METODA DE CERCETARE A CONTABILITĂŢII

3.1. Notiuni generale privind metoda de cercetare a contabilitatii. Legaturile contabilitatii cu celelalte stiinte

3.2. Documentele de evidenta economica - mijloc de reflectare a operatiilor economice ce formeaza obiect al contabilitatii

3.2.1. Notiunea, importanta documentelor

3.2.2. Verificarea, circulatia si pastrarea documentelor

3.3. Bilantul contabil - Instrument de sistematizare a informatiei contabile

3.3.1. Bilantul contabil - procedeu metodic specific contabilitatii. Continutul economic si juridic al bilantului

3.3.2. Modificarile provocate de operatiile economice asupra bilantului

3.4. Contul - procedeu metodic specific contabilitatii

3.4.1. Notiunea de cont, necesitatea, structura, functiile si formele de

prezentare ale acestuia

3.4.2. Regulile de functionare ale conturilor

3.4.3. Dubla înregistrare si corespondenta conturilor

3.4.4. Conturile sintetice si conturile analitice

3.4.5. Analiza contabila, articolul si formula contabila

3.4.6. Clasificarea conturilor din punct de vedere al continutului economic

si al functiei contabile

METODA DE CERCETARE A CONTABILITĂŢII

3.1 Notiuni generale privind metoda de cercetare a contabilitatii. Legaturile contabilitatii cu celelalte stiinte

Pentru fiecare stiinta, care s-a desprins din sistemul stiintelor, este la fel de important a-si delimita obiectul si a-si sistematiza metoda de cercetare. A stabili obiectul înseamna a preciza cu ce anume se ocupa stiinta respectiva. A stabili metoda de cercetare, înseamna a stabili cum anume studiaza stiinta respectiva, ce instrumente de cercetare foloseste ea. Problema delimitarii obiectului si a metodei, se pune nu numai la aparitia stiintei respective, ci si pe parcurs, când apar noi fenomene ce trebuiesc cuprinse în obiectul stiintei si când trebuiesc gasite noi posibilitati de investigare.

Contabilitatea ca stiinta sociala are un obiect de cercetare bine stabilit si o metoda de cercetare clar conturata. În general, între obiectul si metoda contabilitatii exista o interdependenta, o conditionare reciproca în cadrul careia obiectul este factorul prim determinant, iar metoda este factorul secund, determinat. Dar, desi factor secund, metoda de cercetare a contabilitatii, uneori, în legatura cu anumite evenimente, poate juca si ea un rol activ, sugerând obiectului, extinderea cercetarii, cuprinderea deci si a altor fenomene ce apar ca urmare a progresului social.

Fiecare stiinta are o singura metoda de cercetare, unica si unitara în continutul ei. În exercitarea metodei sale, contabilitatea tine seama de complexitatea obiectului sau de studiu. Deci, complexitatea obiectului de cercetare a contabilitatii determina si complexitatea metodei sale. Metoda de cercetare a contabilitatii trebuie sa fie destul de ampla pentru a cuprinde complexul de activitati si procese economice ce apar în orice unitate patrimoniala, de exemplu:

- trebuie sa fie capabila sa urmareasca miscarile ce au loc între activele imobilizate si circulante;

- sa urmareasca operatiile economice ce antreneaza sursele unitatii patrimoniale;

- este necesar a fi urmarite si operatiile ce antreneaza concomitent active si surse;

- exista de asemenea operatii ce au loc între active si procese economice sub forma de cheltuieli;

- sunt de asemenea operatii ce antreneaza doua sau mai multe surse;

- exista si operatiuni la care iau parte concomitent procese economice sub forma de cheltuieli si procese economice sub forma de venituri etc.

În realizarea continutului ei, metoda contabilitatii ca de altfel si metoda oricarei alte stiinte, se foloseste de o serie de procedee sau instrumente metodice cum se mai numesc ele. Aceste procedee metodice se pot grupa astfel: procedee generale tuturor stiintelor, procedee metodice comune pentru stiintele economice si procedee metodice specifice numai contabilitatii.

Procedeele metodice generale se numesc astfel deoarece se folosesc în cadrul metodei tuturor stiintelor. Dintre acestea cele mai importante sunt: observarea, înregistrarea, clasificarea, rationamentul inductiv si deductiv, analiza, sinteza si altele. Fiecare dintre aceste procedee au un continut clar, redat chiar în denumirea lor si reprezinta trepte metodice care trebuiesc parcurse în procesul cunoasterii. În orice stiinta, procesul cunoasterii trebuie sa înceapa prin observarea fenomenelor care apoi sunt înregistrate într-un anumit mod, dupa aceasta fenomenele observate si înregistrate se clasifica dupa trasaturi si însusiri caracteristice, pentru care se aleg criterii esentiale. În continuare urmeaza rationamentul când pornind de la însusiri cunoscute, se ajunge la noi judecati, ce privesc manifestarea fenomenelor cercetate. În continuare se procedeaza la analiza, adica la descompunerea fenomenelor în partile lor componente în scopul cunoasterii structurii interne si legilor care le guverneaza, ca apoi sa urmeze sinteza, adica reconstituirea fenomenului analizat, dar o reconstituire în cunostinta de cauza.

Procedeele metodice generale, desi se aplica în toate stiintele, îmbraca totusi unele forme caracteristice stiintei ce le foloseste. Astfel de exemplu, una înseamna analiza în chimie, alta analiza în matematica, altceva înseamna analiza în contabilitate.

Procedeele metodice comune stiintelor economice se numesc astfel, deoarece ele se aplica în cadrul metodei mai multor stiinte economice. Dintre ele mai importante sunt:

- documentatia are pentru contabilitate o importanta deosebita, deoarece orice operatie economica, pentru a putea fi înregistrata în contabilitate, trebuie consemnata într-un document de evidenta, anume conceput si tipizat.

-  evaluarea reprezinta exprimarea operatiunilor economice în expresie baneasca, lucru obligatoriu pentru contabilitate si folosit destul de mult si în alte forme de evidenta economica.

- calculatia care consta în folosirea unor determinari matematice pentru obtinerea unor indici si indicatori folositi de contabilitate si de alte stiinte economice.

- inventarierea este procedeul metodic prin care, la anumite perioade de timp, se confrunta informatia contabila pe de o parte, cu situatia patrimoniala pe de alta parte, în vederea stabilirii eventualelor diferente, care apoi se solutioneaza, în raport de cauzele care le-au determinat.

Procedeele metodice specifice contabilitatii, în sensul ca ele se folosesc numai în contextul metodei contabilitatii sunt: dubla reprezentare a patrimoniului unitatilor patrimoniale cu ajutorul bilantului, dubla înregistrare a operatiilor economice în conturi si verific 858f58i area exactitatii informatiei contabile cu ajutorul balantelor de verificare. Fiecare dintre aceste procedee vor fi explicate în detaliu în capitole distincte.

Metoda contabilitatii nu se reduce la o suma de procedee sau tehnici de investigare folosite izolat ci, între aceste procedee în cadrul contabilitatii exista o interdependenta, o completare reciproca, permitând adâncirea procesului cunoasterii proceselor si fenomenelor ce formeaza obiectul contabilitatii.

În realizarea cunoasterii obiectului sau, contabilitatea nu este o stiinta izolata, ci are o serie de legaturi cu alte stiinte. Astfel, fiind o stiinta economica, contabilitatea intra în legaturi firesti pe plan metodic cu " Teoria economica" disciplina care cerceteaza si fundamenteaza continutul multor categorii economice cu care lucreaza contabilitatea si alte stiinte economice, cum ar fi cost, pret, valoare, rentabilitate etc. Se mai remarca legaturile dintre contabilitate si economiile de ramura, cum ar fi economia industriei, economia agriculturii, economia comertului etc. Toate aceste discipline adâncesc procesul cunoasterii în ramurile lor si aceasta foloseste si reflectarii contabile.

Un loc aparte îl are legaturile dintre contabilitate si stiintele juridice. Pentru practicarea profesiei de economist în domeniul contabilitatii este esential a fi cunoscute actele normative elaborate în domeniul economic si mai mult este necesara competenta în a interpreta aceste acte normative si a actiona în spiritul lor.

Tot astfel, pe plan metodic este importanta legatura dintre contabilitate si stiintele tehnologice. A realiza o buna urmarire a activitatii economice, înseamna printre multe altele si cunoasterea în amanunt a tehnologiei de fabricatie, numai astfel urmarirea activitatii economice se poate face cu fidelitate. În continuare mai remarcam legaturile pe plan metodic dintre contabilitate si matematica. Pentru economisti este esentiala pregatirea matematica. Apoi legatura dintre contabilitate si stiinta statistica, legaturile cu informatica si cibernetica si, desigur, sunt legaturi si cu o serie de alte stiinte.

3.2 Documentele de evidenta economica - mijloc de reflectare a operatiilor economice ce formeaza obiect al contabilitatii

3.2.1 Notiunea, importanta, felurile si regulile de întocmire a documentelor

Una dintre caracteristicile importante ale contabilitatii consta în faptul ca aceasta este "documentata". Aceasta înseamna ca orice operatie economica, înainte de a fi înregistrata în contabilitate, trebuie sa fie consemnata în documente de evidenta economica anume concepute, pentru fiecare fel de operatie economica. Deci documentele de evidenta sunt acte scrise în care se consemneaza fenomenele si procesele economice care se produc în unitati. Din punct de vedere metodic, ele sunt procedee metodice comune pentru mai multe stiinte economice, aceasta deoarece documentele se întocmesc si se folosesc nu numai în contabilitate, ci si în alte forme de evidenta economica. Tot documente de evidenta se considera a fi si actele ocazionate de exercitarea functiei organizatorice si administrative, în întreprinderi, organizatii economice, institutii etc. Este deosebit de important ca documentele sa fie întocmite în cel mai scurt timp dupa producerea fenomenului sau a activitatii economice, astfel încât însasi contabilitatea sa-si realizeze functia de reflectare exacta si operativa a activitatii desfasurate.

Documentele de evidenta economica au o importanta deosebita în general si pentru contabilitate în special, din mai multe motive astfel:

- documentele au o importanta "informationala", aceasta înseamna ca prin si din documente, cei interesati pot cunoaste cantitatea si calitatea activitatii desfasurate. Aceasta este deosebit de important pentru activitatea de conducere, pentru analize curente si pentru fundamentarea unor decizii curente. Este necesar a se preciza faptul ca informarea direct din documente are un caracter oarecum limitat, deoarece documentele sunt numeroase si limitate la operatia descrisa în ele. Documentele îsi sporesc valoarea informativa în masura în care sunt centralizate, grupate, sistematizate în cadrul diferitelor forme de evidenta economica, în primul rând în contabilitate.

- importanta documentelor de evidenta economica mai rezulta si din aceea ca ele sunt purtatorii informatiilor, deci suport legal pentru înregistrarile efectuate în evidenta economica. Aceasta înseamna totodata si faptul ca documentele fiind întocmite de persoane autorizate, cei ce au sarcini de serviciu sa le întocmeasca, atrage raspunderea persoanei care le-a întocmit pentru consecintele activitatilor declansate pe baza lor.

- importanta documentelor de evidenta economica, mai consta si în valoarea lor juridica. Agentii economici au personalitate juridica, deci au dreptul de a întretine relatii legale cu alti agenti economici sau cu persoane fizice. Aceste relatii juridice se constituie pe baza unor documente de evidenta economica în care se prevad drepturile si obligatiile partilor. În acelasi timp, importanta juridica a documentelor mai consta în faptul ca ele constituie "probe în justitie" pe baza lor se fundamenteaza hotarâri ale instantelor judecatoresti. Deci pe baza de documente de evidenta economica, agentii economici, ca si persoanele fizice îsi dovedesc drepturile în fata instantei judecatoresti si tot pe baza de documente se apara în fata instantei pentru acuzele ce i se aduc.

- importanta documentelor de evidenta economica mai consta în faptul ca ele constituie o legatura între diferitele forme de evidenta economica. Aceasta înseamna ca informatiile cuprinse în documentele de evidenta economica sunt preluate pentru înregistrare si prelucrare de mai multe forme ale evidentei economice.

- importanta documentelor de evidenta economica mai consta în folosirea lor frecventa în activitatea de control financiar si de gestiune, atât de organele specializate din cadrul unitatii, cât si de cele din afara lor. Orice activitate economica poate fi verificata, controlata în primul rând pe baza documentelor de evidenta economica. Asa se controleaza legalitatea activitatii economice si eficienta ei.

Pentru a-si realiza scopul pentru care au fost concepute, documentele de evidenta economica au o anumita structura, adica din continutul lor nu trebuie sa lipseasca anumite date si informatii, astfel:

- "antetul" înseamna denumirea si adresa unitatii patrimoniale care a întocmit documentul. Acesta se înscrie de regula în coltul din stânga sus al documentului, iar daca documentul este întocmit de o sectie sau de un atelier din cadrul unitatii, se înscrie în antet si numele acestuia.

- denumirea documentului este de asemenea un important element structural al acestuia, care se înscrie de regula la mijlocul acestuia în partea de sus, exemplu "Factura", "Bon de consum", "Chitanta" etc.

- în structura documentului este necesara precizarea denumirii agentului economic "partener" sau eventual a persoanei fizice, care a participat la desfasurarea operatiei economice.

- în continuare, în structura documentului trebuie sa se înscrie continutul operatiei pentru care a fost întocmit documentul si desigur exprimarea valorica a acesteia. Pe lânga exprimarea valorica a acesteia, uneori se înscrie si exprimarea ei într-un alt etalon, de regula cel natural.

- în partea de jos a documentului, trebuie sa existe semnatura persoanei care l-a întocmit, semnatura persoanei care a controlat sau a unuia dintre conducatorii unitatii. Tot pe document, mai trebuie trecut si numarul de înregistrare care i-a fost dat acestuia la registratura.

În afara acestor elemente cu caracter general, unele documente mai cuprind si alte date, precizari necesare cum ar fi numarul comenzii la care se refera, numarul contractului etc.

Documentele de evidenta economica trebuiesc întocmite clar si precis. Pentru aceasta trebuiesc respectate unele reguli de întocmire a documentelor elaborate de Ministerul Finantelor. Astfel, documentele de evidenta economica se completeaza cu pix negru sau albastru, cu cerneala de aceeasi culoare sau la masina de scris. Nu este permisa completarea lor cu creion negru. Când se întocmesc documentele de evidenta economica în mai multe exemplare este necesar ca pe fiecare sa existe acelasi text si sa se precizeze în text numarul de exemplare în care a fost întocmit.

În general, la întocmirea documentelor de evidenta economica nu trebuie sa se greseasca. Daca totusi s-a gresit la unele documente, se poate folosi asa zisul "sters contabil". Aceasta înseamna ca, textul sau suma gresita se taie cu o linie, însa astfel încât sa se poata citi suma sau textul care a fost taiat. Se scrie apoi textul sau suma corecta deasupra, de regula cu rosu, si în dreptul corecturii, la marginea rândului, se face precizarea corectat de mine si semneaza cel care a corectat. Sunt însa unele documente care nu admit nici macar o asemenea corectura. este vorba despre documentele de casa si cele de banca si altele.

Pentru a usura completarea si utilizarea documentelor de evidenta economica, în tara noastra si în alte multe tari ale lumii, s-a trecut la tipizarea acestora. Prin tipizare se întelege stabilirea unor formulare de documente unitare, pentru fiecare tip de operatie în parte. În cadrul acestei actiuni s-au stabilit unele date cu privire la document cum ar fi: forma, marimea, textul scris invariabil si spatiile libere pentru textul variabil. În perioada actuala, multe documente se retipizeaza în scopul îmbunatatirii continutului lor, asa cum este "Factura" pentru a evidentia clar "Taxa pe valoarea adaugata" dar si pentru a se regândi rândurile si coloanele, pentru a se usura prelucrarea lor folosind tehnica moderna de calcul.

Unele documente tipizate au un caracter comun, în sensul ca le gasim folosite de toti agentii economici, din toate ramurile. Pentru identificare, acestea au si un simbol cifric sau cod cum se mai cheama el. De exemplu "Bonul de consum" are cod 7 - 16 etc. Alte documente tipizate sunt specifice numai anumitor ramuri sau subramuri, acestea înaintea simbolului cifric au si o litera care precizeaza ramura careia apartine. Asa de exemplu, prezenta literei "A" scrisa înaintea codului, semnifica existenta unui document din industria extractiva, dupa cum prezenta literei "B" indica un document ce apartine industriei prelucratoare etc.

În practica economica a unitatilor patrimoniale se folosesc destul de multe documente, motiv pentru care vom prezenta unele clasificari ale lor astfel:

a - din punct de vedere al activitatilor economice pentru care au fost concepute si care se reflecta în ele exista:

- documente economice privind mijloacele fixe cum ar fi fisa mijlocului fix, bonul de miscare etc.

- documente privind stocuri si produse cum sunt bonul individual de consum, fisa limita de consum etc.

- documente privind salariile, printre care statul de salarii, lista pentru avansul chenzinal etc.

- documente privind mijloacele banesti, printre care chitantele, extrasul de cont etc.

- documente privind miscarea produselor, cum ar fi nota de predare, transfer, restituire, dispozitia de livrare etc.

- documente de contabilitate ca de exemplu nota de contabilitate, jurnalele, fisele de cont etc.

- documente ce cuprind decizii ale organelor de conducere si care precizeaza modul cum trebuie actionat în diferite situatii.

b - din punct de vedere al functiei pe care o îndeplinesc, documentele pot fi:

- documente de dispozitie, sunt acelea prin care se transmit ordine, decizii de catre organele de conducere spre cele de executie, prin care se cere executarea unor actiuni. Asa de exemplu "Comanda" sau "Dispozitia de livrare" etc.

- documente justificative sunt acelea care se folosesc pentru a justifica executarea unor activitati. Asa de exemplu chitanta justifica încasarea unor sume de bani, statul de salarii justifica plata salariilor etc.

- documente mixte sunt acelea care îndeplinesc în acelasi timp si functia de dispozitie si pe cea justificativa. De exemplu "Bonul de consum de materiale" este în acelasi timp un document de dispozitie, adica un ordin dat magazionerului de a elibera din magazie anumite cantitati de materiale, dar în acelasi timp este si o justificare pentru gestiunea magazionerului.

c - din punct de vedere al locului unde se întocmesc documentele, acestea pot fi interne si externe. Cele ce se numesc "interne" se întocmesc în unitate pentru alti agenti economici sau pentru alte compartimente din aceeasi unitate. Documentele asa zise "externe" sunt acele documente care se întocmesc de catre alti agenti economici, banci sau persoane fizice, sunt transmise unitatii de referinta. De exemplu, facturile trimise de furnizori pentru materiile prime sau materialele consumabile cumparate de la acestia.

d - documentele se mai clasifica din punct de vedere al numarului de operatii ce le cuprind în documente ce cuprind o singura operatie economica si documente centralizatoare. Primele, cum ar fi bonul de consum individual, cuprinde cantitatea de materie prima ce trebuie eliberata pentru executarea unei anumite comenzi sau pentru executia unui singur produs. Sunt însa unitati, la care zilnic se întocmesc zeci de astfel de documente. Înregistrarea fiecaruia, separat ar consuma un mare volum de munca. Din acest motiv, mai multe documente de acelasi fel se centralizeaza într-un document "centralizator" care se va înregistra o singura data. e - din punct de vedere al importantei informatiilor ce le cuprind documentele se mai categorisesc în documente comune si documente cu "regim special". Documentele comune sunt documentele obisnuite, care se folosesc de agentii economici în diferite compartimente, fara a exista vreo restrictie în ce priveste gestionarea lor. Desigur ca dupa ce au fost întocmite, se organizeaza o miscare si gestiune caracteristica. Documentele asa zise "cu regim special" sunt însa documente care se folosesc în operatii deosebite, oricum folosirea lor implica operatii de mare raspundere si din aceasta cauza ele trebuiesc gestionate separat. Sunt documente care ajunse pe mâna unor oameni cu intentii rele, pot fi folosite pentru a produce pagube mari si pentru acestea se manifesta o grija anume. Asa de exemplu "Chitantierele" sau "Ordine de plata" sau "Registrul de casa" etc. Aceste documente sunt gestionate separat de o anumita persoana desemnata, într-un loc separat si cu o evidenta separata. Ele se elibereaza pentru folosire sub semnatura si daca s-a gresit la întocmirea lor se restituie tot cu semnatura si se distrug în fata unei comisii.

3.2.2 Verificarea, circulatia si pastrarea documentelor

Documentele de evidenta economica, sunt purtatoare a unor importante cantitati de informatii necesare pentru fundamentarea deciziilor, pentru analiza, control etc. Din acest motiv este normala grija pentru asigurarea exactitatii datelor ce le cuprind si deci preocuparea ca dupa întocmire ele sa fie atent verificate, chiar înainte de a fi trimise în fluxul informational, deci înainte ca pe baza lor sa fie declansate activitati, sau sa fie înregistrate în evidenta economica. Indiferent de modalitatea de întocmire a documentelor, manual, mecanizat sau chiar cu tehnica automata exista posibilitatea de a se gresi, cu consecinte uneori grave. Aceasta face oportuna verificarea documentelor, ceea ce se realizeaza din trei puncte de vedere: verificare de forma, verificare cifrica si verificare de fond.

Verificarea de forma a documentelor se refera la modul cum a fost întocmit documentul si anume: se verifica daca s-a folosit documentul tipizat pentru operatia ce o cuprinde, daca au fost completate toate rândurile si coloanele, iar daca au fost spatii ce nu puteau fi completate, ele trebuiesc barate, pentru a nu se completa ulterior. Se verifica daca au fost semnate de catre persoanele care au sarcina de serviciu de a le întocmi si verifica, daca nu contin stersaturi sau corecturi nereglementare etc. Verificarea de forma este efectuata de regula de persoana care semneaza pentru control si depune a doua semnatura pe document, dar greseli în acest fel se sesizeaza si de alte persoane care ajung sa cunoasca documentul si trebuie sa actioneze pe baza lui.

Verificarea cifrica (aritmetica) cum se mai numeste ea, consta în verificarea calculelor cuprinse în document. Multe documente de evidenta economica cuprind în continutul lor o seama de determinari cantitative si valorice, care trebuie sa fie corecte din punct de vedere matematic. Fara aceasta exactitate, este posibil ca sa fie afectat patrimoniul unitatii care a întocmit documentul sau a celei partenere. Tot în categoria de verificare cifrica, mai intra si exactitatea preturilor sau a tarifelor folosite, exactitatea adausurilor sau rabatului utilizat, a transformarilor cantitative sau de alta natura.

Verificarea de fond este cea mai importanta forma de verificare, efectuata de persoane cu o buna pregatire profesionala, buni cunoscatori ai legislatiei si buni cunoscatori ai activitatii unitatii patrimoniale. În general, verificarea de fond depaseste sfera de cuprindere a documentului si se extinde asupra operatiei descrise în document. Cel ce efectueaza verificarea de fond, are în vedere urmatoarele:

- verificarea realitatii operatiei economice, deci daca operatia descrisa în document a avut loc cu adevarat sau este un document fals.

- verificarea legalitatii operatiei în raport de legislatia economica, actele normative elaborate la nivel national sau departamental, instructiuni sau chiar hotarâri ale consiliului de administratie.

- verificarea necesitatii, în raport de interesele activitatii economice a agentului economic.

- verificarea oportunitatii, deci daca operatia descrisa în document a fost efectuata la momentul potrivit.

- verificarea eficientei operatiei cuprinsa în document, aceasta înseamna a se aprecia daca operatia desfasurata are ca efect cresterea eficientei sau dimpotriva produce pierderi.

Verificarea de fond se face înainte ca operatia descrisa sa se fi produs, caz în care se numeste "control financiar preventiv" si este un atribut al conducatorului compartimentului financiar-contabil sau al unui delegat al acestuia. Tot verificarea de fond se mai face si ulterior producerii operatiei economice, caz în care se numeste "Control post-operativ" sau verificare ulterioara, sau "Control de gestiune".

Circuitul sau circulatia documentelor este reprezentat de drumul parcurs de documente, din momentul întocmirii lor si pâna ce ele se arhiveaza. Deci, dupa ce documentele au fost întocmite si verificate, încep sa parcurga un drum în interiorul agentului economic, uneori si în afara sa. Fiecare document are o circulatie a sa bine determinata în raport de felul lui, de activitatea economica pentru care a fost întocmit. Circulatia documentelor, trebuie organizata în asa fel, sa se urmeze caile cele mai scurte si directe, ajungând în cel mai scurt timp la toti cei interesati sa cunoasca continutul lor si sa actioneze pe baza lor. Buna organizare a circuitului documentelor este o problema de baza pentru orice agent economic si în mod deosebit o sarcina a compartimentului financiar-contabil unde se întocmesc si se folosesc cele mai multe documente. Pentru aceasta se întocmeste câte un grafic de circulatie pentru fiecare document, cine si când le întocmeste, unde le transmite, cine adauga informatii, cine le verifica etc. Exista elaborate si reprezentari grafice pentru circulatia documentelor, care permit reprezentarea acestora mai sugestiva, astfel:

- crearea unui document, sau înregistrarea unor date pentru prima data într-un document;

- adaugarea unor date într-un document creat;

- arhivarea definitiva sau distrugerea;

D- scoaterea din arhiva a unui document.

O alta activitate ce se desfasoara în unitati în legatura cu documentele este clasarea lor. Clasarea este operatia de ordonare a documentelor, dupa criterii bine stabilite, astfel încât ele sa poata fi ulterior usor de gasit si folosit. Este deci esential, pentru o buna clasare, gasirea si folosirea unor criterii valoroase. Dintre criteriile cele mai folosite pentru clasarea documentelor este cel referitor la continutul economic al operatiilor înscrise în document. Astfel se formeaza grupe de documente de exemplu privitor la mijloacele fixe, la mijloacele banesti, la decontari, documentele privind salariile etc. În cadrul fiecarei grupe documentele se claseaza apoi cronologic. Se mai folosesc de catre unii agenti economici si alte criterii de clasare cum ar fi clasarea documentelor pe "parteneri", adica agenti economici cu care se efectueaza operatii economice. Clasarea documentelor pe criterii geografice, respectiv documentele întocmite cu partenerii dintr-o anumita zona geografica etc.

Pastrarea documentelor este si aceasta o lucrare importanta ce se executa în legatura cu documentele de evidenta economica. Documentele, dupa ce si-au jucat rolul si au fost folosite de persoanele în cauza, se pastreaza provizoriu în arhiva compartimentului care le-a folosit. Unele se arhiveaza provizoriu la compartimentul de contabilitate, altele la compartimentul financiar etc. Documentele se pastreaza în arhiva compartimentelor, pe o perioada, de regula de un an. Dupa aceasta perioada se arhiveaza definitiv în arhiva agentului economic. Fiecare unitate patrimoniala trebuie sa-si organizeze o arhiva, un spatiu anume rezervat pentru pastrarea documentelor. Organizarea arhivei este o obligatie a conducerii administrative si a celei financiar-contabile. Exista o serie de reguli în ceea ce priveste organizarea arhivei, reguli stabilite de Ministerul Finantelor. Astfel, încaperea destinata pentru arhiva, trebuie sa aiba masuri suplimentare de siguranta, respectiv ferestre prevazute cu grilaje, tot astfel încaperea ferita de umezeala sau alte posibilitati care pot duce la degradarea documentelor, trebuie încadrat un arhivar cu pregatire corespunzatoare. Documentele depuse în arhiva unitatii sunt si acolo clasate folosind criterii de clasare care sa permita ordonarea lor si rapida lor identificare la nevoie. La arhiva unitatii, arhivarul organizeaza o evidenta clara a documentelor intrate si a celor iesite, care trebuie tinuta la zi. În registrele respective, se înscrie denumirea documentului arhivat, data intrarii si încaperea, raftul, codul care se gaseste în acelasi timp si pe raftul respectiv.

Documentele depuse se pot consulta la sediul arhivei dar aceasta numai cu aprobarea conducatorului unitatii. În principiu, nu se pot scoate documente din arhiva decât în cazuri cu totul speciale, când acestea se folosesc ca probe pentru dovedirea unor fapte în justitie. În acest caz, la locul documentului scos din arhiva, se lasa un proces-verbal, în care se specifica ce document a fost scos din arhiva, cine si pentru cât timp l-a scos din arhiva.

În cazul în care se pierd totusi documente de arhiva, este necesar ca acestea sa fie reconstituite de aceleasi persoane care le-au întocmit si prima data.

Documentele sunt pastrate în arhiva un timp limitat, un numar de ani care difera în raport de felul documentelor. Unele documente se pastreaza 10 ani, altele 20 de ani, sau alt termen stabilit de organele de sinteza ale tarii. Când expira acest termen, documentele se scot din arhiva si se distrug sau mai frecvent se predau agentilor economici care colecteaza materiale recuperabile si refolosibile. Unele documente care pot avea importanta deosebita, eventual istorica, se predau arhivelor statului, astfel de arhive exista organizate în toate resedintele de judet.

Bilantul contabil - Instrument de sistematizare a informatiei contabile

3.3.1 Bilantul contabil - procedeu metodic specific contabilitatii. Continutul economic si juridic al bilantului

Contabilitatea este singura forma a evidentei economice care reflecta întreaga activitate economica a unitatilor patrimoniale. Ea realizeaza acest lucru, nu ca un scop în sine, ci pentru a asigura informatiile necesare fundamentarii deciziilor de conducere economica, pentru a asigura gestiunea patrimoniala si pentru a se cunoaste rezultatele activitatii economice. Multa vreme, secole în sir, informatia contabila a deservit cu succes aceste teluri, s-a impus ca fiind necesara, a fost folosita si de comercianti si de bancheri si de administratia localitatilor. Pe o anumita treapta însa, a dezvoltarii economico-sociale, activitatea economica s-a amplificat în mod deosebit si corespunzator s-a amplificat informatia contabila. Au aparut mari întreprinderi industriale, s-a dezvoltat transportul maritim apoi cel feroviar, au aparut ramuri noi folosind unele cercetari stiintifice în domeniul fizicii si al chimiei etc.

Cresterea cantitatii si diversitatii informatiei contabile, legata de progresul economic mondial, a îngreunat folosirea ei în conducerea activitatilor economice. Informatia contabila, acum numeroasa si diversificata, nu putea fi folosita cu usurinta de conducatori. În aceste conditii s-a simtit nevoia unor masuri de sistematizare si generalizare a informatiei contabile, aceasta ducând la usurarea folosirii ei. Asa se face ca, din necesitati practice, dar si prin contributia a numerosi reprezentanti ai gândirii contabile, contabilitatea si-a creat o serie de posibilitati de sistematizare si generalizare a informatiei sale, dintre care cea mai importanta lucrare a primit numele de BILANŢ.

Expresia de bilant, provine de la cuvintele latinesti "bi" si "lanx", care înseamna balanta cu doua talere egale. Asa si arata bilantul din punct de vedere grafic ca o balanta cu doua brate egale, sau poate mai plastic are forma literei T. Are doua brate egale deoarece bilantul concretizeaza principiul dublei reprezentari a patrimoniului unitatilor, care la rândul sau sta la baza întregii contabilitati. Principiul dublei reprezentari a patrimoniului, ceea ce înseamna ca în bilant se afla înscris patrimoniul dar privit din doua puncte de vedere. Pe de o parte este privit din punct de vedere al formei sale concrete si astfel privit patrimoniul îmbraca forma de active imobilizate si active circulante. Pe de alta parte, acelasi patrimoniu este privit în bilant din punct de vedere al provenientei si astfel privit, patrimoniu îmbraca forma de surse patrimoniale.

Rezulta faptul ca bilantul este un procedeu metodic specific numai contabilitatii, întocmit pe baza principiului dublei reprezentari a patrimoniului, care sistematizeaza si generalizeaza informatia contabila. El este o ampla lucrare de sinteza, de fapt o oglinda a patrimoniului existent la un moment dat. Datorita faptului ca este o lucrare care necesita un mare volum de munca, nu se poate întocmi bilant prea des. Pâna în anul 1997, la noi în tara agentii economici erau obligati sa întocmeasca bilant trimestrial, dar începând din acel an organul coordonator al contabilitatii a hotarât ca agentii economici sa întocmeasca bilant, numai la încheierea exercitiului gestionar, respectiv la sfârsit de an. Totusi, si la încheierea primului semestru, deci la 30 iunie agentii economici sunt obligati sa întocmeasca o lucrare ampla de sinteza, care se numeste "Situatia patrimoniului" si care are aceeasi structura ca si bilantul.

Bilantul, ca si Situatia patrimoniului se întocmesc de unitatile patrimoniale pe formulare specific tipizate de Ministerul Finantelor, pe care agentii economici ce cumpara de la Directia Generala a Finantelor Publice si tot de acolo, se cumpara si instructiunile pentru întocmirea bilantului, întocmite de acelasi minister, în care se precizeaza cum trebuie completat, fiecare rând si fiecare coloana.

Cu timpul, cele doua parti ale bilantului au capatat si denumiri proprii, caracteristice. Astfel, partea stânga a bilantului a capatat denumirea de ACTIV. În aceasta parte se afla patrimoniul unitatii din punct de vedere al formei sale concrete, respectiv în activ se gasesc activele imobilizate si activele circulante. Denumirea de activ, data partii din stânga bilantului nu este întâmplatoare, ci este data de o principala caracteristica ce o au componentele sale, respectiv ele sunt deosebit de active, în sensul ca se afla într-o continua miscare dintr-o stare fizica de existenta în alta. Astfel de exemplu activele banesti se consuma cumparând materie prima, acestea se consuma devenind produse finite si ele se vând transformându-se din nou în bani.

Partea dreapta a bilantului, cu timpul a capatat denumirea de pasiv, unde se gaseste tot patrimoniul, dar privit din punct de vedere al provenientei, deci în pasiv gasim sursele patrimoniale.

Denumirea de pasiv data partii din dreapta bilantului, nici ea nu este întâmplatoare, ci provine de la o caracteristica principala ce o au componentele sale, si anume tendinta lor relativ statica, respectiv si ele se modifica în timp, dar mult mai lent decât se petrec faptele în activ.

În activitatea practica de câtiva ani, bilantul nu mai are grafic, forma asemanatoare unei balante cu doua laturi, ci are forma de tabel în care cele doua parti se succed. Aceasta însa nu schimba cu nimic esenta fenomenului, iar noi în demonstratiile noastre vom pastra forma bilantului asemanatoare unei balante cu doua laturi care este mai sugestiva din punct de vedere didactic, pentru cei ce doresc sa învete contabilitate, asa cum sunt studentii. În aceste conditii, o forma grafica a bilantului este:

B I L A N Ţ U L .........

ACTIV Încheiat la data de ............ PASIV

În titlu, dupa cuvântul bilant se scrie numele unitatii patrimoniale al carei patrimoniu este prezentat în bilant, deoarece nu poate exista un bilant general, ci fiecare unitate îsi are bilantul sau, dupa cum îsi are patrimoniul sau. Se mai scrie în titlu si anul pentru care se întocmeste bilant. }i situatia patrimoniului întocmita de agentii economici la sfârsit de semestru, are tot doua parti, care se numesc tot activ si pasiv si se întocmeste pe formulare tipizate si pe baza instructiunilor special elaborate.

În bilant, patrimoniul unitatii este prezentat sistematic pe trei trepte astfel:

- pe treapta I de sistematizare se afla însasi cele doua parti ale bilantului, activul si pasivul, este concretizarea principiului dublei reprezentari a patrimoniului care sta la baza întregii contabilitati.

- pe treapta a II-a de sistematizare, fiecare din cele doua parti ale bilantului, cuprind câte patru grupe astfel:

* pentru activ: grupa I Active imobilizate

grupa II Active circulante

grupa III Conturi de regularizare si asimilate

grupa IV Primele privind rambursarea obligatiilor

* pentru pasiv: grupa I  Capital propriu

grupa II   Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

grupa III  Datorii

grupa IV Conturi de regularizare

- pe treapta a III-a de sistematizare, fiecare grupa atât din activ cât si din pasiv cuprind un numar de posturi bilantiere, mai multe sau mai putine, aceasta depinde de complexitatea grupei. Deci elementul de baza al bilantului este postul bilantier, care cuprinde unul sau mai multe elemente patrimoniale.

Bilantul cuprinde evaluate elementele patrimoniale, respectiv posturile bilantiere în doua momente. La încheierea exercitiului financiar precedent si la încheierea exercitiului financiar pentru care s-a întocmit.

Astfel conceput, bilantul are în primul rând o importanta economica în sensul ca fiecare post bilantier contine informatii despre un element patrimonial de care agentul economic are nevoie pentru a-si desfasura activitatea în bune conditii. Orice activ imobilizat sau circulant, orice sursa, orice proces economic, fie ca are forma de cheltuieli sau forma de venituri, satisfac anumite necesitati economice ale unitatii patrimoniale, creeaza conditiile necesare pentru ca agentul economic sa participe la activitati din sfera productiei si cea a circulatiei.

Este de remarcat în acelasi timp si importanta juridica a bilantului corespunzator personalitatii juridice pe care unitatea patrimoniala o are. Asa de exemplu în activ sunt elemente patrimoniale, respectiv posturi bilantiere ce exprima relatii juridice, contractuale cu alti agenti economici sau chiar cu persoane fizice. Asa de exemplu, postul bilantier "Clienti" sau postul bilantier "Debitori diversi" sau postul bilantier "Decontari cu asociatii privind capitalul", au fost date doar câteva exemple de posturi bilantiere cu proeminenta valoare juridica. În ceea ce priveste pasivul bilantului, toate posturile bilantiere au importanta juridica, exprimând relatii de acest fel. Asa de exemplu postul bilantier "Capital social", la fel postul bilantier "Furnizori", postul bilantier "Personal - remuneratii datorate" sau "Dividende de plata". Evident ca între importanta economica a bilantului si cea juridica exista relatii de interconditionare, în care principala este importanta economica. Aceasta înseamna ca nu poate exista importanta juridica fara importanta economica, pe când invers este posibil ca unele posturi bilantiere cu importanta economica sa nu aiba în acelasi timp si importanta juridica.

Bilantul nu cuprinde numai situatia patrimoniala la un moment dat, ci el are si importanta de a oglindi rezultatele financiare finale prin prezenta la bilant, ca post bilantier distinct elementul patrimonial "Profit si pierdere". Acest post bilantier se gaseste totdeauna în pasivul bilantului.

Bilantul este considerat ca o contabilitate privita ca o stare pe loc. El se întocmeste pe baza celorlalte informatii contabile. În aceste conditii, pentru ca un bilant sa fie calitativ superior, trebuie ca însasi contabilitatea sa fie organizata si realizata la un nivel superior. În conformitate cu legislatia financiar-contabila, toate unitatile patrimoniale, inclusiv institutiile trebuie sa întocmeasca bilant si sa-l prezinte la termen, catre Directia Generala Judeteana a Finantelor Publice. de regula 1 februarie a anului urmator.

Pe baza celor prezentate despre bilant, se pot trage unele concluzii mai importante astfel:

a - bilantul este un tablou ce reflecta în expresie valorica si într-o forma sistematizata, situatia patrimoniului agentilor economici, la un moment dat, precum si rezultatele financiare finale obtinute de acestia;

b - sistematizarea informatiei contabile în bilant se face în trepte si duce la obtinerea unor indici si indicatori din ce în ce mai sintetici, cu valoare sporita pentru fundamentarea deciziilor de conducere economica;

c - între activul si pasivul bilantului, trebuie sa existe o deplina egalitate, numita egalitate bilantiera. Aceasta deoarece la baza întocmirii bilantului sta principiul dublei reprezentari a patrimoniului ceea ce face ca orice post bilantier din activ sa aiba o sursa de provenienta în pasiv, dupa cum oricarei surse prezente în pasivul bilantului sa-i corespunda un activ patrimonial, prezent în partea stânga a bilantului.

3.3.2 Modificarile provocate de operatiile economice asupra bilantului

Bilantul reflecta situatia patrimoniala la un moment dat, dar activitatea desfasurata de unitatile patrimoniale este ampla, de cele mai multe ori zilnic se organizeaza multe activitati în domeniul aprovizionarii, al productiei, al desfacerii etc. Fiecare dintre activitati afecteaza asa cum s-a aratat cel putin de doua ori patrimoniul, ceea ce înseamna ca ele afecteaza cel putin doua posturi bilantiere. Deci, operatiile economice afecteaza bilantul si pentru a demonstra modul cum operatiile economice afecteaza bilantul, vom lua ca baza un bilant simplificat cu putine posturi bilantiere, dar suficiente pentru a putea sa demonstram astfel:

B I L A N Ţ U L .........

Activ Încheiat la data de ... Pasiv

Modificarile provocate de operatiile economice asupra bilantului sunt extrem de diverse, deoarece divers este si patrimoniul agentilor economici ca si activitatile desfasurate care trebuiesc înregistrate în contabilitate. Cu toata diversitatea acestora, efectul operatiilor economice asupra bilantului, se poate prezenta sistematizat în patru modificari bilantiere posibile astfel:

Primul tip de modificare se poate numi modificare de structura în activ si este determinat de acele operatii economice care afecteaza numai partea stânga a bilantului, respectiv activul. Aceste operatii determina cresterea unui post bilantier din activ cu o anumita valoare, si concomitent scade un alt post bilantier tot din activ cu aceeasi valoare, astfel încât nu este afectata egalitatea bilantiera si nici nivelul acesteia. Aceasta modificare bilantiera poate fi reprezentata prin relatia:

A + x - x = P

Pentru exemplificare, presupunem ca unitatea patrimoniala încaseaza de la clienti suma de 10.000.000 lei. Operatia va afecta în sensul cresterii postul bilantier "Conturi la banci în lei" concomitent scade cu aceeasi suma postul de bilantier "Clienti". Deoarece ambele posturi bilantiere sunt în activ, aceasta operatie economica va genera o modificare de structura în activ în care:

+ x este postul bilantier "Conturi la banci în lei" care creste cu suma de 10.000.000 lei.

-  x este postul bilantier "Clienti" care scade cu suma de 10.000.000 lei.

Operatia nu afecteaza egalitatea bilantiera, nici nu s-ar putea acest lucru, si nici nivelul egalitatii bilantiere, egalitate între activ si pasiv continua sa va realiza în exemplul nostru la nivelul sumei de 203.000.000 lei. Daca însa am întocmi un nou bilant în urma acestei operatii, acesta va arata la fel cu bilantul initial, numai ca în acel nou bilant postul bilantier "Conturi la banci în lei" va avea nu 50.000.000 lei cât era înainte, ci 60.000.000 lei. În acelasi timp postul bilantier "Clienti" va avea nu 30.000.000 lei cât era înainte, ci numai 20.000.000 lei.

Cel de al doilea tip de modificare, se poate numi modificarea de structura în pasiv si este determinata de acele operatii economice care afecteaza numai partea dreapta a bilantului, respectiv pasivul. Aceste operatii determina cresterea unui post bilantier din pasiv cu o anumita valoare si concomitent scade un alt post bilantier tot din pasiv cu aceeasi valoare, astfel încât sa nu fie efectuata egalitatea bilantiera. Aceasta modificare bilantiera se poate reprezenta prin relatia:

A = P + x - x

Pentru exemplificare, presupunem ca unitatea patrimoniala îsi achita o obligatie fata de furnizori în valoare de 20.000.000 lei, cu un credit pe termen scurt luat de la banca. Operatia va afecta postul bilantier "Furnizori" în sensul scaderii, daca achitam evident ca scade obligatia fata de furnizori. Dar, daca pentru aceasta obtine un credit pe termen scurt de la banca, va creste obligatia numita "Credite bancare pe termen scurt" cu aceeasi suma, respectiv 20.000.000 lei. Deoarece ambele posturi bilantiere sunt de pasiv, aceasta operatie economica va genera o modificare de structura în pasiv în care:

+ x este postul bilantier "Credite bancare pe termen scurt".

- x este postul bilantier "Furnizori".

Operatia economica nu afecteaza egalitatea bilantiera si nici nivelul egalitatii bilantiere, egalitatea dintre activ si pasiv se va realiza la acelasi nivel ca si în bilantul nostru initial, adica la nivelul de 203.000.000 lei. Daca s-ar întocmi un nou bilant în urma acestei operatii, el va arata ca si cel initial, cu doar doua modificari. Postul bilantier "Credite bancare pe termen scurt", va avea nu valoarea de 33.000.000 lei, ci valoarea de 53.000.000 lei, iar postul bilantier "Furnizori" va avea nu valoarea de 40.000.000 lei, ci numai de 20.000.000 lei.

Cel de al treilea tip de modificare, se poate numi modificare de volum în sensul cresterii si este determinat de operatii economice care afecteaza ambele parti ale bilantului, atât activul cât si pasivul în sensul cresterii. Aceasta înseamna ca în urma acestor operatii economice, creste un post bilantier din activ cu o anumita valoare si concomitent creste si un post bilantier din pasiv, cu aceeasi valoare. Nici de data aceasta operatia nu afecteaza egalitatea bilantiera, dar afecteaza nivelul egalitatii care creste cu valoarea operatiei economice înregistrate.

Aceasta modificare bilantiera poate fi reprezentata prin relatia:

A + x = P + x

Pentru exemplificare presupunem ca unitatea patrimoniala primeste de la furnizori materie prima în valoare de 50.000.000 lei. Operatia economica va afecta în sensul cresterii postul bilantier din activ "Materii prime" cu valoarea de 50.000.000 lei, în acelasi timp creste cu aceeasi valoare si postul bilantier "Furnizori" (deocamdata facem abstractie de taxa pentru valoarea adaugata deductibila). Reiese ca operatia face sa creasca ambele parti ale bilantului generând o modificare de volum în sensul cresterii în care:

+ x din activ este postul bilantier "Materii prime".

-  x din pasiv este postul bilantier "Furnizori".

Deoarece cresc ambele parti ale bilantului cu aceeasi suma, respectiv 50.000.000 lei este firesc ca nu este afectata egalitatea bilantiera, dar creste nivelul acesteia, egalitatea se va realiza la un nivel superior cu valoarea operatiei economice înregistrata, în cazul nostru la nivelul sumei de 253.000.000 lei. Daca s-ar întocmi un nou bilant, dupa aceasta operatie economica, el ar arata la fel cu bilantul nostru initial, doar cu doua modificari. În activ, postul de bilantier "Materii prime" va avea nu suma de 10.000.000 lei, ci 60.000.0000 lei, iar în pasiv, postul bilantier "Furnizori" va avea nu 40.000.000 lei, ci 90.000.000 lei.

Cea de a patra modificare se poate numi modificare de volum în sensul scaderii si este determinata de operatii economice, care afecteaza de asemenea ambele parti ale bilantului, dar în sensul scaderii. Aceasta înseamna ca în urma acestora, scade un post bilantier de activ cu o anumita valoare si concomitent scade un alt post bilantier, de pasiv cu aceeasi valoare. Evident ca operatia economica nu afecteaza egalitatea bilantiera dar determina scaderea nivelului acesteia cu valoarea operatiei economice înregistrata. Aceasta modificare bilantiera poate fi reprezentata prin relatia:

A - x = P - x

Pentru exemplificare presupunem ca unitatea patrimoniala achita prin virament impozitul pe cladiri în valoare de 3.000.000 lei. Operatia va afecta postul bilantier de activ "Conturi la banci în lei" care scade cu suma de 3.000.000 lei si concomitent scade cu aceeasi suma si postul bilantier "Alte impozite, taxe si varsaminte" care este de pasiv. Operatia genereaza o modificare bilantiera de volum în sensul scaderii în care:

- x din activ este postul bilantier "Conturi la banci în lei".

- x din pasiv este postul bilantier "Alte impozite, taxe si varsaminte".

Daca s-ar întocmi un nou bilant si dupa aceasta operatie el va prezenta fata de bilantul initial doar doua modificari, postul bilantier din activ "Conturi la banci în lei" va avea nu 50.000.000 lei, ci numai 47.000.000 lei, iar postul bilantier de pasiv "Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate" scade si el cu aceeasi suma, având nu 10.000.000 lei ca în bilantul initial, ci numai 7.000.000 lei. Operatia însa nu afecteaza egalitatea bilantiera, ci numai nivelul acesteia, egalitatea acum se va realiza la nivelul valorii de 200.000.000 lei.

În exemplarele luate pâna acum, patrimoniul unitatii a fost afectat numai de doua ori si deci operatiile bilantiere au determinat modificarea a numai doua posturi bilantiere. Fiecare pozitie din ecuatiile bilantiere notate de noi cu "x" au fost reprezentate de câte un singur post bilantier. Exista însa numeroase operatii economice care efectueaza mai mult decât doua elemente patrimoniale, ca urmare vor afecta si mai mult decât doua posturi bilantiere. }i aceste operatii economice genereaza una din cele patru modificari bilantiere, dar cu o conditie esentiala, anume una din pozitiile notate cu "x" în oricare din ecuatiile bilantiere, trebuie sa ramâna singulara, adica reprezentata de un singur post bilantier, în timp ce cealalta pozitie din ecuatie, notata si ea cu "x" poate fi multipla, deci formata din mai multe posturi bilantiere. Evident însa ca este obligatoriu sa se respecte egalitatea bilantiera, din punct de vedere valoric. Aceasta înseamna, ca valorile adunate ale pozitiei multiple sa fie egale cu valoarea pozitiei singulara.

Pentru exemplificare sa presupunem ca unitatea achita salariile pe luna curenta în valoare de 10.000.000 lei si ajutoarele materiale în valoare de 1.000.000 lei. Operatia afecteaza postul bilantier "Personal - remuneratii datorate" în sensul scaderii, post bilantier care se gaseste în pasiv si postul bilantier "Personal - ajutoare materiale datorate", care se afla de asemenea în pasiv, concomitent fiind afectat si postul bilantier "Casa în lei", care se afla în activ. Deci, ecuatia bilantiera generata de aceasta operatie economica este o modificare de volum în sensul scaderii de forma:

A - x = P - x, în care:

- x din activ este postul bilantier "Casa în lei" care scade cu valoarea de 11.000.000 lei.

- x din pasiv sunt doua posturi bilantiere, si anume:

* Postul bilantier "Personal - remuneratii datorate" care scade cu valoarea de 10.000.000 lei si:

* Postul bilantier "Personal - ajutoare materiale datorate" care scade cu valoarea de 1.000.000 lei.

Asa cum se observa, desi în activ scade un singur post bilantier, cel denumit "Casa în lei", iar în pasiv scad doua posturi bilantiere, respectiv "Personal - remuneratii datorate" si "Personal - ajutoare materiale datorate", din punct de vedere valoric se pastreaza egalitatea bilantiera, deoarece valoarea adunata a celor doua posturi bilantiere de pasiv, este egala cu valoarea postului bilantier de activ.

În cazul nostru postul bilantier de activ a fost singular, pe când în pasiv pozitia notata cu "x" este formata din doua posturi bilantiere. este posibil sa fie si mai multe, dar conditia ramâne, respectarea egalitatii din punct de vedere valoric. Desigur, ca situatia poate sa se repete cu "x" din activ sa fie multipla, iar pozitia notata cu "x" din pasiv sa fie reprezentata dintr-un singur post bilantier, cu aceeasi conditie, respectarea egalitatii bilantiere. Nu este însa posibil ca ambele pozitii din ecuatia bilantiera notate cu "x" sa fie multiple. Regulile financiar-contabile din tara noastra si din întreaga Europa nu permit acest lucru, deoarece nu se mai poate exercita un control eficient, nu se poate sti cu precizie fiecare suma de unde vine si unde se duce.

3.4 Contul - procedeu metodic specific contabilitatii

3.4.1 Notiunea de cont, necesitatea, structura, functiile si formele de prezentare ale acestuia

Unitatile patrimoniale productive, ca de altfel si institutiile, detin mijloace economice cu ajutorul carora organizeaza numeroase operatii economice în sfera productiei si în sfera circulatiei sau în cazul institutiilor, pentru efectuarea de activitati administrative, social-culturale etc. Aceste operatii asa cum s-a vazut afecteaza patrimoniul agentilor economici si odata cu aceasta si bilantul lor, determinând modificari, ceea ce se încadreaza în una din cele patru tipuri prezentate. În practica economica, orice unitate patrimoniala organizeaza zilnic nu una ci mai multe chiar foarte multe operatii economice. Pentru a se cunoaste efectul acestora, ar fi necesar ca dupa fiecare operatie economica, sa se încheie câte un bilant, analizându-se astfel cum este influentat patrimoniul, cunoscând efectul lor economic. În activitatea practica, acest lucru nu este însa posibil, deoarece întocmirea bilantului, pretinde un mare consum de munca, chiar în conditiile folosirii tehnicii moderne de calcul.

Contabilitatea are sarcina nu numai de a reflecta toate activitatile economice ce au loc, dar trebuie sa efectueze aceasta în mod operativ, în cel mai scurt timp dupa ce acestea s-au produs. Nici o unitate patrimoniala nu-si poate permite sa astepte sase luni pâna ce înregistreaza operatiile economice produse. În aceste conditii, neputându-se întocmi câte un bilant, la asa intervale scurte de timp, contabilitatea se foloseste de un alt procedeu metodic al sau care se numeste "CONT". De altfel contul a existat si s-a folosit cu mult înaintea aparitiei bilantului. Însasi întemeietorul contabilitatii, acel celebru Luca Paciolo a sesizat folosirea contului si însasi denumirea de contabilitate pe care el a dat-o acestei stiinte provine de la "cont". Bilantul a aparut mai târziu, când conturile s-au înmultit, când activitatile economice s-au diversificat, iar informatia din conturi a trebuit sa fie sistematizata si generalizata, pentru a fi folosita mai usor în procesul decizional.

Contul este un procedeu metodic al contabilitatii, cu ajutorul caruia se urmareste operativ activitatile economice organizate de agentii economici.

Contul este un instrument de calcul, cu ajutorul caruia se urmareste operativ, existenta si miscarea fiecarui element patrimonial. Etimologic, expresia de "Cont" provine de la expresia franceza "COMPTE" care înseamna "socoteala" si are ca echivalent în limba italiana cuvântul "conto" cu acelasi înteles.

Contul este un element de baza al contabilitatii, fara de care aceasta nu poate fi conceputa. Asa cum arata profesorul austriac W. Sombard, "din cont s-a nascut contabilitatea, însasi gândirea contabila s-a constituit având la baza rationamentul contului".

Deci, pentru urmarirea operativa a activitatilor economice, contabilitatea se foloseste de conturi, de relativ multe conturi, ea îsi deschide câte un cont, pentru fiecare element patrimonial, active imobilizate si circulante, surse, procese economice sub forma de cheltuieli sau sub forma de venituri, provizioane etc. Va folosi spre exemplu contul "Casa în lei" pentru a urmari existenta si miscarea numerarului din casierie, contul "Mijloace fixe" pentru a urmari aceste mijloace si la fel contul "Furnizori", contul "Credite bancare pe termen scurt" etc. O unitate patrimoniala detine în general în jur de 100 de elemente, deci în contabilitate se vor utiliza în jur de 100 de conturi. Totalitatea conturilor folosite de contabilitate în vederea înregistrarii activitatilor economice poarta denumirea de sistemul conturilor.

În evolutia sa istorica, contul a îmbracat mai multe forme grafice de prezentare. În stadiile timpurii ale contabilitatii, contul se prezenta din punct de vedere grafic ca un tabel, ca o situatie lineara, în care se însirau în ordine cronologica operatiile economice care s-au desfasurat, operatii ce aveau ca efect cresterea sau scaderea elementului patrimonial respectiv, la sfârsitul fiecarei zile se stabilea existentul. Era asa numita forma aritmetica a contului, care s-a folosit mult timp si se mai foloseste înca si astazi, desigur ca într-o mica masura. Sa urmarim spre exemplificare contul "Materii prime" în care se înregistreaza existenta si miscarile ce au loc la acest element patrimonial.

Contul "Materii prime"

Urmeaza operatiile de intrari si de iesiri pentru ziua de 3.01.1998, la finele careia se stabileste din nou existentul si astfel zi de zi. Forma aritmetica a contului este desigur completa, deoarece permite înregistrarea tuturor operatiilor economice, este si exacta, determinarile se fac dupa reguli matematice, este si sistematica, deoarece înregistrarile se fac cronologic, deci o serie de merite reale, prin care se si explica utilizarea sa pe o perioada asa de îndelungata. Pe o anumita treapta însa a dezvoltarii economice, când operatiile efectuate de catre orice agent economic s-au înmultit, forma aritmetica a contului s-a dovedit însa insuficienta, datorita mai ales lipsei de sistematizare datorita greutatilor întâmpinate în analiza activitatilor desfasurate. În micul nostru exemplu, analiza economica poate avea loc cu usurinta, are loc doar o crestere si scadere si rapid se poate constata cât a mai ramas, daca mai este nevoie sa cumparam materii prime etc. Dar, când la un element patrimonial au loc zeci, poate chiar sute de operatii economice, era greu sa se analizeze, sa se constate, pe unde au avut loc cresteri si unde scaderi. Fireste cu atentie, cu munca se poate afla, dar activitatea de conducere cere rapiditate, claritate, simplificare etc.

În aceste conditii, din necesitati ale activitatii practice, contul si-a perfectionat forma grafica de prezentare, adoptând si el forma de balanta cu doua laturi, sau poate mai plastic forma literei T. Aceasta forma grafica de prezentare, prezinta avantajul ca ofera contului posibilitatea separarii celor doua tipuri de modificari, ce pot afecta un element patrimonial. Într-o parte existentul si cresterile, în partea opusa scaderile. Iata cum se prezinta în aceste conditii contul "Materii prime" pe care l-am urmarit în forma aritmetica.

Cresteri "Materii prime" Scaderi

În aceste conditii, ale separatiei, devin usor de analizat operatiile economice ce au avut loc si consecintele lor asupra acestui element patrimonial. Exista o serie de conturi care realizeaza separatia în acest mod, adica în partea stânga se afla existentul si cresterile si în partea dreapta scaderile. Asa se petrec lucrurile pentru contul "Materii prime" prezentat de noi si pentru toate conturile de active imobilizate, active circulante si procese economice sub forma de cheltuieli.

Exista însa si o alta categorie de conturi, care si ele realizeaza principiul separatiei dar invers, respectiv în partea lor stânga se gasesc scaderile si în partea dreapta existentul si cresterile. Asa se petrec lucrurile la conturile de surse, procese economice sub forma de venituri si provizioane. Iata spre exemplu sa luam contul de datorii "Furnizori", în care stim bine ca se înregistreaza obligatia unitatii patrimoniale fata de alti agenti economici de unde au cumparat materii prime, sau materiale consumabile etc. si pe care înca nu le-au platit.

Scaderi "Furnizori" Cresteri

 Acest mod de a realiza separatia nu schimba fondul, contul este mai sistematic, el permite o mai usoara analiza economica si aceasta este esential.

Deci, în decursul timpului, conturile au evoluat din punct de vedere grafic, trecând de la forma lineara sau aritmetica cum se mai numea ea, la forma evoluata, asemanator literei "T", pentru a realiza principiul separatiei, celor doua modificari posibile, într-o parte existentul si cresterile, în partea opusa scaderile. Numai ca nu toate conturile realizeaza separatia în acelasi fel. La unele conturi în partea stânga gasim existentul si cresterile si în partea dreapta scaderile. Asa se petrec lucrurile la conturile de active imobilizate, active circulante si procese economice sub forma de cheltuieli. La alte conturi, separatia se înfaptuieste invers, adica în partea lor dreapta gasim existentul si cresterile si în partea stânga scaderile. Asa se petrec lucrurile la conturile de surse, de procese economice sub forma de venituri si la conturile de provizioane.

Contul, asa cum reiese din exemplele luate anterior, are o seama de elemente structurale componente, astfel:

A) Titlul contului, sau denumirea acestuia. Fiecare cont are un titlu, o denumire, care reprezinta un nume propriu, ce este obligatoriu pentru toate unitatile patrimoniale. Deci, agentii economici nu au dreptul sa denumeasca conturile asa cum cred, ci trebuie sa respecte denumirea stabilita, pentru fiecare cont, de catre Ministerul Finantelor. La rândul lui Ministrul Finantelor nu a stabilit titulatura conturilor în mod întâmplator, ci tinând seama de continutul economic al contului. Acelasi Minister al Finantelor, este cel care poate schimba denumirea unui cont, atunci când gaseste ca un alt titlu este mai potrivit, corespunde mai bine continutului economic al contului respectiv. Fireste ca acelasi minister, stabileste denumirea noilor conturi ce apar, ca urmare a aparitiei unor noi fenomene economice ce trebuiesc urmarite.

B) Cele doua parti ale contului - rezulta ca pe baza principiului separatiei contul are doua parti. În decursul timpului, cele doua parti ale conturilor au capatat si denumiri proprii. Astfel ca partea stânga a oricarui cont se numeste "Debit", iar partea dreapta a acestora se numeste "Credit", aceasta la orice cont. Aceste denumiri au un caracter însa formal, ce nu au nimic comun cu continutul lor. A debita un cont, înseamna a înscrie o suma în partea lui stânga. Ce înseamna a debita, depinde de felul contului. Pentru unele conturi a debita înseamna a înregistra operatii care au ca efect cresteri, iar pentru alte conturi, a debita înseamna a înregistra operatii care au ca efect scaderi. A credita un cont, înseamna a înscrie o suma în partea dreapta a acestuia. Ce înseamna a credita, depinde de felul contului. La unele conturi a credita înseamna a înregistra operatii care au ca efect scaderile, iar pentru alte conturi a credita înseamna a înregistra operatii care au ca efect cresteri. Deci, esential este a se cunoaste din ce categorie de conturi face parte contul respectiv, modul cum el realizeaza principiul separatiei.

C) Rulajul contului, înseamna totalitatea operatiilor economice înregistrate într-un cont. Cum contul are doua parti, înseamna ca orice cont poate avea doua rulaje. Rulaje debitoare, reprezentate de totalitatea operatiilor înscrise în partea lor stânga si rulaje creditoare, care reprezinta totalitatea operatiilor înscrise în partea lor dreapta. Semnificatia rulajelor depinde tot de felul conturilor, de modul cum ele realizeaza separatia. În raport de continutul economic al conturilor, exista o diversitate de conturi în ce privesc rulajele. Sunt conturi care într-o perioada de activitate au un foarte mare rulaj si debitor si creditor. Asa de exemplu contul "Casa" sau contul "Furnizori". Sunt însa unele conturi care într-o perioada au un foarte mare rulaj debitor si foarte putin rulaj creditor. Asa de exemplu contul "Cheltuieli cu materii prime", ca de altfel si celelalte conturi de "Cheltuieli". Sunt de asemenea conturi care într-o perioada de activitate au rulaj mare creditor si unul foarte mic debitor. Asa de exemplu contul "Venituri din vânzarea produselor finite".

D) Explicatia este si aceasta un element structural al contului, deoarece operatiile înregistrate în conturi, nu se prezinta ca doua siruri de cifre, ci fiecare operatie înregistrata, trebuie sa fie explicata. Explicatia se poate prezenta într-o alternativa. Prima varianta este asa numita explicatie descriptiva, în cadrul careia, pe lânga data înregistrarii se mai poate explica în putine cuvinte, dar semnificative, esenta operatiei înregistrate, documentul pe baza caruia se efectueaza înregistrarea si desigur valoarea ei. A doua varianta este asa numita explicatie contabila, în cadrul careia, pe lânga si documentul care a stat la baza înregistrarii, se înscrie denumirea si simbolul cifric al contului corespondent, dupa care se înscrie si valoarea.

E) Soldul contului exprima valoarea elementului patrimonial existenta la un moment dat. Din punct de vedere al momentului când se stabileste, soldul poate fi sold initial, existent la începutul perioadei de activitate si sold final, determinat la sfârsit de perioada de activitate. Din punct de vedere al continutului, un cont poate avea sold debitor, atunci când valorile înscrise în partea lor stânga sunt mai mari decât cele înscrise în partea lor dreapta, sau sold creditor, atunci când raportul de marime dintre debit si credit este în favoarea creditului. Mai exista o solutie, anume atunci când cele doua parti ale contului sunt egale din punct de vedere valoric. Atunci contul se numeste a fi "cont balansat" sau "soldat" si situatia este destul de frecventa.

Functiile conturilor

Ca procedee metodice specifice contabilitatii si ca instrumente curente de lucru, conturile îndeplinesc o seama de functii dintre care mai importante sunt:

- functia economica este expresiva pentru fiecare cont, deoarece el urmareste un element patrimonial cu un continut economic bine stabilit, de care unitatea patrimoniala are nevoie, pentru a-si desfasura normal activitatea.

- functia statistica consta în faptul ca din conturi îsi extrage în primul rând statistica, datele de care are nevoie, pe care apoi le supune unor prelucrari specifice ei. De altfel, însasi ordonarea informatiei economice în conturi, folosirea ei pentru determinarea unor indici si indicatori, subliniaza aceeasi functie statistica.

- functia de calcul este si ea expresiva, însasi controlul este un instrument de calcul, cu ajutorul caruia se urmareste existenta si miscarea elementelor patrimoniale, influenta operatiilor economice asupra elementelor patrimoniale, dar si asupra eficientei activitatii economice.

- functia de grupare si sistematizare a informatiei contabile se realizeaza prin mai multe mijloace. Astfel însasi faptul ca într-un cont se urmaresc elemente patrimoniale cu însusiri comune este un element de grupare, iar separarea cresterilor de scaderi realizat de cont este un element esential de sistematizare.

- functia de analiza si control este specifica conducerii unitatilor patrimoniale care, supravegheaza si urmareste cu atentie conturile, multe din ele permitând operativ activitati de analiza, ele pot indica daca directia de dezvoltare este cea mai buna, ce activitati au fost mai bine organizate si ce activitati au fost deficitare. În ce priveste controlul, atât organele de control din cadrul unitatii, cât si cele din afara ei, folosesc contul ca principal mijloc de control. Ele controleaza si programul de activitate, si bilantul si balantele etc., dar pâna la urma contul este cel care permite sa se afle, daca s-au respectat legile tarii, actele normative, financiar-contabile, instructiunile etc.

- functia contabila a conturilor este cea mai importanta dintre functiile sale, pentru motivul ca le înmanuncheaza pe toate celelalte. Functia contabila a conturilor înseamna stabilirea unui anumit mod, a anumitor reguli dupa care se efectueaza înregistrari în conturi, în raport de continutul economic al conturilor si de continutul economic al operatiilor înregistrate.

Formele de prezentare a conturilor În activitatea practica, se folosesc mai multe forme de prezentare grafica a conturilor, care deservesc mai bine, specificul activitatii economice din unitatile patrimoniale. Indiferent însa, de forma grafica de prezentare, contul trebuie sa contina elementele sale structurale, adica titlul, cele doua parti ale sale, rulajul, explicatia si soldul. Cele mai frecvent folosite dintre formele de prezentare grafica a contului sunt:

- forma unilaterala a contului are drept caracteristica faptul ca delimitarea dintre debit si credit, se înfaptuieste numai la nivel de sume, în rest existând coloane comune pentru un numar curent, data si explicatii. Iata spre exemplu contul "Materie prima" prezentat în forma unilaterala:

Contul "Materii prime"

În acest fel se efectueaza operatii zilnic si de mai multe ori pe zi.

Forma bilaterala a contului este destul de mult folosita si ea are drept caracteristica faptul ca delimitarea dintre debit si credit este totala, existând coloane distincte pentru fiecare parte în ce priveste data, explicatia si suma. Iata prezentat acelasi cont "Materii prime" în forma sa bilaterala:

Debit "Materii prime" Credit

Se vede limpede totala delimitare dintre debit si credit, de altfel însasi "T"-ul contului cu care se lucreaza în mod curent în contabilitate, este o schematizare a acestei forme bilaterale a contului.

Datorita cresterii numarului de operatii economice si deci a operatiilor ce trebuiesc înregistrate, cele doua parti ale contului la un moment dat s-au individualizat, fiecare realizându-se pe fise independente. Asa a aparut forma contului pe fise sau forma sah cum se mai numeste ea. În aceste conditii orice cont are doua rânduri la fise, una pentru debit si alta pentru credit, facând posibil ca la acelasi cont sa lucreze doua persoane. În plus forma aceasta a contului are si posibilitatea de a oferi informatii suplimentare ce privesc activitatile desfasurate, prin prezenta unei coloane multiple privind conturile corespondente. Iata spre exemplificare fisa pentru creditul contului "Furnizori":

CREDIT Contul "FURNIZORI"

3.4.2. Regulile de functionare ale conturilor

Contabilitatea dispune de mai multe procedee specifice ei prin care se realizeaza metoda sa de lucru unica în esenta ei. Pe de o parte bilantul care oglindeste situatia patrimoniala a unitatii la un moment dat si contul care serveste pentru înregistrarea operativa a activitatilor economice. Aceste doua procedee metodice sunt strâns legate unul de altul, se completeaza reciproc, se determina chiar. Daca bilantul mai este denumit a fi o contabilitate privita ca o stare pe loc, contul se poate considera si el a fi un bilant în continua miscare.

Bilantul, nu se întocmeste altfel, decât pe baza informatiei din conturi. Dupa ce bilantul a fost întocmit si a exercitat functia sa de informare cu privire la activitatea economica a unitatilor, el se descompune în conturi, asistam la fenomenul deductiei. Fiecare post bilantier este preluat de câte un cont, dându-se astfel posibilitatea urmaririi operative a activitatilor economice. Deci, în urma descompunerii bilantului apar conturile, tot atâtea conturi câte posturi bilantiere sunt, desi în practica unele posturi bilantiere sunt preluate de mai multe conturi, deoarece la întocmirea bilantului, posturile bilantiere respective s-au format, preluând informatia contabila din mai multe conturi.

Asa cum reiese din figura pe care o prezentam, în urma descompunerii bilantului apar doua clase de conturi, aceasta fiind un lucru deosebit.

O prima clasa, categorie de conturi apare în urma descompunerii partii stângi a bilantului, respectiv a activului. Aceste conturi se mai numesc conturi de activ. Deci, conturile de activ sunt conturile ce apar în urma descoperirii bilantului, preluând posturile bilantiere din partea stânga a acestuia, ele dupa continutul economic sunt conturi de active imobilizate, active circulante si procese economice sub forma de cheltuieli.

Cea de-a doua clasa, categorie de conturi sunt conturile de pasiv. Conturile de pasiv sunt conturile ce apar, în urma descompunerii bilantului, preluând posturile bilantiere din partea dreapta a bilantului. Dupa continutul economic, conturile acestuia de pasiv sunt conturi de surse, de procese economice sub forma de venituri si conturi de provizioane.

Reiese din cele prezentate, ca în contabilitate se lucreaza cu doua mari categorii de conturi, si anume conturi de activ si conturi de pasiv, care sunt total diferite, din punct de vedere al continutului si vom vedea ca difera total si din punct de vedere al functiei contabile.

Functia contabila a conturilor înseamna a se preciza modul cum sunt efectuate înregistrarile în conturi, deci modul cum se înregistreaza operatiile economice în conturi. Prin utilizarea conturilor timp îndelungat si ca urmare a aportului stiintific a numerosi reprezentanti ai gândirii contabile, s-au cristalizat patru reguli de functionare a conturilor, care sunt exact inverse la cele doua mari categorii de conturi, adica la conturile de activ, fata de conturile de pasiv.

Prima regula de functionare a conturilor se refera la modul în care conturile îsi încep functia contabila, respectiv la modul în care acestea preiau valoarea elementelor patrimoniale din bilant. Exista evident posibilitatea ca existentul posturilor bilantiere, sub aspect valoric, sa fie preluat în debit sau în credit. Continutul primei reguli de functionare a conturilor este:

Conturile de activ, încep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentele de activ, iar conturile de pasiv, încep sa functioneze prin a se credita, si se crediteaza cu existentele de pasiv.

Deci, conturile de activ, preiau valoarea posturilor bilantiere pe care le reprezinta, în partea lor stânga, adica în debit, deoarece asa realizeaza ele principiul separatiei si de altfel si în bilant se gasesc în partea stânga. Conturile de pasiv, preiau valoarea posturilor bilantiere pe care le reprezinta, în partea lor dreapta, adica în credit, deoarece asa realizeaza ele principiul separatiei si de altfel si în bilant se gasesc în partea dreapta.

Cea de-a doua regula de functionare a conturilor stabileste modul cum se înregistreaza în conturi operatiile care au ca efect cresterea elementelor patrimoniale, dat fiind alternativa ca valoare a acestor operatii sa fie înregistrata în partea stânga a conturilor, adica în debit, sau în partea lor dreapta, respectiv în credit. Mai întâi sa redam textul, continutul acestei reguli:

Conturile de activ, se debiteaza cu cresteri de activ, iar conturile de pasiv se crediteaza cu cresterile de pasiv. Continutul acestei reguli, respectiv baza ei rationala, o reprezinta efectul cresterilor asupra existentului. În mod normal, cresterile au ca efect, marirea proportiilor existentului, si atunci ele se vor înregistra în aceeasi parte a contului, unde se afla si existentul. Aceasta înseamna în debit la conturile de activ si în credit la conturile de pasiv.

De exemplu, sa presupunem ca trebuie sa înregistram în contabilitate, primirea de furnizori a unor obiecte de inventar în valoare de 400.000 lei.

Operatia consta în primirea unor cantitati de obiecte de inventar de la furnizori, care va face sa creasca elementul patrimonial denumit "Obiecte de inventar" si concomitent creste obligatia fata de furnizori, deci elementul patrimonial cu acelasi nume. În bilant, operatia va genera o modificare de volum în sensul cresterii de forma:

A + x = P + x,

în care:

+ x din Activ este postul bilantier "Obiecte de inventar"

+ x din Pasiv este postul bilantier "Furnizori".

Prin descompunerea bilantului, cele doua posturi bilantiere sunt preluate de doua conturi cu acelasi nume si este necesar sa urmarim cum vom înregistra suma de 400.000 lei în aceste conturi. Situatia în conturi este urmatoarea:

Rezulta ca a fost debitat contul "Obiecte de inventar", deoarece este un cont cu functie contabila de activ, a fost afectat în sensul cresterii si s-a folosit regula a doua de functionare a conturilor, potrivit careia ... "conturile de activ se debiteaza cu cresteri de activ ... " . În continuare reiese ca a fost creditat contul "Furnizori", deoarece este un cont de pasiv, afectat în sensul cresterii si s-a aplicat tot regula a doua de functionare a conturilor, potrivit careia ... "conturile de pasiv se crediteaza cu cresteri de pasiv".

Cea de a treia regula de functionare a conturilor stabileste modul cum se înregistreaza în conturi, operatiile economice care au ca efect scaderea elementelor patrimoniale, dat fiind alternativa ca, valoarea acestora sa se înregistreze în partea dreapta a conturilor sau în stânga lor. Mai întâi sa redam textul acestei reguli:

Conturile de activ, se crediteaza cu scaderi de activ, iar conturile de pasiv, se debiteaza cu scaderi de pasiv. Continutul acestei reguli, respectiv baza ei rationala, o reprezinta însasi principiul separatiei celor doua tipuri de modificari posibile, care a dus la forma grafica a contului ca o balanta. Pe baza principiului separatiei, scaderile, trebuiesc înregistrate în partea opusa a contului, opusa celeia în care sunt, existentul si cresterile. Aceasta înseamna în credit conturile de activ si în debit la conturile de pasiv.

Sa presupunem, spre exemplu ca unitatea patrimoniala achita un furnizor, pentru suma de 200.000 lei, cu disponibil din contul sau de la banca.

Operatia consta fireste în scaderea obligatiei fata de furnizor si concomitent scade si disponibilul de la banca. Deci, în bilant, operatia economica va genera o modificare de forma:

A - x = P - x

deci o modificare de volum în sensul scaderii în care:

- x din Activ este postul bilantier " Conturi la banci în lei"

- x din Pasiv este postul bilantier "Furnizori".

Prin descompunerea bilantului, cele doua posturi bilantiere sunt preluate de doua conturi cu acelasi nume, si este deci necesar sa urmarim cum vom înregistra suma de 200.000 lei în aceste conturi.

Situatia în conturi se prezinta astfel:

Rezulta ca a fost creditat contul "Conturi la banci în lei", deoarece este un cont cu functie contabila de activ, a fost afectat în sensul scaderii si s-a folosit regula a treia de functionare a conturilor, potrivit careia "... conturile de activ se crediteaza cu scaderi de activ ...". În acelasi timp se mai observa cum contul de activ "Conturi la banci în lei" înainte de aceasta operatie a avut un sold initial cel putin egal cu 2.000.000 lei. Nu putea avea loc operatia de plata a sumei de 2.000.000 lei, daca n-am fi avut în cont cel putin aceasta suma. În continuare, se constata cum contul "Furnizori" a fost debitat, deoarece este un cont de pasiv, afectat în sensul scaderii si se aplica tot regula a treia de functionare a conturilor, potrivit careia " ... conturile de pasiv, se debiteaza cu scaderi de pasiv ... ". Se remarca în acelasi timp, faptul ca acest cont "Furnizori", înainte de operatia economica înregistrata, a avut sold initial creditor, cel putin în valoare de 2.000.000 lei. A debita contul de pasiv "Furnizori", înseamna a înregistra scaderea unei obligatii, si evident ca nu putea sa scada o obligatie, decât daca ea ar fi existat.

Cea de a patra regula de functionare a conturilor se formuleaza în legatura cu modul cum acestea se prezinta la sfârsit de luna, respectiv cu soldul lor final. Deci, regula a patra de functionare a conturilor, ne precizeaza daca la sfârsit de luna, conturile îsi încheie activitatea cu sold final debitor, cu sold final creditor, sau se balanseaza. Mai întâi sa urmarim textul acestei reguli:

Conturile de activ, îsi încheie activitatea cu sold final debitor, sau se balanseaza. Conturile de pasiv îsi încheie activitatea cu sold final creditor, sau se balanseaza.

Motivatia rationala a regulei a patra de functionare a conturilor, este însasi continutul economic al celor doua parti a conturilor. La conturile de activ, în debit avem existentul si cresterile de activ, iar în credit scaderile de activ. Este limpede ca aceste conturi functioneaza de la stânga spre dreapta. Dintr-un activ, poate sa scada o parte din ceea ce exista, si atunci contul va avea sold final debitor, poate sa scada tot ceea ce exista, atunci contul se va balansa, dar nu poate avea sold creditor.

La conturile de pasiv, în credit avem existentul si cresterile de surse, iar în debit scaderile de surse. Este limpede ca aceste conturi functioneaza de la dreapta spre stânga. Dintr-un pasiv, poate sa scada o parte din ceea ce exista, si atunci contul va avea sold final creditor, poate sa scada tot ceea ce exista, atunci contul se va balansa, dar nu poate sa scada ceea ce nu exista, deci aceste conturi nu pot avea sold debitor.

Din cele prezentate, privind regulile de functionare ale conturilor, rezulta ca ele sunt opuse, inverse, la cele doua mari grupe de conturi, respectiv, la conturile de activ, fata de cele de pasiv. Asa cum stânga este opusa dreptei, asa dupa cum un taler al balantei, este opus celuilalt, asa cum drepturile unitatilor patrimoniale sunt opuse obligatiilor lor, tot astfel conturile care preiau posturile bilantiere din activ, sunt opuse ca mod de functionare, conturilor care preiau posturile bilantiere din pasiv.

Prezentând grupat, pentru cele doua mari categorii de conturi, regulile de functionare ale conturilor arata astfel:

Conturile de activ încep sa functioneze prin a se debita, cu existentele de activ, se mai debiteaza cu cresterile de activ, se crediteaza cu scaderile de activ, iar la sfârsit de luna au sold debitor, sau se balanseaza.

Debit "Conturi de activ" Credit

Conturile de pasiv încep sa functioneze prin a se credita, cu existentele de pasiv, se mai crediteaza cu cresterile de pasiv, se debiteaza cu scaderi de pasiv, iar la sfârsit de luna , au sold final creditor, sau se balanseaza.

Debit "Conturi de pasiv" Credit

Cele mai multe conturi, de fapt marea lor majoritate, se comporta fidel acestor patru reguli de functionare, motiv pentru care se si numesc conturi monofunctionale. Deci, se lucreaza în contabilitate cu "Conturi monofunctionale de activ" si respectiv, "Conturi monofunctionale de pasiv".

În contabilitate exista si o alta categorie de conturi, care se numesc conturi bifunctionale, relativ putine la numar dar deosebit de importante. }i aceste conturi bifunctionale, sunt asimilate în principiu, fie conturilor de activ, fie celor de pasiv. Numai ca prezinta exceptii la una sau doua din regulile de functionare ale conturilor, astfel:

- Conturi bifunctionale asimilate ca functie contabila conturilor de activ, caracterul bifunctional fiind dat de exceptia prezentata la regula a patra de functionare a conturilor. Aceasta înseamna ca la sfârsit de luna, aceste conturi îsi pot încheia activitatea fie cu sold final debitor, ceea ce ar fi normal, dar ele îsi pot încheia activitatea si cu sold final creditor, ceea ce este exceptie si le imprima caracter de cont bifunctional. Este cazul contului "Conturi la banci în lei" care, de regula se prezinta la sfârsit de an cu sold final debitor, semnificând suma pe care unitatea o mai are în contul ei de la banca. Este însa posibil ca între unitatea patrimoniala si banca sa se încheie un contract, potrivit caruia, unitatea poate sa continue sa faca plati si dupa ce nu mai are bani în contul sau, desigur pâna la o anumita limita. În acest caz, evident "Conturi la banci în lei" are sold creditor, ceea ce semnifica un anumit fel de credite luate de unitate de la banca, asa numitele "credite pentru plati".

- Conturi bifunctionale asimilate ca functie contabila conturilor de pasiv, caracterul bifunctional fiind dat de exceptiile prezentate la regulile unu si patru. Aceasta înseamna ca ele îsi pot începe functia contabila prin creditare, ceea ar fi normal, dar uneori îsi pot începe activitatea la începutul lunii si cu sold initial debitor, ceea ce este exceptie si le determina caracterul de cont bifunctional. La fel, la sfârsit de luna ele pot avea sold final creditor ceea ce ar fi normal, dar uneori pot prezenta si sold final debitor, ceea ce este exceptie. este cazul contului "Profit si pierdere" care în cazul în care luna anterioara s-a încheiat cu pierderi, îsi începe activitatea cu sold initial debitor, iar daca activitatea din perioada expirata s-a încheiat cu profit, va avea desigur sold creditor.

3.4.3. Dubla înregistrare a operatiilor economice în conturi si corespondenta conturilor

Dubla înregistrare sau contabilitatea în partida dubla, reprezinta piatra de temelie a modului de a gândi contabil. În stadiile timpurii ale contabilitatii, se folosea simpla înregistrare sau contabilitatea în partida simpla. În acest stadiu, înregistrarea operatiilor economice erau efectuate într-un singur cont, cronologic, asa cum s-a aratat folosindu-se contul în forma sa aritmetica. Viata economica însa s-a dezvoltat, mai ales în unele orase, de pe teritoriul actualei Italii, ca de exemplu Venetia, Genova, Pisa si altele. În aceste orase, ca de altfel si în "Hansele" germane, apar operatii curente comerciale si de banca, care se extind rapid si dovedesc insuficienta modului existent de înregistrarea, respectiv a simplei înregistrari, respectiv a contabilitatii în partida simpla. În aceste conditii, asa cum reiese din dovezile materiale gasite, înca de prin secolul XI si mai ales în secolul XII, apar forme de contabilitate perfectionate. Asa încep sa se practice alte sisteme de urmarire a operatiilor economice care cu timpul au primit si o denumire caracteristica si anume "Doppia Scrittura", ceea ce în traducere înseamna "Dubla înregistrare". Cel mai vechi registru gasit, în care s-au efectuat înregistrari în acest fel, dateaza din secolul XII lea si provine din Venetia. Sunt însa motive sa se creada ca, acest sistem de înregistrare se folosea mult mai devreme.

Modul de înregistrare dubla, a fost prezentat pentru prima data de Luca Paciolo, cel care considera a fi întemeietorul contabilitatii. Este o prezentare de înalta tinuta stiintifica, dar autorul ei recunoaste, ca nu el a inventat "Doppia Scrittura", ci nu face altceva decât sa descrie un mod de înregistrare a operatilor economice, care se practica pe timpul sau în cetatile Venetiei si altele. De altfel, el si denumeste acest mod de înregistrare a fi "La moda di Vinegia".

Aparitia sistemului de înregistrare în partida dubla, nu trebuie înteles ca o perfectionare a înregistrarii în partida simpla, ci ca o schimbare esentiala, de continut. La început, dubla înregistrare se aplica izolat, aproape spontan, concomitent cu înregistrarea în partida simpla care era preferata. Mult mai târziu, prin secolul XVIII, dubla înregistrare este fundamentata din punct de vedere stiintific de ilustrii reprezentanti ai gândirii contabile cum ar fi Jacques Savory care în anul 1775 scrie lucrarea "La parfait negociant" sau celebrul V. Colbert care în anul 1773 scrie lucrarea "L'ordonance" si altii.

Trecerea de la simpla înregistrare, la dubla înregistrare, a reprezentat un salt calitativ în continutul contabilitatii, în rolul pe care acesta îl are în unitatile patrimoniale, înregistrarile contabile au câstigat în realism si în rationalitate. Numai în urma acestor schimbari de conceptie ce vizeaza studiul si practica contabilitatii, aceasta devine instrument de conducere rationala, stiintifica.

Specific contabilitatii în partida simpla, este înregistrarea operatiilor economice, zilnic, însa în conturi separate, izolate, fapt care îngreuna cunoasterea operatiilor înregistrate si controlul asupra activitatii. Trecerea la dubla înregistrare, înseamna obligatia ca orice operatie economica sa fie înregistrata în cel putin doua conturi, însa în sens invers, respectiv concomitent în debitul unui cont si în creditul altui cont. În raport de continutul operatiilor economice înregistrate, cele doua conturi care iau parte la dubla înregistrare, pot fi ambele conturi de activ, pot fi ambele conturi de pasiv, sau unul de activ si altul de pasiv, tinând seama si de continutul economic al conturilor.

Pornind de la cele patru tipuri de modificari bilantiere care pot fi generate de operatiile economice, se vor constitui patru tipuri fundamentale ale dublei înregistrari astfel:

- Primul tip fundamental al dublei înregistrari se formeaza pornind de la modificarea de structura în activ, reprezentata prin ecuatia A + x - x = P. Prin descompunerea bilantului, cele doua posturi bilantiere sunt preluate de doua conturi cu acelasi nume. Deci, operatia economica se va înregistra în doua conturi, iar pe baza regulilor de functionare ale conturilor:

- Contul de activ afectat în sensul cresterii, se va debita pe baza regulii a doua de functionare a conturilor.

- Contul de activ afectat în sensul scaderii, se va credita pe baza regulii a treia de functionare a conturilor.

Reiese ca primul tip fundamental al dublei înregistrari, consta în înregistrarea operatiei economice concomitent în debitul unui cont de activ si în creditul altui cont tot de activ. Operatia economica a fost înregistrata în doua conturi însa în sens invers, asa cum este esenta dublei înregistrari.

- Al doilea tip fundamental al dublei înregistrari se formeaza pornind de la cea de a doua modificare bilantiera, de structura de pasiv, reprezentata prin ecuatia A = P + x - x. Prin descompunerea bilantului în conturi, cele doua posturi bilantiere sunt preluate de doua conturi cu acelasi nume, în care se va înregistra operatia economica astfel:

- Contul de pasiv care creste, se va credita pe baza regulii a doua de functionare a conturilor;

- Contul de pasiv care scade, se va debita, pe baza regulii a treia de functionare a conturilor.

Reiese ca avem dubla înregistrare, deoarece operatia a fost înregistrata în doua conturi si în sens invers. Deci, cel de al doilea tip fundamental al dublei înregistrari consta, în înregistrarea operatiei economice, concomitent, în creditul unui cont de pasiv, si în debitul altui cont tot de pasiv.

- Al treilea tip fundamental al dublei înregistrari a operatiilor economice în conturi, porneste de la al treilea tip de modificari bilantiere, respectiv modificarea de volum în sensul cresterii, reprezentata prin ecuatia A + x = P + x. Prin descompunerea bilantului, cele doua posturi bilantiere, sunt preluate de doua conturi cu acelasi nume, în care valoarea operatiei economice se va înregistra astfel:

- Contul de activ care creste, se va debita, pe baza regulii a doua de functionare a conturilor.

- Contul de pasiv care creste, se va credita, pe baza regulii a doua de functionare a conturilor.

Reiese ca avem dubla înregistrare, deoarece operatia a fost înregistrata în doua conturi si în sens invers. Deci, cel de al treilea tip fundamental al dublei înregistrari consta, în înregistrarea operatiei economice, concomitent, în debitul unui cont de activ si în creditul unui cont de pasiv.

- Al patrulea tip fundamental al dublei înregistrari a operatiilor economice în conturi porneste de al patrulea tip de modificare bilantiera, respectiv, modificarea de volum în sensul scaderii, reprezentata prin ecuatia A - x = P - x. Prin descompunerea bilantului, cele doua posturi bilantiere sunt preluate de doua conturi cu acelasi nume, în care valoarea operatiei economice se va înregistra astfel:

- Cont de activ care scade, se va credita, pe baza regulii a treia de functionare a conturilor.

- Cont de pasiv care scade, se va debita pe baza regulii a treia de functionare a conturilor.

Reiese ca avem dubla înregistrare, deoarece operatia a fost înregistrata în doua conturi si în sens invers. Deci, cel de al patrulea tip fundamental al dublei înregistrari consta, în înregistrarea operatiei economice, concomitent, în creditul unui cont de activ si în debitul unui cont de pasiv.

În unitatile patrimoniale, au loc însa, adesea, operatii economice complexe, care antreneaza mai mult decât doua elemente patrimoniale, deci vor fi folosite mai mult decât doua conturi, unele de activ, altele de pasiv. În aceste conditii, pornind de la tipurile fundamentale ale dublei înregistrari, se vor forma tipuri derivate ale acestora, astfel:

a) + cont activ, îi poate corespunde: - cont activ + cont pasiv

Deci, unei cresteri într-un cont de activ, adica unei debitari a unui cont de activ, îi corespunde o creditare a altui cont de activ, sau o creditare a unui cont de pasiv.

b) - cont activ, îi poate corespunde: + cont activ

- cont pasiv

Deci, unei scaderi într-un cont de activ, adica unei creditari a unui cont de activ, îi corespunde o debitare a unui cont de activ, sau o debitare a unui cont de pasiv.

c) + cont pasiv, îi poate corespunde: - cont pasiv

+ cont activ

Deci, unei cresteri într-un cont de pasiv, adica unei creditari într-un cont de pasiv, îi corespunde o debitare într-un alt cont de pasiv, sau o debitare a unui cont de activ.

d) - cont pasiv, îi poate corespunde: + cont pasiv

- cont activ

Deci, unei scaderi într-un cont de pasiv, deci, unei debitari a unui cont de pasiv, îi corespunde o creditare a unui alt cont de pasiv, sau o creditare a unui cont de activ.

Dubla înregistrare a operatiilor economice în conturi, determina stabilirea unor importante legaturi reciproce între conturi. Ea permite verificarea exactitatii înregistrarii operatiilor economice si face sa creasca valoarea informationala a contabilitatii. Dubla înregistrare a operatiilor economice în conturi, a format în decursul timpului, obiectul unor intense cercetari stiintifice. Dupa unii cercetatori, printre care profesorii Schneber, Leinter, românii D. Voina si I. Evian si altii notiunea de contabilitate în partida dubla, sau dubla înregistrare, are pe de o parte caracter traditional, istoric, care consta în faptul ca din punct de vedere al formei, orice operatie economica se înregistreaza în cel putin doua conturi si în sens invers. Pe de alta parte, se considera faptul ca dubla înregistrare a operatiilor economice în conturi, mai înseamna si un dublu calcul, pe de o parte un calcul al situatiei, al nivelului elementului patrimonial în urma operatiei economice ce a avut loc, iar pe de alta parte, un calcul al rezultatelor activitatii economice, respectiv influenta activitatii economice desfasurate asupra eficientei activitatii economice.

Corespondenta conturilor

Cunoscând esenta principiului dublei înregistrari a operatiei economice în conturi, se ajunge firesc la concluzia ca în conditiile dublei înregistrari, conturile nu functioneaza izolat, rupte unele de altele, ci între conturi exista legaturi organice, ce se stabilesc pentru înregistrarea operatiilor economice. Legaturile care se stabilesc între conturi, în vederea înregistrarii operatiilor economice, poarta denumirea de corespondenta a conturilor, iar conturile care iau parte la aceste înregistrari, se numesc conturi corespondente.

În conditiile contabilitatii în partida dubla, toate conturile sunt corespondente, deoarece însasi esenta acesteia înseamna înregistrarea oricarei operatii economice în cel putin doua conturi si în sens invers. Corespondenta conturilor se realizeaza, pe baza rationamentului specific contabilitatii, pentru fiecare operatie în parte. În raport de continutul operatiilor economice care trebuiesc înregistrate si de felul conturilor, corespondenta lor poate fi:

a) Corespondenta între conturile de activ, în cadrul careia un cont de activ se debiteaza si alt cont tot de activ se crediteaza. Cu ajutorul unor astfel de corespondente se înregistreaza operatii economice care modifica structura activului;

b) Corespondenta între conturi de pasiv, în cadrul careia un cont de pasiv se crediteaza, si alt cont tot de pasiv se debiteaza. Cu ajutorul unor astfel de corespondente, se înregistreaza operatii economice care au ca efect modificari în structura pasivului bilantului;

c) Corespondenta între conturi de activ si conturi de pasiv, în care un cont de activ se debiteaza si un cont de pasiv se crediteaza. Cu ajutorul unor astfel de corespondente se înregistreaza operatii economice care au ca efect cresterea volumului patrimoniului.

d) Corespondenta între conturi de activ si conturi de pasiv, în care un cont de activ se crediteaza si un cont de pasiv se debiteaza. Cu ajutorul acestor corespondente se înregistreaza operatii economice care au ca efect scaderea patrimoniului agentului economic.

La înregistrarea operatiilor economice, pot lua parte si mai mult de doua conturi. În aceste conditii, când sunt mai multe conturi corespondente, se respecta anumite reguli. Astfel, unui cont care se debiteaza îi poate corespunde mai multe conturi care se crediteaza, cu conditia ca din punct de vedere valoric, suma cu care se debiteaza contul în cauza sa fie egala cu totalul sumelor conturilor care s-au creditat. Acelasi lucru si în situatia inversa. Este posibil ca unui cont care se crediteaza sa-i corespunda mai multe conturi care se debiteaza, însa cu respectarea aceleiasi conditii ca suma contului care se crediteaza sa fie egala cu totalul sumelor conturilor care se debiteaza.

Pornind de la notiunea de corespondenta a conturilor, se ajunge la concluzia ca în contabilitate, toate conturile sunt conturi corespondente. Sunt totusi un numar relativ mic de conturi, care functioneaza în partida simpla, deci nu sunt conturi corespondente. Ele se numesc conturi speciale sau conturi în afara bilantului.

Caracterul general al corespondentei conturilor nu trebuie înteles în mod absolut. Este adevarat ca cea mai mare parte din conturi sunt conturi corespondente, dar aceasta nu înseamna ca fiecare cont corespondeaza obligatoriu cu toate celelalte. În raport de continutul lor economic, si de continutul economic al operatiilor înregistrate, un cont poate avea foarte multe corespondente, cum ar fi contul "Casa în lei", sau contul "Profit si pierdere" sau pot avea relativ putine corespondente, cum ar fi contul "Mijloace fixe" si altele.

Ceea ce caracterizeaza corespondenta conturilor în tara noastra, si în majoritatea tarilor lumii, este faptul ca ea nu se stabileste prin hotarârea personala a celor ce lucreaza în contabilitate, ci este stabilita de regula de Ministerul Finantelor, din tarile respective, fiind unica si obligatorie, pentru toti agentii economici. Asa se face, încât aceeasi operatie economica, se înregistreaza în aceleasi conturi, de catre toate unitatile patrimoniale, indiferent de ramura în care actioneaza, sau de zona geografica în care exista. Acelasi Minister al Finantelor, stabileste corespondente pentru noile conturi ce apar, sau modifica corespondentele existente, atunci când se considera ca nu mai corespund, sau ca alte corespondente sunt mai potrivite.

3.4.4 Conturile sintetice si conturile analitice

Elementele patrimoniale ale unitatilor, ca si procesele economice pe care acestea le organizeaza, se deosebesc si din punct de vedere al omogenitatii lor, ceea ce determina deosebiri din acest punct de vedere si între conturi. Unele conturi, au un continut omogen, astfel încât informatia ce se obtine din aceste conturi este suficienta pentru fundamentarea deciziilor. Asa de exemplu, contul "Casa în lei", sau "Conturi la banci în lei" fac parte din aceasta categorie. Sunt însa si alte conturi, care au un continut economic eterogen, astfel încât informatia cuprinsa în cont, desi utila nu este suficienta, este necesar a se detine informatii în plus.

Asa de exemplu contul "Materii prime" sa zicem la o unitate de confectii. Din contul respectiv, se constata ca unitatea are materie prima, într-o anumita valoare, ca a primit sau ca a consumat materie prima. Dar o unitate de confectii nu are numai o materie prima sa zicem stofa de paltoane, ci mai are si stofa de costume, care si ea este materie prima si înca altele. În momentul în care se primeste sau se consuma, nu este indiferent ce fel de materie prima a fost consumata de exemplu. Din acest motiv informatia cuprinsa în contul "Materii prime" nu este suficienta, sunt necesare informatii în plus, deci o detaliere a contului respectiv, în cazul luat de exemplu contul "Materii prime", dar situatia se repeta si al alte conturi.

Având în vedere omogenitatea continutului lor, în contabilitate, se folosesc doua categorii de conturi: conturi sintetice si conturi analitice.

Conturile sintetice sunt acele conturi care se folosesc pentru a înregistra elemente patrimoniale individuale, sau grupe de fenomene si procese economice, cu însusiri comune. Astfel de exemplu, în contul sintetic "Casa în lei" se exprima un element patrimonial individual, pe când în contul "Materii prime" se exprima o grupa de elemente patrimoniale cu aceasta menire.

Conturile sintetice exprima genul fenomenelor, ele sunt conturi de baza ale contabilitatii. Prin preocuparea Ministerului Finantelor, ele au o denumire unica si obligatorie, au un continut unic si obligatoriu si evident expresie baneasca. Folosirea conturilor sintetice pentru reflectarea activitatii economice din unitati, a dus la aparitia notiunii de contabilitate sintetica, prin acesta întelegându-se înregistrarea activitatilor economice, folosind conturi sintetice.

Rezulta ca fiecare element patrimonial este urmarit cu ajutorul unui cont sintetic, care pentru individualizare poarta denumirea de cont sintetic de gradul I. În contabilitate, se foloseste deci un numar relativ mare de conturi sintetice de gradul I, corespunzator numarului relativ mare de elemente patrimoniale ce pot exista.

Unele conturi sintetice de gradul I, au un continut economic eterogen dar general, în sensul ca se regaseste în economia oricarui agent economic (sau la foarte multi agenti economici). În cadrul acestor conturi sintetice de gradul I, se formeaza un numar de conturi sintetice de gradul II, care permit sa se urmareasca mai bine elementele patrimoniale respective. De exemplu, contul sintetic de gradul I "Conturi curente la banci" se dezvolta în conturi sintetice de gradul II, astfel:

- Contul "Conturi la banci în lei";

- Contul "Conturi la banci în devize";

- Contul "Sume în curs de decontare".

Un alt exemplu, contul sintetic de gradul I "Asigurari sociale" se dezvolta în conturi sintetice de gradul II, astfel:

- Contul "Contributia unitatii la asigurarile sociale";

- Contul "Contributia personalului pentru pensia suplimentara".

Astfel, sunt destul de multe conturi sintetice de gradul I, care au structura de gradul II. Relatia dintre contul sintetic de gradul I si conturile sintetice de gradul II, trebuiesc întelese ca relatii între Contul sintetic de gradul I si Conturile sale sintetice de gradul II. Nu exista deci conturi sintetice de gradul II, independente, ci ele se formeaza în interiorul unor conturi sintetice de gradul I, al caror continut economic îl dezvolta, pentru a-l analiza si urmari.

Conturile sintetice de gradul II, sunt si ele conturi cu denumire unica si obligatorie, stabilita de Ministerul Finantelor, au continut unic si obligatoriu pentru toti agentii economici si desigur au expresie valorica, ceva mai mult, pentru o identificare clara, conturile sintetice de gradul II au si un simbol cifric format din patru cifre, spre deosebire de conturile sintetice de gradul I, al caror simbol cifric, are trei cifre.

Conturile analitice reprezinta cea de a doua categorie de conturi cu care se lucreaza în contabilitate si reprezinta tot o dezvoltare a continutului economic al unor conturi sintetice de gradul I, sau de gradul II, al caror continut însa difera în raport de specificul unitatii. Asa de exemplu, contul sintetic de gradul I "Materii prime" are un continut ce difera de la o unitate la alta. Unele sunt materiile prime la unitati din siderurgie, altele sunt în industria confectiilor etc.

Evident ca nu este posibil în acest caz, sa se stabileasca de catre Ministerul Finantelor, cum sa se dezvolte în profunzime acest cont sintetic de gradul I. Acest lucru va fi efectuat de fiecare agent economic, în raport de specificul sau. Astfel, în industria confectiilor la acest cont se vor constitui conturi analitice de felul: stofa pentru costume, stofa pentru paltoane etc. La fel se pun problemele si pentru contul sintetic de gradul I "Furnizori" sau "Clienti" etc.

Deci, relatia dintre conturile sintetice si conturile analitice, trebuie privita ca o relatie dintre contul sintetic de gradul I sau II, care are un continut economic ce difera de la o unitate la alta, si conturile analitice care se formeaza pentru a dezvolta continutul respectivului cont. Deci, nu exista conturi analitice de sine statatoare, ci ele se formeaza în interiorul unor conturi sintetice de gradul I sau II.

Folosirea conturilor analitice, reprezinta o necesitate pentru contabilitate, cu ajutorul lor se obtin informatii mai multe necesare fundamentarii deciziilor. Contabilitatea care se realizeaza cu ajutorul lor se numeste contabilitatea analitica. Caracteristic este faptul ca nu se pot face înregistrari între conturi analitice, sau între un cont sintetic si un cont analitic. Atunci când este necesar a se folosi pentru înregistrari conturi analitice, este obligatoriu de precizat si contul sintetic caruia apartine.

Este de asemenea caracteristic faptul ca, înregistrarile efectuate cu ajutorul conturilor analitice, folosesc obligatoriu etalonul banesc. Exista însa conturi analitice care folosesc numai etalonul banesc, de exemplu analiticele contului sintetic de gradul I "Furnizori", dar sunt si conturi analitice în care înregistrarile se efectueaza atât în etalon banesc, cât si în etalon natural, asa se întâmpla cu analiticele contului "Materii prime", spre exemplu si cu multe altele.

Necesitatea obtinerii de informatii suplimentare, poate determina adâncirea dezvoltarii în analitic a unor conturi sintetice de gradul I, care îsi formeaza astfel structura analitica de gradul II, de gradul III etc.

Evident ca între contul sintetic de gradul I si conturile sale analitice sunt o seama de relatii, din punct de vedere al continutului economic. Astfel, din punct de vedere contabil, asa cum este contul sintetic de gradul I, respectiv cont de activ sau cont de pasiv, tot asa sunt si analiticele sale, deci vor functiona dupa aceleasi reguli.

Din punct de vedere al continutului economic, exista de asemenea o relatie, respectiv, continutul economic al contului sintetic, trebuie sa fie egal cu continutul economic al conturilor sale analitice. De altfel, aceasta relatie se verifica frecvent în contabilitate, de regula la sfârsit de luna, urmarindu-se respectarea urmatoarelor corelatii:

a) - Soldul initial al contului sintetic trebuie sa fie egal cu suma soldurilor initiale ale conturilor sale analitice:

b) - Rulajul debitor al contului sintetic trebuie sa fie egal cu suma rulajelor debitoare ale conturilor sale analitice:

c) - Rulajul creditor al contului sintetic trebuie sa fie egal cu suma rulajelor creditoare ale conturilor sale analitice:

d) - Soldul final al contului sintetic trebuie sa fie egal cu suma soldurilor finale ale conturilor sale analitice.

Aceste corelatii se verifica cu ajutorul unei lucrari specifice compartimentelor de contabilitate, care se numeste "Balanta de verificare analitica", un tabel în care pe rânduri sunt însirate conturile analitice, iar pe coloane, soldul initial, rulajul debitor, rulajul creditor si soldul final. De exemplu:

Balanta de verificare analitica a contului "Materii prime"

Este evident ca totalurile balantei trebuie sa corespunda cu totalurile similare ale contului sintetic.

3.4.5 Analiza contabila, articolul si formula contabila

Analiza, este un important procedeu metodic cu caracter general, în sensul ca este folosita de catre toate stiintele, pentru cunoasterea obiectului lor. În esenta, analiza consta în descompunerea fenomenului în partile sale componente, în scopul cunoasterii legaturilor care guverneaza existenta si miscarea sa.

Analiza este un procedeu metodic general, dar folosit în cadrul fiecarei stiinte, capata forma si continut particular, deoarece una este analiza matematica, alta este analiza chimica si cu totul alta este analiza contabila.

Deci, analiza contabila este un procedeu metodic, deosebit de important, folosit în contabilitate în mod obligatoriu, înainte ca operatiile economice sa fie înregistrate. Nici o operatie economica nu trebuie înregistrata, decât dupa ce în prealabil a fost supusa analizei contabile. Ea se bazeaza pe trecerea de la general la particular, în cadrul careia, din înlantuirea logica a unor judecati, rezulta în mod necesar o judecata noua, sub forma de concluzie, prezentata într-o forma caracteristica, numita formula contabila.

Analiza contabila pretinde parcurgerea a patru etape, dupa ce fenomenul economic, sau operatiunea economica a fost consemnata în documente de evidenta caracteristice.

Prima etapa a analizei contabile, consta în cunoasterea operatiei economice ce urmeaza a fi înregistrata în contabilitate, a drepturilor si obligatiilor pe care aceasta le genereaza, deci în general, modul cum aceasta operatie economica afecteaza patrimoniul unitatii. Înca din aceasta etapa, trebuie sa se aiba în vedere, ca orice operatie economica, afecteaza cel putin de doua ori patrimoniul.

A doua etapa a analizei contabile, pretinde cunoasterea modului cum operatia economica modifica bilantul unitatii patrimoniale, cu precizarea posturilor bilantiere afectate si desigur modul cum sunt afectate. Trebuie avut în vedere si de aceasta data, faptul ca operatia economica genereaza una dintre cele patru tipuri de modificari posibile, respectiv modificarea de structura în activ, modificare de structura în pasiv, modificare de volum în sensul cresterii si modificare de volum în sensul scaderii.

A treia etapa a analizei contabile, consta în precizarea conturilor corespondente, a sensului si valoarea cu care acestea sunt afectate. În conditiile dublei înregistrari a operatiilor economice în conturi, în etapa aceasta trebuie precizate cel putin doua conturi corespondente. Sunt însa si operatii mai complexe, la care participa, mai mult de doua conturi corespondente.

A patra etapa a analizei contabile consta în prezentarea solutiei contabile, într-o forma originala, specifica numai contabilitatii, care se numeste FORMULĂ CONTABILĂ.

Formula contabila, se scrie sub forma unei egalitati, respectiv sub forma unei ecuatii, în stânga egalitatii, se afla contul sau conturile care se debiteaza, iar în dreapta se afla contul sau conturile care se crediteaza.

La întocmirea formulei contabile, iau parte de cele mai multe ori, doar doua conturi: unul care se debiteaza si se afla în partea stânga a egalitatii, si altul care se crediteaza si se afla în partea dreapta a egalitatii. Suma se scrie în partea dreapta si înseamna ca ambele conturi sunt afectate cu aceasta suma. Acest tip de formula contabila, se numeste FORMULA CONTABILĂ SIMPLĂ si are modelul:

Cont "A" = Cont "B" Suma

Reiese ca a fost debitat contul "A", deoarece se afla înscris în stânga egalitatii si a fost creditat contul "B", deoarece se afla în dreapta egalitatii.

Exista însa operatii economice mai complexe, la care iau parte mai multe elemente patrimoniale si deci, care trebuiesc înregistrate în mai multe conturi corespondente. Formulele contabile care se întocmesc în acest caz, se numesc FORMULE CONTABILE COMPUSE. În acest caz, unui cont care se afla într-o parte a egalitatii i se opun doua sau mai multe conturi, aflate în partea cealalta, cu conditia respectarii egalitatii. Aceasta înseamna ca valoarea cu care s-a înregistrat un cont, aflat într-o parte e egalitatii, sa fie egala cu suma valorilor conturilor din partea opusa. În aceste conditii, reiese clar ca exista doua modele de formule contabile compuse, astfel:

"Cont "A" = % Suma totala

Cont "B" Suma

Cont "Y" Suma

Deci, unui cont care se debiteaza i se opun mai multe conturi care se crediteaza, cu conditia respectarii egalitatii din punct de vedere valoric. În acest caz, în partea unde sunt mai multe conturi se scrie semnul "%", care în contabilitate înseamna urmatoarele conturi".

Al doilea model de formula contabila compusa are forma:

% = Cont "B" Suma totala

Cont "C" Suma

Cont "B" Suma

În unele lucrari de contabilitate, se practica si un alt model de formula contabila, în care termenii articolului se înscriu unul sub altul, în dreptul lor în dreapta se trece si suma, iar în stânga, în dreptul fiecarui cont se trece dupa caz, litera "D", semn ce a fost debitat, sau litera "C", semn ca a fost creditat, astfel:

D Cont "X" Suma

C Cont "Y" Suma

Consideram ca primul mod de a prezenta formula contabila, sub forma de egalitate, este mai expresiva, de altfel se foloseste în marea majoritate a cazurilor. Dupa cum în matematica reprezentarea marimilor prin simboluri, figuri sau linii, se face cu multa grija, pentru a reda cât mai sugestiv legaturile reciproce dintre fenomene, tot astfel în contabilitate, trebuie sa existe preocupare pentru ca formulele contabile, care rezulta din siruri întregi de rationamente, sa apara într-o forma cât mai expresiva, sa fie redate cu multa acuratete si în deplin acord cu cerintele logicii.

În activitatea practica, solutia contabila apare însa sub forma ARTICOLELOR CONTABILE, care cuprind formula contabila si în plus data când a avut loc operatia economica, o succinta explicatie, dar semnificativa, documentul care a stat la baza înregistrarii si semnatura persoanei care l-a întocmit si care poarta raspunderea pentru corectitudinea lui.

Articolele contabile se întocmesc de multe ori direct pe documentele de evidenta economica, pe care se aplica o stampila care contine egalitatea caracteristica si loc rezervat pentru data si semnatura. Operatia se numeste "CONTAREA DOCUMENTELOR" explicatia se gaseste în însasi documentul contat. În alte situatii, pentru întocmirea articolelor contabile, se întocmeste un document caracteristic, numit "NOTA CONTABILĂ", document tipizat, care contine elementele articolului contabil astfel:

NOTA DE CONTABILITATE

Data operatiei: zi, luna, anul ...

Analiza contabila, ocupa un loc deosebit în teoria si practica contabila, reprezinta modul de formare a gândirii contabile. Desi reprezinta un procedeu metodic valoros si indispensabil, analiza contabila are si anumite limite, ce provin tocmai din faptul ca, ea se realizeaza dupa ce activitatea economica s-a desfasurat si nu se mai poate interveni asupra ei.

În practica, prin repetarea acelorasi operatii economice, se ajunge la a se sari peste anumite etape, trecându-se direct la scrierea articolului contabil. Aceasta nu înseamna renuntarea la analiza, ci presupunerea unor etape ale sale.

Efectuarea analizei contabile, presupune un grad înalt de pregatire profesionala, motiv pentru care este efectuata de specialisti cu cea mai mare experienta.

Spre exemplificare sa luam ca exemplu, primirea de materii prime de la furnizori, în valoare de 4.000.000 lei. Analiza contabila a acestei operatii economice se face astfel:

Etapa 1 - Operatia consta în primirea de materie prima de la furnizori, ceea ce va face sa creasca cantitatea de materie prima de care dispune unitatea, dar concomitent creste si obligatia fata de furnizori.

Etapa 2 - În bilant operatia genereaza o modificare de volum în sensul cresterii, de forma:

A + x = P + x

în care:

+ x din Activ este postul bilantier "Materii prime"

- x din Pasiv este postul bilantier "Furnizori".

Etapa 3 - Conturile corespondente sunt:

Contul "Materii prime" care fiind un cont de activ, afectat în sensul cresterii, pe baza regulii a doua de functionare a conturilor se va debita.

Contul "Furnizori", care fiind un cont de pasiv, afectat în sensul cresterii, pe baza regulii a doua de functionare a conturilor, se va credita.

Etapa 4 - Formula contabila va fi:

Articolele contabile, din punct de vedere al operatiilor economice care le înregistreaza, sunt: articolele contabile curente si articolele contabile de rectificare.

Articolele contabile curente, sunt cele care se întocmesc pentru înregistrarea activitatilor curente, organizate de agentii economici zi de zi. În aceasta categorie fac parte marea majoritate a articolelor contabile întocmite de unitatile patrimoniale.

Articolele contabile de rectificare, se întocmesc, asa cum se si numesc, pentru a corecta unele greseli de înregistrare. Celelalte elemente ale articolului contabil nu ridica probleme, asa ca ne ocupam de formulele contabile de rectificare. Acestea sunt si ele, la rândul lor tot de doua feluri: formule contabile de rectificare în negru sau stornare în negru, cum se mai numesc, si formule contabile de rectificare în rosu sau stornare în rosu.

Articolele contabile de rectificare în negru, se folosesc destul de frecvent si constau în repetarea formulei contabile initiale, considerata gresita, cu termenii inversati. Aceasta înseamna ca trebuie creditat contul care a fost debitat si trebuie debitat contul care a fost creditat, de exemplu, sa presupunem ca pentru a înregistra primirea de materie prima de la furnizori, s-a întocmit gresit formula contabila:

Aceasta formula trebuie corectata si pentru aceasta se foloseste stornarea în negru. Se va întocmi aceeasi formula contabila cu termenii inversati, adica:

Este clar ca, formula contabila ulterioara o anuleaza pe prima, contul "Produse finite" care fusese debitat, acum se crediteaza, iar contul "Furnizori", care a fost creditat, acum se debiteaza.

Este posibil ca ulterior, sa se întocmeasca formula contabila corecta, adica:

Articolele contabile de rectificare în rosu se întocmesc în cazurile în care s-au facut greseli de întocmire a unor formule contabile, dar nu se poate folosi stornarea în negru, pentru a nu denatura continutul economic al unor conturi. Sa luam spre exemplu plata salariilor, pentru care a fost întocmita gresit formula contabila:

Este o formula contabila gresita deoarece trebuia folosit contul "Personal - salarii datorate". Daca am folosi stornarea în negru, aceasta ar însemna sa debitam contul "Casa", si aceasta ar permite concluzia ca s-au încasat bani în casierie, ceea ce nu este adevarat. Deci, s-ar denatura continutul economic al contului "Casa". În aceste conditii se face apel la stornarea în rosu. Aceasta consta, în repetarea formulei contabile gresite, cu termenii înscrisi identic ca si prima data, numai ca suma se trece în rosu. Daca nu avem culoarea rosie, sumele se trec în chenar, iar suma înscrisa în chenar, are semnificatia unei sume, scrise în rosu, se aduna algebric, adica se scad, daca, într-o coloana de sume, avem una sau mai multe trecute în rosu, acestea se scad. Deci, formula contabila de rectificare va fi:

Reiese ca, aceasta formula contabila de rectificare o anuleaza pe prima întocmita gresit, dând posibilitatea sa se scrie formula contabila corecta, adica:

3.4.6 Clasificarea conturilor din punct de vedere al continutului economic

Planul de conturi general este reglementat prin ordin al Ministerul de Finante. În prezent este în vigoare Ordinul M.F. 94/29. Ian. 2001 privind Reglementarile contabile din 29 ianuarie 2001 armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene (C.E.E.) si cu Standardele Internationale de Contabilitate. Pentru întreprinderile mici se aplica Ordinul M.F. 306/ 2002. Aceste acte normative vor face obiectul unui studiu aprofundat în partea a- II- a a cursului.

CLASA 1 - CONTURI DE CAPITALURI

10. CAPITAL sI REZERVE

101. Capital¹⁾

1011. Capital subscris nevarsat

1012. Capital subscris varsat

1015. Patrimoniul regiei

1016. Patrimoniul public

104. Prime de capital

1041. Prime de emisiune

1042. Prime de fuziune

1043. Prime de aport

1044. Prime de conversie a obligatiunilor în actiuni

105. Rezerve din reevaluare

1051. Rezerve din reevaluare aferente bilantului de deschidere al primului an de aplicare a ajustarii la inflatie

1058. Rezerve din reevaluari dispuse prin acte normative

106. Rezerve

1061. Rezerve legale

1062. Rezerve pentru actiuni proprii

1063. Rezerve statutare sau contractuale

1068. Alte rezerve

107. Rezerve din conversie

11. REZULTATUL REPORTAT

117. Rezultatul reportat

1171. Rezultatul reportat reprezentând profitul nerepartizat, respectiv pierderea nerecuperata

1172. Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima data a IAS, mai putin IAS 29

1173. Rezultatul reportat provenit din modificarile politicilor contabile

1174. Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale

1175. Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare

12. REZULTATUL EXERCIŢIULUI

121. Profit si pierdere

129. Repartizarea profitului

13. SUBVENŢII PENTRU INVESTIŢII

131. Subventii pentru investitii

15. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI sI CHELTUIELI

151. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

1511. Provizioane pentru litigii

1512. Provizioane pentru garantii acordate clientilor

1513. Provizioane pentru dezafectare imobilizari corporale si alte actiuni similare legate de acestea

1514. Provizioane pentru restructurare

1518. Alte provizioane pentru riscuri si cheltuieli

16. ÎMPRUMUTURI sI DATORII ASIMILATE

161. Împrumuturi din emisiuni de obligatiuni

1614. Împrumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de stat

1615. Împrumuturi externe din emisiuni de obligatiuni garantate de banci

1617. Împrumuturi interne din emisiuni de obligatiuni garantate de stat

1618. Alte împrumuturi din emisiuni de obligatiuni

162. Credite bancare pe termen lung

1621. Credite bancare pe termen lung

1622. Credite bancare pe termen lung nerambursate la scadenta

1623. Credite externe guvernamentale

1624. Credite bancare externe garantate de stat

1625. Credite bancare externe garantate de banci

1626. Credite de la trezoreria statului

1627. Credite bancare interne garantate de stat

166. Datorii ce privesc imobilizarile financiare

1661. Datorii catre societatile din cadrul grupului

1662. Datorii catre societatile care detin interese de participare

167. Alte împrumuturi si datorii asimilate

168. Dobânzi aferente împrumuturilor si datoriilor asimilate

1681. Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiuni de obligatiuni

1682. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung

1685. Dobânzi aferente datoriilor catre societatile din cadrul grupului

1686. Dobânzi aferente datoriilor catre societatile care detin interese de participare

1687. Dobânzi aferente altor împrumuturi si datorii asimilate

169. Prime privind rambursarea obligatiunilor

CLASA 2 - CONTURI DE IMOBILIZĂRI

20. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

201. Cheltuieli de constituire

203. Cheltuieli de dezvoltare

205. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si valori similare

2051. Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si valori similare achizitionate

2052. Brevete, licente si alte drepturi si valori similare obtinute cu resurse proprii

207. Fond comercial

2071. Fond comercial

2075. Fond comercial negativ

208. Alte imobilizari necorporale

21. IMOBILIZĂRI CORPORALE

211. Terenuri si amenajari de terenuri

2111. Terenuri

2112. Amenajari de terenuri

212. Constructii

213. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii

2131. Echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii de lucru)

2132. Aparate si instalatii de masurare, control si reglare

2133. Mijloace de transport

2134. Animale si plantatii

214. Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale

23. IMOBILIZĂRI ÎN CURS

231. Imobilizari corporale în curs

2311. Amenajari de terenuri si constructii

2312. Instalatii tehnice si masini

2313. Alte imobilizari corporale

232. Avansuri acordate pentru imobilizari corporale

2321. Avansuri acordate pentru terenuri si constructii

2322. Avansuri acordate pentru instalatii tehnice si masini

2323. Avansuri acordate pentru alte imobilizari corporale

233. Imobilizari necorporale în curs

234. Avansuri acordate pentru imobilizari necorporale

26. IMOBILIZĂRI FINANCIARE

261. Titluri de participare detinute la filiale din cadrul grupului

262. Titluri de participare detinute la societati din afara grupului

263. Imobilizari financiare sub forma de interese de participare

2633. Titluri de participare detinute în întreprinderi asociate din cadrul grupului

2634. Titluri de participare detinute în întreprinderi asociate din afara grupului

2635. Titluri de participare strategice în cadrul grupului

2636. Titluri de participare strategice în afara grupului

264. Titluri puse în echivalenta

265. Alte titluri imobilizate

267. Creante imobilizate

2671. Sume datorate de filiale

2672. Dobânda aferenta sumelor datorate de filiale

2673. Împrumuturi acordate pe termen lung

2674. Dobânda aferenta împrumuturilor acordate pe termen lung

2675. Creante legate de interesele de participare

2676. Dobânda aferenta creantelor legate de interesele de participare

2677. Actiuni proprii - active imobilizate¹⁾

2678. Alte creante imobilizate

2679. Dobânzi aferente altor creante imobilizate

269. Varsaminte de efectuat pentru imobilizari financiare

2691. Varsaminte de efectuat referitoare la titluri de participare detinute la filiale din cadrul grupului

2692. Varsaminte de efectuat referitoare la interesele de participare

2698. Varsaminte de efectuat pentru alte imobilizari financiare

28. AMORTIZĂRI PRIVIND IMOBILIZĂRILE

280. Amortizari privind imobilizarile necorporale

2801. Amortizarea cheltuielilor de constituire

2803. Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare

2805. Amortizarea concesiunilor, brevetelor, licentelor, marcilor comerciale si altor drepturi si valori similare

2807. Amortizarea fondului comercial

2808. Amortizarea altor imobilizari necorporale

281. Amortizari privind imobilizarile corporale

2811. Amortizarea amenajarilor de terenuri

2812. Amortizarea constructiilor

2813. Amortizarea instalatiilor, mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor

2814. Amortizarea altor imobilizari corporale

29. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZĂRILOR

290. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale

2903. Provizioane pentru cheltuielile de dezvoltare

2905. Provizioane pentru concesiuni, brevete, licente, marci comerciale si alte drepturi si valori similare

2907. Provizioane pentru fondul comercial

2908. Provizioane pentru alte imobilizari necorporale

291. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale

2911. Provizioane pentru deprecierea terenurilor si amenajarilor de terenuri

2912. Provizioane pentru deprecierea constructiilor

2913. Provizioane pentru deprecierea instalatiilor, mijloacelor de transport, animalelor si plantatiilor

2914. Provizioane pentru deprecierea altor imobilizari corporale

293. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor în curs

2931. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale în curs

2933. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor necorporale în curs

296. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare

2961. Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare detinute la filiale din cadrul grupului

2962. Provizioane pentru deprecierea titlurilor de participare detinute la societati din afara grupului

2963. Provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare sub forma de interese de participare

2964. Provizioane pentru deprecierea altor titluri imobilizate

2965. Provizioane pentru deprecierea sumelor datorate de filiale

2966. Provizioane pentru deprecierea împrumuturilor acordate pe termen lung

2967. Provizioane pentru deprecierea creantelor legate de interesele de participare

2968. Provizioane pentru deprecierea actiunilor proprii - active imobilizate

2969. Provizioane pentru deprecierea altor creante imobilizate

CLASA 3 - CONTURI DE STOCURI sI PRODUCŢIE ÎN CURS DE EXECUŢIE

30. STOCURI DE MATERII sI MATERIALE

301. Materii prime

302. Materiale consumabile

3021. Materiale auxiliare

3022. Combustibili

3023. Materiale pentru ambalat

3024. Piese de schimb

3025. Seminte si materiale de plantat

3026. Furaje

3028. Alte materiale consumabile

303. Materiale de natura obiectelor de inventar

308. Diferente de pret la materii prime si materiale

33. PRODUCŢIA ÎN CURS DE EXECUŢIE

331. Produse în curs de executie

332. Lucrari si servicii în curs de executie

34. PRODUSE

341. Semifabricate

345. Produse finite

346. Produse reziduale

348. Diferente de pret la produse

3481. Diferente de pret la semifabricate

3485. Diferente de pret la produse finite

3486. Diferente de pret la produse reziduale

35. STOCURI AFLATE LA TERŢI

351. Materii si materiale aflate la terti

354. Produse aflate la terti

3541. Semifabricate aflate la terti

3545. Produse finite aflate la terti

3546. Produse reziduale aflate la terti

356. Animale aflate la terti

357. Marfuri aflate la terti

358. Ambalaje aflate la terti

36. ANIMALE

361. Animale si pasari

368. Diferente de pret la animale si pasari

37. MĂRFURI

371. Marfuri

378. Diferente de pret la marfuri

38. AMBALAJE

381. Ambalaje

388. Diferente de pret la ambalaje

39. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR sI PRODUCŢIEI ÎN CURS DE EXECUŢIE

391. Provizioane pentru deprecierea materiilor prime

392. Provizioane pentru deprecierea materialelor

3921. Provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile

3922. Provizioane pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar

393. Provizioane pentru deprecierea productiei în curs de executie

394. Provizioane pentru deprecierea produselor

3941. Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor

3945. Provizioane pentru deprecierea produselor finite

3946. Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale

395. Provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terti

3951. Provizioane pentru deprecierea materiilor si materialelor aflate la terti

3952. Provizioane pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terti

3953. Provizioane pentru deprecierea produselor finite aflate la terti

3954. Provizioane pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terti

3956. Provizioane pentru deprecierea animalelor aflate la terti

3957. Provizioane pentru deprecierea marfurilor aflate la terti

3958. Provizioane pentru deprecierea ambalajelor aflate la terti

396. Provizioane pentru deprecierea animalelor

397. Provizioane pentru deprecierea marfurilor

398. Provizioane pentru deprecierea ambalajelor

CLASA 4 - CONTURI DE TERŢI

40. FURNIZORI sI CONTURI ASIMILATE

401. Furnizori

403. Efecte de platit

404. Furnizori de imobilizari

405. Efecte de platit pentru imobilizari

408. Furnizori - facturi nesosite

409. Furnizori - debitori

4091. Furnizori-debitori pentru cumparari de bunuri de natura stocurilor

4092. Furnizori-debitori pentru prestari de servicii si executari de lucrari

41. CLIENŢI sI CONTURI ASIMILATE

411. Clienti

4111. Clienti

4118. Clienti incerti sau în litigiu

413. Efecte de primit de la clienti

418. Clienti - facturi de întocmit

419. Clienti - creditori

42. PERSONAL sI CONTURI ASIMILATE

421. Personal - salarii datorate

423. Personal - ajutoare materiale datorate

424. Participarea personalului la profit

425. Avansuri acordate personalului

426. Drepturi de personal neridicate

427. Retineri din salarii datorate tertilor

428. Alte datorii si creante în legatura cu personalul

4281. Alte datorii în legatura cu personalul

4282. Alte creante în legatura cu personalul

43. ASIGURĂRI SOCIALE, PROTECŢIA SOCIALĂ sI CONTURI ASIMILATE

431. Asigurari sociale

4311. Contributia unitatii la asigurarile sociale

4312. Contributia personalului pentru pensia suplimentara

4313. Contributia angajatorului pentru asigurarile sociale de sanatate

4314. Contributia angajatilor pentru asigurarile sociale de sanatate

437. Ajutor de somaj

4371. Contributia unitatii la fondul de somaj

4372. Contributia personalului la fondul de somaj

438. Alte datorii si creante sociale

4381. Alte datorii sociale

4382. Alte creante sociale

44. BUGETUL STATULUI, FONDURI SPECIALE sI CONTURI ASIMILATE

441. Impozitul pe profit

4411. Impozitul pe profit curent

4412. Impozitul pe profit amânat

442. Taxa pe valoarea adaugata

4423. TVA de plata

4424. TVA de recuperat

4426. TVA deductibila

4427. TVA colectata

4428. TVA neexigibila

444. Impozitul pe salarii

445. Subventii

446. Alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

447. Fonduri speciale - taxe si varsaminte asimilate

448. Alte datorii si creante cu bugetul statului

4481. Alte datorii fata de bugetul statului

4482. Alte creante privind bugetul statului

45. GRUP sI ASOCIAŢI

451. Decontari în cadrul grupului

4511. Decontari în cadrul grupului

4518. Dobânzi aferente decontarilor în cadrul grupului

452. Decontari privind interesele de participare

4521. Decontari privind interesele de participare

4528. Dobânzi aferente decontarilor privind interesele de participare

455. Sume datorate asociatilor

4551. Asociati - conturi curente

4558. Asociati - dobânzi la conturi curente

456. Decontari cu asociatii privind capitalul

457. Dividende de plata

458. Decontari din operatii în participatie

4581. Decontari din operatii în participatie - pasiv

4582. Decontari din operatii în participatie - activ

46. DEBITORI sI CREDITORI DIVERsI

461. Debitori diversi

462. Creditori diversi

47. CONTURI DE REGULARIZARE sI ASIMILATE

471. Cheltuieli înregistrate în avans

472. Venituri înregistrate în avans

473. Decontari din operatii în curs de clarificare

48. DECONTĂRI ÎN CADRUL UNITĂŢII

481. Decontari între unitate si subunitati

482. Decontari între subunitati

49. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANŢELOR

491. Provizioane pentru deprecierea creantelor - clienti

495. Provizioane pentru deprecierea creantelor - decontari în cadrul grupului si cu asociatii

4951. Provizioane pentru deprecierea creantelor asupra societatilor din cadrul grupului

4952. Provizioane pentru deprecierea creantelor referitoare la interesele de participare

4953. Provizioane pentru deprecierea creantelor asupra asociatilor

496. Provizioane pentru deprecierea creantelor - debitori diversi

CLASA 5 - CONTURI DE TREZORERIE

50. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

501. Investitii financiare pe termen scurt la societati din cadrul grupului

502. Actiuni proprii

503. Actiuni

5031. Actiuni cotate

5032. Actiuni necotate

505. Obligatiuni emise si rascumparate

506. Obligatiuni

5061. Obligatiuni cotate

5062. Obligatiuni necotate

508. Alte investitii financiare pe termen scurt si creante asimilate

5081. Alte titluri de plasament

5088. Dobânzi la obligatiuni si titluri de plasament

509. Varsaminte de efectuat pentru investitii financiare pe termen scurt

5091. Varsaminte de efectuat pentru investitii financiare pe termen scurt la societati din cadrul grupului

5098. Varsaminte de efectuat pentru alte investitii financiare pe termen scurt

51. CONTURI LA BĂNCI

511. Valori de încasat

5112. Cecuri de încasat

5113. Efecte de încasat

5114. Efecte remise spre scontare

512. Conturi curente la banci

5121. Conturi la banci în lei

5124. Conturi la banci în valuta

5125. Sume în curs de decontare

518. Dobânzi

5186. Dobânzi de platit

5187. Dobânzi de încasat

519. Credite bancare pe termen scurt

5191. Credite bancare pe termen scurt

5192. Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenta

5193. Credite externe guvernamentale

5194. Credite externe garantate de stat

5195. Credite externe garantate de banci

5196. Credite de la trezoreria statului

5197. Credite interne garantate de stat

5198. Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt

53. CASA

531. Casa

5311. Casa în lei

5314. Casa în valuta

532. Alte valori

5321. Timbre fiscale si postale

5322. Bilete de tratament si odihna

5323. Tichete si bilete de calatorie

5328. Alte valori

54. ACREDITIVE

541. Acreditive

5411. Acreditive în lei

5412. Acreditive în valuta

542. Avansuri de trezorerie

58. VIRAMENTE INTERNE

581. Viramente interne

59. PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CONTURILOR DE TREZORERIE

591. Provizioane pentru deprecierea investitiilor financiare la societati din cadrul grupului

592. Provizioane pentru deprecierea actiunilor proprii

593. Provizioane pentru deprecierea actiunilor

595. Provizioane pentru deprecierea obligatiunilor emise si rascumparate

596. Provizioane pentru deprecierea obligatiunilor

598. Provizioane pentru deprecierea altor investitii financiare si creante asimilate

CLASA 6 - CONTURI DE CHELTUIELI

60. CHELTUIELI PRIVIND STOCURILE

601. Cheltuieli cu materiile prime

602. Cheltuieli cu materialele consumabile

6021. Cheltuieli cu materialele auxiliare

6022. Cheltuieli privind combustibilul

6023. Cheltuieli privind materialele pentru ambalat

6024. Cheltuieli privind piesele de schimb

6025. Cheltuieli privind semintele si materialele de plantat

6026. Cheltuieli privind furajele

6028. Cheltuieli privind alte materiale consumabile

603. Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar

604. Cheltuieli privind materialele nestocate

605. Cheltuieli privind energia si apa

606. Cheltuieli privind animalele si pasarile

607. Cheltuieli privind marfurile

608. Cheltuieli privind ambalajele

61. CHELTUIELI CU LUCRĂRILE sI SERVICIILE EXECUTATE DE TERŢI

611. Cheltuieli cu întretinerea si reparatiile

612. Cheltuieli cu redeventele, locatiile de gestiune si chiriile

613. Cheltuieli cu primele de asigurare

614. Cheltuieli cu studiile si cercetarile

62. CHELTUIELI CU ALTE SERVICII EXECUTATE DE TERŢI

621. Cheltuieli cu colaboratorii

622. Cheltuieli privind comisioanele si onorariile

623. Cheltuieli de protocol, reclama si publicitate

624. Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal

625. Cheltuieli cu deplasari, detasari si transferari

626. Cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii

627. Cheltuieli cu serviciile bancare si asimilate

628. Alte cheltuieli cu serviciile executate de terti

63. CHELTUIELI CU ALTE IMPOZITE, TAXE sI VĂRSĂMINTE ASIMILATE

635. Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte asimilate

64. CHELTUIELI CU PERSONALUL

641. Cheltuieli cu salariile personalului

645. Cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala

6451. Contributia unitatii la asigurarile sociale

6452. Contributia unitatii pentru ajutorul de somaj

6453. Contributia angajatorului pentru asigurarile sociale de sanatate

6458. Alte cheltuieli privind asigurarile si protectia sociala

65. ALTE CHELTUIELI DE EXPLOATARE

654. Pierderi din creante si debitori diversi

658. Alte cheltuieli de exploatare

6581. Despagubiri, amenzi si penalitati

6582. Donatii si subventii acordate

6583. Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital

6588. Alte cheltuieli de exploatare

66. CHELTUIELI FINANCIARE

663. Pierderi din creante legate de participatii

664. Cheltuieli privind investitiile financiare cedate

6641. Cheltuieli privind imobilizarile financiare cedate

6642. Pierderi privind investitiile financiare pe termen scurt cedate

665. Cheltuieli din diferente de curs valutar

666. Cheltuieli privind dobânzile

667. Cheltuieli privind sconturile acordate

668. Alte cheltuieli financiare

67. CHELTUIELI EXTRAORDINARE

671. Cheltuieli privind calamitatile si alte evenimente extraordinare

68. CHELTUIELI CU AMORTIZĂRILE, PROVIZIOANELE sI AJUSTAREA LA INFLAŢIE

681. Cheltuieli de exploatare privind amortizarile si provizioanele

6811. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor

6812. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru riscuri si cheltuieli

6813. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor

6814. Cheltuieli de exploatare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante

686. Cheltuieli financiare privind amortizarile si provizioanele

6863. Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea imobilizarilor financiare

6864. Cheltuieli financiare privind provizioanele pentru deprecierea activelor circulante

6868. Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligatiunilor

688. Cheltuieli din ajustarea la inflatie

69. CHELTUIELI CU IMPOZITUL PE PROFIT sI ALTE IMPOZITE

691. Cheltuieli cu impozitul pe profit

6911. Cheltuieli cu impozitul pe profit curent

6912. Cheltuieli cu impozitul pe profit amânat

698. Alte cheltuieli cu impozitele care nu apar în elementele de mai sus¹⁾

Se utilizeaza conform reglementarilor legale.

CLASA 7 - CONTURI DE VENITURI

70. CIFRA DE AFACERI

701. Venituri din vânzarea produselor finite

702. Venituri din vânzarea semifabricatelor

703. Venituri din vânzarea produselor reziduale

704. Venituri din lucrari executate si servicii prestate

705. Venituri din studii si cercetari

706. Venituri din redevente, locatii de gestiune si chirii

707. Venituri din vânzarea marfurilor

708. Venituri din activitati diverse

71. VARIAŢIA STOCURILOR

711. Variatia stocurilor

72. VENITURI DIN PRODUCŢIA DE IMOBILIZĂRI

721. Venituri din productia de imobilizari necorporale

722. Venituri din productia de imobilizari corporale

74. VENITURI DIN SUBVENŢII DE EXPLOATARE

741. Venituri din subventii de exploatare

7411. Venituri din subventii de exploatare aferente cifrei de afaceri

7412. Venituri din subventii de exploatare pentru materii prime si materiale consumabile

7413. Venituri din subventii de exploatare pentru alte cheltuieli din afara

7414. Venituri din subventii de exploatare pentru plata personalului

7415. Venituri din subventii de exploatare pentru asigurari si protectia sociala

7416. Venituri din subventii de exploatare pentru alte cheltuieli de exploatare

7417. Venituri din subventii de exploatare aferente altor venituri

7418. Venituri din subventii de exploatare pentru dobânda datorata

75. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE

754. Venituri din creante reactivate si debitori diversi

758. Alte venituri din exploatare

7581. Venituri din despagubiri, amenzi si penalitati

7582. Venituri din donatii si subventii primite

7583. Venituri din vânzarea activelor si alte operatii de capital

7584. Venituri din subventii pentru investitii

7588. Alte venituri din exploatare

76. VENITURI FINANCIARE

761. Venituri din imobilizari financiare

7611. Venituri din titluri de participare detinute la filiale din cadrul grupului

7612. Venituri din titluri de participare detinute la societati din afara grupului

7613. Venituri din titluri de participare detinute în întreprinderi asociate din cadrul grupului

7614. Venituri din titluri de participare detinute în întreprinderi asociate din afara grupului

7615. Venituri din titluri de participare strategice în cadrul grupului

7616. Venituri din titluri de participare strategice în afara grupului

7617. Venituri din alte imobilizari financiare

762. Venituri din investitii financiare pe termen scurt

763. Venituri din creante imobilizate

764. Venituri din investitii financiare cedate

7641. Venituri din imobilizari financiare cedate

7642. Câstiguri din investitii financiare pe termen scurt cedate

765. Venituri din diferente de curs valutar

766. Venituri din dobânzi

767. Venituri din sconturi obtinute

768. Alte venituri financiare

77. VENITURI EXTRAORDINARE

771. Venituri din subventii pentru evenimente extraordinare si altele similare

78. VENITURI DIN PROVIZIOANE sI AJUSTAREA LA INFLAŢIE

781. Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

7812. Venituri din provizioane pentru riscuri si cheltuieli

7813. Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizarilor

7814. Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante

7815. Venituri din fondul comercial negativ

786. Venituri financiare din provizioane

7863. Venituri din provizioane pentru deprecierea imobilizarilor financiare

7864. Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante

788. Venituri din ajustarea la inflatie

79. VENITURI DIN IMPOZITUL PE PROFIT AMÂNAT

791. Venituri din impozitul pe profit amânat

CLASA 8 - CONTURI SPECIALE

80. CONTURI ÎN AFARA BILANŢULUI

801. Angajamente acordate

8011. Giruri si garantii acordate

8018. Alte angajamente acordate

802. Angajamente primite

8021. Giruri si garantii primite

8028. Alte angajamente primite

803. Alte conturi în afara bilantului

8031. Mijloace fixe luate cu chirie

8032. Valori materiale primite spre prelucrare sau reparare

8033. Valori materiale primite în pastrare sau custodie

8034. Debitori scosi din activ, urmariti în continuare

8035. Debitori din amenzi si penalitati pretinse

8036. Redevente, locatii de gestiune, chirii si alte datorii asimilate

8037. Efecte scontate neajunse la scadenta

8038. Alte valori în afara bilantului

89. BILANŢ

891. Bilant de deschidere

892. Bilant de închidere

CLASA 9 - CONTURI DE GESTIUNE

90. DECONTĂRI INTERNE

901. Decontari interne privind cheltuielile

902. Decontari interne privind productia obtinuta

903. Decontari interne privind diferentele de pret

92. CONTURI DE CALCULAŢIE

921. Cheltuielile activitatii de baza

922. Cheltuielile activitatilor auxiliare

923. Cheltuieli indirecte de productie

924. Cheltuieli generale de administratie

925. Cheltuieli de desfacere

93. COSTUL PRODUCŢIEI

931. Costul productiei obtinute

933. Costul productiei în curs de executie

EXERCIŢIU

Contabilitatea este o disciplina aplicativa, iar studentii trebuie sa se deprinda cu modul specific de a gândi contabil. Pentru aceasta efectuarea unor probleme este esentiala în procesul de pregatire, ceea ce înseamna a se efectua analize contabile a unor probleme simple în aceasta faza a cursului. Redam în continuare un numar de probleme pentru care trebuiesc efectuate analize contabile, iar pentru unele prezentam analiza asa cum trebuie realizata la examen, unde studentii vor avea de analizat doua probleme dintre cele prezentate în continuare sau altele asemanatoare.

1 - Se efectueaza cheltuieli pentru înmatriculare în valoare de 500.000 lei, achitate în numerar.

a - Operatia economica afecteaza urmatoarele elemente patrimoniale:

- Creste elementul patrimonial 201 "Cheltuieli de constituire", care face parte din activele imobilizate necorporale;

- Scade elementul patrimonial 5311 "Casa în lei", care este un cont circulant de trezorerie.

b - În bilant operatia determina o modificare de forma: A + x - x = P, se numeste modificare de structura în activ, în care +x este postul bilantier 201 "Cheltuieli de constituire", iar -x este postul bilantier 5311 care se numeste "Casa în lei".

c - Conturile corespondente sunt:

- Contul 201 "Cheltuieli de constituire" + 500.000 lei;

- Contul 5311 "Casa în lei" - 500.000 lei.

d - Formula contabila este:

A fost debitat contul 201 "Cheltuieli de constituire" pe baza regulii a doua, potrivit careia conturile de activ se debiteaza cu cresteri de activ. A fost creditat contul 5311 "Casa în lei", pe baza regulii a treia, potrivit careia conturile de activ se crediteaza cu scaderi de activ.

2 - Se înregistreaza receptionarea unor brevete în valoare de 10.000.000 lei, care au fost în curs de executie.

3 - Se înregistreaza receptionarea de aparate de masura si control, în valoare de 20.000.000 lei, care au fost în curs de executie.

4 - Se înregistreaza achizitionarea de titluri de participare în valoare de 25.000.000 si titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu în valoare de 15.000.000 lei. Plata se va face prin virament.

5 - Se acorda un împrumut pe termen lung unui partener în valoare de 30.000.000 lei si concomitent se încaseaza suma de 10.000.000 lei reprezentând un împrumut pe termen lung acordat anterior unui partener.

6 - Se trimit materii prime la terti pentru a fi prelucrate în valoare de 10.000.000 lei si concomitent se primesc de la terti piese de schimb în valoare de 12.000.000 lei.

7 - Se înregistreaza primirea de la terti de produse finite în valoare de 8.000.000 lei, dupa ce au fost prelucrate de acestia si concomitent se trimit spre prelucrare la terti semifabricate în valoare de 9.000.000 lei.

8 - Se trimit marfuri în custodie în valoare de 5.000.000 lei si în consignatie în valoare de 4.000.000 lei.

9 - Se înregistreaza plata unui avans partenerilor în contul unor vânzarii vitoare. Marimea avansului este de 30.000.000 lei.

10 - Se ridica de la banca suma de 50.000.000 lei care se plateste ca avansuri salariatilor.

11 - Se înregistreaza aportul depus de asociati sub forma de utilaje în valoare de 40.000.000 lei si sub forma de disponibil 10.000.000 lei

12 - Se acorda un avans de trezorerie în valoare de 2.000.000 lei.

13 - Se încaseaza suma de 1.000.000 lei de la un gestionar, suma reprezentând o imputatie.

14 - Se înregistreaza achitarea obligatiilor fata de partenerii de la care am cumparat materii prime în valoare de 50.000.000 lei, precum si obligatia fata de partenerii de unde am cumparat utilaje în valoare de 70.000.000 lei.

15 - Se înregistreaza primirea sumei de 200.000.000 lei, reprezentând un avans în contul unei vânzarii viitoare.

Analiza contabila a acestei operatii economice este urmatoarea:

a - Patrimoniul este afectat de doua ori. Creste elementul patrimonial cu simbol 5121 "Conturi la banci în lei", care este un cont circulant de trezorerie si concomitent creste si elementul patrimonial cu simbol 419 "Clienti-creditori", care face parte din grupa de surse numite datorii.

b - În bilant operatia genereaza o modificare de volum în sensul cresterii, respectiv A + x = P + x, în care:

+x din activ este postul bilantier 5121 "Conturi la banci în lei";

-x din pasiv este postul bilantier 419 "Clienti-creditori".

c - Conturile corespondente sunt:

Contul 5121 care creste cu suma de 200.000.000 lei.

Contul 419 care crste cu suma de 200.000.000 lei.

d - Formula contabila este:

A fost debitat contul 5121 "Conturi la banci în lei", pe baza regulii de doua, potrivit careia conturile de activ se debiteaza cu cresteri de activ. A fost creditat contul 419 tot pe baza regulii a doua, potrivit careia conturile de pasiv se crediteaza cu cresteri de pasiv.

16 - Se înregistreaza achitarea salariilor în valoare de 100.000.000 lei si a ajutoarelor materiale în valoare de 7.000.000 lei.

17 - Se înregistreaza achitarea impozitului pe profit în valoare de 8.000.000 lei si a impozitului pe cladiri în valoare de 1.000.000 lei.

18 - Se înregistreaza plata sumei de 4.000.000 lei, reprezentând ajutoare materiale.

19 - Se înregistreaza achitarea contributiei unitatii pentru asigurari sociale în valoare de 10.000.000 lei si a contributiei unitatii pentru somaj în valoare de 2.000.000 lei.

- Se achita dividendele în valoare de 30.000.000 lei

20 - Se obtine de la banca un credit lunar în valoare de 100.000.000 lei cu scadenta la 3 ani si concomitent se ramburseaza bancii un credit în valoare de 50.000.000 lei, dupa 10 ani.

- Se încaseaza suma de 20.000.000 lei, reprezentând contravaloarea produselor finite vândute clientilor.