorita imaginii firmei, mobila produsa la firma salontana SC "MOBILSAL" S.A. are o larga piata de desfacere si pentru Rusia si SUA.

Produsele realizate sunt de o calitate superioara, satisfacând toate cerintele si nevoile partenerilor, unde sunt exportate aceste mobiliere.

Totodata modelele pe care le fabrica aceasta firma sunt renumite si datorita design-ului deosebit.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intevin în cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeasi stare sau la terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizari.

Stocurile sunt active detinute pentru a fi vândute în cursul normal al activitatii; în curs de productie, pentru o astfel de vânzare; sub forma de materii prime sau furnituri care trebuie sa fie consumate în procesul de prestare de servicii.

Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obtinute în scopul revânzarii pentru desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenurile si alte mijlooace fixe. Un activ achizitionat în alte scopuri decât vânzarea în desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia.

În modelul bilantier din tara noastra, sunt individualizate urmatoarele categorii de bunuri:

materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor intiala, fie transformata

materiale consumabile participa sau ajuta la desfasurarea procesului de productie sau, în general, de exploatare, fara a se regasi, de regula, în produsul finit.

Materiale de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevazuta de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora. .

Stocuri aflate la terti reprezinta diferitele materiale de natura stocurilor aflate în curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare la terti, aflate în custodie sau consignatie la terti. în fapt ele sunt stocuri de materii si materiale, de obiecte de inventar, de produse, de animale, de marfuri si de ambalaje, care patrimonial apartin întreprinderii, dar fizic se gasesc la terti sau sunt în curs de aprivizionare.

Productia în curs de executie este productia care nu a parcurs toate fazele de prelucare, prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate în întregime.

Semifabricatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost terminat pentru o faza de fabricatie si care vor continua procesul de fabricatie în alte sectii, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vândute tertilor

Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricatie si au fost depozitate, în vederea vânzarii, sau au fost livrate direct clientilor.

Produsele reziduale sunt elementele secundare rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.

Animalele: post care se refera la animalele nascute sau cele tinere de orice fel, cele crescute si folosite pentru reprodutie, cele puse la îngrasat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru productia de lâna, lapte si blana, precum si coloniile de albine.

Marfurile sunt acele care au fost achizitionate pentru a fi revândute în aceeasi stare sau dupa ce au suportat o foarte usoara transformare.

Ambalajele sunt bunurile necesare pentru protectia materialelor si marfurilor pe timpul transportului si depozitarii sau pentru o cât mai buna prezentare comerciala a acestora.

Recunosterea, masurarea si evaluarea stocurilor este determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute în bilant si vor influenta contul de profit si pierdere, oferind o altenativa acelor tratamente contabile care, prin cresterea si descresterea valorii stocului, determinate de acestea, ajusteaza profiturile în concordanta cu ceea ce este avantajos pentru conducere.

Stocurile trebuie evaluate la cea mai mica valoarea dintre cost si valoarea neta de

realizare.

a)Costul stocurilor se refera la costurile de achizitie, costurile de transformare si
alte costuri angajate pentru a aduce bunurile în locul si în starea în care ele se gasesc.

Costurile de achizitie cuprind:

pretul de cumparare

taxele vamale si alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprindere de la administratia fiscala)

cheltuielile de transport, de manipulare si alte costuri direct imputabile achizitiei de marfuri, materiale si servicii

Alte costuri

Celelalte costuri nu sunt incluse în costul stocurilor decât în masura în care ele sunt angajate pentru a duce stocurile la locul si în starea în care ele se gasesc

Costurile de transformare cuprind:

cheltuielile directe legate de unitatile produse, precum manopera directa

cota parte din cheltuielile indirecte de productie, fixe si variabile, ocazionate

de transformarea materiilor prime în produse finite.

b)Valoarea neta de realizare

La închiderea exercitiului, stocurile trebuie sa fie evaluate la costul lor sau la valoarea lor realizabila neta, daca aceasta din urma este mai mica.

Estimarea valorii realizabile nete trebuie sa tina cont de destinatia elementului considerat. Astfel, elementele care fac parte din clauzele unui contract de vânzare sau de prestare de servicii deja încheiat, trebuie sa fie evaluate în functie de pretul stipulat în contract.

La organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor poate fi adoptata una din cele doua metode recomandate de normele de aplicare a Legii contabilitatii

Metoda inventarului permanent

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.

Metoda inventarului intermitent

Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni.

Contabilitatea analitica se poate tine în functie de specificul activitatii si necesitatile proprii ale întreprinderii, dupa una din urmatoarele metode:

Cantitativ-valorica;

Operativ-cantitativa;

Global valorica.

Metoda cantitativ valorica (pe fise de conturi analitice)

În cazul utilizarii acestei metode la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa pe categorii de bunuri, iar în contabilitatea generala se tine o evidenta cantitativ valorica.

Metoda operativ-cantitativa (pe solduri)

În cazul utilizarii acestei metode, la locul de depozitare se tine evidenta cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generala se tine evidenta valorica pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe si subgrupe de bunuri.

Metoda global-valorica

În cazul utilizarii acestei metode, evidenta se tine numai valoric, atât la nivelul gestiunii, cât si în contabilitate, iar periodic se face controlul concordantei înregistrarilor din evidenta lor.

Contabilitatea materiilor prime si materiale

Înregistrarea în contabilitate a mijloacelor materiale se face la valoarea de achizitie, de productie sau la valoarea de piata, dupa caz.

Cantitatile de materiale intrate în urma proceselor de aprovizionare sunt evaluate la pretul de cumparare sau de facturare. Daca ele se procura din import atunci pretul de facturare se suplimenteaza cu o serie de taxe. în cazul materialelor obtinute evaluarea se va face la nivelul costului efectiv în doua etape, si anume: în timpul lunii costul prestabilit prin norme care se recorecteaza si la sfârsitul lunii ca diferenta dintre totalul costurilor efective si cele antecalculate.

Materiile prime cu care se aprovizioneaza firma însumeaza mari cantitati. Stocurile de materii prime si materiale se asigura în general prin aprovizionarea de la furnizori din tara si de peste hotare, prin productie proprie si prin aport.

Exista situatii când unele dintre aceste materiale pot fi vândute, fiind excedentare, trecând în categoria marfurilor, unele sunt trimise spre prelucrare la terti, altele sunt în custodie, situatia normala fiind cea a consumului, când materiile prime si materialele se scot din gestiunea stocurilor, incluzându-se în cheltuielile productiei de baza directe sau indirecte.

Contabilitatea si gestiunea marfurilor si ambalajelor.

Marfurile reprezinta ansamblul bunurilor economice cumparate de unitatile patrimoniale în vederea desfacerii lor catre consumatorii finali, precum si produsele finite obtinute, vândute prin magazinele proprii de desfacere cu amanuntul.

Dupa destinatia si locul de gestionare marfurile se împart în urmatoarele categorii:

marfuri aflate în magazine de prezentare si desfacere ale unitatii producatoare

marfuri aflate în depozite cu ridicata destinate vânzarii catre potentalii beneficiari în loturi mari

marfuri aflate în unitatile cu amanuntul destinate desfacerii în cantitati mici catre consumatorii individuali

Organizarea contabilitatii marfurilor este influentata de mai multi factori. Un prim factor îl reprezinta forma circulatiei: cu ridicata (en gross) sau cu amanuntul (en detail). Un alt factor de influenta îl constituie metoda de contabilitate a stocurilor folosita: inventarul permanent sau inventarul intermiten

Majoritatea marfurilor fabricate de SC.MOBILSAL sunt destinate exportului.

Stocurile de ambalaje sunt bunuri de natura activelor circulante ce îndeplinesc functia de ambalaje destinate protectiei marfurilor pe timpul prezentarii, vânzarii, transportului si depozitarii. Contabilitatea produselor

Produsele finite reprezinta bunurile care au parcurs în întregime fazele procesului de productie urmând a fi depozitate în vederea livrarii lor catre clienti.

Produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile sau deseuri, care urmeaza a fi valorificate, în aceasta stare, catre terti.

Semifabricatele reprezinta bunuri al caror proces de productie s-a încheiat (terminat) într-o sectie sau faza de fabricatie si care urmeaza sa-si continue procesul tehnologic în alte sectii sau faze de fabricatie, sau urmeaza sa fie livrate tertilor. Montarea în produse se face în flux continuu, în linii de montare, în care se folosesc repere din lemn masiv, panouri si rame, rezultate din procesul de fabricatie, precum si alte repere si subansambluri, procurate prin cooperarea în productie (sertare, accesorii si feronerii, materiale pentru tapiterie etc.)

Într-un proces de fabricatie modern, sectiile de prelucrari mecanice ale reperelor din lemn masiv lipsesc, acestea procurându-se prin cooperarea de la unitati de productie specializate. La fel se procedeaza si cu panourile din PAL, PFL, placaj, furnire, componente de sertare etc.

Se poate organiza astfel o productie diversificata de mobila, pentru mobilarea camerelor de zi, camerelor de dormit, tineret etc.

Ca urmare a practicarii pe scara larga a cooperarii si specializarii în productie, procesul de fabricatie la o mobila corp cuprinde urmatoarele tehnologii (procese tehnologice): calibrarea panourilor la grosime, furniruirea, prelucrarea mecanica a panourilor, pregatirea pentru finisare si finisarea, asamblarea, receptia si ambalarea. Tehnologia de prelucrare se desfasoara în flux continuu, folosind liniile de prelucrare semiautomate si automate.

Stocurile de productie în curs de executie reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de fabricatie prevazute în procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necomplete în întregime.

Determinarea productiei neterminate se face prin inventariere la sfârsitul perioadei de gestiune (lunii), iar evaluarea si înregistrarea se face la cost de productie.

Un provizion ar trebui recunoscut numai când întreprinderea are o obligatie curenta generata de un eveniment anterior este probabil; ca o iesire de resurse care sa afecteze beneficiile economice sa fie necesara pentru a onora obligatia respectiva si poate fi realizata o buna estimare a valorii obligatiei

Provizioanele sunt obligatii reale, însa se refera la sume sau momente incerte, ceea ce le confera si semnificatia de obligatii estimate.

La închiderea exercitiului valoarea de intrare a stocurilor si productiei în curs de executie se compara cu valoarea actuala fiind retinuta pentru înregistrarea în contabilitate numai situatia în care valoarea de intrare este superioara valorii actuale, diferenta impunând constituirea unui provizion pentru deprecierea stocurilor si productiei în curs de executie.

BIBLIOGRAFIE

Cretoiu, Gh.& Bucur I.(2003), Contabilitate.Fundamentele si noul cadru juridic, Editura All Beck, Bucuresti

Feleaga, N (2002), Sisteme contabile comparate, vol. 1 si 2, Editura Economica, Bucuresti

Feleaga N.& Malciu L. (2002), Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti

Feleaga N.& Ionascu I. (2002), Contabilitate financiara, vol. II, Editura Economica, Bucuresti

Matis, D. & Pop, A (2008), Contabilitate financiara, Editura Alma Mater Cluj Napoca

Matis, D (2005), Bazele contabilitatii, aspecte teoretice si practice, Editura Alma Mater Cluj Napoca

Ristea Mihai (2004), Contabilitate financiara, pag 159,   Editura Universitara Bucuresti

Ristea Mihai (2002), Optiuni si metode contabile de intreprindere , Editura Tribuna Economica, Bucuresti

XXX - OMFP 1752 din 17.11.2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, publicat in MO nr.1080 din 30.11.2005

XXX - OMFP 1753 din 22.11.2004 pentru aprobarea normei privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si pasiv, publicat in MO nr.11174 din 13.12.2004

XXX - Ordinul 94/2001 privind intreprinderile mari. Pentru aprobarea Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a VI a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele internationale de contabilitate

XXX - Ordinul 306/2002, privind intreprinderile mici si mijlocii. Pentru aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene