Intrucat contabilitatea trebuie sa cunoasca modul cum s-a desfasurat activitatea economica pe o anumita perioada de timp si sa permita inregistrarea, urmarirea si controlul modificarilor intervenite zi de zi asupra elementelor patrimoniale si surselor de finantare ale unitatilor patrimoniale se impune utilizarea c 343j91d elui mai util si reprezentantiv procedeu al metodei contabilitatii contul.
Contul reprezinta procedeul contabil prin care se asigura inregistrarea, calculul si controlul valoric, si in unele cazuri si cantitativ asupra existentei si modificarilor (miscarilor) intervenite in legatura cu fiecare element patrimonial intr-un anumit interval de timp.
Observarea, descrierea analitica a operatiilor economice, a cauzelor si consecintelor, relatiilor economice si juridice in cadrul activitatii ce o desfasoara o unitate patrimoniala se realizeaza de catre contabilitate, cu ajutorul contului.
Sub aspect teoretic si practic, avand la baza un sistem coerent de principii si reguli, se utilizeaza pentru fiecare grupa de bunuri economice, surse de finantare, procese economice si rezultate financiare, cate un cont distinct.
Pe baza de documente justificative, se inregistreaza in contabilitatea curenta, in fiecare cont deschis pentru elementul patrimonial distinct, existentul la inceputul perioadei de gestiune, operatiile economice si financiare concretizate in cresteri sau micsorari ale acestuia, intr-o anumita perioada de gestiune.
Avand la baza corelatiile existente intre elementele epatrimoniale si continutul economic al acestora, conturile contabile se deosebesc unul de altul, dar in acelasi timp, sunt intr-o legatura stransa si conditionare reciproca.
Intreg ansamblul de conturi utilizat de contabilitatea curenta in cadrul obiectului sau poarta denumirea de sistemul conturilor.
Trebuie retinut ca dupa fiecare operatie economico-financiara nu se intocmeste un bilant contabil, ci se procedeaza la inregistrarea sistematica si cronologica a tuturor operatiunilor economice si financiare in conturi, urmand ca la sfarsitul exercitiului financiar sa se intocmeasca bilant contabil prin gneralizarea valorica a datelor din conturi.
Intre contul contabil si bilantul contabil putem concretiza urmatoarele deosebiri:
Contul:
are o sfera mult mai restransa ;
se refera numai la un anumit element patrimonial cuprins in bilant;
in cuprinsul celor doua parti: debit si respectiv credit se arata toate modificarile intervenite in perioada de gestiune la care se refera asupra elementului patrimonial care ii poarta numele;
are un continut economic determinat de bunul economic, sursa de finantare, procesul economic si rezultatul financiar care se evidentiaza cu ajutorul sau;
se foloseste exprimarea valorica si uneori cantitativa.
Bilantul:
are o sfera de cuprindere larga din punct de vedere al continutului economic;
arata situatia elementelor patrimoniale ale unitatii in ansamblul ei;
se refera la situatia tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat;
se foloseste numai exprimarea valorica;
situatia juridica, economica si financiara a patrimoniului se explica si se defineste cu ajutorul activului si pasivului;
Sub aspect juridic, activul reprezinta elementele concretizate in bunuri reale si creante (drepturi asupra persoanelor) iar pasivul se refera la capitalul propriu si datorii.
Din punct de vedere economic, activul se imparte in active de investitii si active de exploatare (stocuri, creante, lichiditati), iar pasivul in capitaluri si datorii.
Situatia financiara este reflectata in activul bilantului prin lichiditati, iar in pasiv, prin exicibilitatea acestora (termenul de plata).
Potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991 republicata in 2000, bilantul contabil este compus din bilant, cont de profit si pierderi, anexe si raport de gestiune, iar in cazul institutiilor publice contul de profit si pierderi este inlocuit de contul de executie.
Forma care corespunde cel mai bine necesitatilor de inregistrare separata a modificarilor intervenite asupra elementelor patrimoniale, respectiv cresterile si micsorarile acestora si care permite inregistrarea separata a lor, este forma bilaterala de balanta care simplificat se prezinta sub forma literei T.
Fiind cunoscuta sub forma clasica, se prezinta sub forma unui tabel cu doua parti : in una din ele se inregistreaza existentul initial si cresterile elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul, iar in cealalta parte se inregistreaza micsorarile aceluiasi element.
In cazul conturilor de bunuri economice, existentele initiale si cresterile se inregistreaza in partea stanga, iar micsorarile in partea dreapta, in timp ce in cazul conturilor de finantare, existentele initiale si cresterile se inregistreaza in partea dreapta, iar micsorarile in partea stanga.
Forma unilaterala se concretizeaza prin existenta unei singure parti, in care exista o serie de coloane, incepand cu numarul curent, data si explicatia operatiunii economice, indiferent daca sunt cresteri sau micsorari si coloanele de sume debitoare, creditoare si sold desfasurate alaturi.
Astfel, in acest caz, soldul se stabileste dupa fiecare operatiune economica sau financiara inregistrata.
Forma sah a contului este aceea prin care, atat pentru debit, cat si pentru credit, se deschide cate o fisa distincta, asigurand pentru debit o corespondenta cu conturile creditoare, iar pentru credit, o corespondenta cu conturile debitoare.
Forma contului cu duble valori se utilizeaza la unitatile patrimoniale care au relatii cu parteneri externi si efectueaza operatiuni in valuta.
In acest caz, indiferent de modelul sub care apare contul : bilateral, unilateral, sah etc., inscrierea sumelor se face atat in moneda tarii noastre, cat si in moneda tarii cu care avem relatii economice.
Elementele componente ce alcatuiesc structura contului sunt :
denumirea sau titul contului;
debitul si creditul;
miscarea sau rulajul contului;
explicatia operatiunilor inregistrate in cont;
soldul contului.
Cunoasterea elementului patrimonial al continutului economic al acestuia se asigura prin titlul contului.
Pentru economia nationala se elaboreaza un plan general de conturi insotit de instructiuni de aplicare si functionare a fiecarui cont in parte, care la noi in tara a fost aprobat prin Hotararea 704/1993 pentru aprobarea unor masuri de executare a Legii contabilitatii nr. 82/1991.
Debitul si creditul contului permit separarea celor doua tipuri de modificari, respectiv cresteri si micsorari si determina functia contabila a contului respectiv.
Miscarea sau rulajul contului reprezinta totalul sumelor inregistrate in perioada de gestiune la care se refera in debitul sau creditul unui cont.
Exista miscare sau rulaj debitor si miscare sau rulaj creditor.
Inregistrarea unei sume in debitul contului reprezinta debitarea lui si se numeste suma debitoare, iar inregistrarea unei sume in creditul contului reprezinta creditarea acestuia, iar suma de sumeste suma creditoare.
Explicatia operatiunilor inregistrate in cont indica, sub aspectul descriptiv si contabil datele in legatura cu operatia respectiva, pentru intelegerea sensului si continutului acesteia.
Soldul contului exprima valoarea elementului patrimonial pentru care s-a deschis contul, existenta la un moment dat.
Soldul unui cont se stabileste ca diferenta intre totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare, preluand semnul totalului mai mare.
Exista sold debitor, atunci cand totalul sumelor debitoare este mai mare decat totalul sumelor creditoare si sold creditor, in situatia inversa.
Un cont la un moment dat, nu poate avea decat un singur fel de sold, fie debitor, fie creditor.
Contul care nu are sold poarta denumirea de cont soldat sau balansat, atunci cand cele doua parti se afla in echilibru si desi nu apare in bilant, furnizeaza unele informatii cu privire la elementul patrimonial respectiv.
Pentru inregistrarea corecta a operatiilor economice si financiare cu ajutorul conturilor, se impune cunoasterea regulilor de functionare a acestora.
La inceputul exercitiului financiar, explicarea regulilor de functionare a conturilor se realizeaza de la bilant la conturi, in sensul ca pe baza posturilor din bilant se deschid conturile in contabilitatea curenta si invers, la sfarsitul exercitiului financiar, cand datele din contabilitatea curenta se utilizeaza pentru inscrierea posturilor in bilant.
Regulile generale de functionare a conturilor sunt :
conturile de activ incep sa functioneze prin a se debita si se debiteaza cu existentul si cresterile de activ, se crediteaza cu micsorarile de activ, avand intotdeauna sold final debitor, sau sunt soldate ;
conturile de pasiv incep sa functionze prin a se credita si se crediteaza cu existentul si cresterile de pasiv, se debiteaza cu micsorarile de pasiv, avand intotdeauna sold final creditor, sau sunt soldate;
Datorita continutului lor economic, functionarea conturilor de activ este inversa fata de cea a conturilor de pasiv.
Dupa soldul pe care il prezinta la un moment dat, conturile sunt de doua feluri : monofunctionale si bifunctionale.
Conturile monofunctionale prezinta intotdeauna la sfarsitul perioadei de gestiune un singur fel de sold si anume, fie numai sold debitor, fie numai sold creditor.
In cazul conturilor bifunctionale , un cont poate avea la un moment dat fie sold debitor, fie sold creditor, astfel incat sunt conturi de activ daca au sold final debitor sau sunt conturi de pasiv daca au sold final creditor.
Formula contabila consta in modalitatea de prezentare grafica a fiecarei operatiuni economice sau financiare, sub forma de egalitate valorica in conturile corespondente, avand la baza dubla inregistrare.
Elementele componente ale formulei contabile sunt :
denumirea contului corespondent debitor ;
denumirea contului corespondent creditor ;
suma ce face obiectul inregistrarii.
Corelatia reciproca dintre primele doua elemente se realizeaza cu ajutorul semnului egalitatii (=).
In formula contabila contul care se debiteaza se aseaza in partea stanga a semnului egal, iar contul care se crediteaza se aseaza in partea dreapta.
Articolul contabil se concretizeaza prin adaugarea la formula contabila a unor elemente privind data efectuarii operatiei economico-financiare si a documentului justificativ care sta la baza acesteia.
``Mijloace fixe``= Furnizori 1.000.000 lei formula contabila
Intrat Mijloace fixe conform facturii nr din data de a S.C - articol contabil
|
