PRINCIPII DE INTOCMIRE A BILANTULUI CONTABIL
Directia a lV-a a C.E.E. ce sta la baza noului sistem contabil din Romania, precum si Regulamentul pentru aplicarea legii contabilitatii nr 82/1991 se limiteaza sa defineasca calitatea informatiei contabile inscrise in situatiile financiare prin prisma conceptului /obiectiv 'imagine fidela', adi 343c24d ca o imagine adevarata si corecta.
Astfel, potrivit art.2 din Directia a lV-a a C.E.E. cerintele cu privire la calitatea informatiilor consemnate in conturile anuale, formulate pin prisma imaginii fidele, se prezinta astfel:
Conturile anuale cuprind: bilantul, contul de profit si pierdere si anexa.Aceste documente constituie un tot.
Conturile anuale trebuie stabilite cu claritate si in conformitate cu prezenta directiva.
Conturile anuale trebuie sa dea o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare cat si a rezultatelor societatii.
Atunci cand aplicarea prezentei directive nu este suficienta pentru a da o imagine fidela prevazuta la paragraful 3, trebuie adaugate informatii suplimentare.
Daca in cazuri exceptionale aplicarea unei dispozitii din prezenta directiva este contrara obligatiei prevazuta la paragraful 3, este necesara sa se faca o derogare de la respectiva dispozitie pentru a se da o imagine fidela, in sensul paragrafului 3.
O astfel de derogare trebuie mentionata in anexa, bine argumentata, cu includerea influientei sale asupra patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.
Si in Legea Contabilitatii din Romania este formulat obiectivul (scop) fata de bilantul contabil ca document oficial 'care trebuie sa dea o imgine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei finale si a rezultatelor obtinute'.
Pentru atingerea obiectivului fundamental privind imaginea fidela, situatiile financiare elaborate in baza unor principii sau conventii contabile.
Principiul independentei exercitiilor
Pentru perioada revolutiei industriale contabilitatea de casa (oastfel de contabilitate consta in determinarea rezultatului exercitiului prin diferenta dintre incasari si plati) prezinta marele inconvenient de a nu permite masurarea periodica a rezultatului. Dorindu-se eludarea acestui inconvenient, contabilii au inventat conceptele de venituri si cheltuieli.
De altfel, operarea cu astfel de concepte a permis decontarea principiului independentei exercitiilor a carui esenta este: 'veniturile si cheltuielile sunt contabilizate pe masura generarii sau angajarii lor (si nu cu ocazia incasarii sau platii lor) si inregistrate in situatiile financiare ale perioadei respective.' Din aplicarea acestui principiu apar sase consecinte. Regulamentul nostru contabil face referinta numai la primele doua dintre acestea:
a) Practicarea unei contabilitati de angajamente, adica inregistrarea veniturilor in momentul livrarii marfurilor, produselor sau al prestarilor de servicii si inregistrarea cheltuielilor in momentul primirii bunurilor sau prestarii serviciilor de catre terti.
b) Utilizarea conturilor de regularizare. Normalizatorii romani au retinut in ecest sens cheltuielile constatate in avans si veniturile constatate in avans, dar practica europeana (in special cea franceza) recunoaste si include in aceesi categorie veniturile de primit, cheltuielile de platit si cheltuielile de repartizat pe mai multe exercitii.
Sintetizand se poate afirma ca principiul specializarii exercitiilor 'personalizeaza' fiecare exercitiu in raport cu cel anterior si cu cel ce urmeaza. In cazul in care veniturile si cheltuielile generate intr-un exercitiu vizeaza exercitiul urmator, se considera ca acestea sunt datorii si creante ale exercitiului in curs vizavi de exercitiul urmator.
2. Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere
Acest principiu este regasit in litaratura franceza si sub numele de 'bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda bilantului de inchidere al exercitiului precedent' si presupune interzicerea imputarii efectelor schimbarilor de metode sau ale corectarii erorilor asupra capitalurilor proprii cu care o intreprindere isi incepe un nou exercitiu.
Pe langa aspectul pur tehnic al corespondentei (identitatii) intre situatia patrimoniului la inceputul exercitiului curent si cea existenta la sfarsitul exercitiului precedent, aspect ce faciliteaza verificarea integritatii patrimoniale, respectarea principiului in cauza este solicitata si de corecta informare a utilizatorilor externi de informatii: efectele schimbarilor de metode si ale corectarilor de erori trebuie sa fie transparente in documentele de sinteza ale anului incheiat.
3. Principiul necompensarii
In virtutea aplicarii acestui principiu nici o compensare nu poate fi operata intre posturile de activ si posturile de pasiv ale bilantului sau intre posturile de cheltuieli si respectiv de vanituri ale contului de profit si pierdere.
Este cunoscut faptul ca relatiile intreprinderii cu tertii au la baza contractele intre cele doua parti. Respectarea principiului necompensarii implica aprecierea rezultatului beneficiar sau deficitar la nivelul fiecarui contract, nepermitandu-se compensarea pierderilor cu care se soldeaza un contract, cu beneficiile altuia.
Necompensabilitatea este stipulata si de norme cu caracter international (norma numarul 11 a IASC). Conditiile fixate de norma IASC sunt mai largi decat cele ale organismului profesiei contabile din Franta: 'Poate sa apara ca necesara considerarea ca un ansamblu unic a contractelor incheiate cu acelasi client sau cu clienti diferiti in masura in care aceste contracte sunt negociate ca un singur ansamblu sau cand ele se ataseaza unuia si aceluiasi proiect.
Invers, daca un contract include diferite proiecte si daca veniturile si cheltuielile specifice fiecaruia dintre acestea pot fi destinate, fiecare dintre proiecte poate fi considerat ca asimilabil unui contract distinct.'
Sintetizand, se poate spune ca aplicarea acestui principiu presupune:
necompensarea creditelor cu datoriile fata de acelasi tert;
necompensarea plusurilor de valoare cu mnusurile de valoare, in contextul aplicarii principiului prudentei;
necompensarea intre elementele valorice neomogene (de exemplu intre valoarea de intrare si provizionul pentru depreciere).
|
