Lucrari pregatitoare privind intocmirea situatiilor financiare

Lucrari pregatitoare privind întocmirea situatiilor financiare

2.1. Prezentarea situatiilor financiare anuale

Situatiile financiare sunt alcatuite de regula din : bilant, contul de profit si pierdere, situatia modificarii pozitiei financiare, note explicative, alte situatii si alte materiale suplimentare care sunt parte integranta din situatiile financiare. Nu se cuprind rapoartele directorilor, declaratiile presedintelul consiliului de administratie, etc.

În conformitate cu Cadrul general IASC, situatiile financiare sunt întocmite si prezentate cel putin anual, se adreseaza unei sfere largi de utilizatori si raspund unor nevoi comune de informatii.

Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a pozitiei financiare si tranzactiilor desfasurate de o întreprindere, oferind informatii despre : active, datorii, capital propriu, venituri, cheltuieli, câstiguri, pierderi fluxurile de numerar a întreprinderii. Aceste informatii, împreuna cu cele prezentate în notele explicative, ajuta utilizatorii la estimarea viitoarelor fluxuri de numerar a întreprinderii, a momentului si gradului de certitudine a generarii numerarului si echivalentelor acestuia.

Responsabilitatea întocmirii si prezentarii situatiilor financiare anuale revine consiliului de administratie, administratorului, sau altui organ de conducere al unei întreprinderi.

Întreprinderile sunt încurajate sa prezinte, pe lânga situatiile financiare anuale, o analiza financiara efectuata de conducere, care descrie si explica caracteristicile principale ale performantei financiare si pozitiei financiare a întreprinderii, precum si principalele incertitudini cu care se confrunta.

Nota : Aspectele privind continutul situatiilor financiare, caracteristicile calitative ale acestora, etc., vor fi studiate la cursul de "Situatii financiare ale întreprinderii ".

2.2. Inventarierea si evaluarea elementelor de activ si pasiv.

1. Inventarierea- organizare si efectuare

Inventarierea este un ansamblu de operatiuni prin care se constata existenta faptica a elementelor de activ si pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, la un moment dat.

Inventarierea trebuie sa cuprinda toate elementele de activ si de pasiv precum si bunurile si valorile materiale detinute cu orice titlu apartinând altor persoane fizice sau juridice.

Societatile comerciale au obligatia efectuarii inventarierii generale astfel:

La începutul activitatii, cu scopul de a stabili si evalua aportul actionarilor la capitalul social al societatii

Cel putin o data pe an, de regula la sfârsitul exercitiului, pe parcursul functionarii societatii

În cazul fuzionarii, divizarii sau încetarii activitatii

In cazul modificarii preturilor sau tarifelor

La cererea unor organisme externe societatii, abilitate prin lege

Ori de câte ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri în gestiune si care nu pot fi stabilite altfel decât prin inventariere

Ori de câte ori intervine o predare primire de gestiune

Cu ocazia reorganizarii gestiunilor

Ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cauze de forta majora

Raspunderea pentru buna organizare a inventarierii revine administratorului sau altei persoane împuternicite cu gestionarea societatii.

Aceste persoane au obligatia:

Numirii, prin decizie scrisa, a comisiilor de inventariere formate din persoane cu pregatire corespunzatoare, tehnica si economica, care sa asigure efectuarea corecta si la timp a inventarierii.

elaborarii si transmiterii catre comisiile de inventariere de instructiuni scrise privind organizarea lucrarilor de inventariere, adaptate la specificul fiecarei societati.

Din comisiile de inventariere nu pot face parte gestionarii gestiunilor suspuse inventarierii si nici contabilii care tin contabilitatea gestiunilor respective.

În deciziile privind efectuarea inventarierii se mentioneaza:

Componenta comisiilor de inventariere inclusiv a comisiei centrale care coordoneaza întreaga activitate de inventariere.

Modul de efectuare a inven 555h78f tarierii

Gestiunile suspuse inventarierii

Data de începere si data de terminare a operatiunilor de inventariere

Obligatiile conducerii societatii în ceea ce priveste asigurarea conditiilor necesare efectuarii inventarierii, se refera la urmarirea urmatoarelor:

Organizarea depozitarii valorilor materiale grupate pe:

o       Sorto - tipo - dimensiuni

o       Codificarea acestora

o       Întocmirea etichetelor de raft

Ţinerea la zi a evidentei tehnic-operative a gestiunilor materiale si a celei contabile

Participarea la lucrarile de inventariere a întregii comisii de inventariere

Asigurarea personalului necesar pentru manipularea valorilor materiale (asezare, sortare, cântarire, masurare etc.

Asigurarea participarii unor persoane competente din unitate sau din afara unitatii pentru identificarea bunurile de inventar, (unde este cazul) respectiv calitatea, pretul, sortimentul etc.

Dotarea gestiunilor cu aparate si instrumente adecvate pentru masurare,cântarire, etc.

Dotarea comisiilor cu mijloace tehnice de calcul si sigilare a spatiilor inventariate

Daca inventarierea unei gestiuni se face pe parcursul mai multor zile, gestiunea trebuie dotata cu doua rânduri de încuietori diferite.

In ceea ce privesc comisiile de inventariere, acestea au obligatia:

De a lua decizii scrise de la gestionarul raspunzator de gestiunea valorilor materiale;

Identificarea tuturor locurilor în care exista valori materiale ce urmeaza a fi inventariate;

Sigilarea tuturor locurilor în care exista valori materiale , cu exceptia locurilor in care a început inventarierea si care se sigileaza numai în cazul în care se întrerup operatiile de inventariere si se paraseste gestiunea. La reluarea lucrarilor se verifica daca sigiliul este intact. În cazul contrar se întocmeste proces verbal de desigilare.

În cazul gestiunilor care folosesc metoda cantitativ-valorica:

o       Bararea si semnarea, la ultima operatiune, a fiselor de magazie sau mentionarea datei la care s-au inventariat valorile materiale;

o       Vizarea documentelor care privesc intrari sau iesiri de valori materiale, existente in gestiune si neînregistrate, înregistrarea acestora in fisele de magazie si predarea lor la contabilitate.

La unitatile de desfacere cu amanuntul care folosesc metoda global-valorica:

o       Întocmirea de catre gestionar, înainte de începerea inventarierii, a raportului de gestiune în care sa se înscrie valoarea tuturor documentelor de intrare si iesire a marfurilor si cele privind numeralul depus la casierie, întocmite pâna la momentul începerii inventarierii

o       Depunerea raportului de gestiune la contabilitate

Verificarea numeralului din casa si stabilirea sumei încasarilor din ziua curenta; solicitarea întocmirii monetarului (la gestiunile cu vânzare cu amanuntul) si depunerea numeralului la casieria unitatii; ridicarea benzilor de control de la aparatele de casa;

Se controleaza daca toate instrumentele si aparatele de masura sau de cântarire au fost verificate si daca sunt în buna stare de functionare.

În cazul în care gestionarul lipseste se procedeaza astfel:

o       Comisia de inventariere aplica sigiliul si comunica acestea conducerii unitatii patrimoniale;

o       Conducerea unitatii încunostinteaza imediat în scris pe gestionar despre inventarierea ce urmeaza sa se efectueze indicând locul, ziua si ora fixate pentru începerea lucrarilor;

o       Daca gestionarul sau reprezentatul sau legal nu se prezinta la locul, data si ora fixate, inventarierea se efectueaza în prezenta altei persoane numita prin decizie scrisa, care sa-l reprezinte pe gestionar.

Desfasurarea corespunzatoare a inventarierii presupune sistarea operatiunilor de predare-primire a bunurilor supuse inventarierii, luându-se masuri pentru a nu se stânjeni procesul normal de livrare sau de primire a bunurilor.

Daca operatiunile de predare-primire a bunurilor nu pot fi suspendate se stabileste o zona tampon în care sa se depoziteze bunurile primite în timpul inventarierii sau sa permita expedieri la clienti iar operatiunile respective se efectueaza numai în prezenta comisiei de inventariere, care mentioneaza pe documentele respective "primit sau eliberat în timpul inventarierii", dupa caz, cu evitarea inventarierii duble sau a omisiunilor.

Programul si perioada inventarierii se afiseaza la loc vizibil.

Raspunderi si atributii

Comisia de inventariere are urmatoarele atributii si raspunderi:

ia declaratii scrise de la gestionarul raspunzator de gestiunea inventariata

studiaza instructiunile pentru efectuarea inventarierii;

ia masurile necesare pentru separarea bunurilor proprii de cele ale altor unitati;

efectueaza inventarierea cantitativa si calitativa a tuturor bunurilor materiale supuse inventarierii prin numarare, cântarire, cubare, dupa natura fiecarui bun; în cazul coletelor originale sigilate, comisia va efectua inventarierea prin sondaj, facând mentiunea despre aceasta în lista de inventariere si în procesul verbal;

confrunta stocurile faptice de pe teren cu stocurile scriptice rezultate din contabilitate, stabilind diferenta în plus sau în minus, face propuneri pentru compensari, acordarea de perisabilitati conform normelor legate, imputarea lipsurilor si înregistrarea plusurilor;

controleaza toate locurile în care pot sa existe bunuri supuse inventarierii;

ia note explicative de la gestionari privind diferentele constatate;

stabileste persoanele vinovate pentru producerea minusurilor sau a degradarii bunurilor;

raspunde de exactitatea datelor înscrise în listele de inventariere;

întocmeste liste separate, pe categorii, cu bunurile din depozit sau folosinta pe care le propune pentru casare datorita starii for de degradare sau uzura, aratând în procesul verbal cauzele care au determinat uzura sau degradarea, în acest din urma caz indicând si persoanele vinovate, de la care ia nota explicativa.

Metodologia de lucru

Înainte de începerea operatiunii de inventariere, se ia de la gestionarul raspunzator de gestiunea valorilor materiale o declaratie scrisa din care sa rezulte daca:

- gestioneaza valori materiale si în alte locuri de depozitare;

- în afara valorilor materiale ale unitatii patrimoniale respective, are în gestiune si altele apartinând tertilor, primite cu sau fara documente;

- are plusuri sau lipsuri în gestiune despre a caror cantitate sau valoare are cunostinta;

- are valori materiale nereceptionate sau care trebuie expediate (livrate), pentru care s-au întocmit documentele aferente;

- a primit sau a eliberat valori materiale fara documente legale;

- detine numerar sau alte hârtii de valoare rezultate din vânzarea bunurilor aflate în gestiunea sa;

- are documente de primire-eliberare care nu au fost operate în evidenta gestiunii sau nu au fost predate la contabilitate.

De asemenea, gestionarul va mentiona în declaratia scrisa felul, numarul si data ultimului document de intrare si de iesire a bunurilor în/din gestiune.

Declaratia se semneaza si se dateaza de gestionari precum si de membrii comisiei de inventariere, aceasta constituind data începerii inventarierii.

Reguli Generale

Înscrierea bunurilor inventariate în listele de inventariere se face cu completarea tuturor datelor de identificare (cod, denumire, unitate de masura).

Listele de inventariere se întocmesc distinct pe feluri de bunuri inventariate astfel:

- materii prime si materiale - obiecte de inventar

- echipamente de protectie - piese de schimb

- combustibili - mijloace fixe

- bunuri în custodie.

Listele de inventariere se vor întocmi în ordinea codurilor, fiecare cod figurând în lista o singura data; se întocmesc în 3 exemplare (cu exceptia celor pentru custodii care se întocmesc în 4 exemplare), înscrierea facându-se o singura data, cu indigo.

Pe ultima fila a listei de inventariere, gestionarul trebuie sa mentioneze daca toate valorile materiale din gestiune au fost inventariate si consemnate în liste în prezenta sa. De asemenea, acesta mentioneaza daca are obiectii cu privire la modul de efectuare a inven 555h78f tarierii. În acest caz, comisia de inventariere este obligata sa analizeze obiectiile, iar concluziile la care a ajuns se vor mentiona la sfârsitul listelor de inventariere.

Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de catre membrii comisiei de inventariere si de catre gestionari. Exemplarul 2 al listei se retine de catre gestionar, iar originalul si exemplarul 3 se retine de catre comisie în vederea constituirii dosarelor de inventariere.

Inventarierea Imobilizarilor

Inventarierea consta în identificarea imobilizarilor existente în teren si înscrierea lor în listele de inventariere. Listele se vor întocmi pe locuri de utilizare. La întocmirea listelor se va respecta clasificarea generala .

În cazul în care imobilizarile sunt dispuse în camere, comisia va proceda si la întocmirea inventarului de camera.

Personalul care are asupra sa imobilizari va asigura conditii în vederea bunei desfasurari a activitatii de inventariere.

sefii punctelor de lucru au obligatia ca în declaratia de început a inventarierii sa arate ce imobilizari împrumutate utilizeaza în sectii.

Inventarierea se efectueaza prin verificarea inventarelor personale si a fapticului existent pe oameni.

Bunurile aflate asupra angajatilor la data inventarierii (echipament, scule, unelte etc.) se inventariaza si se trec în liste separate, specificându-se persoanele care raspund de pastrarea lor. În cadrul evidentierii acestora pe formatii, locuri de munca, bunurile vor fi centralizate si comparate cu datele din evidenta tehnico-operativa, precum si cu cele din evidenta contabila.

În verificarea stocului faptic se va acorda o atentie deosebita stabilirii obiectelor al caror grad avansat de uzura necesita scoaterea din uz. Pentru aceasta categorie se va întocmi o lista de inventar separata.

Evaluarea imobilizarilor

EVALUAREA imobilizarilor se efectueaza la:

valoarea ramasa neamortizata;

valoarea actuala, în functie de pretul pietei; starea fizica si utilitatea lor în cadrul unitatii, în cazul imobilizarilor constatate ca fiind depreciate;

valoarea contabila neta, în cazul imobilizarilor corporale pentru care au fost constituie provizioane pentru deprecieri. Valoarea contabila neta se compara cu valoarea actuala stabilita cu ocazia inventarierii.

În cazul mijloacelor fixe, corectarea valorii contabile si aducerea lor la nivelul valorii de inventar se face prin una din urmatoarele modalitati:

prin înregistrarea unei amortizari exceptionale, când se constata o depreciere ireversibila (definita, caz tipic pentru mijloacele fixe inutilizabile propuse pentru a fi casate);

prin constituirea unor provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe, când se constata o depreciere relativa a acestora, ca urmare a unor cauze cum sunt:

aparitia unei uzuri morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii,

supraevaluarea mijloacelor fixe, prin aplicarea unor coeficienti neadecvati cu ocazia reevaluarii lor;

lipsa de utilitate a acestora pentru unitate în momentul inventarierii ( aflate în conservare, neutilizabile pentru activitatile desfasurate în momentul inventarierii);

alte cauze care determina o evaluare actuala mai scazuta a mijloacelor fixe decât valoarea cu care figureaza în contabilitate.

Inventarierea stocurilor (materii prime, materialelor si obiectelor de inventar, etc.)

Inventarierea bunurilor de mai sus se efectueaza prin stabilirea stocurilor faptice prin numarare, masurare, cântarire, cubare, dupa caz. Produsele de masa, se pot inventaria pe baza de calcule tehnice, mentionându-se în liste modul în care s-a facut inventarierea, precum si datele tehnice care au stat la baza calculelor.

Evaluarea stocurilor

STOCURILE se evalueaza cu respectarea principiului permanentei metodelor, care conduce la continuitatea aplicarii regulilor si normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor si a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informatiilor contabile.

La stabilirea valorii de inventar se aplica principiul prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinând cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior.

În listele de inventariere se înscriu:

valorile din contabilitate, în cazul în care se constata ca valoarea de inventar este mai mare decât valoarea din contabilitate;

valoarea de inventar, în cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât valoarea din contabilitate.

În cazul constatarii unor deprecieri:

relative (nedefinitive), se constituie provizion pentru deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta, chiar si în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute fiscal;

ireversibile (definitive) la mijloacele fixe sau la obiectele de inventar, se procedeaza la constituirea unei amortizari suplimentare în vederea punerii de acord a valorii contabile nete cu valoarea stabilita cu ocazia inventarierii, amortizate care nu este deductibila fiscal.

Inventarierea creantelor

Evaluarea creantelor si datoriilor

EVALUAREA creantelor si datoriilor se face la:

valoarea nominala, pentru înregistrarea în contabilitate;

valoarea probabila de încasare sau de plata (valoare de utilitate) cu ocazia inventarierii. Cu acest prilej se constituie provizioane pentru deprecierea creantelor, pentru cresterea datoriilor si pentru sumele aflate în litigiu;

la cursul de referinta al Bancii Nationale a României din ziua de 31 decembrie, în cazul creantelor si datoriilor exprimate în devize.

pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor, comisia d inventariere trebuie sa primeasca explicatii scrise de la persoanele care au raspunderea gestionarii.

pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate comisia de inventariere stabileste caracterul pagubelor, propunând modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate în urma inventarierii.

Inventarierea disponibilitatilor din banca si casa

Inventarierea imprimatelor cu regim special si a altor valori

Evaluarea titlurilor de valoare

TITLURILE de valoare (titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, titluri de plasament, alte titluri imobilizare) se evalueaza la:

valoarea de cotare din ziua de 31 decembrie, în cazul celor cotate la bursa;

valoarea probabila de vânzare, în cazul celor necotate la bursa.

Daca valoarea de inventar este mai mica decât valoarea cu care figureaza în contabilitate, se procedeaza la constituirea de provizioane pentru deprecierea titlurilor respective.

Titlurile de valoare se inventariaza si evalueaza cu respectarea principiului prudentei, astfel:

- în situatia în care se apreciaza ca valoarea de vânzare este superioara valorii contabile, în listele de inventariere se înscrie valoarea contabila;

- în cazurile în care se constata aprecieri determinate de înregistrarea de rezultate financiare necorespunzatoare la unitatile la care sunt detinute titlurile, situatie care conduce la scaderea valorii probabile de vânzare în listele de inventariere, acestea se evalueaza la aceasta valoare, urmând sa se constituie provizioane pentru depreciere.

2.2.2.Determinarea rezultatelor inventarierii

STABILIREA rezultatelor inventarierii presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

confruntarea faptic-scriptic;

stabilirea lipsurilor imputabile;

compensarea lipsurilor cu plusurile constatate;

scazamintele legale.

a.      Compararea faptic-scriptic

REZULTATELE inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic si înscrise în listele de inventariere cu cele din evidenta tehnic-operativa (fisele de magazie) si contabilitate.

În cazul inventarului intermitent, stocurile fizice existente la încheierea perioadei de gestiune se stabilesc fara a mai fi necesara confruntarea acestora cu stocurile scriptice, iar valorile materiale inventariate se evalueaza la pretul de înregistrare al ultimei înregistrari în gestiune. Pe aceasta baza se efectueaza corectarea cheltuielilor pe naturi.

Pentru stabilirea rezultatelor inventarierii se procedeaza la:

controlul exactitatii stocurilor din fisele de magazie si a soldurilor din contabilitate pentru bunurile inventariate. Erorile descoperite se corecteaza operativ;

confruntarea cantitatilor consemnate în listele de inventariere, varianta simplificata cu evidenta tehnic-operativa pentru fiecare pozitie în parte;

preluarea pozitiilor cu diferente în lista de inventariere centralizatoare;

obtinerea de catre comisia de inventariere a explicatiilor scrise, de la persoanele care au raspunderea gestionarii, pentru plusurile, lipsurile si deprecierile constatate, precum si pentru pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor sau din alte cauze;

stabilirea pe baza explicatiilor primite si a documentelor cercetate, a caracterului lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si a plusurilor;

elaborarea de propuneri privind modul de regularizare a diferentelor dintre datele din contabilitate si cele faptice, rezultate în urma inventarierii;

înregistrarea ca atare în contabilitate, fara a se face compensari, a plusurilor si minusurilor rezultate în urma inventarierii, în vederea punerii de acord a evidentei contabile cu valorile inventariate.

b.      Stabilirea lipsurilor imputabile

În cazul constatarii unor lipsuri imputabile, administratorii iau masura imputarii acestora la valoarea lor de înlocuire.

Pretul de înlocuire = costul de achizitie al bunului respectiv la data constatarii pagubei.

Costul de achizitie = pretul de cumparare practicat pe piata + taxele nerecuperabile, inclusiv TVA + cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau pentru intrarea în gestiune a bunului respectiv.

În cazul bunurilor constatate lipsa ce urmeaza a fi imputate, care nu pot fi cumparate de pe piata, valoarea lor de imputare se stabileste de catre o comisie formata din specialisti în domeniul respectiv.

c.       Compensarea lipsurilor cu plusurile constatate

În cazurile în care lipsurile în gestiune nu sunt considerate infractiuni, la stabilirea valorii debitului se are în vedere posibilitatea compensarii lipsurilor cu eventualele plusuri constatate, daca sunt îndeplinite urmatoarele conditii:

existenta riscului de confuzie între sorturile aceluiasi bun material, din cauza asemanarii în ceea ce priveste aspectul exterior: culoare, desen, model, dimensiuni, ambalaj sau alte elemente. Listele cu sorturile de produse, marfuri, ambalaje si alte valori materiale care întrunesc conditiile de compensare datorita riscului de confuzie se aproba anual de catre administratori, respectiv ordonatorii de credite. Listele sunt de uz intern;

diferentele constatate în plus sau în minus sa priveasca aceeasi perioada de gestiune si aceeasi gestiune;

lipsurile constatate la inventariere sa nu provina din sustragerea sau din degradarea bunurilor respective datorita vinovatiei persoanelor care raspund de gestionarea lor.

La stabilirea valorii de imputare nu se au în vedere provizioanele pentru depreciere constatate.

Compensarea se face pentru cantitati egale între plusurile si lipsurile constatate la sorturile supuse compensarii.

Pot exista doua ipoteze:

cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat plusuri, sunt mai mari decât cantitatile sortimentelor admise la compensare la care s-au constatat lipsuri. În aceasta situatie se procedeaza la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a diferentei în plus începând cu sorturile care au preturile scazute, în ordine crescânda;

cantitatile sorturilor supuse compensarii, la care s-au constatat lipsuri, sunt mai mari decât cantitatile sorturilor admise la compensare, la care s-au constatat plusuri. În aceasta situatie se procedeaza la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitatii care depasesc total cantitativ al plusurilor, începând cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, în ordine crescânda.

d.      Scazamintele legale

Se aplica la valorile materiale la care sunt acceptate scazaminte.

În cazul compensarii lipsurilor cu plusurile stabilite la inventariere, scazamintele se calculeaza numai în situatia în care cantitatile lipsa sunt mai mari decât cele constatate în plus.

Cotele de scazaminte se aplica:

în primul rând, la valorile materiale la care s-au constatat lipsurile;

daca în urma aplicarii scazamintelor respective mai ramân diferente cantitative în minus, cotele de scazaminte se pot aplica si asupra celorlalte valori materiale admise în compensare, la care s-au constatat plusuri sau la care nu au rezultat diferente.

Normele de scazaminte nu se aplica anticipat, ci numai dupa constatarea existentei efective a lipsurilor si numai în limita acestora. Normele de scazaminte nu se aplica automat, fiind considerate limite maxime.

Diferenta stabila în minus în urma compensarii si aplicarii tuturor cotelor de scazaminte, reprezentând prejudiciu pentru unitate, se recupereaza de la persoanele vinovate.

Imputarea pagubelor constatate în gestiune se face la valoarea de înlocuire.

Rezultatele inventarierii se înregistreaza în evidenta tehnic-operativa si în contabilitate. Pe baza registrului-inventar si a balantei de verificare se întocmeste bilantul contabil, ale carui posturi trebuie sa corespunda cu datele înregistrate la stabilirea egalitatii cantitative prin eliminarea din calcul a cantitatii care depaseste totalul cantitativ al plusurilor, începând cu sorturile care au preturile unitare cele mai scazute, în ordine crescatoare.

Stabilirea rezultatelor inventarierii constituie sarcina exclusiva a comisiei ce a efectuat lucrarea de inventariere.

Rezultatele inventarierii se determina prin stabilirea diferentelor între cantitatile faptice de pe teren si cele ce figureaza scriptic în contabilitate. Determinarea diferentelor de face direct pe listele de inventariere.

Înaintea stabilirii diferentelor - plusuri sau minusuri - comisia are obligatia de a analiza fiecare pozitie în parte verificând exactitatea tuturor calculelor, procedând la corectarea eventualelor erori ce pot influenta rezultatele.

De asemenea comisiile au obligatia de a proceda la verificarea atenta a listelor de inventar pentru ca acestea sa îndeplineasca conditiile necesare ca forma si fond, respectiv sa nu cuprinda stersaturi, suprascrieri, adaugiri sau corectii efectuate fara respectarea normelor de corectare a documentelor.

În urma analizei lucrarilor de inventariere comisia întocmeste procesul verbal de inventariere în care se va cuprinde: recapitulatia valorica a bunurilor inventariate, modul cum au decurs operatiunile de inventariere, concluziile cu privire la cuantumul diferentelor, cauzele lor, persoanele vinovate, precum si propunerile concrete cu privire la modul de solutionare a diferentelor, eventuale propuneri pentru compensari, scazaminte legate sau casare. De asemenea, se vor face propuneri cu privire la masurile ce urmeaza a se lua în viitor în vederea preîntâmpinarii abaterilor si a deficientelor constatate în administrarea si gestionarea bunurilor respective si propuneri pentru punerea în circuitul economic a bunurilor iara miscare.

O atentie deosebita se va acorda de catre comisie depistarii valorilor materiale a caror conditii de depozitare si conservare nu asigura mentinerea calitatii acestora, facând mentiuni speciale în procesul verbal cu privire la masurile de conservare ce trebuiesc luate.

Dosarul comisiilor de inventariere va cuprinde urmatoarele documente:

declaratia gestionarului la începutul inventarierii; ,

listele de inventariere;

procesul verbal cu concluziile si propunerile comisiei;

situatia de compensari, daca este cazul;

situatia plusurilor si minusurilor ce nu intra în compensare;

declaratia gestionarului în care se justifica în amanunt cauzele diferentelor constatate pe fiecare pozitie în parte;

centralizatoarele pe locuri de folosinta sau pe puncte de lucru;

listele cu propunerile pentru scoaterea din uz;

listele cu bunurile degradate însotite de procesul verbal în care se arata cauzele si persoanele vinovate.

Se atrage atentia comisiilor de inventariere ca respectarea stricta si în totalitate a acestor instructiuni este obligatorie, orice abatere constituind neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Conectarea cheltuielilor la veniturile întreprinderii

Respectarea independentei exercitiilor conduce la integrarea pentru fiecare din acestea :

A tuturor cheltuielilor care le privesc;

Numai a cheltuielilor care le privesc

Decalajele observate pot sa apara ca urmare a doua categorii opuse de venituri si cheltuieli :

cheltuieli înregistrate înainte de consumarea lor efectiva (cheltuieli în avans) sau veniturile constatate înainte de furnizarea prestarilor sau bunurilor vândute (venituri în avans);

cheltuieli înregistrate dupa consumarea lor efectiva sau venituri contabilizate dupa prestarea serviciilor sau livrarea bunurilor.

Cheltuieli înregistrate în avans

Sunt cheltuielile înregistrate în cursul exercitiului, dar care corespund cumpararilor de bunuri sau servicii a caror furnizare sau prestare trebuie sa survina ulterior.Ele sunt micsorate cu partea care priveste exercitiul viitor.

Exemplu :

Întreprinderea a închiriat un imobil la data de 01 mai N pe o perioada de 18 luni si a achitat integral contravaloarea chiriei.Chiria lunara este de 1000 lei. Conform principiului indepentei exercitiului, în anul N întreprinderea va recunoaste cheltuieli cu chiria 8000 lei (perioada mai-dec. N), diferenta reprezentând cheltuieli de repartizat pentru exercitiul N+1.

Venituri înregistrate în avans

Reprezinta venituri încasate în exercitiul curent, dar livrarea sau prestarea se vor face în exercitiul sau exercitiile urmatoare.

Exemplu :

Editura unei reviste a primit la 01 octombrie N de la un cititor un cec de 1200 lei pentru 12 de abonament. Editura va recunoaste în anul N venituri în suma de 300 lei aferente a trei luni de abonament, urmând ca diferenta de 900 lei sa fie recunoscuti ca venituri în anul N+1.

2.4.Ajustarea elementelor de activ si pasiv. Alte operatiuni privind regularizarile si estimarile contabile.

Valorilor initiale înscrise în contabilitate li se aduc corectii rezultate din aplicarea principiului prudentei, în urmatoarele cazuri :

micsorarea valorii unui element de activ din cauze care nu sunt considerate ireversibile, valoarea respectivului element de activ fiind în acest caz corectata printr-un provizion pentru depreciere;

micsorarea valorii unui element de activ, ca urmare a uzurii în timp, a schimbarilor tehnice sau a oricarui alt eveniment ale carui cauze sunt judecate ireversibile. Valoarea respectivului element de activ se corecteaza printr-o amortizare.

Amortizarea

Se vor revedea aspectele legate de amortizare învatate în anii anteriori, referitoare la :

abordarile privind amortizarea;

durata de viata utila;

amortizarea fiscala;

metodele de amortizare ;

tratamente alternetiv la costul istoric (reevaluarea imobilizarilor la valoarea justa).

Ajustari de valoare pentru depreciere

Ajustarile pentru depreciere sunt constatarea contabila a unei diminuari a valorii unui activ.

Ajustari pentru deprecieri

Aceste ajustari privesc în general constatarea la inventar a unui minus de valoare cu privire la elementele de activ neamortizabile. Ele pot privi, de asemenea, deprecieri exceptionale pentru elementele de activ amortizabile.

Suma ajustarii trebuie sa poata fi estimata cu o anumita precizie.

Exemple de ajustari :

petru deprecierea activelor imobilizate;

pentru deprecierea stocurilor;

pentru deprecierea creantelor.

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

Provizionul pentru riscuri si cheltuieli reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta. Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:

a) litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

b) cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;

c) alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se tine pe feluri, in functie de natura si scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi inregistrat in contabilitate daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

(a) exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;

(b) este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective; si

(c) suma poate fi estimata.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.

Pentru stabilirea existentei unei obligatii curente la data bilantului, se vor lua in considerare toate informatiile disponibile.

Provizioanele vor fi revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna estimare curenta, in cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire de resurse, provizionul trebuie anulat.

Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

Exemplu :

Recomandare : A se citi IAS 37 " Provizioane, datorii si active contingente

Alte operatiuni de regularizare la bilant

evaluarea elementelor monetare în devize ;

stabilirea rezultatului fiscal si a impozitului aferent;

repartizarea rezultatului net.

Exemple :