PRINCIPII CONTABILE GENERALE
Obiectivul fundamental al contabilitatii privind prezentarea unei imagini fidele a pozitiei financiare, a performantei si a modificarilor pozitiei financiare a unei entitati, se realizeaza pe baza unor reguli, metode si proceduri contabile care se fundamenteaza si se concretizeaza, avandu-se in vedere o gama larga de principii si reguli contabile generale, determinate de realitatea economica.
Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu principiile contabile generale avand in vedere constrangerile contabilitatii de angajamente astfel:
- Principiul continuitatii activitatii consta in aceea ca “ se presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea, fara a intra in stare de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii”.
Daca se cunoaste existenta unor elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente ce conduc la incapacitatea entitatii de a-si continua activitatea, administratorii au obligatia de a prezenta aceste elemente in notele explicative.
De asemenea, se impun explicatii in cazul in care situatiile financiare nu sunt intocmite pe baza principiului analizat, prezentandu-se motivele care au determinat adoptarea deciziei ca entitatea nu-si mai poate continua activitatea.
- Principiul permanentei metodelor presupune mentinerea in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul a metodelor de evaluare, inregistrare si prezentare a elementelor patrimoniale si a rezultatelor financiare, in scopul crearii premiselor pentru compararea in timp a informatiilor contabile. Metodele care se folosesc trebuie sa aiba caracter de permanenta, in sensul utilizarii lor in cadrul mai multor exercitii financiare consecutive, ceea ce permite compararea situatiilor financiare, iar analiza indicatorilor economico-financiari conduce la obtinerea unor informatii utile pentru utilizatori.
- Principiul prudentei se refera la determinarea valorii oricarui element patrimonial, in sensul ca se impune acordarea unei atentii deosebite cel putin a aspectelor ce privesc
includerea in situatiile financiare numai a profiturilor recunoscute pana la data bilantului;
obligatiile previzibile si pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca ele apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii situatiilor financiare, precum si ajustarea valorilor corespunzatoare deprecierilor constatate, indiferent ca rezultatul exercitiului este profit sau pierdere.
De retinut ca , prin aplicarea in mod voit, incorect,a acestui principiu se poate ascunde sau denatura realitatea, creandu-se rezerve nejustificate prin exagerarea riscurilor viitoare.
- Principiul independentei exercitiului presupune delimitarea riguroasa in timp a veniturilor si cheltuielilor aferente exercitiului financiar pentru care se face raportarea, indiferent de data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor, cerinta de baza a contabilitatii de angajament. Acest lucru impune utilizarea unor conturi de regularizare, atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor.
- Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de datorii. In baza acestui principiu, componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.
- Principiul intangibilitatii presupune existenta unei concordante depline intre bilantul de deschidere al unui exercitiu si cel de inchidere al exercitiului precedent.
- Principiul necompensarii interzice efectuarea de operatiuni compensatorii intre elementele de activ si de datorii. Exista posibilitatea unor eventuale compensari intre creante si datorii ale entitatii fata de ea insasi, cu respectarea prevederilor legale numai dupa inregistrarea in contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.
- Principiul prevalentei economicului asupra juridicului se refera la faptul ca prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face avand in vedere fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate si nu numai forma juridica a acestora. Principiul se aplica atat entitatilor care indeplinesc criteriul de marime, pentru situatiile financiare individuale si consolidate,cat si pentu entitatile care nu indeplinesc criteriile de marime , dar intocmesc situatii financiare consolidate, cu respectarea prevederilor din “Reguli de evaluare alternative”.
- Principiul pragului de semnificatie are influenta asupra relevantei informatiei, motiv pentru care situatiile financiare trebuie sa contina, in mod distinct, numai acele elemente ce au o valoare semnificativa. Restul elementelor, in masura in care au aceeasi natura, precum si functii similare se reflecta in sume cumulate.
Pragul de semnificatie depinde in mod direct de marimea si natura elementului analizat in circumstantele particulare ale omisiunii sale. La aprecierea unui element sau cumul de element, daca este semnificativ, se tine seama de evaluarea impreuna a naturii si marimii elementului respectiv. In anumite cazuri, ar putea fi determinant fie natura, fie marimea elementului.
Acest principiu poate fi aplicat numai de entitatile care indeplinesc criteriile de marime.
Abaterile de la principiile contabile generale prezentate pot fi efectuate numai in cazuri exceptionale, cu conditia de a se prezenta in notele explicative impreuna cu motivele care au determinat acest lucru, precum si evaluarea efectului produs de aceste abateri asupra activelor, datoriilor, pozitiei financiare si a profitului sau pierderii.
Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza, in general, pe baza :
principiului costului de achizitie, sau
principiului costului de productie;
exceptia existand in situatia in care s-a optat pentru reevaluarea imobilizarilor coporale sau evaluarea instrumentelor financiare la valoarea justa, apelandu-se la regulile evaluarii alternative.
Se utilizeaza patru reguli generale de evaluare, astfel:
a) evaluarea la data intrarii in entitate;
b) evaluarea cu ocazia inventarierii;
c) evaluarea la incheierea exercitiului financiar;
d) evaluarea la data iesirii din entitate.
a) Evaluarea la data intraii in entitate
la cost de achizitie
la cost de productie
la valoarea de aport
la valoarea justa
Valoarea de intrare
Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe, cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei bunurilor respective.
Costul de productie cuprinde costul de achizitie a materiilor prime si materialelor consumabile, precum si cheltuielile directe atribuite bunului respectiv.
Costul de productie este format din urmatoarele elemente:
materiale directe;
energie consumata in scopuri tehnologice;
manopera directa;
alte cheltuieli directe de productie;
cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational.
Dobanda aferenta costului capitalului imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei sau productiei de active cu ciclu lung de fabricatie poate fi inclusa in costurile de productie daca aceasta apartine perioadei de productie.
Aceasta situatie se va prezenta in notele explicative.
Exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, in schimb sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au avut loc:
pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limitele normale admise;
cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;
cheltuielile generale de administratie care nu participa la formarea stocurilor.
b) Evaluarea cu ocazia inventarierii anuale, se efectueaza de regula, la sfarsitul anului , inainte de inchiderea conturilor, se face la valoarea actuala sau de utilitate a fiecarui element, fiind denumita valoarea de inventar stabilita functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietii. Pentru creante si datorii se are in vedere valoarea lor previzibila de incasat, respectiv de plata.
c) Evaluarea la incheierea exercitiului financiar urmareste aplicarea consecventa a principiului prudentei si consta in aceea ca elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, denumita valoare de inventar, caz in care se vor avea in vedere urmatoarele:
pentru elementele de activ constatate in minus (valoarea de inventar mai mica decat valoarea contabila neta, diferenta se va include in cheltuieli , concomitent cu cresterea amortizarii aferente, cand suntem in situatia activelor amortizabile, active la care deprecerea este ireversibila (definitiva) sau se efectueaza o ajustare pentru depreciere sau pierdere de valoare pentru activele neamortizabile, active la care deprecierea este reversibila.
Prin valoarea contabila neta se intelege valoarea de intrare , corectata cu amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.
Valorile tranzactionate pe o piata reglementata se evalueaza la cursul din ultima zi de tranzactionare, iar cele netranzactionate, la costul istoric, mai putin ajustarile pentru pierdere de valoare, daca este cazul.
pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentelor constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare a elementelor de pasiv se inregistreaza in contabilitate, pe seama elementelor corespunzatoare de datorii.
La fiecare inchidere de bilant se vor avea in vedere si urmatoarele:
c1. Elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati, acreditive si depozite bancare, creante si datorii in valuta) se evalueaza si inregistreaza utilizand cursul de schimb comunicat de BNR, valabil la data inchiderii exercitiului financiar. Diferentele favorabile sau nefavorabile se vor inregistra la venituri sau cheltuieli financiare, dupa caz.
c2. Pentru creantele si datoriile, exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei valute, eventuale diferente care rezulta din evaluarea acestora se inregistreaza de regula, la venituri sau cheltuieli de exploatare sau financiare, in functie de natura operatiunii.
c3. Elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri) se inregistreaza si raporteaza utilizand cursul de schimb de la data efectuarii tranzactiei.
Se definesc elementele monetare ca fiind disponibilitatile banesti si activele/datoriile de primit/de platit in sume fixe sau determinabile.
Daca situatiile financiare nu au fost aprobate si a aparut elemente suplimentare, dupa data bilantului, referitoare la perioada raportata, elementele respective trebuie ajustate pentru a reflecta si informatiile suplimentare.
d) Evaluarea la data iesirii din entitate. La data iesirii din entitate, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
Corectarea erorilor constatate in contabilitate se efectueaza pe seama rezultatului reportat. Astfel de erori includ efectele greselilor matematice, greselilor de aplicare a politicilor contabile, ignorari sau interpretari gresite a evenimentelor si fraudelor.
Daca operatiunea de corectare a erorilor genereaza pierdere contabila reportata, acestea trebuie acoperita inainte de efectuarea oricarei repartizari de profit.
|
