ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE sI
CALCULAŢIA COSTURILOR PE EXEMPLUL
SCHELEI BOLDEsTI
5.1 PROCESUL TEHNOLOGIC DE PRODUCŢIE
În extractia titeiului, unitatea productiva este sonda, la care se efectueaza procese de extractie a titeiului din stratul productiv. Productia sondei este strict legata de aceea a ansamblului de sonde care exploateaza acelasi strat dintr-o structura.
La exploatarea unui zacamânt petrolifer si la stabilirea regimului de exploatare a sondelor individuale, se tine seama de doua procese str 23123i818x âns legate între ele si dirijate prin interventie exterioara:
- miscarea lichidului si a gazelor sub actiune formelor de energie existente în zacamântul exploatat, din strat în gaura de sonda;
- ridicarea acestora la suprafata.
Conditiile în care se extrage titeiul în regim de lucru al fiecarei sonde, sunt dirijate zilnic în scopul unei extractii cât mai complete, a unei recuperari maxime a titeiului din start, a unei folosiri optime a instalatiilor de extractie.
Procesele prin care se realizeaza ridicarea titeiului la suprafata (titei si apa) pot fi mecanice sau automatizate.
În unele cazuri se folosesc pompe de adâncime cu piston de diferite tipuri si forme; în alte cazuri se foloseste energia gazelor comprimate (gazlift) introduse chiar în sonda exploatata pentru ridicarea titeiului; în alte cazuri energia este introdusa prin alte sonde, servind la mentinerea presiunii în strat sau servind la împingerea titeiului din strat catre alte sonde (injectie de apa si gaze); în alte cazuri si în special în perioada initiala de razbire a sondei se foloseste chiar în energia stratului.
Problema principala a extractiei de titei consta în aceea de a mentine regimul stratului si al sondei, adica în a folosi formele de energie din strat în asa mod încât titeiul sa ajunga în cantitati cât mai mari la suprafata.
Folosirea acestei forme de energie din strat se face în mod organizat prin studii si cercetari asupra fiecarei structuri, asupra fiecarui strat.
Rezultatul acestor studii e concretizat în proiecte de exploatare rationala, care determina numarul sondelor necesare a fi forate, regimul lor de productie, durata exploatarii, folosirea energiei stratului sau a energiei exterioare.
Sondele trec prin cele trei sisteme de exploatare: eruptie, gazlift si pompaj.
În timpul eruptiei e folosita energia stratului. Ţiteiul se ridica singur în gaura sondei datorita energiei care rezulta din expansiunea gazelor dizolvate la presiuni mari care pot depasi 300-400 atm. sau a gazelor libere ce însotesc titeiul.
Amestecul de gaze si titei ,iesind la suprafata este captat în separatoare, de unde gazele sunt separate la presiuni mari 20-30 atm. si folosite în diverse operatii, fie la sonde cu presiune redusa spre a ridica titeiul, fie pentru transportul la distanta.
Înainte de a fi utilizate drept combustibil, gazele sunt trecute prin instalatiile de dezbenzinare, unde se extrage gazolina. Ţiteiul este dirijat spre statiile de rezervoare, de unde, dupa anumite operatii de decantare si curatire se transporta catre rafinarii.
În timpul extractiei prin gazlift, se foloseste energia gazelor comprimate de statiile de compresoare sau gazele sub presiune separate de la sondele în eruptie. Aceste gaze, dupa ridicarea titeiului, trec prin separator si se reîntorc spre a fi din nou comprimate la statiile de compresoare.
În timpul extractiei prin pompaj, titeiul este ridicat la suprafata cu ajutorul pompelor de adâncime actionate de tije de pompaj.
Daca prin metode primare de exploatare a unui zacamânt de titei nu se poate ajunge decât la un factor de recuperare de 20-25%, în schimb prin aplicarea unor metode secundare, de injectare în strat a unor fluide de la suprafata (apa sau gaze), se poate ajunge la valori de peste 40%.
În cadrul procesului tehnologic de productie au loc:
proces extractie (la sonde );
proces separare titei si gaze (la parcurile de separatoare).
Pe linia de titei au loc:
proces tratare;
proces de depozitare si pompare;
proces transport la rafinarii.
Pe linia de gaze au loc:
proces de dezbenzinare;
proces comprimare gaze;
proces injectie gaze în sonda sau transport pentru consum.
Procesul de extractie însa nu este continuu. În timpul exploatarii se întâmpla deseori ca tubingul prin care titeiul este ridicat la suprafata sa se parafineze sau pompa de adâncime sa se uzeze în partile ei componente (piston, cilindru, supapa) sau sa se astupe caile de drenare a titeiului catre sonda.
În acest caz sonda se opreste fiind necesare operatii de deparafinare, de extragere a tubingului sau a prajinilor de pompare.
Timpul în care sonda este oprita constituie timpul neproductiv ,iar raportul între timpul productiv si timpul total calendaristic al sondei se numeste coeficient de exploatare.
Ce - coeficientul de exploatare
Tp - timpul productiv
Ttc- timpul total calendaristic
Schema generala a procesului de productie în schela
consum Compresoare Dezbenzinare Pompe Depozit Tratare
rafinarie
tubing
coloana de exploatare
În afara procesului exploatarii, mai sunt si alte
procese auxiliare exploatarii: procese de interventii preventive, cele care prin anumite interventii periodice (deparafinari) planificate
evita opririle accidentale sau procesele de reparatii de fund
care sunt însotite de extragerea tubingului sau prajinilor (înnisipare ,
uzura pieselor pompei).
Dar, pe parcursul functionarii unei sonde este necesar sa se faca anumite schimbari ale instalatiei de suprafata pentru a extrage cantitatea optima de titei din strat: schimbari de sistem (înlocuirea extractiei prin gazlift prin pompaj de adâncime sau cea de eruptie prin cea de gazlift etc.) sau acelea determinate de îmbunatatirea regimului de extractie. Aceste schimbari formeaza schimbari reglementate (opriri de natura tehnica).
În afara de opriri de natura tehnica, în schele se întâmpla si opriri de natura organizatorica determinate de organizarea defectuasa a brigazilor, lipsa de personal, materiale, tubing si prajini.
5.2. OBIECTIVELE, FUNCŢIILE sI ROLUL CONTABILITĂŢII
DE GESTIUNE
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este acea parte a contabilitatii care se ocupa, în principal, cu înregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe activitati, sectii, sectoare, faze, comenzi, locuri de cheltuieli, produse, decontarea productiei, precum si calculul costurilor de productie al produselor finite, al serviciilor prestate, inclusiv a productiei neterminate.
Contabilitatea de gestiune este o contabilitate interna care ofera managerilor informatii necesare pentru controlul procesului de productie.
În concluzie, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor are ca obiectiv principal înregistrarea cheltuielilor de productie si calculul costurilor astfel încât conducerea sa poate examina conditiile interne ale exploatarii.
Furnizarea informatiilor care stau la baza calcului pretului de vânzare permite evidentierea etapelor exploatarii, prin:
analiza costului exploatarii si observarea evolutiei acestuia;
compararea costurilor prevazute cu cele realizate;
determinarea abaterilor si cauzele acestora;
furnizarea informatiilor pentru unele elemente din activul bilantului.
Pentru a raspunde obiectivelor organizatorice, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este lasata la latitudinea fiecarei întreprinderi, în functie de necesitatile proprii ale acesteia si specificul activitatii.
Obiectivele contabilitatii de gestiune si calculatia costurilor
Delimitarea obiectivelor contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor porneste de la coordonatele ce definesc costul unitar. Din acest punct de vedere costul constituie o corelatie între forma baneasca a cheltuielilor efectuate de întreprindere si cantitatea de produse, bunuri, servicii obtinute cu cheltuielile respective, într-o anumita perioada de timp.
Obiectivele contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor se refera la cele doua coordonate ce definesc costul:
cheltuielile de productie si desfacere, exprimate în bani;
productia care le-a ocazionat;
În cazul cheltuielilor de productie si desfacere, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor cuprinde urmatoarele aspecte principale:
conditiile de formare ale cheltuielilor de productie si desfacere ale întreprinderii, stabilind costurile în raportul în care intervin;
gruparea în functie de factorii care le genereaza si le determina;
metodele de calcul ale contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor;
precizarea scopurilor la nivel microeconomic si de ramura.
În ceea ce priveste cea de a doua coordonata, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza productia:
sub aspectul activitatii care se desfasoara într-un anumit cadru organizatoric care serveste la delimitarea cheltuielilor pe sectoare, ramuri.
Ca material concret al consumarii efective ca produse, lucrari, servicii ce se constituie în purtatori de costuri.
În legatura cu locurile de cheltuieli, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza:
principiile de constituire si delimitare a sectoarelor de costuri;
particularitatile sectoarelor, locurilor, în raport cu factorii care determina numarul, nomenclatura si felul acestora;
raportul centru de cost-cost;
Din punct de vedere al purtatorilor de cost, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor studiaza structura lor la nivelul macroeconomic si microeconomic, posibilitatile si conditiile de comensurare în vederea stabilirii costurilor.
Deci, contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se circumscrie la nivelul întreprinderii productive si prestatoare de servicii.
Functiile si rolul contabilitatii de gestiune si calculatiei costurilor
A) Functiile contabilitatii de gestiune
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor reprezinta disciplina stiintifica ce are în vedere stabilirea costurilor de productie, precum si tehnica de înregistrare si calculare a costurilor.
Daca contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor îndeplineste rolul de stiinta, tehnica înregistrarilor si determinarii costurilor are functiile sale:
Functie previzionala - furnizarea informatiei necesare prestabilirii nivelului si structurii costurilor pe fiecare produs în parte, precum si pentru întreaga productie programata a se fabrica în întreprindere. Aceste costuri trebuie sa fie stabilite în mod stiintific luându-se în considerare toti factorii
Functia de înregistrare (analiza)analitica curenta - înregistrarea si determinarea cheltuielilor de productie pe baza documentelor justificative, cu ajutorul costurilor. În raport cu cheltuielile urmeaza calcularea indicatorilor pentru a vedea în ce masura au fost îndeplinite sarcinile asumate;
Functia de control si analiza comparativa a nivelului cheltuielilor de productie - depinde de îndeplinirea celorlalte doua functii.
Functiile contabilitatii de reîntregesc si se completeaza reciproc, având caracter inseparabil.
B) Rolul contabilitatii de gestiune
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor are un rol deosebit datorita functiilor sale pentru adoptarea deciziilor, cu atât mai mult, mentinerea competitivitatii în scopul determinarii unor rezultate optime, depinde si se reflecta în costul productiei.
Întrucât furnizeaza informatii privind latura valorica a productiei , contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor creeaza premisele cunoasterii unei parti din cheltuielile materiale, salarii efective la nivelul unei unitati productive.
Informatiile furnizate de contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor au un rol deosebit de important în urmatoarele directii:
- pentru perfectionarea neîntrerupta a controlului întreprinderii în procesul de fabricatie, decizii care se adopta în vederea nivelului costului de productie;
- pe linia separarii în procesul de vânzare a acestei parti din volumul productiei marfa, care corespunde cheltuielilor de productie acumulate;
Informatia prezinta un rol deosebit pe linia adoptarii deciziilor, atât pe ansamblu, cât si pe fiecare sectie ( principiul rentabilitatii).
În urmarirea cheltuielilor de productie, pe fiecare produs în parte, se creeaza posibilitatea urmaririi costului în dinamica, precum si compararea cu alt produs fabricat în alte unitati, pentru a observa nivelul de înzestrare tehnica, gradul de calificare al fortei de munca, etc.
Prin contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se stabileste o legatura sistematica între latura tehnica si cea valorica a activitatii productive. Totodata se rezolva o serie de probleme la nivel de ramura si de economie, cum ar fi:
determinarea cheltuielilor pe ramuri si subramuri ale economiei nationale;
mentinerea unei proportii juste între ramurile si subramurile economiei nationale;
controlul societatii asupra utilizarii rationale a resurselor materiale si umane de care dispune economia tarii;
se pot orienta cadrele de conducere în economie asupra rentabilitatii noilor întreprinderi.
prin intermediul costurilor se determina eficienta importului si exportului, prin prisma cheltuielilor pe care le implica.
Cheltuielile de productie sunt importante si pentru faptul ca stau la baza formarii preturilor si deci a deciziilor de pret (eficienta importurilor si exporturilor diferitelor marfuri, privita prin prisma cheltuielilor ocazionate de fabricarea marfurilor în cauza).
5.3. LEGĂTURA DINTRE CONTABILITATEA DE GESTIUNE sI CONTABILITATEA FINANCIARĂ
Realizarea obiectivelor fixate de fiecare unitate necesita atât cunoasterea si urmarirea situatiei patrimoniale si a rezultatelor, ca sinteza a activitatii proprii desfasurate si a relatiilor externe cu alte unitati patrimoniale: institutii, banci, Ministerul Finantelor, Institutiile Administratiei Publice cu personalul unitatii, cât si cunoasterea, analiza si controlul gestiunii interne (a activitatii de exploatare) ca urmare a numeroaselor operatii de miscare si transformare, ce au loc continuu în interiorul unitatii în cauza.
Contabilitatea financiara cuprinde, în câmpul sau de actiune, cunoasterea si prezentarea situatiei patrimoniului si a rezultatelor obtinute, atât fata de proprietari cât si fata de autoritatile publice, fata de tertele persoane interesate.
Contabilitatea financiara înregistreaza, pe baza de reglementari oficiale, operatii economico-financiare de majorare si diminuare a patrimoniului unitatii, la care se adauga operatii generate de relatiile externe ale unitatii si de operatiile interne, pentru a stabili rezultatul financiar în mod global si pentru a întocmi lucrarile contabile de sinteza (bilant si contul de profit si pierdere).
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor este o contabilitate de gestiune interna a exploatarii, o contabilitate manageriala, care înregistreaza informatia necesara aprecierii activitatii interne de exploatare a unitatii patrimoniale.
Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor nu se organizeaza în mod unitar pe baza reglementarilor oficiale, ci în mod diferit de la o unitate patrimoniala la alta, în functie de particularitati si de interesul informational al conducerii unitatii respective.
Din compararea principalelor obiective si a limitelor celor doua contabilitati rezulta o serie de asemanari si deosebiri.
Asemanari
Ambele se bazeaza pe principii si reguli care guverneaza în general contabilitatea: principiul dublei înregistrari si principiul dublei reprezentari, motiv pentru care, în ambele contabilitati, informatia trebuie sa fie verificabila;
Informatiile furnizate de cele doua contabilitati stau la baza adoptarii unor decizii;
Ambele folosesc procedeele furnizate de metodele contabilitatii;
Deosebiri
Din punctul de vedere al necesitatii, în timp ce contabilitatea financiara este obligatorie, în ceea ce priveste legislatia juridica si financiara, pentru a prezenta periodic situatia patrimoniala necesitând un volum mare de munca pentru culegerea si preluarea informatiei într-o forma acceptabila, cu un grad înalt de acuratete, contabilitatea de gestiune este, din punct de vedere al modului de organizare, lasata la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale (volum mai mic de munca, ocazionat cu culegerea, organizarea si transmiterea informatiilor, reducându-se la strictul necesar al managerilor).
Din punct de vedere al scopului, contabilitatea generala elaboreaza documente financiar-contabile de sinteza pentru utilizatorii externi, iar contabilitatea de gestiune furnizeaza informatii necesare realizarii functiilor managerilor.
3. Din punctul de vedere al utilizatorului informatiei, în contabilitatea financiara acestea sunt utilizate de alte persoane, externe, pe care managerii întreprinderii nu le cunosc personal (actionari, creditori, alte persoane care utilizeaza informatii din documente financiar-contabile); în contabilitatea de gestiune utilizatorii sunt managerii unitatii respective, împreuna cu colaboratorii ce participa la analiza informatiei;
4. Din punct de vedere al continutului informatiei, a structurii:
contabilitatea financiara se structureaza în jurul ecuatiei:
Active = Capitaluri proprii + Obligatii;
Contabilitatea de gestiune cuprinde trei feluri de subcontabilitate, fiecare cu obiectivul ei:
a) contabilitatea costurilor totale: calculeaza, înregistreaza, determina resursele utilizate în realizarea unei activitati în productia de bunuri si servicii;
b) contabilitatea previzionala: modul cum cheltuielile, veniturile sau activele difera în raport de faptul cum este organizata si condusa o întreprindere, motiv pentru care informatiile se folosesc la adoptarea deciziilor pe termen scurt, din mai multe alternative;
c) contabilitatea centrelor de responsabilitate: furnizeaza informatii despre cheltuielile, veniturile, activele fiecarui centru, atât a celor bugetare, prestabilite, standardizate, cât si a celor efective, astfel încât prin comparare se stabileste gradul de performanta al managerului.
5. Din punct de vedere al principiilor de respectat, în contabilitatea financiara informatiile trebuie sa fie în concordanta cu reglementarile financiar-contabile în vigoare, cu normele legale, pentru ca utilizatorii externi sa fie siguri de corectitudinea lor. Contabilitatea de gestiune poate diferi de la o întreprindere la alta din punt de vedere al continutului si formei de prezentare, întrucât aceasta se poate organiza, realiza, în raport de cerintele oricarui manager, având un caracter pragmatic.
6. Din punct de vedere al perioadei de timp la care se refera, contabilitatea financiara înregistreaza fenomenele ce au avut loc (contabilitate istorica, a trecutului), contabilitatea de gestiune este atât previzionala, cât si istorica, furnizând informatii în legatura cu indicatorii care se prezinta (estimari pentru viitor), dar si informatii legate de trecut;
7. Din punct de vedere al frecventei raportarii, în contabilitatea financiara raportarile se fac la perioade îndelungate, de regula un an, iar în contabilitatea de gestiune, la perioade scurte, chiar si zilnic;
8. Din punct de vedere al sferei de cuprindere a raportarilor, contabilitatea financiara se refera la întreaga întreprindere, în ansamblul ei, iar contabilitatea de gestiune se refera la partile componente ale întreprinderii, sectiei, centre de responsabilitate, produse, etc.;
9. Din punct de vedere al raporturilor juridice, în contabilitatea financiara informatiile gresite, utilizate pot fi atacate în justitie pentru ca sunt publice, iar în contabilitatea de gestiune nu trebuie sa fie în concordanta cu legile si nu sunt publice;
10. Din punct de vedere al preciziei, exactitatii informatiei, în contabilitatea financiara, informatiile sunt mai exacte, dar furnizate la intervale mari de timp si deci, lipsite de operativitate, iar în contabilitatea de gestiune, informatiile au un oarecare grad de aproximare;
11. Dupa modul de exprimare a informatiei, în contabilitatea financiara informatia se exprima în etalon monetar, iar în contabilitatea de gestiune, informatiile se pot exprima atât în etalon cantitativ, cât si valoric;
5.4. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII DE GESTIUNE sI
CALCULAŢIA COSTURILOR
Înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor se face în functie de destinatie si importanta productiei care le-a ocazionat, felurile de cheltuieli si particularitatile lor, pentru a raspunde cerintelor gestiunii economice cu ajutorul contabilitatii de gestiune.
Conturile cu ajutorul carora se realizeaza contabilitatea de gestiune sunt conturi de gestiune. Aceste conturi au menirea de a prelua cheltuielile de exploatare din contabilitatea generala, unde s-au înregistrat dupa natura lor, pentru a le ordona dupa destinatie, în vederea calculului efectiv al productiei, obtinerea decontarii productiei si stabilirea abaterilor costului efectiv fata de cel prestabilit.
În planul contabilitatii generale, aceste conturi sunt cuprinse în clasa 9 si au caracteristica principala faptul ca la sfârsitul exercitiului financiar nu apar în bilant întrucât datele si informatiile lor au fost înregistrate deja în contabilitatea financiara.
Aceste conturi au functie contabila mai elastica în ceea ce priveste debitarea si creditarea lor, întrucât modul de organizarea al contabilitatii de gestiune este lasat la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale.
Clasa 9 a conturilor de gestiune cuprinde trei grupe: 90 - "Decontari interne", 92 - "Conturi de calculatie", 93 - "Costul productiei".
Grupa 90 cuprinde urmatoarele trei conturi:
901 - "Decontari interne privind cheltuielile"
902 - "Decontari interne privind productia obtinuta"
903 - "Decontari interne privind diferentele de pret"
Grupa 92 cuprinde urmatoarele conturi:
921 - "Cheltuielile activitatii de baza"
922 - "Cheltuielile activitatii auxiliare"
923 - "Cheltuielile indirecte de productie"
924 - "Cheltuielile generale de administratie"
925 - "Cheltuieli de desfacere"
Grupa 93 cuprinde urmatoarele conturi:
931 - "Costul productiei obtinute"
933 - "Costul productiei în curs de executie"
Metode de organizare a contabilitatii de gestiune si calculatia
costurilor
Metodele clasice ale contabilitati de gestiune sunt urmatoarele:
metoda globala;
metoda pe faze;
metoda pe comenzi.
Ele apartin metodelor absorbante (full-costing sau totale) si se bazeaza pe gruparea cheltuielilor de productie în cheltuieli directe si indirecte. Aceste metode implica elaborarea dupa aceeasi metodologie, a doua rânduri de calculatie privind costul de productie, si anume:
un rând care precede desfasurarea procesului de productie (stabilirea bugetului sau antecalcul, standard, plan)
al doilea rând de calculatie se efectueaza dupa terminarea procesului de productie (cost efectiv, post calculat).
Comparând costul bugetar cu cel efectiv al productiei fabricate, lucrarilor executate, serviciilor prestate se stabilesc diferente favorabile sau nefavorabile ce se vor înregistra în contabilitate.
Schela Boldesti a optat pentru metoda globala. Productia de baza are ca obiectiv de fabricatie urmatoarele produse: titei, gazolina, gaze. Sectiile auxiliare sunt organizate independent (Abur, Transpoarte, Laborator, Social, R.K., Probe Productie, Toolmen, Pompe canadiene). Toate cheltuielile se identifica pe produsul care le-a generat, ele având astfel, un caracter direct. Unitatea dispune si de un Sector Administrativ.
În cursul lunii decembrie 2001 s-a produs 1550 tone titei în cadrul sectiilor de baza, costul antecalculat fiind de 5.902.550 lei /tona.
Situatia cheltuielilor se prezinta în anexa 28.
Decontarea cheltuielilor între sectiile auxiliare se face prin debitarea contului 923 - "Cheltuieli indirecte de productie" si prin creditarea concomitent si cu aceeasi suma a conului 922- "Cheltuielile activitatii auxiliare".
----- ----- --------- ----- -----
923 Cheltuieli indirecte = 922 Cheltuielile activitatilor 1 145 300 603
de productie auxiliare
----- ----- --------- ----- -----
Înregistrarea consumului cu materiale, piese de schimb, obiecte de inventar si echipament, consum de energie, salarii, etc. (conform anexei 28), se face prin debitarea conturilor 922 - "Cheltuielile activitatii auxiliare" si 924 - "Cheltuieli generale de administratie" si prin creditarea contului 901 - "Decontari interne privind cheltuielile" concomitent si cu aceeasi suma care reiese din anexa 28.
Înregistrarea consumului de materiale:
----- ----- --------- ----- -----
% = 901 "Decontari interne 119 516 491
921 "Cheltuielile activitatii de baza" privind cheltuielile" 21 257 292
922 Transpoarte 26 219 883
922 Social 694 465
922 R.K. 27 308 784
922 P.P. 153 846
922 Toolmen 849 851
922 Pompe canadiene 30 510 804
924 Cheltuieli generale de administratie 11 829 465
----- ----- --------- ----- -----
(Înregistrarea în contabilitatea financiara:
602 "Cheltuieli cu materialele consumabile" = 302 "Materiale consumabile 119 516 491)
Înregistrarea consumului de piese de schimb:
-------- ----- ------ ------------
921 "Cheltuielile activitatii de baza" = 901 "Decontari interne privind cheltuielile" 18 497 197
-------- ----- ------ ------------
(Înregistrarea în contabilitatea financiara:
6024 "Cheltuieli privind piese de schimb" = 3024 "Piese de schimb" 18 497 197)
Înregistrarea consumului cu obiecte de inventar si echipamente:
-------- ----- ------ ----- ----- ----
921 "Cheltuielile activitatii de baza" = 901 "Decontari interne privind cheltuielile" 36 897 771
-------- ----- ------ ----- ----- ----
Înregistrarea consumului de energie:
----- ----- --------- ----- ----
% = 901 "Decontari interne 619 136 861
921 "Cheltuielile activitatii de baza" privind cheltuielile" 470 352 084
922/Abur 2 027 491
922/Transpoarte 111 095
922/Laborator 111 095
922/Social 449 936
922/P.P. 66 657
922/Toolmen 333 286
922/Pompe canadiene 646 353
924/Cheltuieli generale de administratie 145 040 863
----- ----- ----------------
(Înregistrarea în contabilitatea financiara:
605 "Cheltuieli cu energia" = 4011 "Furnizori interni" 619 136 861)
Înregistrarea salariilor:
----- ----- --------- ----- ----
% = 901 "Decontari interne 793 693 655
921 "Cheltuielile activitatii de baza" privind cheltuielile" 444 625 391
922/Transpoarte 44 378 298
922/Laborator 3 262 348
922/Social 65 332 699
922/R.K. 47 353 310
922/P.P. 35 699 607
922/Toolmen 8 679 124
922/Pompe canadiene 25 420 800
923/Cheltuieli indirecte 27 199 217
924/Cheltuieli generale de administratie 91 742 859
----- ----- --------- ----- ------
(Înregistrarea în contabilitatea financiara:
641 "Cheltuieli cu salariile personalului" = 421 "Personal - remuneratii datorate" 793 693 655)
Înregistrarea obtinerii produsului:
-------- ----- ------
931 "Costul productiei" = 902 Decontari interne 5 902 550
privind productia obtinuta"
-------- ----- ------
(Înregistrarea în contabilitatea financiara:
345 "Produse finite" = 711 "Variatia stocurilor" 5 902 550)
Repartizarea cheltuielilor indirecte:
----- ----- -----------------
921 "Cheltuieli din activitatea de baza" = 923 "Cheltuieli indirecte" 1 287 333 632
----- ----- -----------------
Rezulta costul productiei = 8 945 918 942 lei
Repartizarea cheltuielilor generale:
-------- ----- ------ ---------
921 Cheltuieli din activitatea de baza = 924 Cheltuieli generale de administratie 396 345 716
-------- ----- ------ ---------
Înregistrarea costului total:
-------- ----- ------ -----
902 Decontari interne privind productia = 921 Cheltuieli din activitatea de baza 9 342 264 651
-------- ----- ------ -----
cost efectiv / tona titei = 9 342 264 651 = 6 027 268 lei / tona
Diferenta între costul efectiv si costul standard = 6 027 268 - 5 902 550 lei
Înregistrarea abaterii între costul efectiv si antecalculat
----- ----- --------- ----- --------
902 Decontari interne privind = 902 Decontari interne 124 718
diferentele de pret privind productia obtinuta
----- ----- --------- ----- --------
(Înregistrarea în contabilitatea financiara:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor" 124 718)
|
