PRINCIPIILE DE BAZA ALE CONTABILITATII:

PRINCIPIILE DE BAZA ALE CONTABILITATII:

Pentru a da o imagine fidela patrimoniului si rezultatelor financiare, reglementarile si legislatia contabila prevad ca organizarea contabilitatii sa se realizeze pe baza urmatoarelor principii:

. principiul continuitatii activitatii presupune ca unitatea patrimoniala sa-si continue în mod normal functionarea într-un mod previzibil, neexistând nici un eveniment care ar împiedica activitatea în viitor, deci care ar impune restrângerea substantiala a activitatii.

. principiul permanentei metodelor impune continuitatea în tot cursul exercitiului, precum si de la un exercitiu la altul, în aplicarea normelor si regulilor utilizate la evaluarea, înregistrarea în contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor prin documentele de sinteza, în vederea asigurarii comparabilitatii informatiilor. În cazuri justificate se admite schimbarea metodelor de evaluare, facându-se mentiuni în notele explicative anexate bilantului privind influenta asupra situatiei patrimoniale si financiare si a rezultatului exercitiului.

. principiul prudentei este legat de evaluarea patrimoniului si urmareste ca patrimoniul si rezultatele exercitiilor viitoare sa nu fie influentate de deprecierile, riscurile sau pierderile probabile din activitatea exercitiului curent sau anterior. Ca urmare, nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea cheltuielilor si a elementelor de pasiv.

Daca faptele se justifica, se înregistreaza în contabilitate cheltuieli si pierderi previzibile, sub forma provizioanelor, considerate ca având caracterul unor rezerve, decontabile în viitorul mai mult sau mai putin îndepartat.

. principiul independentei exercitiului (perioadei de gestiune) presupune delimitarea în timp a veniturilor si cheltuielilor aferente activitatii unitatii patrimoniale pe masura angajarii acestora si trecerii lor la rezultatul exercitiului la care se refera, fara a se tine seama de data încasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

. principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv - în vederea stabilirii sumei totale corespunzatoare unei pozitii din bilant, se va determina separat suma sau valoarea corespunzatoare fiecarui element individual de activ sau pasiv.

. principiul intangibilitatii bilantului la deschiderea unui exercitiu financiar impune ca bilantul de deschidere a unui exercitiu sa corespunda bilantului de închidere a exercitiului precedent, fiind interzisa modificarea elementelor patrimoniale de la sfârsitul anului care trebuie reportate la începutul anului viitor.

. principiul necompensarii potrivit caruia se impune înregistrarea distincta în bilant a elementelor de activ si a celor de pasiv si în contul de profit si pierdere 616b15g a veniturilor si a cheltuielilor, nefiind admisa vreo compensare între ele, cu exceptia unor situatii prevazute prin lege.

. principiul prevalentei economicului asupra juridicului - informatiile prezentate în situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

. principiul pragului de semnificatie - orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat separat în cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau functii similare vor fi însumate, nefiind necesara prezentarea lor separata. Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declararea lor eronata ar putea influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate în baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii, judecate în împrejurarile specifice ale omisiunii sau declararii gresite.

Bilantul contabil, model privind situatia patrimoniului

Potrivit Legii 31/1990 privind societatile comerciale si a Legii Contabilitatii 82/1991, toti agentii economici sunt obligati sa întocmeasca bilant contabil.

Bilantul este documentul oficial de sinteza al tuturor unitatilor patrimoniale. Bilantul contabil da o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute de unitatea patrimoniala.

Procedeu principal al metodei contabilitatii si baza informationala fundamentala, bilantul propriu-zis este un tablou care cuprinde în forma sintetica si în expresie valorica mijloacele economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum si rezultatul unui agent economic la un moment dat.

Bilantul contabil are în componenta sa documente si situatii de sinteza economica sau de control fiscal, cuprinzând urmatoarele elemente:

A)    Bilantul propriu-zis;

B)    Contul de "Profit si pierdere" ( respectiv contul de exercitiu în cazul institutiilor publice );

C)          Anexa la bilant;

D)          Raportul de gestiune.

Având acelasi scop, de informare asupra situatiei patrimoniului, a situatiei financiare a unitatii patrimoniale si a rezultatelor obtinute, aceste parti constitutive formeaza un tot unitar.

Bilantul

n practica se cunosc doua scheme de bilant, una sub forma de tablou cu doua parti: partea stânga, activul, si partea dreapta, pasivUl numita si schema orizontala de bilant, si modelul sub forma listei verticale sau schema bilantului vertical. Bilantul sub forma de tablou cu doua parti pune în evidenta egalitatea între resurse si utilizari, iar modelul de bilant sub forma listei verticale ordoneaza structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve si alte componente ale situatiei nete, finalitatea fiind prezentarea situatiei nete a patrimoniului.

Bilantul unitatilor patrimoniale care desfasoara activitati economice cuprinde toate elementele de activ si pasiv grupate dupa destinatie si respectiv provenienta lor.

ACTIV  PASIV

BILANT -conf. Ordin nr. 306 din 26-02-2002 aprobarea Reglementarilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creante

(Sumele ce urmeaza a fi incasate dupa o perioada mai mare de un an sunt prezentate separat.)

III. Investitii financiare pe termen scurt

IV. Casa si conturi la banci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii ce trebuie platite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentandu-se separat capitalul varsat si cel nevarsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Rezultatul reportat

VI. Rezultatul exercitiului financiar

a) Activele imobilizate ( imobilizari necorporale; imobilizari corporale; imobilizari financiare );

1. Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fara suport material si detinut pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative.

Un activ necorporal trebuie recunoscut in bilant daca se estimeaza ca va genera beneficii economice pentru persoana juridica si costul activului poate fi evaluat in mod credibil.

In cadrul imobilizarilor necorporale se cuprind:

- cheltuielile de constituire;

- cheltuielile de dezvoltare;

- concesiunile, brevetele, licentele, marcile, drepturile si alte valori similare;

- fondul comercial;

- alte imobilizari necorporale;

- imobilizarile necorporale in curs de executie.

2. Imobilizarile corporale sunt active care:

a) sunt detinute de o persoana juridica pentru a fi utilizate in productia proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative;

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an;

c) au valoare mai mare decat limita prevazuta de reglementarile legale in vigoare.
Imobilizarile corporale cuprind terenuri, constructii, instalatii tehnice si masini, alte instalatii, utilaje si mobilier, avansuri si imobilizari corporale in curs de executie.

3. Imobilizarile financiare cuprind titlurile de participare, interese de participare detinute, alte titluri imobilizate si creante imobilizate.

Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil detinute de o societate in capitalul altor societati comerciale, a caror detinere pe o perioada indelungata este considerata utila acesteia.

Interesele de participare reprezinta drepturi detinute in capitalul altei societati comerciale. Interesele de participare sunt detinute pe termen lung in scopul garantarii contributiei la activitatile persoanei juridice respective. Ele cuprind investitii in intreprinderi asociate si investitii strategice.

O participare de 10%pana la 20% in capitalul altei societati este o investitie strategica.

Titlurile de participare detinute in capitalul intreprinderilor asociate intr-o proportie de 20 - 50%
asigura posibilitatea exercitarii unei influente semnificative.

Daca o societate detine controlul asupra unei alte societati, aceasta din urma este filiala pentru societatea care detine controlul (societate mama).

Controlul reprezinta capacitatea de a conduce politicile financiare si operationale ale unei societati pentru a obtine beneficii din activitatea ei.

Contabilitatea creantelor imobilizate se tine pe urmatoarele categorii: creante legate de participatii, respectiv titlurile de participare si interesele de participare, imprumuturi acordate pe termen lung, actiuni proprii detinute pe termen lung si alte creante imobilizate.

Creantele legate de participatii reprezinta acele creante ale persoanei juridice rezultate din acordarea de imprumuturi societatilor la care detine titluri de participare/interese de participare.
In conturile de imprumuturi pe termen lung se inregistreaza sumele acordate tertilor in baza unor contracte pentru care unitatea percepe dobanzi, potrivit legii.

Actiunile proprii sunt clasificate ca active imobilizate in functie de intentia societatii cu privire la durata de detinere de peste un an, stabilita cu ocazia achizitiei sau reclasarii.
La alte creante imobilizate se cuprind garantiile, depozitele si cautiunile depuse de unitate la terti.

b)            Activele circulante ( stocuri, creante, titluri de plasament, disponibilitati si alte valori );

Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand:

- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;

- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este restrictionata.

Ciclul de exploatare al unei persoane juridice reprezinta perioada de timp dintre achizitionarea materiilor prime care intra intr-un proces de transformare si finalizarea acestora in numerar sau sub forma unui echivalent de numerar.

Prin echivalente de numerar se intelege investitiile financiare pe termen scurt, usor convertibile in numerar si al caror risc de schimbare a valorii este nesemnificativ.

In categoria activelor circulante se cuprind:

- stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura;

- creante;

- investitii financiare pe termen scurt;

- casa si conturi la banci.

c)            Conturile de regularizare si asimilare-activ ( cheltuielile înregistrate în avans, diferente de conversie-activ si alte elemente tranzitorii si de regularizat, de activ );

d)            Primele de rambursare a obligatiunilor.

Pasivul bilantului cuprinde urmatoarele grupe principale de elemente:

a)            Capitalurile proprii ( capitalul social sau individual, primele legate de capital, diferentele din reevaluare, rezervele, rezultatul reportat nerepartizat, rezultatul exercitiului, fondurile proprii, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate );

Capitalurile proprii reprezinta dreptul actionarilor asupra activelor unei persoane juridice, dupa deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului.

Capitalul este reprezentat de capital social, patrimoniul regiei etc., in functie de forma juridica a unitatii. Capitalul social subscris si varsat se inregistreaza distinct in contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice si a documentelor justificative privind varsamintele de capital.

Primele legate de capital (de emisiune, de fuziune, de aport, de conversie) reprezinta excedentul dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale.

b)            Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

Provizionul pentru riscuri si cheltuieli reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:

a) litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;

b) cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind garantia acordata clientilor;

c) alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se tine pe feluri, in functie de natura si scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.

Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi inregistrat in contabilitate daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

(a) exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;

(b) este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective;

(c) suma poate fi estimata.

c)            Datoriile ( împrumuturi si datorii asimilate, furnizori si conturi asimilate, datorii în legatura cu personalul, datorii fata de bugetul statului, datorii privind asigurarile sociale, creditori si alte datorii );

d)            Conturile de regularizare si asimilare-pasiv ( veniturile înregistrate în avans, diferentele de conversie-pasiv, alte elemente tranzitorii si de regularizat de pasiv ).

TIPURI DE MODIFICARI PRIVIND ACTIVUL SI PASIVUL UNITATII PATRIMONIALE

Tipurile de modificari bilantiere sunt grupate in 4 :

1) cresterea Activului si in acelasi timp cu aceaasi suma cresterea Pasivului

A + x = P + x

Egalitatea bilantiera se mentine .

2) Modificarea prin diminuarea atat a Activului cat si a Pasivului egalitatea bilantiera mentinandu-se .

A - x = P - x

3) Creste un element de Activ scade un element de Activ , Pasivul ramane neschimbat .

A + x - x = P

4) Activul ramane neschimbat , creste un element de Pasiv, scade un element de Pasiv .

A = P + x - x

Modelarea patrimoniului prin contul de rezultate.

Contul de profit si pierdere

Datele se preiau din rulajele debitoare ale conturilor de cheltuieli, respectiv din rulajele creditoare ale conturilor de venituri, cumulate de la începutul anului. în situatia în care au fost efectuate înregistrari prin creditul conturilor de cheltuieli sau prin debitul conturilor de venituri, datele sunt reprezentate de soldurile conturilor de venituri si cheltuieli înainte de a fi transferate asupra contului de rezultate finale, cumulate de la începutul anului.

Contul de "Profit si pierdere 616b15g " are un continut îndeosebi economic, deoarece ofera informatii asupra activitatii de productie, comerciale sau financiare a unitatii patrimoniale prin dimensiunea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor pe care le genereaza.

n prezentarea contului de "Profit si pierdere 616b15g " sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ce ia în considereare natura economica a acestora, altul ce pleaca de la functiunile sau activitatile unei întreprinderi ( de la destinatia veniturilor si cheltuielilor ).

Ca forma, contul de "Profit si pierdere 616b15g " se poate prezenta:

tablou bilateral sau forma de cont ( schema orizontala );

lista ( schema verticala ).

Contul de profit si pierdere cuprinde: cifra de afaceri neta, veniturile si cheltuielile exercitiului, grupate dupa natura lor, precum si rezultatul exercitiului (profit sau pierdere).

Cifra de afaceri neta cuprinde sumele provenind din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii ce intra in categoria activitatilor curente ale persoanei juridice, dupa scaderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adaugata si a altor impozite si taxe aferente.

Cifra de afaceri, in sensul prezentelor reglementari, se calculeaza prin insumarea veniturilor rezultate din livrarile de bunuri, executarea de lucrari si prestarile de servicii si alte venituri din exploatare, mai putin rabaturile, remizele si alte reduceri acordate clientilor.

Cheltuielile si veniturile sunt grupate în trei categorii:

din exploatare;

financiare;

extraordinare.

VENITURI
In categoria veniturilor se includ atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume propriu din activitati curente, cat si castigurile din orice alte surse.

Castigurile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice care pot aparea sau nu ca rezultat din activitatea curenta, dar nu difera ca natura de veniturile din aceasta activitate.

Activitatile curente sunt orice activitati desfasurate de o persoana juridica, ca parte integranta a obiectului sau de activitate, precum si activitatile conexe acestora.

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzactii ce sunt clar diferite de activitatile curente si care, prin urmare, nu se asteapta sa se repete intr-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.

Veniturile din activitati curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi: vanzari, comisioane, dobanzi, dividende.

Contabilitatea veniturilor se tine pe categorii de venituri, dupa natura lor, astfel:
a) venituri din exploatare, care cuprind:

venituri din vanzarea produselor, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor prestate;
- venituri din variatia stocurilor, reprezentand variatia in plus (crestere) sau in minus (reducere) dintre valoarea la cost de productie efectiv a stocurilor de produse si productie in curs de la sfarsitul perioadei si valoarea stocurilor initiale ale produselor si productiei in curs, neluand in calcul provizioanele pentru depreciere constituite.

Variatia stocurilor de produse finite si in curs de executie pe parcursul perioadei reprezinta o corectie a cheltuielilor de productie pentru a reflecta faptul ca fie productia a marit nivelul stocurilor, fie vanzarile suplimentare au redus nivelul stocurilor.
Veniturile din productia stocata se inscriu, alaturi de celelalte venituri, in contul de profit si pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor):

venituri din productia de imobilizari, reprezentand costul lucrarilor si cheltuielile efectuate de unitate pentru ea insasi, care se inregistreaza ca active imobilizate corporale si necorporale;

venituri din subventii de exploatare, reprezentand subventiile pentru acoperirea diferentelor de pret si pentru acoperirea pierderilor, precum si alte subventii (finantarea activitatii de cercetare si alte finantari) de care beneficiaza unitatea;

alte venituri din exploatarea curenta, cuprinzand veniturile din creante recuperate si alte venituri din exploatare;

b) venituri financiare, care cuprind:

venituri din imobilizari financiare;

venituri din investitii financiare pe termen scurt;

venituri din creante imobilizate;

- venituri din investitii financiare cedate;

- venituri din diferente de curs valutar;

- venituri din dobanzi;

- venituri din sconturi obtinute: si

alte venituri financiare.

Sumele colectate de persoana juridica in numele unor terte parti, inclusiv in cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezinta venit din activitatea curenta. In aceasta situatie, veniturile din activitatea curenta sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzactie este determinata, de obicei, printr-un acord intre vanzatorul si cumparatorul/utilizatorul activului, tinand cont de suma oricaror reduceri comerciale.

c) venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de detinatorii de polite in urma producerii unor calamitati).

Cheltuielile unitatii reprezinta valorile platite sau de platit pentru:

- consumuri de stocuri, lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza unitatea;

- cheltuieli cu personalul;

- executarea unor obligatii legale sau contractuale, etc.

Pierderile reprezinta reduceri ale beneficiilor economice si pot rezulta sau nu ca urmare a desfasurarii activitatii curente a persoanei juridice. Ele nu difera ca natura de alte tipuri de cheltuieli.

In cadrul cheltuielilor exercitiului se cuprind, de asemenea, amortizarile si provizioanele constituite.

Cheltuielile de exploatare, care cuprind:

- cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile; costul de achizitie al obiectelor de inventar consumate; costul de achizitie al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor; contravaloarea energiei si apei consumate; valoarea animalelor si pasarilor; costul marfurilor vandute si al ambalajelor;

- cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti, redevente, locatii de gestiune si chirii; prime de asigurare; studii si cercetari; cheltuieli cu alte servicii executate de terti (colaboratori); comisioane si onorarii; cheltuieli de protocol, reclama si publicitate; transportul de bunuri si personal; deplasari, detasari si transferari; cheltuieli postale si taxe de telecomunicatii, servicii bancare si altele;

- cheltuieli cu personalul (salariile, asigurarile si protectia sociala si alte cheltuieli cu personalul, suportate de persoana juridica);

- alte cheltuieli de exploatare (pierderi din creante si debitori diversi; despagubiri, amenzi si penalitati; donatii si alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital etc.);

Cheltuielile financiare, care cuprind: pierderi din creante legate de participatii; cheltuieli privind investitiile financiare cedate; diferentele nefavorabile de curs valutar; dobanzile privind exercitiul financiar in curs; sconturile acordate clientilor; pierderi din creante de natura financiara si altele;

cheltuielile extraordinare (calamitati si alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu amortizarile si provizioanele, precum si cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii, se evidentiaza distinct, in functie de natura lor.
Conturile sintetice de venituri si de cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, in functie de necesitatile impuse de anumite reglementari sau potrivit necesitatilor proprii.
Cheltuielile si veniturile determinate de operatiunile asocierilor in participatie se contabilizeaza distinct de catre unul din asociati, conform prevederilor contractului de asociere.
La sfarsitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile inregistrate pe naturi se transmit pe baza de decont fiecarui asociat in vederea inregistrarii acestora in contabilitatea proprie.
Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea contabilitatii 82/1991, republicata, modificata si completata prin O.G. 61/2001, in contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste lunar, cumulat de la inceputul anului.

In acest sens, conturile de cheltuieli si conturile de venituri in care se inregistreaza, in functie de natura lor, veniturile, respectiv, cheltuielile se inchid, provizoriu, prin rezultatul exercitiului.

Rezultatul definitiv al exercitiului se stabileste anual si reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere.

Repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare, cu aprobarea adunarii generale a actionarilor sau asociatilor.

Structura contului de profit si pierdere este urmatoarea:

1. Cifra de afaceri neta

2. Variatia stocurilor de produse finite, produse reziduale, semifabricate si productie in curs de executie

3. Productia imobilizata

4. Alte venituri din exploatare

5. a) Cheltuieli cu materiile prime si materialele consumabile

b) Alte cheltuieli din afara

6. Cheltuieli cu personalul

a) Salarii

b) Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala, cu mentionarea distincta a celor referitoare la pensii

7. a) Amortizari si provizioane pentru deprecierea imobilizarilor corporale si necorporale

b) Ajustarea valorii activelor circulante

8. Alte cheltuieli de exploatare

Profitul sau pierderea din exploatare

9. Venituri din interese de participare

- din care in cadrul grupului

10. Venituri din alte investitii financiare si creante care fac parte din activele imobilizate

- din care in cadrul grupului

11. Venituri din dobanzi si alte venituri similare

- din care in cadrul grupului

12. Ajustarea valorii imobilizarilor financiare si a investitiilor financiare detinute ca active circulante

13. Cheltuieli cu dobanzile si alte cheltuieli similare

- din care in cadrul grupului

14. Profitul sau pierderea din activitatea curenta

15. Venituri extraordinare

16. Cheltuieli extraordinare

17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinara

18. Impozitul pe profit

19. Alte impozite ce nu apar in elementele de mai sus

20. Rezultatul exercitiului financiar

SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

a)           Metoda directa

Fluxuri de numerar din activitati de exploatare:

- incasarile in numerar din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii;

- incasarile in numerar provenite din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;

- platile in numerar catre furnizorii de bunuri si servicii;

- platile in numerar catre si in numele angajatilor;

- platile in numerar sau restituiri de impozit pe profit, doar daca nu pot fi identificate in mod specific cu activitatile de investitii si de finantare.

Fluxuri de numerar din activitati de investitii:

- platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung;

- incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si e chipamente, active necorporale si alte active pe termen lung;

- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti;

- incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parti.

Fluxuri de numerar din activitati de finantare:

- veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii;

- veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi;

- rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate;

- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar

Fluxuri de numerar - total

Numerar la inceputul perioadei

Numerar la finele perioadei

b) Metoda indirecta

Fluxuri de numerar din activitati de exploatare:

- rezultat net;

- modificarile pe parcursul perioadei ale capitalului circulant;

- ajustari pentru elementele nemonetare si alte elemente incluse la activitatile de investitii sau de finantare.

Fluxuri de numerar din activitati de investitii:

- platile in numerar pentru achizitionarea de terenuri si mijloace fixe, active necorporale si alte active pe termen lung

- incasarile de numerar din vanzarea de terenuri si cladiri, instalatii si echipamente, active necorporale si alte active pe termen lung;

- platile in numerar pentru achizitia de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi;

- incasarile in numerar din vanzarea de instrumente de capital propriu si de creanta ale altor intreprinderi

- avansurile in numerar si imprumuturile efectuate catre alte parti;

- incasarile in numerar din rambursarea avansurilor si imprumuturilor efectuate catre alte parti.

Fluxuri de numerar din activitati de finantare:

- veniturile in numerar din emisiunea de actiuni si alte instrumente de capital propriu;

- platile in numerar catre actionari pentru a achizitiona sau a rascumpara actiunile intreprinderii;
- veniturile in numerar din emisiunea de obligatiuni, credite, ipoteci si alte imprumuturi;

- rambursarile in numerar ale unor sume imprumutate;

- platile in numerar ale locatarului pentru reducerea obligatiilor legate de o operatiune de leasing financiar.

Fluxuri de numerar - total

Numerar la inceputul perioadei

Numerar la finele perioadei

SITUATIA MODIFICARILOR CAPITALULUI PROPRIU

la data de 31 decembrie . - exemplu

Semnificatia coloanelor din tabelul de mai jos este urmatoarea:

A - Total, din care

B - prin transfer

- mii lei -

Element al Sold la Cresteri Reduceri Sold la

capitalului propriu 1 ianuarie ______ _______ 31 decembrie

A B A B

0 1 2 3 4 5 6

Capital subscris

Prime de capital

Rezerve din reevaluare

Rezerve legale

Rezerve pentru actiuni proprii

Rezerve statutare sau contractuale

Alte rezerve

Rezerve din conversie

Rezultatul reportat

Profit nerepartizat

----- ----- ------------

Pierdere neacoperita

Rezultatul reportat provenit din

adoptarea pentru prima data a IAS,

mai putin IAS 29

Sold creditor

----- ----- ------------

Sold debitor

Rezultatul reportat provenit din

modificarile politicilor contabile

Sold creditor

----- ----- ------------

Sold debitor

Rezultatul reportat provenit din

corectarea erorilor fundamentale

Sold creditor

----- ----- ------------

Sold debitor

Rezultatul reportat reprezentand

surplusul realizat din rezerve din

reevaluare

Rezultatul exercitiului financiar

Sold creditor

----- ----- ------------

Sold debitor

NOTA:

Prezentarile cifrice, potrivit exemplului de mai sus, trebuie sa fie insotite de informatii referitoare la:
- natura modificarilor;
- tratamentul fiscal aplicat, acolo unde este cazul;
- orice alte informatii semnificative.



EXEMPLE DE PREZENTARE A NOTELOR EXPLICATIVE

1. Active imobilizate

2. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

3. Repartizarea profitului

4. Analiza rezultatului din exploatare

5. Situatia creantelor si datoriilor

6. Principii, politici si metode contabile

7. Actiuni si obligatiuni

8. Informatii privind salariatii, administratorii si directorii

9. Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari

10. Alte informatii

Nota 1

Active imobilizate

Semnificatia coloanelor din tabelul de mai jos este urmatoarea:

A - Sold la 1 ianuarie

B - Sold la 31 decembrie

- mii lei -

Valoarea bruta**) Deprecieri***)

(amortizare si provizioane)

Elemente _____ _______ ______ _______________ __________ ______ ____ ______

de A Cresteri Reduceri B A Deprecierea Reduceri B

active*)  inregistrata sau

in cursul reluari

exercitiului

0 1 2 3 4=1+2-3 5 6 7 8=5+6-7

*) Pentru "Cheltuielile de dezvoltare" se vor prezenta motivele imobilizarii si "perioada" de amortizare, cu justificarea acesteia.

**) Se vor prezenta modificarile acesteia in functie de tratamentele contabile aplicate.

***) Se vor prezenta ajustarile care privesc exercitiile anterioare.

Nota 2

Provizioane pentru riscuri si cheltuieli

- mii lei -

Denumirea Sold la Transferuri*) Sold la

provizionului 1 ianuarie ____________________ 31 decembrie

in cont din cont

0 1 2 3 4=1+2-3

*) Cu explicarea naturii acestora.

Nota 3

Repartizarea profitului

- mii lei -

Destinatia Suma

Profit net de repartizat:

- rezerva legala

- acoperirea pierderii contabile

- dividende

Profit nerepartizat

Nota 4

Analiza rezultatului din exploatare

- mii lei -

Indicatorul Exercitiul Exercitiul

precedent curent

0 1 2

1. Cifra de afaceri neta

2. Costul bunurilor vandute si al serviciilor prestate

(3+4+5)

3. Cheltuielile activitatii de baza

4. Cheltuielile activitatilor auxiliare

5. Cheltuielile indirecte de productie

6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1-2)

7. Cheltuielile de desfacere

8. Cheltuieli generale de administratie

9. Alte venituri din exploatare

10. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9)

Nota 5

Situatia creantelor si datoriilor

- mii lei -

Sold la Termen de lichiditate

Creante 31 decembrie _____ _______ ______ ______________

(col. 2+3) sub 1 an peste 1 an

0 1 2 3

Total, din care:

*) Se vor mentiona urmatoarele informatii:
- clauzele legate de achitarea datoriilor si rata dobanzii aferente imprumuturilor;
- datoriile pentru care s-au depus garantii sau au fost efectuate ipotecari:
- valoarea datoriei;
- valoarea si natura garantiilor;
- valoarea obligatiilor pentru care s-au constituit provizioane;
- valoarea obligatiilor privind plata pensiilor.



Nota 6

Principii, politici si metode contabile
Se vor prezenta:
- abaterile de la principiile contabile si schimbarea metodelor de evaluare, mentionandu-se:
- natura;
- motivele;
- evaluarea efectului asupra patrimoniului, a rezultatului si pozitiei financiare;
- tratamentele contabile alternative, mentionandu-se:
- elementele afectate si valoarea acestora la costul istoric;
- baza de evaluare adoptata;
- ajustarile efectuate in vederea aplicarii tratamentului contabil alternativ;
- influenta asupra rezultatului;
- continutul, limitele si modalitatile de aplicare;
- suma dobanzilor incluse in costul de productie al activelor imobilizate si circulante cu ciclu lung de productie.

Nota 7
Actiuni si obligatiuni
Se vor prezenta urmatoarele informatii:
- capital social subscris;
- numarul si valoarea totala a fiecarui tip de actiuni emise;
- actiuni rascumparabile:
- data cea mai apropiata si data limita de rascumparare;
- caracterul obligatoriu sau neobligatoriu al rascumpararii;
- valoarea eventualei prime de rascumparare;
- actiuni emise in timpul exercitiului financiar:
- tipul de actiuni;
- numar de actiuni emise;
- valoarea nominala totala si valoarea incasata la distribuire;
- drepturi legate de distributie:
- numarul, descrierea si valoarea actiunilor corespunzatoare;
- perioada de exercitare a drepturilor;
- pretul platit pentru actiunile distribuite;
- obligatiuni emise:
- tipul obligatiunilor emise;
- valoarea emisa si suma primita pentru fiecare tip de obligatiuni;
- obligatiuni emise de intreprindere, detinute de o persoana nominalizata sau imputernicita de aceasta:
- valoarea nominala;
- valoarea inregistrata in momentul platii.
Nota 8
Informatii privind salariatii, administratorii si directorii
Se vor face mentiuni cu privire la:
- salarizarea directorilor si administratorilor:
- obligatiile contractuale cu privire la plata pensiilor catre fostii directori si administratori:
- obligatie totala pentru fiecare categorie;
- valoarea avansurilor si a creditelor acordate directorilor si administratorilor in timpul exercitiului:
- rata dobanzii;
- principalele clauze ale creditului;
- suma rambursata pana la acea data;
- obligatii viitoare de genul garantiilor asumate de intreprindere in numele acestora;
- salariati:
- numar mediu aferent exercitiului;
- numar mediu (fiecare categorie);
- salarii platite sau de platit, aferente exercitiului;
- cheltuieli cu asigurarile sociale;
- alte cheltuieli cu contributiile pentru pensii.
Nota 9
Exemple de calcul si analiza a principalilor indicatori economico-financiari
1. Indicatori de lichiditate

Active curente

- Indicatorul lichiditatii curente = ----- ----- -----

(Indicatorul capitalului circulant) Datorii curente

- valoarea recomandata acceptabila - in jurul valorii de 2;

- ofera garantia acoperirii datoriilor curente din activele curente.

Active curente - Stocuri

- Indicatorul lichiditatii imediate = ----- ----- --------------

(Indicatorul test acid) Datorii curente

2. Indicatori de risc

- Indicatorul gradului de indatorare

Capital imprumutat Capital imprumutat

----- ----- -------- x 100 sau ----- ----- -------- x 100,

Capital propriu Capital angajat

unde:

- capital imprumutat = credite peste un an;

- capital angajat = capital imprumutat + capital propriu.

- Indicatorul privind acoperirea dobanzilor - determina de cate ori societatea poate

achita cheltuielile cu dobanda. Cu cat valoarea indicatorului este mai mica, cu atat

pozitia societatii este considerata mai riscanta.

Profit inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

-------- ----- ------ ----- ----- ------------- = Numar de ori

Cheltuieli cu dobanda

3. Indicatori de activitate (indicatori de gestiune) - furnizeaza informatii cu privire la:
- viteza de intrare sau de iesire a fluxurilor de numerar ale intreprinderii;
- capacitatea intreprinderii de a controla capitalul circulant si activitatile comerciale de baza ale intreprinderii.
- Viteza de rotatie a stocurilor (rulajul stocurilor) - aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercitiului financiar

Costul vanzarilor

----- ----- ------- = Numar de ori

Stocul mediu

sau

- Numar de zile de stocare - indica numarul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate

Stoc mediu

----- ----- ----------- x 365

Costul vanzarilor

- Viteza de rotatie a debitelor-clienti - calculeaza eficacitatea

intreprinderii in colectarea

creantelor sale;

- exprima numarul de zile pana la

data la care debitorii isi achita

datoriile catre intreprindere.

Sold mediu clienti

----- ----- ---------- x 365

Cifra de afaceri

O valoare in crestere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, in consecinta, creante mai greu de incasat (clienti rau platnici).
- Viteza de rotatie a creditelor-furnizor - aproximeaza numarul de zile de creditare pe care intreprinderea il obtine de la furnizorii sai. In mod ideal ar trebui sa includa doar creditorii comerciali.

Sold mediu furnizori

-------- ----- ------ -- x 365,

Achizitii de bunuri (fara servicii)

unde pentru aproximarea achizitiilor se poate utiliza costul vanzarilor sau cifra de afaceri.

- Viteza de rotatie a activelor imobilizate - evalueaza eficacitatea managementului activelor

imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de o anumita cantitate de

active imobilizate

Cifra de afaceri

----- ----- ----------

Active imobilizate

- Viteza de rotatie a activelor totale

Cifra de afaceri

----- ----- ----------

Total active

4. Indicatori de profitabilitate - exprima eficienta intreprinderii in realizarea de profit din resursele disponibile:
- Rentabilitatea capitalului angajat - reprezinta profitul pe care il obtine intreprinderea din banii investiti in afacere:

Profitul inaintea platii dobanzii si impozitului pe profit

-------- ----- ------ ----- ----- ---------------,

Capitalul angajat

unde capitalul angajat se refera la banii investiti in intreprindere atat de catre actionari,

cat si de creditorii pe termen lung, include capitalul propriu si datoriile pe termen lung

sau

active totale minus datorii curente.

- Marja bruta din vanzari

Profitul brut din vanzari

----- ----- --------------- x 100

Cifra de afaceri

O scadere a procentului poate scoate in evidenta faptul ca societatea nu este capabila sa isi controleze costurile de productie sau sa obtina pretul de vanzare optim.

5. Indicatori privind rezultatul pe actiune - se determina in conformitate cu prevederile IAS 33 si au in vedere:

- Rezultatul pe actiune

- profit net atribuibil actiunilor commune

- numar de actiuni comune luate in calcul.

- Raportul dintre pretul pe piata al actiunii si rezultatul pe actiune.

Nota 10

Alte informatii

a) Informatii cu privire la prezentarea intreprinderii:

- sediul si forma juridica a intreprinderii;

- tara de infiintare;

- adresa sediului oficial etc.

b) Informatii privind relatiile intreprinderii cu filiale, intreprinderi asociate sau cu alte intreprinderi in care se detin titluri de participare strategice:

- numele intreprinderilor;

- tara de infiintare;

- adresa etc

c) Modalitatea folosita pentru exprimarea in moneda nationala a elementelor patrimoniale, a veniturilor si cheltuielilor evidentiate initial intr-o moneda straina

d) Informatii referitoare la impozitul pe profit:

> - proportia dintre activitatea curenta si cea extraordinara;

- reconcilierea dintre rezultatul exercitiului si rezultatul fiscal, asa cum este prezentat in declaratia de impozit

e) Cifra de afaceri:

- prezentarea acesteia pe sectoare economice si tipuri de piete de desfacere

f) Cheltuielile cu chiriile si ratele achitate in cadrul unui contract de leasing operational

g) Onorariile platite auditorilor

h) Angajamente acordate

i) Angajamente primate

Contul.

Notiunea, necesitatea si functiile contului.

Contul contabil reprezinta elementul specific al metodei contabile care se foloseste în scopul ordonarii, gruparii si sistematizarii specifici a informatiei economico-financiare privitor la existenta si miscarea elementelor patrimoniale pe valori individualizate, pe perioade de timp, si sfere organizatorice bine determinate în expus valoare si dupa necesitatea si-n expresie cantitativa.
Raportat la patrimoniul agentului economic continutul economic al conturilor este reprezentat de:

1. Element patrimonial de activ;

2. Element patrimonial de pasiv;

3. elemente extra bilantiere (nu apartin agentului economic, temporar se gaseste în posesia lui )

Pornind de la continutul economic exista 2 categorii de conturi:
1. Conturi patrimoniale;
2. Conturi extra bilantiere
La rândul sau conturile patrimoniului se împart în 2 categorii:
1. cont de activ;
2. cont de pasiv;
Cont de activ - reflecta existenta si miscarea bunurilor economice, adica elementele patrimoniale de activ (active nemateriale, materiale, investitii, mijloace curente)
Cont de pasiv - reflecta existenta si miscarea elementelor patrimoniale de pasiv (drepturile si obligatiunile agentului economic) - capital statutar, resurse, datorii financiare.
Debitorul contului înseamna:
a) Existenta initiala a unui element de activ (Si - sold initial (ramasite));
b) Cresterea sau majorarea unui element de activ;
c) Micsorarea unui element de pasiv;
Creditul Contului înseamna:
a) Existenta initiala unui elemente de pasiv (Si);
b) Cresterea sau majorarea unui element de pasiv;
c) Micsorarea unui element de activ;

Structura contului

Elementele componente ale contului sunt urmatoarele :

- titlul contului ;

- cele doua parti ale contului denumite debit si credit ;

- data si explicatia inregistrarii operatiilor economice ;

- rulajul contului ;

- total sume ;

- soldul final .

Titlul contului

Arata denumirea mijlocului ,sursei sau procesului economic a carei situatie o tine . Acesta trebuie sa exprime continutul economic al contului adica numele elementului supus inregistrarii .

Partile contului

Cele doua parti ale contului sunt denumite conventional : debit si credit .Modul de inregistrare a cresterilor si micsorarilor in cele doua parti ale contului (debit-credit) nu este identic la toate conturile .Alegerea partii contului in care se inregistreaza cresterile si micsorarile elementului patrimonial depinde de continutul economic al contului care determina functia contabila a fiecarui cont , rezulta ca debitul va fi folosit pentru unele conturi la inregistrarea operatiilor care determina cresteri iar pentru alte conturi debitul va inregistra operatiuni de scadere dar pentru unul si acelasi cont debitul poate inregistra numai cresteri si creditul numai scaderi iar pentru un alt cont debitul inregistreaza numai scaderi iar creditul majorari .

Rulajul (miscarea contului)

In conturi se inregistreaza atat existentul de la inceputul fiecarei perioade cat si modificarile generate de operatile economice (cresteri sau micsorari) care se oglindesc in debitul sau creditul conturilor .

A debita un cont inseamna a inscrie o suma in debitul contului iar a credita un cont inseamna a inregistra o suma in creditul acestuia .

Sumele inregistrate in debitul unui cont se numesc sume debitoare iar sumele inregistrate in creditul unui cont se numesc sume creditoare .

Totalul sumelor privind cresterile si micsorarile inregistrate intr-un cont intr-o anumita perioada poarta denumirea de rulajul contului .In rulajul contului nu este cuprins soldul initial al contului .

Total sume

Totalul sumelor obtinute prin adunarea existentului initial debitor cu rulajul debitor al unui cont formeaza totalul sumelor debitoare iar rulajul creditor al unui cont insumat cu existentul initial creditor formeaza total sume creditoare

TsD = SiD + RjD

TsC = SiC + RjC

TsD - reprezinta total sume debitoare / TsC - reprezinta total sume creditoare

SiD - reprezinta soldul initial debitor (existentul debitor)

SiC - reprezinta soldul initial creditor(existentul creditor)

RjD - reprezinta rulajul debitor / RjC - reprezinta rulajul creditor

Sf A = TsD -TsC

Sf P = TsC - TsD

SfA - sold final Activ / SfP - sold final Pasiv

Data si explicatia operatiei

Data precizeaza in ordine cronologica : ziua,luna,anul in care a avut loc fiecare operatie economica sau financiara iar prin explicatie se descrie operatia economica supusa inregistrarii .

Soldul contului

Arata existentul contului la o anumita perioada a mijlocului , sursei sau procesului economic a carui situatie o tine .

Forma contului

Forma grafica bilaterala

Forma grafica unilaterala

Reguli de functionare a conturilor

Prin reguli de functionare a conturilor se stabileste precis partea de debit sau de credit in care se inregistreaza existentul initial (soldul) , cresterile si micsorarile produse de operatiile economice asupra elementelor patrimoniale a caror evidenta o tine contul .Pentru determinarea regulilor de functionare a conturilor se pleaca de la bilant deoarece, bilantul constituie mijlocul de infaptuire a principiului dublei reprezentari a averii ca element al patrimoniului creand prin aceasta premizele aplicarii principiului dublei inregistrari a operatiilor economice cu ajutorul conturilor . Existentele initiale sau soldul initial se gasesc centralizate in bilant , in acest fel posturile de bilant devin conturi in contabilitatea curenta . Pentru fiecare post din bilant se deschide cate un cont sau mai multe conturi in functie de natura postului . In ele se inregistreaza soldul initial din bilant si in continuare pe baza de documente toate operatiile economice care au loc in cursul perioadei respective stabilindu-se existentul la sfarsitul perioadei respective .

Regula de functionare a conturilor de Activ

Conturile de Activ incep sa functioneze prin debitarea si se debiteaza cu soldul initial si cu cresterile ulterioare ale mijloacelor economice si se crediteaza cu reducerile acestora .Soldul lor poate fi numai debitor sau zero .

Reguli de functionare a conturilor de Pasiv Conturile de Pasiv incep sa functioneze prin creditare si se crediteaza cu existentul si cu cresterile ulterioare de surse si se debiteaza cu micsorarea surselor .Au soldul final numai numai creditor sau zero .

CONTURI DE ACTIV CONTURI DE PASIV

DEBIT CREDIT DEBIT CREDIT

Analiza contabila a operatiunilor economice si financiare. Formula si articolul contabil.

Analiza contabila consta in cercetarea pe baza de documente, a fiecarei operatii economice si financiare in parte, prin descompunerea ei in elementele componente, in scopul stabilirii conturilor corespondente si a partii acestora, debit sau credit, in care urmeaza sa se inregistreze operatia respective, concomitent si cu aceeasi suma. Efectuarea analizei contabile presupune:

stabilirea naturii, respective a continutului fiecarei operatii economice si financiare supusa analizei, adica la ce se refera operatia in cauza( incasare, plata, aprovizionare cu mp, consum de mp, .).

determinarea modificarilor pe care le produce operatia economica sau financiara in bilant, respective a elementelor de active si de pasiv care se modifica, a sensului modificarilor si a continutului economic al acestora.

stabilirea pe baza elementelor din bilant modificate, a conturilor corespondente in care urmeaza sa se inregistreze operatia economica.

aplicarea regulilor de functionare a conturilor in vederea stabilirii partii conturilor corespondente, debit sau credit, in care urmeaza sa se inregistreze operatia analizata, adica a formului contabile.

Formula contabila este modalitatea de reprezentare grafica economice sau financiare in conturile corespondente pe baza dublei inregistrari, sub forma de egalitate valorica.

----- ----- --------------- ----- ----- --------- ----- ------

contul care se debiteaza = contul care se crediteaza suma

----- ----- --------- ----- ---- ----- ----- --------- ----- -------

prin adaugarea la formula contabila a datei efectuarii ei si a documentului justificativ care o atesta se ajunge la articolul contabil.

----- ----- --------------- data ----- ----- ----------

contul care se debiteaza = contul care se crediteaza suma

intrat..conf fact nr....din data de ..a intreprinderii.

----- ----- --------- ----- ---- = ----- ----- --------- ----- -------

obs. Suma se poate inscrie atat in dreptul contului care se debiteaza, dar si in dreptul contului care se crediteaza, sau in dreptul ambelor conturi.

Daca nu se foloseste semnul egal suma se inscrie in dreptul ambelor conturi:

Debit: contul care se debiteaza suma

Credit : contul care se crediteaza suma

In raport de numarul conturilor corespondente, formula contabila:

simpla

compusa.

Ex compusa:

-------- ----- ------ -------- ----- ------ --------

contul care se debiteaza = % suma1 +suma2

contul 1 care se crediteaza suma1

contul 2 care se crediteaza suma2

----- ----- --------- ----- ---- = -------- ----- ------ ----- ----- -----------

DOCUMENTELE CONTABILE

Datele si informatiile proprii circuitului economic al patrimoniului sunt consemnate in cadrul documentelor contabile.

Potrivit prevederilor art. 6 alin. 2 din Legea contabilitatii 82/1991, republicata, modificata si completata prin O.G. 61/2001, precum si a celorlalte prevederi legale privind intocmirea si utilizarea formularelor comune si a celor cu regim special utilizate in activitatea financiara si contabila*1), orice operatiune economica efectuata se consemneaza intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative sunt documentele primare care probeaza legal o operatiune.
Documentele justificative cuprind, cel putin, urmatoarele elemente principale:

a) denumirea documentului;

b) denumirea si sediul persoanei juridice care intocmeste documentul;

c) numarul si data intocmirii acestuia;

d) mentionarea partilor care participa la efectuarea operatiunii economice (cand este cazul);

e) continutul operatiunii economice si, daca este cazul, temeiul legal al efectuarii acesteia;

f) datele cantitative si valorice aferente operatiunii efectuate;

g) numele si prenumele, precum si semnaturile persoanelor care le-au intocmit, vizat si aprobat, dupa caz;

h) alte elemente menite sa asigure consemnarea completa a operatiunilor efectuate.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal, registrul-inventar si cartea mare. Acestea se utilizeaza in stricta concordanta cu destinatia acestora si se prezinta in mod ordonat si astfel completate incat sa permita, in orice moment, identificarea si controlul operatiunilor contabile efectuate.

Potrivit prevederilor art. 25 din Legea contabilitatii 82/1991, republicata, modificata si completata prin O.G. 61/2001, registrele de contabilitate, precum si documentele justificative, care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, se pastreaza, timp de 10 ani, in arhiva, cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite, cu exceptia statelor de salarii care se pastreaza timp de 50 de ani.

Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative se pastreaza in arhiva, de regula, in forma lor originala, grupate in functie de natura operatiunilor si in ordine cronologica, in cadrul exercitiului financiar la care acestea se refera. Arhivarea documentelor contabile trebuie sa asigure pastrarea si consultarea acestora in termenele prevazute de lege.

Potrivit art. 26 din Legea contabilitatii 82/1991, republicata, modificata si completata prin O.G. 61/2001, in caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile, se vor lua masuri de reconstituire a acestora in termen de maximum 30 de zile de la constatare.

Documentele contabile reconstituite vor purta mentiunea "Reconstituit".

REGISTRE DE CONTABILITATE:

Registrul-jurnal

-document cu regim special, înregistrat la Organul Fiscal

-probă în litigii

-consemnează toate operatiile economice si financiare

-înregistrează documentele justificative, explicatia, conturile debitoare si creditoare, sumele debitoare si creditoare, documentele cumulative (din jurnalele auxiliare )

- se întocmeste într-un exemplar

Registrul inventar

- document cu regim special, înregistrat la Organul Fiscal

-probă în litigii

- înregistrează elementele patrimoniale grupate după natura lor

-cuprinde în prima parte rezultatele inventarierii

- cuprinde în a doua parte copia după Bilant, Anexe, Contul de profit si pierdere

- se întocmeste într-un exemplar, anual

Registrul "Cartea mare".

-sistematizează datele contabile sintetice pentru debitul si creditul conturilor

-se întocmeste câte o filă pentru fiecare cont sintetic

-este baza întocmirii Balantelor de verificare

FORME SI METODE DE EVALUARE

In contabilitate se foloseste exprimarea baneasca pentru efectuarea inregistrarilor curente si pentru centralizarea si generalizarea datelor ceea ce impune utilizarea evaluarii ca procedeu al metodei contabilitatii .

Dupa

momentul

de referinta

Metode

de evaluare

la iesirea din

patrimoniu

Exista mai multe metode de evaluare a patrimoniului, in functie de momentul efectuarii evaluarii:

1) la data intrarii in patrimoniu:

a. bunurile aduse ca aport in natura sau primite cu titlu gratuit se evalueaza si inregistreaza la valoarea de utilitate;

- valoarea de utilitate: valoarea obtinuta in functie de pretul pietei, gradul de uzura, utilitatea bunului.

b. bunurile procurate cu titlu oneros (cu plata) se evalueaza la costul de achizitie.

- costul de achizitie: pret de cumparare + cheltuieli de transport + taxe nerecuperabile.

c. bunurile produse in unitate se evalueaza la costul de productie.

- costul de productie cuprinde cost de achizitie materii prime + alte cheltuieli de productie directe + cota de cheltuieli indirecte asupra bunului, serviciului, lucrarii repartizate.

d. creantele si datoriile se evalueaza la valoarea nominala.

2) Cu ocazia inventarierii patrimoniului evaluarea bunurilor se face la valoarea actuala de utilitate sau valoarea de inventar.

- valoarea de inventar se stabileste in functie de utilitatea bunului, starea fizica si pretul pietei. Creantele si datoriile se evalueaza in functie de valoarea probabila de incasat, respectiv de plata.

3) La inchiderea exercitiului: elementele patrimoniale se reflecta in bilant la valoarea de intrare in patrimoniu (valoarea contabila) pusa de acord cu rezultatele inventarierii:

a.la elementele de activ:

n    daca valoarea de inventar > valoarea contabila - diferenta in plus nu se inregistreaza => valoarea contabila.

n    daca valoarea de inventar < valoarea contabila - diferenta in minus se inregistreaza pe cheltuieli sau pe provizioane => valoarea contabila + cheltuieli sau provizioane.

b.la elemente de pasiv:

n    daca valoarea de inventar > valoarea contabila - diferenta in plus se inregistreaza ca provizion =>valoarea contabila + provizion

n    daca valoarea de inventar < valoarea contabila - diferenta in minus nu se inregistreaza => valoare contabila.

) La data iesirii din patrimoniu sau darea in consum elementele patrimoniale se inregistreaza la valoarea de intrare.Intrucat diferitele stocuri de materii prime ,materiale consumabile ,marfuri pot proveni din surse diferite avand la intrare si valori diferite , ele se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate prin aplicarea unei din urmatoarele metode :

- Metoda costului unitar ponderat

Cup = Vsi + Vi

Qs+Qi

Vsi - valoare stoc initial

Vi - valoarea intrarilor

Qs - cantitatea existenta in stoc

Qi - cantitatea intrata

Acest cost unitar ponderat (Cup) se inmulteste cu cantitatea iesit(Qe)

Ve = Cup x Qe

- Metoda FIFO -primul intrat primii iesiti , potrivit careia bunurile iesite din patrimoniu se evalueaza la costul de achizitie sau de productie a primei intrari a primului lot , dupa epuizarea acestuia evaluarea se face la cost de achizitie sau de productie a lotului urmator in ordine cronologica .

- Metoda LIFO - ultimul intrat primul iesit , potrivit careia costul unitar al ultimei intrari este atribuit primei iesiri indiferent de costurile unitare de ale celorlalte intrari .

- Metoda costului standard presupune stabilirea unui pret unic de inregistrare a iesirilor, de regula pretul corespunzator sursei principale sau care detine pondere in aprovizionare, diferenta dintre pretul real si cel standard se inregistreaza intr-un cont separat de cel al bunurilor supuse evaluarii .Iesirea din patrimoniu a imobilizarilor se evalueaza la valoarea contabila .

BALANTA DE VERIFICARE

Notiunea si importanta balantelor de verificare

Balanta de verificare este un procedeu specific al metodei contabilitatii prin care se verifica exactitatea înregistrarii operatiilor economice în conturi. Prin balanta de verificare se asigura centralizarea datelor contabilitatii curente, se face legatura între conturile sintetice si bilant precum si între conturile sintetice si conturile analitice.

Potrivit normelor legale din tara noastra (art. 22 din Legea contabilitatii nr.82/1991), balanta de verificare se întocmeste lunar.

Balanta de verificare se prezinta sub forma unei situatii tabelare cu mai multe coloane, în care sunt înscrise, în ordinea din planul de conturi, toate conturile utilizate de contabilitatea unitatii patrimoniale, fiecare cont fiind identificat prin simbol si denumire. Pentru fiecare cont, în balanta se prezinta date valorice preluate din balanta precedenta si din registrul ,,Cartea mare., respectiv soldul initial, rulajele perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfârsitul lunii.

Din punct de vedere practic, balanta de verificare îndeplineste urmatoarele functii:

. functia de verificare a exactitatii înregistrarilor efectuate în conturi consta în identificarea erorilor de înregistrare în conturi, prin intermediul egalitatilor valorice ale balantei de verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei. Existenta unor erori este semnalata prin lipsa unor egalitati valorice, fiind necesara identificarea si corectarea erorilor. De asemenea, prin balanta de verificare, se poate urmari concordanta dintre totalul înregistrarilor efectuate în registrul jurnal (care se deschide pentru evidenta cronologica a operatiilor) si totalul rulajelor lunare debitoare, respectiv creditoare, din balanta de verificare.

. functia de legatura între conturile sintetice si bilant se concretizeaza în faptul ca balanta de verificare concentreaza datele din toate conturile folosite în contabilitatea curenta a unei unitati. Soldurile conturilor stabilite în cadrul balantei de verificare se transcriu în bilantul final.

Spre deosebire de bilant, balanta de verificare reflecta nu numai soldurile ci si rulajele conturilor. Ea este o lucrare obligatorie premergatoare întocmirii bilantului contabil si sta la baza raportarilor periodice privind situatia patrimoniului, rezultatele finale si obligatiile fiscale.

. functia de grupare si centralizare a datelor înregistrate în conturi se refera la centralizarea datelor privitoare la existenta si miscarea elementelor înregistrate în conturile sintetice si analitice, pe parcursul unei perioade de gestiune. Prin aceasta balanta de verificare serveste necesitatilor de generalizare periodica prin bilant a datelor contabilitatii curente si asigura compararea datelor de la începutul unei perioade de gestiune cu cele de la sfârsitul ei si cu alte perioade de gestiune expirate în vederea stabilirii schimbarilor care s-au produs în structura si volumul elementelor patrimoniale.

. functia de instrument de sinteza si analiza a activitatii economice se realizeaza ca urmare a gruparii datelor contabilitatii curente, prin confruntarea datelor de la începutul perioadei de gestiune cu cele de la sfârsitul ei, pentru fiecare cont, pe grupe de conturi si pe total.

. functia de verificare a concordantei dintre conturile sintetice si conturile analitice se realizeaza prin întocmirea unei balante de verificare a conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic dezvoltat în conturi analitice, prin care se controleaza exactitatea înregistrarilor efectuate în conturile sintetice si în conturile analitice, prin corelatiile valorice care trebuie sa existe între conturile analitice si contul sintetic la care se refera, cu privire la soldurile initiale, rulaje si soldurile finale.

Clasificarea balantelor de verificare

Pentru clasificarea balantelor de verificare se folosesc urmatoarele criterii:

- felul conturilor pe care le contin;

- numarul egalitatilor pe care le cuprind.

a. Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare pot fi:

- balante pentru conturile sintetice;

- balante pentru conturile analitice.

Balantele de verificare pentru conturile sintetice sau balantele de verificare generale se întocmesc numai valoric, pe baza datelor preluate din toate conturile sintetice folosite în contabilitatea curenta a unei unitati într-o anumita perioada de gestiune.

Balantele de verificare pentru conturile analitice se întocmesc cu exprimarea datelor atât cantitativ cât si valoric (pentru conturile care înregistreaza elemente de natura stocurilor) sau numai valoric (pentru anumite conturi, ca de exemplu 411 ,,Clienti., 401 ,,Furnizori.), pe baza datelor preluate din conturile analitice, separat pentru fiecare cont sintetic care a fost desfasurat pe conturi analitice. Balantele de verificare pentru conturile analitice se întocmesc înainte de întocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice, motiv pentru care se mai numesc si balante de verificare auxiliare sau secundare.

Daca pentru conturile sintetice, la nivelul unitatii patrimoniale, se întocmeste numai o balanta de verificare, numarul balantelor de verificare ale conturilor analitice depinde de numarul conturilor sintetice care au fost desfasurate pe conturi analitice. Exemple de conturi sintetice care se dezvolta în conturi analitice si pentru care se întocmesc balante de verificare analitice: 301 ,,Materii prime., 302 ,,Materiale consumabile., 401 ,,Furnizori., 411 ,,Clienti..

Dupa soldul pe care îl prezinta la sfârsitul perioadei conturile pentru care se întocmesc, balantele de verificare analitice sau auxiliare pot fi de doua feluri:

- balante de verificare analitice pentru conturile monofunctionale;

- balante de verificare analitice pentru conturile bifunctionale.

b. Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului lor, balantele de verificare pot fi:

- cu o egalitate;

- cu doua egalitati;

- cu trei egalitati;

- cu patru egalitati.

Balanta de verificare cu o egalitate se poate prezenta în doua variante:

- ca o balanta de verificare a sumelor;

- ca o balanta de verificare a soldurilor.

Balanta de verificare a sumelor cuprinde doua coloane, una pentru total sume debitoare si alta pentru total sume creditoare ale conturilor din registrul cartea mare, la data întocmirii ei. Între cele doua coloane trebuie sa existe egalitatea:

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initiale debitoare de la începutul anului plus rulajele debitoare de la începutul anului si pâna la data întocmirii balantei de verificare.

Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile initiale creditoare de la începutul anului plus rulajele creditoare de la începutul anului si pâna la data întocmirii balantei de verificare.

Înscrierea elementelor respective (totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare) se efectueaza separat, pentru fiecare cont în parte.

Balanta de verificare a soldurilor cuprinde doua coloane, una pentru soldurile finale debitoare si cealalta pentru soldurile finale creditoare. Între cele doua coloane trebuie sa existe egalitatea:

Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare

Modelul balantei soldurilor se prezinta astfel:

Balanta de verificare cu o egalitate (balanta soldurilor)

Prezentând situatia economico-financiara a unitatii economice la un moment dat, prin soldurile finale debitoare si creditoare ale conturilor, balanta soldurilor sta la baza întocmirii bilantului si permite conducerii unitatii sa cunoasca rezultatele activitatii la perioade scurte de timp, respectiv în intervalul dintre doua bilanturi anuale.

Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se întocmeste, în cele mai multe cazuri, balanta soldurilor.

Balanta de verificare cu doua egalitati, denumita si balanta sumelor si soldurilor, rezulta din combinarea balantei sumelor cu balanta soldurilor. Ea cuprinde patru coloane: doua pentru total sume, debitoare si creditoare si doua pentru solduri finale, debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a doua egalitati între totalurile coloanelor perechi:

Balanta de verificare cu doua egalitati permite verificarea corelatiilor si realizarea functiilor celor doua tipuri de balante de verificare (balanta sumelor si balanta soldurilor), din a caror combinare rezulta.

Întrucât din balanta de verificare cu doua egalitati nu rezulta informatii distincte cu privire la rulajul conturilor, acest aspect diminueaza proprietatile informative ale balantei pentru satisfacerea cerintelor de analiza a activitatii unitatii patrimoniale.
Balanta de verificare cu trei egalitati a fost conceputa cu scopul de a spori proprietatile informative ale balantelor de verificare, necesare pentru efectuarea analizelor si elaborarea deciziilor. Aceasta balanta de verificare cuprinde sase coloane (trei perechi de coloane), din care doua coloane pentru soldurile initiale debitoare si creditoare, doua coloane pentru rulajele lunii curente, debitoare si creditoare si doua coloane pentru soldurile finale debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a trei egalitati între totalurile coloanelor perechi astfel:

Cu toate ca balanta de verificare cu trei egalitati da posibilitatea îndeplinirii functiei de analiza a activitatii economice, ea limiteaza informarea privind evolutia în timp întrucât nu se pot compara informatiile din luna curenta cu informatiile din lunile precedente.

Balanta de verificare cu patru egalitati se prezinta sub forma unui tabel cu opt coloane, din care doua coloane pentru totalul sumelor debitoare si creditoare din luna precedenta, doua coloane pentru rulajele debitoare si creditoare ale lunii curente, doua coloane pentru totalul sumelor debitoare si creditoare si doua coloane pentru soldurile finale debitoare si creditoare, ceea ce permite stabilirea a patru egalitati între totalurile coloanelor perechi astfel:

Balanta de verificare cu patru egalitati reprezinta modelul cel mai complet si cel mai folosit în activitatea practica, întrucât satisface functiile celorlalte balante si ofera în plus informatii pentru efectuarea analizei în dinamica a situatiei economico-financiare a unitatii. Totodata, da posibilitatea stabilirii urmatoarelor corelatii: egalitatea dintre sumele totale din balanta de verificare întocmita la sfârsitul perioadei precedente si sumele totale la sfârsitul perioadei precedente din balanta de verificare a perioadei curente; egalitatea dintre sumele totale din balanta perioadei curente si sumele totale la sfârsitul perioadei precedente din balanta de verificare a perioadei viitoare.

În conditiile utilizarii calculatorului electronic în prelucrarea datelor se realizeaza balanta de verificare cu cinci egalitati care se prezinta ca un tabel cu zece coloane din care doua coloane reflecta soldurile initiale de la începutul anului, doua coloane pentru rulajele lunilor precedente, doua coloane pentru rulajele lunii curente, doua coloane pentru total sume la sfârsitul lunii curente si doua coloane pentru solduri finale.

Întocmirea balantelor de verificare

Balantele de verificare, sintetice si analitice, se întocmesc, în mod obligatoriu, la sfârsitul lunii si ori de câte ori necesitatile impun acest lucru, în scopul verificarii exactitatii operatiilor economice în conturi. Pe baza datelor din balantele de verificare se întocmeste bilantul contabil.

Întocmirea balantei de verificare a conturilor sintetice necesita efectuarea urmatoarelor lucrari succesive:

- înregistrarea tuturor operatiilor patrimoniale care au avut loc în cursul lunii, pe baza documentelor justificative, în evidenta cronologica realizata cu ajutorul registrului - jurnal;

- trecerea operatiilor din evidenta cronologica în evidenta analitica (organizata cu ajutorul fiselor de cont pentru operatii diverse sau diferitelor situatii) si în evidenta sistematica sintetica (organizata cu ajutorul registrului cartea mare, fiselor de conturi pentru operatii diverse, jurnalelor de credit sau situatiilor pentru debit);

- stabilirea rulajelor debitoare si creditoare, a totalului sumelor debitoare si creditoare si a soldului final debitor sau creditor, pentru fiecare cont, în functie de continutul economic;

- transcrierea datelor din registrul ,,Cartea mare. în formularul balantei de verificare. Pentru a evita eventuale erori de calcul si înregistrare, se recomanda ca unele elemente sa se transcrie în balanta de verificare iar alte elemente sa se calculeze în cadrul acesteia. De exemplu, în cazul balantei de verificare cu trei egalitati soldurile initiale se pot prelua din balanta de verificare precedenta, rulajele (debitoare, respectiv creditoare) se transcriu din conturi, iar soldurile finale se calculeaza direct în cadrul balantei de verificare.

- totalizarea coloanelor balantei de verificare. Atunci când nu se verifica egalitatile din balanta, se procedeaza la identificarea si corectarea erorilor. Totodata se verifica corelatiile valorice determinate de dubla înregistrare a operatiunilor patrimoniale în contabilitate, si anume: concordanta dintre totalul înregistrarilor din registrul jurnal si totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanta; concordanta dintre totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din registrul ,,Cartea mare. si totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanta.