PERFECTIONAREA CONTABILITATII CHELTUIELILOR, VENITURILOR SI REZULTATELOR FINANCIARE

PERFECŢIONAREA CONTABILITĂŢII

CHELTUIELILOR, VENITURILOR sI

REZULTATELOR FINANCIARE

Pentru a fi un sistem contabil performant, sistemul contabil românesc ar trebui sa-si fixeze ca obiective principale reflectarea fidela a situatiei financiare si a rezultatelor întreprinderii static si în dinamica si f 23323h74x urnizarea de informatii fiabile si relevante pentru toate categoriile de utilizatori.

În vederea realizarii acestor obiective este necesar sa fie respectate principiile contabile general admise, care asigura calitatea informatiei contabile structurate în urmatorul set de situatii de sinteza;

BILANŢ, CONT DE REZULTATE,

TABLOU DE UTILIZĂRI sI RESURSE,

TABLOU AL FLUXURILOR DE TREZORERIE.

Cadrul mai restrâns al contabilitatii cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor financiare este normalizat prin urmatoarele principii general acceptate si norme internationale specifice: principiul independentei exercitiilor, principiul prudentei, principiul recunoasterii veniturilor (reglementat international prin IAS 18), principiul conectarii cheltuielilor la venituri, principiul necompensarii, principiul permanentei metodelor.

Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor si rezultatelor trebuie sa fie îmbunatatita în spiritul performantei si, în consecinta, elementele de reforma vor fi cautate în sistemele contabile fiabile-precum cel american si în normele internationale IASC.

Începând cu contabilitatea veniturilor se ivesc probleme legate de momentul constatarii sau recunoasterii. Astfel, exista cazuri specifice în care solutia constatarii veniturilor aplicabila la noi ar putea fi îmbunatatita.

Recunoasterea unui venit se face când sunt îndeplinite doua conditii:

fabricarea sa fi fost încheiata;

masurarea si încasarea contravalorii venitului sa fie sigure.

Aceste doua conditii sunt îndeplinite în cazul unei vânzari efectuate unui tert independent.

La aceasta metoda generala de constatare a veniturilor,  practica si literatura de specialitate nord-americane prevede trei exceptii:

1. Constatarea veniturilor, în functie de avansarea lucrarilor de lunga durata, întinse pe parcursul mai multor exercitii financiare, este permis sa fie facuta înaintea expirarii contractului, generându-se profit (pierdere) în fiecare exercitiu financiar intermediar.

Aceasta abordare, apartinând mediului anglo-saxon, sfideaza eventualitatea aparitiei riscurilor, dar respecta substantei economice în fata aparentei juridice.

2. Constatarea veniturilor, în functie de productie se poate realiza înainte de momentul vânzarii dar dupa terminarea fabricatiei. Acest model de constatare este operat numai în cazul produselor sigure din punctul de vedere al pretului si al cantitatii, sau în cazul produselor cu pretul garantat de stat.

3. constatarea veniturilor, în functie de încasari se poate aplica doar când este imposibila determinarea marimii venitului la data vânzarii datorita incertitudinii decontarii sumelor.

Acest aspect este concretizat de bunurile cu plata în rate si se justifica deoarece riscul de neîncasare este atât de mare încât vânzarea nu constituie o dovada suficienta pentru ca ambele criterii de constatare a veniturilor sa fie îndeplinite.

Daca ar fi cazul contractelor pe termen lung, ar fi injusta recunoasterea veniturilor doar în anul vânzarii, pentru ca nu s-ar respecta astfel principiul independentei exercitiilor.

Reglementarile contabilitatii americane prevad conditiile necesare recunoasterii veniturilor si câstigurilor:

sa fie materializate sau obtinute;

sa fie masurabile;

sa fie încasabile sau realizabile.

Este cunoscut faptul ca, în cadrul categoriei de venituri sunt incluse cresterile de avantaje economice materializate în cresteri de active sau scaderi de pasive. Aceasta definitie a normelor internationale înglobeaza în categoria de venituri atât productia cât si transferurile de valoare.

Productia are mai multe aspecte generatoare de venituri, si anume: productia fabricata (neterminata si finita), productia vânduta, productia încasata.

Transferurile de valoare nu sunt generate de productie si constau în veniturile generate de subventii, venituri financiare de filiale etc.

În contabilitatea americana distinctia între cele doua categorii de venituri este clar facuta si prin terminologie: în timp ce primele sunt considerate venituri (revenues), celelalte sunt asimilate termenului de câstiguri.

În ceea ce priveste recunoasterea cheltuielilor, intervine principiul conectarii acestora la veniturile generate, care, în anumite cazuri, are o aplicare dificila.

Problemele aparute în acest moment sunt legate de stabilirea unei relatii cauzale între cheltuielile ocazionate si veniturile determinate de relatii cauzale între cheltuielile ocazionate si veniturile determinate de acestea, prin metode realiste si sistematice de repartizare, care sa permita o conectare aproximativa, atunci când nu exista o cale directa.