I.4.1. Atributii în organizarea serviciului contabil.
Contabilitatea patrimoniala se organizeaza de regula pe compartimente distincte , conduse de directorul financiar-contabil, contabilul sef sau alta persoana împuternicita sa îndeplineasca aceasta functie. Aceste persoane trebuie sa aiba studii superioare si raspund împreuna cu personalul din subordine de organizarea ş 616j97g ;i conducerea contabilitatii.
Contabilitatea poate fi condusa si de persoane juridice sau fizice autorizate - membrii ai Corpului expertilor contabili si contabililor autorizati din România (CECAR). Conform legii, raspunderea pentru organizarea si tinerea contabilitatii revine administratorului (directorului sau managerului) în cazul societatilor comerciale, ordonatorului de credite în cazul institutiilor publice, ori alte persoane care au obligatia gestionarii patrimoniului. Aceste persoane trebuie sa asigure conditiile necesare pentru:
întocmirea documentelor justificatoare pricind operatiile economico - financiare;
organizarea si tinerea corecta si la zi a contabilitatii;
organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului si valorificarea rezultatelor acesteia;
respectarea normelor de întocmire si publicare a situatiilor financiare;
pastrarea documentelor.
Daca organizarea si tinerea contabilitatii este facuta de persoane juridice autorizate (societati comerciale de expertiza sau persoane fizice cu calitatea de contabil autorizat sau expert contabil), raspunderea revine acestor persoane. Relatiile dintre ele si societatea comerciala se stabilesc prin contract scris de prestari servicii în domeniul contabilitatii.
Sectiunile contabilitatii care raspund cerintelor obiectului sau, sunt urmatoarele:
Contabilitatea operatiunilor de capital;
Contabilitatea activelor imobilizate;
Contabilitatea stocurilor si a productiei în curs de executie;
Contabilitatea tertilor;
Contabilitatea trezoreriei;
Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor;
Contabilitatea angajamentelor si altor elemente nepatrimoniale;
Contabilitatea interna de gestiune.
I.4.2. Documentele si registrele contabile.
Materialul documentar cuprinde, pe de o parte, documentele justificative financiar-contabile, iar pe de alta parte, registrele contabile obligatorii.
Doua principii trebuie respectate obligatoriu în efectuarea lucrarilor contabile :
nici o operatie economico-financiara fara documente;
nici o înregistrare contabila fara document.
Documentele sunt acte scrise, ce cuprind informatii letrice si numerice în etalon valoric, natural sau de munca, care se întocmesc în momentul înfaptuirii operatiilor economice si stau la baza înregistrarilor în contabilitate.
Importanta documentelor rezulta din faptul ca:
pe baza datelor pe care le contin, documentele fac dovada înfaptuirii operatilor economico-financiare, constituind baza înregistrarii lor în contabilitate;
prin intermediul lor se înfaptuieste controlul economic si financiar pentru pastrarea averii, constituind mijlocul pentru descoperirea unor nereguli în gestiunea patrimoniului si asigura respectarea disciplinei financiare si contractuale;
având caracter de acte justificative, au importanta juridica. În cazul litigiilor sunt folosite ca mijloc de proba în justitie pentru stabilirea adevarului.
Continutul documentelor. Documentele de evidenta contin doua feluri de elemente:
elemente comune tuturor operatiilor economice, care sunt de regula imprimate (denumirea unitatii patrimoniale, adresa, data, explicatia, baza legala, date cantitativ valorice, semnaturi)
elemente specifice, sunt acelea care se completeaza în functie de natura operatiilor economice. Ele asigura explicarea, detalierea operatiilor consemnate.
Clasificarea documentelor se face dupa criterii, din care enumeram pe cele mai semnificative:
dupa regimul de tiparire si utilizare:
o documente cu regim special, sunt acele documente pentru care exista dispozitii legale cu precizari exprese privind modul de completare, circulare, pastrare. Functie de cerinta de utilizare, pot fi foi volante(necesita numerotarea, perforarea si semnarea) si carnete (necesita snuruirea, sigilarea, numerotarea, certificarea numarului de pagini);
o documente fara regim special, care se folosesc cu respectarea normelor generale de întocmire, circulare, pastrare.
dupa modul de stabilire a formei si formatului documentelor:
o formulare (documente) tipizate, la care forma si formatul sunt prestabilite si imprimate;
o formulare netipizate, la care forma si formatul nu sunt prestabilite iar folosirea lor este la latitudinea oricarei unitati patrimoniale;
dupa modul de întocmire si rolul lor în cadrul sistemului informational decizional, documentele se clasifica în:
o documente justificative (sau documente primare)
Conform Legii Contabilitatii Nr. 82/91, "orice operatiune patrimoniala se consemneaza în momentul efectuarii ei într-un act scris care sta la baza înregistrarii în contabilitate, devenind astfel act justificativ".
Prin OMFP Nr. 425/03.03.1998, a fost elaborat un sistem rational de organizare a documentelor corespunzatoare noului sistem contabil al agentilor economici, acesta cuprinzând: Nomenclatorul privind modelele registrelor si formularelor tipizate comune pentru activitatea financiara si contabila. Documentele continute în nomenclator sunt însotite de instructiuni precise privind forma, continutul, structura, întocmirea si folosirea obligatorie a documentelor.
Urmeaza Anexa 1 ..................!
o registrele contabile sunt documente obligatorii, care asigura înregistrarea în ordine cronologica si sistematica a operatiunilor economico-financiare si pot fi sub forma de caiete (registre) si fise.
Registrul jurnal, document care serveste la înregistrarea cronologica a operatiilor economico - financiare. Totalul miscarilor valorice din acesta este egal cu rulajul balantei de verificare.
Registrul inventar, document contabil care se întocmeste la sfârsitul exercitiului financiar si în care se înscriu bunurile patrimoniale inventariate. Daca valoarea de inventar este mai mica decât valoarea contabila, se constituie provizioane pentru deprecieri.
Registrul Cartea Mare serveste la gruparea informatiilor economice si financiare în raport de natura lor pentru realizarea de evidente sistematice. EL poate îmbraca forma fisei de cont pentru operatiuni diverse, fisa de cont sah pe conturi corespondente, forma Cartea mare centralizatoare.
Registrul jurnal de încasari si plati - se întocmeste de agentii economici persoane fizice (meseriasi) si asociatii familiale si înregistreaza atât operatiile în numerar cât si pe cele din banca indiferent daca a avut loc plata sau încasarea efectiva.
Toate se numeroteaza, semneaza si apoi vizeaza de agentul fiscal.
o documentele de sinteza si raportare sunt reprezentate conform Legii contabilitatii 82/91 de Bilantul Contabil, Contul de profit si pierdere, Fluxul de trezorerie, Variatia capitalului propriu, Anexe la bilant, Raportul de gestiune al administratorului, în care datele înregistrate în conturi sunt centralizate si prezentate ca un tot unitar sub forma indicatorilor economico - financiari.
I.4.3. Evaluarea patrimoniului.
Evaluarea contribuie împreuna cu celelalte metode ale contabilitatii la realizarea principiilor de organizare a contabilitatii,si reprezinta cuantificarea in expresie baneasca a existentei,miscarii si transformarii elementelor patrimoniale pentru a le reflecta in contabilitate.Exprimarea valorica se poate face prin ecuatia:
E = Q x Eb
E = evaluare; Q = cantitate; Eb = etalon banesc;
Evaluarea în contabilitate are la baza doua criterii : valoarea de utilitate si timpul.
Valoarea de utilitate în cazul elementelor de activ reprezinta costul sau sacrificiul constituit pentru intrarea în patrimoniu a bunului supus evaluarii sau pentru utilizarea acestuia în unitate sau pentru vânzarea lui pe piata. În cazul elementelor de pasiv, reprezentând datorii, valoarea de utilitate reprezinta suma acceptata a fi platita în schimbul obligatiei create sau suma necesara pentru plata obligatiei fiscale.
Al doilea criteriu al evaluarii, timpul, se refera la momentul plasarii evaluarii: trecut, prezent sau viitor, a caror interconditionare deriva din principiul continuitatii activitatii.
Standardele Internationale de Contabilitate releva aceasta interconditionare între momentele evaluarii în definirea categoriilor patrimoniale.
activul este o resursa prezenta care reprezinta rezultatul evenimentelor din trecut si aduce beneficii viitoare;
pasivul este obligatia prezenta a unitatii patrimoniale care provine din evenimente din trecut, generând în viitor, la achitare, diminuarea beneficiilor unitatii;
capitalul propriu concentreaza valoarea neta a activului rezultata ca diferenta între activul total al unitatii si obligatiile (datoriile) achitate în perioada analizata;
veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza în cresteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contributii ale actionarilor;
cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor sau cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari.
Armonizarea sistemului contabil românesc cu Directivele Europene si cu S.I.C. aduce schimbari importante si abordari noi în problematica evaluarii elementelor patrimoniale. Dificultatile în aplicarea noilor reglementari nu sunt cele legate de tehnica înregistrarilor contabile sau de încadrarea corecta a unei tranzactii sau a unui eveniment în categoria corespunzatoare, ci vor fi legate de evaluarea, respectiv de determinarea corecta a valorii la care . situatiilor financiare vor fi recunoscute în bilant si contul de profit si pierdere.
În evaluarile facute pentru situatiile financiare se folosesc forme variate si pot fi:
a) cost istoric (valoare contabila, valoare de intrare). Activele sunt înregistrate la valoarea platita în numerar sau echivalent al numerarului sau la valoarea justa de la momentul achizitiei lor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obtinute în schimbul obligatiei, sau în unele cazuri (cum ar fi impozitul pe profit) la valoarea ce se asteapta a fi platita în numerar sau echivalent al numerarului pentru stingerea datoriilor ce decurg din desfasurarea activitatii;
b) cost curent. Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al numerarului care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul echivalent ar fi achizitionat în prezent. Datoriile sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al numerarului neactualizata, necesara pentru a deconta obligatia;
c) valoarea realizabila (de decontare). Activele sunt înregistrate la valoarea în numerar sau echivalent al acestuia care ar putea fi obtinuta la data vânzarii activelor. Datoriile sunt înregistrate la valoarea lor de decontare, respectiv la valoarea neactualizata în numerar sau echivalent al numerarului care trebuie platita;
d) valoarea realizabila neta reprezinta pretul de vânzare estimat a fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vânzarii;
e) valoarea recuperabila este suma pe care unitatea patrimoniala se asteapta sa o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv valoarea reziduala în momentul înstrainarii;
f) valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o unitate patrimoniala estimeaza sa o obtina prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare dupa deducerea cheltuielilor aferente cedarii;
g) valoarea justa (reala, corecta) este suma la care poate fi tranzactionat de buna voie un activ sau decontata o datorie, între parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii în care pretul este determinat obiectiv. În cazul unei astfel de tranzactii se poate utiliza pretul de piata pentru bunuri cu o piata activa, sau valoarea de înlocuire pentru bunuri care nu exista pe piata activa;
h) valoarea de utilizare este valoarea actualizata a fluxurilor de numerar viitoare estimate din utilizarea continua a unui activ si din cedarea sa la sfârsitul duratei de viata utila;
i) valoarea de aport pentru bunurile reprezentând aport de capital social este determinata pe baza pretului pietei, utilitatii (generarea de beneficii economice viitoare), starii si amplasarii bunului respectiv;
j) valoarea venala este valoarea actuala (la o data actuala) a unui element de activ sau de pasiv. Este pretul ce ar fi acceptat la plata de catre un eventual cumparator. Aceasta valoare trebuie apreciata de situatia intreprinderii ;
k) valoarea actualizata. Activele sunt înregistrate la valoarea actualizata a intrarilor viitoare nete de numerar, care vor fi generate de derularea normala a afacerii. Datoriile sunt înregistrate la valoarea actualizata a iesirilor viitoare de numerar care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile.
Situatiile financiare sunt de regula întocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperat si pe conceptul de mentinere a capitalului financiar nominal.
Conform O.M.F.P. 306/2002, evaluarea trebuie sa se efectueaza în urmatoarele momente:
a) la intrarea în unitate, când bunurile se evalueaza si înregistreaza în contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila, care se stabileste astfel:
pentru intrari din aport la capital, la valoarea de aport stabilita în urma evaluarii;
pentru bunuri obtinute cu titlu gratuit, la valoarea justa;
pentru bunuri procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie;
pentru bunuri produse în unitate, la cost de productie.
Costul istoric, de achizitie, al unui bun este egal cu pretul de cumparare, taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport - aprovizionare si alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Reducerea comerciala si alte elemente similare acordate de furnizori nu fac parte din costul de achizitie.
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si a consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie, alocata în mod rational ca fiind legate de folosirea acestuia.
Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie înregistrate peste limitele normale admise, cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de productie, anterior trecerii într-o noua faza de fabricatie, regiile generale de administratie, care nu participa la aducerea stocurilor într-o faza finala, precum si costurile de desfacere, reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit. În costul unui activ cu ciclu lung de folosinta pot fi incluse si dobânzile platite la creditele bancare contractate pentru achizitia, constituirea sau productia acestuia, direct atribuibile activului, pâna la finalizarea sa, aferente aceleiasi perioade.
b) la inventariere - evaluarea elementelor de activ si pasiv se face la valoarea actuala a fiecarui element devenita valoare de inventar, stabilita în functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei. În cazul creantelor si datoriilor, aceasta valoare se stabileste în functie de valoarea lor probabila de încasat, respectiv de plata.
c) la încheierea exercitiului, elementele de activ si pasiv (de natura datoriilor) se evalueaza si se reflecta în situatiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de intrare (contabila) se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarului astfel:
pentru elementele de activ, diferentele constatate în plus între valoarea de inventar si valoarea de intrare nu se înregistreaza în contabilitate, aceste elemente mentinându-se la valoarea de intrare. Diferentele constatate în minus între valoarea de inventare stabilita la inventar si valoarea contabila neta a elementelor de activ se înregistreaza în contabilitate pe seama amortizarii suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se constituie un provizion de depreciere, atunci când deprecierea este reversibila, aceste elemente mentinanduse de asemenea la valoarea de intrare. Prin valoarea contabila neta s întelege valoarea de intrare, mai putin amortizarea si provizioanele pentru depreciere cumulate;
pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate în minus între valoarea de inventar si valoarea de intrare, nu se înregistreaza în contabilitate, aceste elemente mentinându-se la valoarea de intrare. Diferentele constatate în plus între valoarea de inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistreaza în contabilitate prin constituirea de provizioane, aceste elemente mentinându-se de asemenea la valoarea lor de intrare.
La fiecare data a bilantului:
elementele monetare exprimate în valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii în valuta) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data încheierii exercitiului. Diferentele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul la data înregistrarii creantelor sau datoriilor în valuta sau fata de cursul la care au fost raportate situatiile financiare anterioare si cursul de schimb de la data încheierii exercitiului se înregistreaza la venituri sau cheltuieli, dupa caz;
elementele nemonetare achizitionate cu plata în valuta si înregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb la data efectuarii tranzactiei;
elementele nemonetare achizitionate cu plata în valuta si înregistrate la valoare justa (imobilizari, stocuri) trebuie raportate folosind cursul de schimb existent la momentul determinarii valorii respective.
Prin elemente monetare se înteleg disponibilitatile banesti precum si activele/datoriile de primit/de platit în sume fixe sau determinabile.
Evenimentele care apar dupa data bilantului pot furniza informatii suplimentare fata de cele cunoscute la data bilantului. Daca situatiile anuale simplificate nu au fost aprobate, acestea vor fi modificate pentru a reflecta si informatiile suplimentare.
d) la data iesirii din unitatea patrimoniala sau la darea în consum, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
Unitatea patrimoniala trebuie sa foloseasca aceleasi metode de evaluare pe tot parcursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul. Daca elementele de activ similare (stocuri sau titluri de valoare) au valori de intrare diferite li nu este posibila identificarea valorilor de intrare, pentru evaluarea la iesire se pot folosi metode de evaluare cum sunt: FIFO (primul intrat - primul iesit), LIFO (ultimul intrat - primul iesit), CMP (cost mediu ponderat) - acestea în cazul în care unitatea patrimoniala aplica metoda inventarului permanent. Pentru unitatile patrimoniale ce aplica metoda inventarului intermitent, evidenta stocurilor se tine la cost standard.
I.4.4. Prezentarea generala a Planului de conturi al agentilor economici.
Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin, contabilitatea trebuie sa se foloseasca pe lânga instrumentele de lucru si de planul de conturi.
Planul de Conturi din România se prezinta sub forma unei liste de conturi sintetice de gradul I si II si se bazeaza pe sistemul zecimal potrivit caruia toate conturile pot fi încadrate în 10 clase simbolizate cu o cifra, în cadrul fiecarei clase putând fi încadrate maxim zece grupe de conturi simbolizate cu 2 cifre, în cadrul fiecarei grupe de conturi putând fi încadrate maxim zece conturi sintetice de gradul I simbolizate cu trei cifre, în cadrul conturilor sintetice de gradul I putând fi încadrate maximum de zece conturi sintetice de gradul doi, simbolizate cu 4 cifre.
Microîntreprinderile pot folosi numai conturi de gradul I dar pot apela optional si la utilizarea conturilor de gradul II.
În planul de conturi se poate observa respectarea unei simetrii între grupe si conturi, de exemplu: 301 "materii prime" - 391 "provizioane pentru deprecierea materiilor prime" - 601 "cheltuieli cu materiile prime", 35 "stocuri aflate la terti" - 395 "provizioane pentru deprecierea stocurilor aflate la terti" etc. Exista o anumita relatie în ceea ce priveste simbolizarea grupelor conturilor de procese economice, astfel: grupele 60 - 65 sunt grupe de cheltuieli pentru activitatea de exploatare, iar grupele 70 - 75 sunt grupe de venituri din activitatea de exploatare; grupa 66 - cheltuieli financiare iar grupa 76 - venituri financiare; grupa 67 - cheltuieli extraordinare, iar grupa 77 - venituri extraordinare; grupa 68 - cheltuieli cu amortizarile si provizioanele, grupa 78 - venituri din provizioane.
Pornind de la planul de conturi general si instructiunile de aplicare a acestuia, elaborat de Ministrul Finantelor, întreprinderile îsi pot elabora planuri de conturi proprii specifice profilului de activitate. În ceea ce priveste organizarea contabilitatii de gestiune cu ajutorul conturilor din clasa 9, aceasta poate fi organizata specific fiecarei unitati patrimoniale.
I.4.5. Forme de înregistrare în contabilitate
Forma de înregistrare contabila pune în evidenta modul de organizare a ciclului contabil si de prelucrare a datelor în vederea obtinerii informatiilor care sa caracterizeze în expresie valorica starea si miscarea patrimoniului.
Modul de prelucrare a datelor în cadrul ciclului contabil formeaza continutul formei de contabilitate, iar formularele de evidenta si raportare formeaza instrumentele de lucru ale acesteia. De aceea prin forma de contabilitate se mai întelege a fi un sistem de formulare corelate între ele, care servesc la înregistrarea dupa anumite reguli a operatiilor economice si financiare ce au loc într-o unitate patrimoniala într-o perioada de gestiune.
Principalele forme de înregistrare în contabilitate a operatiilor economice si financiare, în cadrul unitatilor care conduc contabilitatea în partida dubla sunt:
forma de înregistrare contabila "pe jurnale";
forma de înregistrare contabila "maestru - sah";
forma de înregistrare contabila combinata "maestru - sah cu jurnale"
forma de înregistrare contabila "informatica".
a) Forma de înregistrare contabila "pe jurnale" se realizeaza prin folosirea
urmatoarelor formulare: registrul jurnal (cod 14-1-1), registrul inventar (cod 14-1-2), cartea mare (cod 14-1-3), jurnale auxiliare, balanta de verificare (cod 14-6-30).
Registrul jurnal cuprinde operatiile patrimoniale înregistrate si are elementele: felul, numarul, data documentului justificativ, sumele partiale totale , explicatiile, dar si debitul si creditul corespunzator operatiei efectuate. Notele contabile în care se înregistreaza cronologic si sistematic operatiile patrimoniale, grupate dupa natura lor, pot îndeplini functia de registru jurnal. Se întocmeste de regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, într-un singur exemplar, dupa ce a fost numerotat, snuruit, certificat, parafat. Se înregistrata la DGFP la începutul activitatii, încetarea activitatii si la nevoie. Nu circula. Se arhiveaza la unitatea economica. În cazul în care unitatea economica foloseste jurnale auxiliare, totalul lunar al fiecaruia se trece în Registrul jurnal general. În caz contrar, acest jurnal se întocmeste zilnic.
Registrul inventar se întocmeste la sfârsitul anului, si la fel ca celelalte fara stersaturi, fara spatii libere, pe baza datelor cuprinse în listele de inventar si în procesele verbale de inventariere a elementelor patrimoniale, prin gruparea acestora pe grupe si subconturi. Se întocmeste de catre regiile autonome, societatile comerciale, institutiile publice, unitatile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane juridice, precum si de persoane fizice care au calitatea de comerciant, într-un singur exemplar, dupa ce a fost numerotat, snuruit, certificat, parafat, înregistrat la Directia Judeteana a Finantelor Publice. Nu circula, fiind document de înregistrare contabila. Se arhiveaza la unitate ce are obligatia sa-l întocmeasca alaturi de documentele justificative ce au stat la baza întocmirii lui.
Cartea mare (sah - cod 14-1-3/a) este documentul de sistematizare a înregistrarilor contabile în conturile sintetice. Înregistrarile în Cartea mare (sah) se fac pe baza documentelor justificative, documentelor cumulative si notelor de contabilitate, cronologic, zilnic sau ori de câte ori este nevoie. Înregistrarea în acest document . pentru fiecare cont sintetic este precedata de înregistrarea în Registrul jurnal.
Cartea mare serveste la stabilirea rulajelor lunare si a soldurilor conturilor sintetice si sta la baza întocmirii balantei de verificare. Pentru stabilirea rulajelor, se preia în Cartea mare rulajul creditor din jurnalul contului respectiv, iar rulajul debitor se stabileste prin totalitatea sumelor preluate din . conturilor corespondente ale jurnalului.
La sfârsitul lunii, pentru fiecare cont sintetic din Cartea mare (sah) se stabilesc totaluri la rulajul contului debitor sau creditor si al conturilor corespondente. Totalurile sumelor conturilor corespondente trebuie sa fie egale cu rulajul debitor sau creditor al contului respectiv. Contabilitatea analitica se tine cu ajutorul formularelor tipizate . (fisa de cont pe operatii diverse, fisa de cont analitic pentru valori .) sau cu ajutorul formularelor tipizate specifice folosite în acest caz.
Balanta de verificare (cod 14-30, 14-6-30/a, 14-6-30/b) este document contabil utilizat pentru verificarea exactitatii înregistrarilor contabile si controlul concordantei dintre contabilitatea sintetica si cea analitica, precum si principalul instrument pe baza caruia se întocmeste bilantul contabil si celelalte situatii de sinteza. Se întocmeste lunar, pe baza totalurilor preluate din Cartea mare (sah), respectiv din fisele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. De asemenea se întocmesc balante de verificare lunare pentru conturile analitice utilizate.
b) Forma de contabilitate maestru sah sau pe conturi corespondente are la baza
dezvoltarea pe conturi corespondente atât a rulajului debitor cât si a rulajului creditor al conturilor sintetice. Daca pentru acelasi gen de operatii exista mai multe documentejustificative, acestea se totalizeaza cu ajutorul formularului document cumulativ întocmit fie pentru debitul, fie pentru creditul contului, care reflecta asemenea operatii. Documentele (formularele) folosite: Registrul jurnal, Registrul inventar, Cartea mare, Balanta de verificare.
c) Forma de înregistrare contabila combinata "Maestru sah cu jurnale" - în cazul
utilizarii acestei forme de înregistrare, pe lânga formele mentionate la forma "Maestru sah", se utilizeaza si unele jurnale auxiliare specifice formei de înregistrare "pe jurnale" cum sunt; jurnalul privind operatiile de casa si de banca (cod 14-6-5 si 14-6-5/a), jurnalul privind decontarile cu furnizorii (cod 14-6-6), situatia privind rularea materialelor (cod 14-6-9), situatia privind avansurile de trezorerie (cod 14-6.18). Fiecare jurnal sau situatie constituie document centralizator al operatiilor respective si serveste pentru înregistrarea ? totalurilor lunare în evidenta sintetica.
d) Forma de înregistrare contabila informatica - adapteaza la formele de
contabilitate prezentate mai înainte folosirea tehnicii electronice de clacul. Ciclul contabil de prelucrare a datelor are la intrare în calculator formula contabila (contarea documentelor). Pe baza ei se cladeste întregul sistem de stocare si prelucrare a datelor. Se editeaza obligatoriu registrul jurnal general, cartea mare (sah), balantele contabile, lunar. Celelalte formulare (registre auxiliare de cumparari, vânzari, etc.) se editeaza facultativ la cererea consumatorilor de informatie. În Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii se prevede ca persoanele fizice si juridice care utilizeaza sisteme de prelucrare automata a datelor, au obligatia sa asigure stocarea, pastrarea informatiilor pe suport tehnic.
Potrivit Legii contabilitatii pot tine contabilitatea în partida simpla: consiliile locale comunale, institutiile de cult, asociatiile de proprietari, asociatiile familiale si persoane fizice autorizate sa desfasoare activitati independente.
Registrele de contabilitate care se utilizeaza în acest caz sunt:
a) pentru primariile comunale:
o Registrul jurnal de încasari si plati (cod 14-1-1/a);
o Registrul inventar (cod 14-1-2);
o Registrul pentru evidenta mijloacelor fixe (cod 14-2-1/a);
o Fise de cont analitic pentru . materiale (cod 14-3-10) sub forma de registru;
o Registru pentru evidenta veniturilor (cod 14-6-19);
o Registru pentru evidenta cheltuielilor si alte operatii (cod 14-6-20).
b) pentru asociatiile de proprietari :
o Registrul jurnal de încasari si plati (cod 14-1-1/a);
o Registrul inventar (cod 14-1-2);
o Registrul pentru evidenta fondului de rulment si a altor fonduri (cod 14-6-25);
o Registre pentru evidenta bunurilor asociatiei (cod 14-6-26);
o Registru pentru evidenta operatiilor banesti (cod 14-6-27);
o Liste de plata a . ;
c) pentru asociatii familiale si persoane fizice autorizate sa desfasoare activitate pe baza de libera initiativa:
o Registrul jurnal de încasari si plati (cod 14-1-1/a);
o Registrul inventar (cod 14-1-2);
Registrul jurnal de încasari si plati (cod 14-1-1/a) se înregistreaza zilnic si reprezinta documentul pe baza caruia se stabilesc veniturile încasate si cheltuielile efectuate, elemente care stau la baza obligatiilor fiscale de plata.
|
